Volksfreund, 30. August 2011 Ex-Spitzel und Deutschlehrer Grosz im Vorruhestand Der wegen seiner einstigen Securitate- Spitzeltätigkeit in die Kritik geratene Oppenheimer Deutschlehrer Peter Grosz (63) hat sich vorzeitig pensionieren lassen. Das rheinland-pfälzische Bildungsministerium teilte am Dienstag in Mainz auf Anfrage mit,
es habe daher entschieden, «die angestrebte Rücknahme der Ernennung zum Beamten nicht weiter zu verfolgen». Vorausgegangen war ein Prüfungsverfahren gegen den Deutschlehrer am Gymnasium in Oppenheim bei Mainz.
Der Schriftsteller hatte 2010 zugegeben, auf Druck der Securitate von 1974 bis zu seiner Ausreise 1977 für den rumänischen Geheimdienst als «Quelle» deutschstämmige Autoren oberserviert zu haben. Darunter war auch der Ex-Mann der Literaturnobelpreisträgerin Herta Müller, Richard Wagner.
Der wegen seiner Spitzeltätigkeit für den rumänischen Geheimdienst Securitate in die Kritik geratene Oppenheimer Deutschlehrer Peter Grosz hat sich vorzeitig pensionieren lassen. Das Bildungsministerium will nun darauf verzichten, dem 63-Jährigen den Beamtenstatus zu entziehen.
Es sei entschieden worden, "die angestrebte Rücknahme der Ernennung zum Beamten nicht weiter zu verfolgen", teilte das Bildungsministerium mit. Eine Rücknahme hätte zu einer langwierigen gerichtlichen Auseinandersetzung mit unvorhersehbarem Ausgang führen können. Grosz selbst hatte gegenüber der Nachrichtenagentur dpa erklärt, er habe nach Bekanntwerden seiner Securitate-Mitarbeit gesundheitliche Probleme bekommen und daher den vorzeitigen Ruhestand beantragt. Dem gab das Ministerium nun statt.
Mit der Versetzung in den vorzeitigen Ruhestand erhält Grosz laut Ministerium Pensionsbezüge, von denen jedoch Versorgungszuschläge abgezogen werden. Wäre das Beamtenverhältnis rückwirkend beendet worden, hätte Grosz nach Angaben des Ministeriums in der gesetzlichen Rentenversicherung nachversichert werden müssen. Er war vor 30 Jahren als Lehrer verbeamtet worden.
In den 1970er-Jahren für die Securitate gearbeitet
Grosz, der sich auch als Schriftsteller betätigt, hatte im vergangenen Jahr zugegeben, auf Druck der Securitate von 1974 bis zu seiner Ausreise 1977 für den rumänischen Geheimdienst deutschstämmige Autoren oberserviert zu haben. Darunter war auch der Ex-Mann der Literaturnobelpreisträgerin Herta Müller, Richard Wagner.
Der Fall hatte für zwiespältige Reaktionen gesorgt. Der heute in Berlin lebende rumänische Schriftsteller und Journalist William Totok hatte Grosz im SWR eine sehr umfangreiche Spitzeltätigkeit gegen ihn vorgeworfen. Auf der anderen Seite hatten sich Schüler und Eltern des St. Katharinen Gymnasiums mit dem Lehrer solidarisiert, der sich als jahrelanger Leiter der Oppenheimer Festspiele in der lokalen Theaterszene einen Namen gemacht hatte.
[1972, undatiert, Ende des Jahres. Personalbogen von “Gruia”, der aufgrund seiner als positiv eingeschätzten IM-Tätigkeit in die nachrichtendienstliche Operation “Tera” (sic!) einbezogen werden soll, die auf die Überwachung von Ausländern ausgerichtet war]
[1972, nedatat, sfîrşitul anului. Fişa personală a lui “Gruia”, apreciat de către Securitate care intenţionează a-l folosi în operaţiunea de supraveghere informativ-operativă a străinilor,“TERA”(sic!)]
NOTĂ [1]
din
27.XII.972
Informatorul “GRUIA” este în vîrstă de 26 de ani şi urmează facultatea de filologie – secţia germană-serală din Timişoara.
În prezent se află în relaţie cu cetăţeanca olandeză Ennnn
DE B care este funcţionară la o firmă denumită E E G de NATO unde mai lucrează în acelaşi birou şi 5 ingineri, birou cunoscut a fi al francezilor.
Informatorul intenţionează să se căsătorească cu această persoană şi să se stabilească în străinătate, respectiv în Olanda şi apoi în R.F. a Germaniei.
Avînd în vedere cele de mai sus, informatorul prezintă interes pentru scoaterea definitivă din ţară în care sens necesită a fi verificat şi pregătit.
(ss) N. Pădurariu.
26.XII.972
Să-l verificăm bine, să-l apropiem şi apoi să apreciem oportunitatea în raport de calităţi.
(ss) [indescifrabil]
ACNSAS, R 303393, ff. 38-39v
[1] Notă manuscrisă a Lt. col. de securitate N. Pădurariu.
Namen von uns geschwärzt - Nume anonimizate de noi - hjs-online.
***
[6. Juli 1974. "Gruia" berichtet über seine westdeutsche Freundin]
[6 iulie 1974. "Gruia" informează despre prietena sa vestgermană]
CNSAS, R 303393, f. 7
Namen von uns geschwärzt - Nume anonimizate de noi - hjs-online. ***
"Mayer" (alias "Müller Hans") war einer der fleißigsten inoffiziellen Mitarbeiter der Securitate, für die er jahrzehntelang tätig war. Er debütierte 1938 und veröffentlichte dann nach dem 2. Weltkrieg regelmäßig in verschiedenen Zeitschriften und Zeitungen. Neben seiner Tätigkeit als genauer "Beobachter" literarischer Zusammenkünfte in Temeswar hatte er erfolgreich auch mehrere Auslandsaufträge ausgeführt, die auf die Diskreditierung von missliebigen Autoren abzielten. Seine Aktivität kann stellenweise mit der eines "Neamţu", "Traian" (alias "Abrud", "Silviu" - weitere Details hier), "Moga", "Sorin", "Matei", "Voicu" u.a. verglichen werden. Er wanderte schließlich 1991 auch in die Bundesrepublik aus, wo er 1999 starb. (Siehe auch den hier bereits veröffentlichten Bericht von "Mayer" vom 25. Juni 1983.) Weitere Einzelheiten folgen.
[10. Mai. 1971. "Mayer" wird für seine Mitarbeit mit 500 Lei entlohnt] [10 mai 1971. "Mayer" recompensat cu 500 lei pentru activitatea depusa]
ACNSAS, R 311942, f. 424
***
[24. Mai 1975. "Mayer" enthüllt der Securitate seine Meinung bezüglich der von der Aktionsgruppe Banat verfassten Textaufstellung, die in der „Neuen Literatur“, Nr. 4/1974, erschienen ist]
[24 mai 1975. „Mayer“ dezvăluie Securităţii opiniile sale referitoare la grupajul de texte semnate de autorii din Aktionsgruppe, Grupul de acţiune Banat, apărute în „Neue Literatur“, nr. 4/1974]
ACNSAS, I 210845, vol.2, ff. 49-52
***
[28. Dezember 1978. Analyse der Tätigkeit von "Mayer", Mitglied des Temeswarer Adam-Müller-Guttenbrunn-Literaturkreises, der auch auf Gerhard Ortinau, William Totok und Richard Wagner angesetzt wird, wie ein nicht identifizierbarer Securitateoffizier auf dem von Oberstleutnant Nicolae Pădurariu handschriftlich verfassten Dokument anmerkt]
[28 decembrie 1978. Notă-raport privind analiza activităţii lui "Mayer", membru al cenaclului literar Adam-Müller-Guttenbrunn din Timişoara care, potrivit unei note manuscrise a unui ofiţer neidentificat, adăugată materialului redactat de către lt. col. Nicolae Pădurariu, cere ca acesta “să fie dirijat şi pe lîngă” Gerhard Ortinau, William Totok şi Richard Wagner]
ACNSAS, R 311942, ff. 18-18v
(*)"Mayer" ist nicht zu verwechseln mit "Mayer Iosif" (siehe: Securitate und Partei) - Anm. Halbjahresschrift - hjs-online. (*) A nu se confunda “Mayer” cu “Mayer Iosif” (a se vedea Securitatea şi partidul) - n.n. Halbjahresschrift - hjs-online.
***
[28. Februar 1981. "Mayer" berichtet über jüngere Autoren im Temeswarer Adam-Müller-Guttenbrunn-Literaturkreis und spricht mit Franz Schleich über die "Aktionsgruppe"]
[28 februarie 1981. „Mayer” relatează despre prezenţa unor tineri în cenaclul timişorean „Adam Müller-Guttenbrunn” şi discută cu Franz Schleich despre „Aktionsgruppe”]
Nr. 26546 /1/A / PN / 0039/28.II. 981
Primeşte: Lt. col. PĂDURARIU NICOLAE
Informator: „MAYER”
Notă informativă[1]
Sursa relatează următoarele: În ziua de 19 februarie a.c. a fost la şedinţa la cercul Adam Müller-Guttenbrunn unde Richard Wagner a prezentat cinci elevi cari au citit poezii. Elevii sînt: HARALD DASINGER, BETTINA GROSS, SIEGRUN JÄGER, de la liceul Lenau, OTTMAR MEITERTH, de la liceul industrial Nr. 9, şi UTE ROOS din liceul Arta Plastică. Toţi elevii au dat probe de talent cu poezii de tema individuală despre amor, şcoală, peisaj şi note cu caracter de jurnal. Ceva deosebit n-a fost semnalat. La această şedinţă sursa s-a întîlnit cu FRANZ SCHLEICH care între altele a răspuns la întrebarea sursei dacă şi Schleich a fost la Aktionsgruppe cu Totok şi Wagner? Schleich zîmbeşte ironic: „oamenii ăştia, eu nu cred nimic pentru că nici unul dintre ei nu este un om sincer, poate ei spune orice. Ei sînt oamenii conjuncturii şi fac pe marxiştii, în fond umblă fiecare dintre ei cu mască şi vorbeşte despre literatură parcă au descoperit ei acest gen de artă.”
20 februarie 1981 (ss) Mayer
Observaţii - WAGNER RICHARD este lucrat în D.U.I. SARCINI Informatorul a fost instruit de a urmări legăturile pe care le are WAGNER în rîndul intelectualilor din Timişoara cît şi cel al tineretului, deasemeni să stabilească ce poziţie adoptă în cadrul cenaclului, ce conţinut au lucrările sale pe care le prezintă. MĂSURI Vom insista pentru introducerea măsurilor speciale la domiciliul lui WAGNER RICHARD.
(ss) Pădurariu
ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 232-232v
__________ [1] Notă manuscrisă.
***
[24. September 1983. "Mayer" berichtet über die Absichten von William Totok, etwas zu historischen Themen zu schreiben. Er erhält den Auftrag, Einzelheiten auszuforschen]
[24 septembrie 1983. “Mayer” relatează despre preocupările lui William Totok de a scrie ceva pe teme istorice, primind sarcina de a afla amănunte în acest sens]
- Nr. 26546/1/A/PN/00116/ 24.09.983
- Primeşte lt. col. Pădurariu N.
- Informator “MAYER”
NOTĂ[1]
Asupra lui TOTOK WILIAM sursa “MAYER” semnalează următoarele:
În ziua de 15 august 1983 sursa a călătorit cu trenul împreună cu TOTOK W. pînă la LIPOVA cu prilejul sărbătorii anuale a bisericii din Radna. Cu această ocazie TOTOK a relatat că este preocupat de redactarea unor lucrări cu caracter istoric despre Banat şi nu găseşte materialele de care are nevoie. Ar fi solicitat de la X [anonimizat], redactor la N.B.Z. dar acesta a refuzat să-i dea deşi are.
Sursa avînd unele materiale, a promis că i le poate împrumuta, rămînînd să vină în una din zile acasă la sursă.
WILIAM TOTOK a mai făcut referiri la deplasările pe care le face de 2 şi 3 ori pe săptămînă la Arad avînd în răspundere pagina culturală care apare săptămînal iar POMMERSHEIM se ocupă de aspecte cu caracter economic şi social, de multe ori deplasîndu-se împreună.
În discuţie TOTOK a mai făcut referiri la romanul lui LILLIN,respectiv că este de proastă calitate, că în ziarul “NEUER WEG” a fost foarte aspru criticat de REICHRATH EMERIC motiv pentru care ar fi fost şi la redactorul şef al ziarului “NEUER WEG” pe nume BREITENSTEIN [2] dar acesta i-a explicat că ziarul şi autorul are dreptul să-şi exprime părerea.
Sursa cunoaşte că TOTOK WILIAM lucrează la redacţie într-un birou cu HORST SAMSON şi SCHNEIDER EDUARD avînd toţi răspunderi cu probleme culturale. Observaţii - TOTOK W. este lucrat în D.U.I.
- HORST SAMSON, legătura sa, cunoscut cu scrieri şi poziţie ostilă. SARCINI
- Cu ocazia sosirii la domiciliu a lui WILIAM TOTOK să extindă discuţia asupra preocupărilor sale istorice şi ce aspecte are în vedere să trateze despre Banat. Deasemeni să discute asupra celorlalte preocupări literare ale sale şi îndeosebi ce lucrări mai redactează. MĂSURI - Intrucît TOTOK W. lucrează împreună cu HORST SAMSON, element ostil, vom analiza posibilitatea introducerii mijloacelor speciale la locul de muncă, în prealabil însă vom verifica dacă într-adevăr lucrează împreună cu HORST SAMSON. - Semnalarea lui TOTOK la Arad pentru încadrarea informativă.
____________________ [1] Notă manuscrisă, redactată de Pădurariu. [2] Ernst Breitenstein (1923-1990), redactor şef al cotidianului de limbă germană, Neuer Weg (1949-1954 şi 1976-1988).
***
[30. November 1987. "Mayer" berichtet über einen Besuch von Horst Fassel in Temeswar]
[30 noiembrie 1987. "Mayer" relatează despre o vizită a lui Horst Fassel la Timişoara]
ACNSAS, I 184943, ff. 27-30
***
[1980. „Mayer“ angesetzt auf Balthasar Waitz(*)]
[1980. Balthasar Waitz încadrat informativ de către „Mayer“(*)]
ACNSAS, I 256905, ff. 29-29v
ACNSAS, I 256905, ff. 31-31v
Anmerkung - adnotare
(*) Der Schriftsteller und
Journalist Balthasar Waitz (geb. 1950) geriet ins Fadenkreuz der Securitate,
nachdem „Mayer” 1980 über eine Lesung des Autors im Temeswarer Literaturkreis „Adam
Müller-Guttenbrunn” berichtet hatte und kurz darauf über dessen Aufnahmebemühungen
in die westdeutsche Literatenvereinigung „Kogge”. Zu Waitz gab es allerdings
bereits in den 1970er Jahren nachrichtendienstliche Hinweise auf seine
literarische Tätigkeit. Da 1974 die Redaktion der Zeitschrift „Neue Literatur” einen
Text von ihm zusammen mit der Aufstellung der Aktionsgruppe Banat (Wire
Wegbereiter, NL, Heft
4, 1974) veröffentlicht hatte, hielt ihn die Securitate fälschlicherweise
für ein Mitglied der Gruppe. Waitz war jedoch 1974 Mitglied des von Peter Grosz
gegründeten „Arbeitskreises `74”, der in der Temeswarer Universität tagte. Gleichzeitig
war er auch mit einigen Mitgliedern der Aktionsgruppe befreundet.
Aufgrund der Berichte von „Mayer” eröffnete die Securitete eine sogenannte
Problemakte (E.D.P. Evidenţă Dosar Problemă), die als Vorstufe zu einem
Operativen Vorgang (OV – rum. DUI) angesehen werden kann. Nachdem Waitz, der bei
der Temeswarer „Neuen Banater Zeitung” als Redakteur angestellt war und
inzwischen auch zwei Prosabände veröffentlicht hatte, 1981 „Ein Alibi für Papa
Kunze” und 1984 „Widerlinge”, einen Protestbrief (Memoriu colectiv - so die Securitatebezeichnung) mitunterschrieben hatte, wurden
die Parteibehörden eingeschaltet, die die Eröffnung eines OV genehmigen
mussten.
Diese Vorschrift galt in erster Linie für Parteimitglieder und in besonderen
Ausnahmefällen aber auch für Parteilose.
In der Zwischenzeit wurden weitere Berichte über Waitz bestellt und
ausgewertet. Am 22. Januar 1985 wurde schließlich Major Ioan Adamescu
beauftragt, einen OV unter dem Decknamen „Walter” einzuleiten. Belastendes
Material stammte u.a. aus der Feder von „Dan”,
ältere Berichte auch von „Voicu”. Adamescu
war von 1979 bis 1989 Mitarbeiter der bis 1987 von Nicolae Păduraru geleiteten
Temeswarer Unterabteilung 1/A, zuständig für politische Inlandsüberwachung. Als
Nachfolger des 1987 in den Ruhestand getretenen, langjährigen Ressortleiters Pădurariu
wurde Petru Pele ernannt.
Die Temeswarer Dienststelle 1/A war unterbesetzt, 1985 waren zusammen mit
dem Ressortleiter 16 Offiziere in dieser Abteilung beschäftigt, die aus mehreren
Untergliederungen bestand (5 Offiziere zuständig für: Deutsche Nationalisten
und Faschisten, ungarische Nationalisten und Irredentisten - naţionalişti-fascişti
germani, naţionalişti iredentişti maghiari; Kunst-Kultur, Gesundheitswesen,
Justiz, Presse, Kulte und Sekten - artă-cultură, sănătate, justiţie-presă,
culte-secte: 4 Offiziere unter der Leitung von Ioan Indrei; Unterricht,
Forschung, Sport - învăţămînt-cercetare-sport: 6 Offiziere, geleitet von Radu
Tinu – cf. Raport, 19. April 1985, ACNSAS, D, 120, vol. 9, Bl. 32-34).
ACNSAS, I 256905, Bl. 125
Bis 1989 wurden auf Balthasar Waitz mehrere inoffizielle Mitarbeiter
angesetzt. Außer „Dan” und „Mayer” beteiligten sich an der Überwachung des
NBZ-Redakteurs u.a. auch „Victor”, „Victoria”, „Claudia” und „Eva”.
Die letztgenannten Mitarbeiterinnen hatten die Aufgabe sämtliche Artikel von
Waitz zusammenzufassen und auf eventuelle feindliche Äußerungen zu überprüfen.
Seine Artikel aus der von ihm betreuten NBZ-Rubrik „Fall-Report”, in denen er
über Straftaten, Prozesse u.ä. berichtete, wurden von dem inzwischen in der
Leitungshierachie der lokalen Securitate aufgestiegenen Radu Tinu, als nicht
aussagekräftig bewertet, nachdem Adamescu und später auch Valerică Fulga (Mitarbeiter
der Dienststelle 1/A von 1987 bis 1989) sie als negative Schwarzmalerei eingestuft
hatten. („Cazul trebuie lucrat cu mai mult profesionalism, mai ofensiv”, hieß
es in einer kritischen Anmerkung von Radu Tinu vom 26. März 1988, ACNSAS, I 256905,
Bl. 125. „Nota nu are valoare pentru munca de Securitate. Nu mai luaţi asemenea
`hîrtie’” – notierte ebenfalls Radu Tinu an das Ende einer Zusammenfassung der
Artikel von Waitz - die er mitunter auch mit seinem Pseudonym Bruno Wegemann
unterzeichnete -, die „Claudia” am 7. Januar 1987 verfasste und ihrem
Führungsoffizier, Major Adamescu überreicht hatte – ACNSAS, I 256905,
Bl. 116-116v, hier 116v).
PS. [21. April 1976. Anweisung der Temeswarer Securitate an den zuständigen Offizier des Militärischen Abschirmdienstes – C.I. - in der Militäreinheit Vînju Mare, in der Balthasar Waitz und Richard Wagner ihren Wehrdienst ableisteten, diese zu überwachen]
[21 aprilie 1976. Securitatea din Timişoara cere CI-istului din U.M. Vînju Mare, unde Balthasar Waitz şi Richard Wagner şi-au satisfăcut serviciul militar, să-i supravegheze pe cei doi]
[Ein streng geheimes, nur für den "internen Gebrauch" bestimmtes Material, das für die nachrichtendienstliche Aus- bzw. Weiterbildung der Securitateanwärter und -kader in den späten 1970-er Jahren benutzt wurde; im Mittelpunkt des Lehrmaterials steht die Rolle von "Gruia" als erfolgreicher Agent der Geheimpolizei]
[Un material didactic strict secret, destinat pentru uzul intern al ofiţerilor de Securitate şi al celor care erau pregătiţi să devină securişti, în centrul căruia se află activitatea agentului „Gruia”]
ANEXA Nr. 2
RĂTĂCIŢII
(Infiltrare printr-o legătură)
Din mai multe informaţii de primă sesizare rezultă că vreo cîţiva tineri români de naţionalitate germană dintr-un oraş transilvănean, cu preocupări literare, s-au izolat de cenaclul literar din localitate, înfiinţînd pe cont propriu un cerc de lectură, fără aprobarea organelor competente. În şedinţele lunare ale acestui cerc, tinerii respectivi îşi citeau creaţiile literare şi le comentau reciproc, făcînd observaţii mai ales asupra conţinutului lor. Existau indicii că printre lucrările prezentate se găseau şi poezii şi proză cu caracter ostil, denigrator la adresa realităţilor din România socialistă.
În anturajul respectiv erau dirijaţi doi informatori, dar în procesul verificărilor aceştia s-au dovedit nesinceri, rezultînd, printre altele, că au şi desconspirat legătura cu organele de securitate, înţelegîndu-se cu ceilalţi membri ai cercului literar să se informeze reciproc în cazul cînd cineva s-ar interesa despre activitatea lor. Aşa stînd lucrurile, recrutarea unui alt informator din rîndul paticipanţilor la şedinţele cercului literar era dificilă şi fără perspective, întrucît, avîndu-se în vedere înţelegerea dintre ei, exista pericolul de desconspirare a acţiunii. În aceste împrejurări, s-a ajuns la concluzia că soluţia optimă era infiltrarea unui informator, capabil să rezolve sarcinile reclamate de situaţia operativă. În consecinţă, s-a trecut la o selecţie riguroasă, în urma căreia s-a stabilit că informatorul „Gruia”(*) ar fi cel mai indicat pentru infiltrare, deoarece întrunea următorul sumum de condiţii favorabile: era de naţionalitate germană; avea vîrsta apropiată de a celorlalţi; absolvise Facultatea de filologie; manifesta veleităţi literare şi făcea parte din cenaclul literar părăsit de cei urmăriţi; suferise o condamnare pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei; se cunoştea cu toţi membrii cercului literar clandestin din perioada de cînd participaseră împreună la cenaclul literar, dar nu întreţinea relaţii mai apropiate decît cu unul dintre aceştia, şi anume „Otto Wilhelm”; era ataşat organelor de securitate, furnizînd informaţii de valoare, unele dintre ele ducînd la finalizarea anumitor cazuri.
Pe de altă parte, despre legătura informatorului prin care se preconiza infiltrarea sa, respectiv tînărul „Otto Wilhelm”, se cunoşteau următoarele: era în relaţii apropiate cu „Reiner Martin”, care se erijase în conducătorul cercului literar, „Arnold Weis”, redactor la o publicaţie în limba germană din Bucureşti, şi „Theis Hans”, toţi trei avînd lucrări literare cu caracter duşmănos; găzduia la domiciliul său şedinţele periodice ale cercului; era căsătorit, nu avea serviciu şi din această cauză cam ducea lipsă de bani; avea o fire boemă, petrecîndu-şi o bună parte din timp prin localuri publice; îi plăcea să fie flatat, să i se aducă laude atît lucrărilor sale, cît şi lui personal, situaţie în care devenea volubil şi deschis.
Toate datele referitoare atît la informator, cît şi la „Otto Wilhelm” pledau în favoarea trecerii la infiltrarea lui „Gruia” în grupul respectiv, exploatîndu-se relaţiile existente între cei doi.
Pentru realizarea primului contact, „Otto Wilhelm” a fost luat în filaj şi la momentul considerat cel mai potrivit s-a realizat o întîlnire „întîmplătoare” a informatorului cu el.
Cu această ocazie, „Gruia” a avut ca sarcină să-i povestească unele „frămîntări” ale sale, eşecul înregistrat în tentativa de a pleca ilegal în R. F. Germania, viaţa petrecută în detenţie, cît şi faptul că antecedentele penale atrag după sine imposibilitatea de a-i fi publicate lucrările. Confiindu-i aceste frămîntări, informatorul avea să-i creeze lui „Otto Wilhelm” impresia că este în căutarea unui suport moral pentru a putea depăşi impasul în care se găseşte şi că deci aşteaptă de la el înţelegerea necesară. Lui „Gruia” i s-a indicat ca, pentru început, să nu abordeze problema cercului literar, ci doar să se intereseze despre ultimele sale creaţii şi de ce nu-l mai vede pe la cenaclul unde, din cîte îşi aminteşte, aportul său era apreciat. Totodată, el avea sarcina să-i laude unele lucrări şi să-i ceară să-i dea spre lecturare ce a mai scris în ultimul timp. Întreaga sa atitudine trebuia să conducă la a obţine din partea lui „Otto Wilhelm” o invitaţie acasă, pentru a-i studia manuscrisele şi a discuta pe marginea lor. Conform aşteptărilor, acesta s-a arătat bucuros că „Gruia”, care avea mai multă experienţă literară, este interesat în a-i cunoaşte lucrările şi i-a propus să meargă la el acasă. Potrivit instructajului, informatorul s-a eschivat iniţial, pretextînd că ora tîrzie îl împiedică să o deranjeze pe soţia lui „Otto Wilhelm”, dar dacă este de acord îl va căuta într-o altă zi. Următoarea întîlnire a avut loc la „Otto Wilhelm” acasă, unde au purtat discuţii, printre altele, şi despre două lucrări de „sertar”, cărora „Gruia” le-a sesizat sensul interpretativ tendenţios, şi i-a mărturisit autorului că sunt „măiestrit” scrise. „Otto Wilhelm” i-a destăinuit că şi alţi prieteni de-ai lui, constituiţi într-un cerc literar, independent de vechiul cenaclu, scriu poezii şi proză cu asemenea caracter şi că aceştia, printre care „Reiner Martin”, „Theis Hans” şi „Wurmer Johan”, vor veni la el pentru a pregăti următoarea şedinţă. Asigurîndu-l pe „Gruia” că întîlnirea va fi foarte interesantă, „Otto Wilhelm” l-a invitat şi pe el să participe. Fără a trăda un interes deosebit, informatorul i-a răspuns că dacă va avea timp va veni şi el, întrucît este animat ca şi ei de asigurarea unui flux nou în poezie.
Începînd din această perioadă, modul corect de respectare a instructajului făcut i-a permis informatorului ca printr-o comportare adecvată, prin „identitatea” preocupărilor sale literare cu ale elementelor urmărite, prin poziţia moderată adoptată faţă de lucrările a căror lectură o asculta să cîştige tot mai mult încrederea persoanelor în cauză. Infiltrarea sa în grupul care constituia cercul literar clandestin a fost astfel realizată cu succes, elementele respective vorbindu-i deschis despre intenţiile lor de a crea o literatură germană tendenţioasă, cu idei ostile statului român. Această infiltrare reuşită şi-a dovedit în scurt timp şi eficienţa, în sensul că în baza datelor furnizate de informatorul „Gruia” s-au întreprins măsuri diversificate, care au dus la destrămarea anturajului şi la influenţarea pozitivă a tinerilor ce-l compuneau.
[ACNSAS, D 008712, vol. 1 P21; „Rătăciţii“: în: Infiltrarea. Cazuri de folosire a acestei metode ofensive de muncă în cunoaşterea, prevenirea şi contracararea acţiunilor îndreptate împotriva securităţii statului, Departamentul Securităţii Statului, Serviciul Editorial şi Cinematografic, 1979, pp. 33-35.]
[Material descoperit de Cristina Anisescu în arhiva CNSAS. Documentul fotocopiat putea fi văzut în cadrul expoziţiei inaugurată cu prilejul colocviului de la Universitatea din Timişoara: “40 Jahre „Aktionsgruppe Banat“ Akteure und Texte – Mitstreiter und Begleiter” / 40 de ani “Grupul de Acţiune Banat” actori şi texte – combatanţi şi însoţitori, 26-29 aprilie 2012.]
(*)
„Gruia” (Peter Grosz).
Celelalte nume conspirative, „Wurmer Johann”, „Rainer Martin”, „Theis Hans”, „Arnold Weis”, „Otto Wilhelm”, se referă la Gerhardt Csejka, Johann Lippet, Gerhard Ortinau, William Totok, Richard Wagner.
Autorul textului nesemnat este probabil căpitanul de Securitate Constantin Chişu de la Direcţia I, cel care avea sarcina să coordoneze de le centru acţiunile represive contra Grupului de Acţiune Banat.
***
Deutschlandradio Kultur, 6.6.2010
"Man hat die Freiheit, die man sich nimmt"
Neue Enthüllungen über die Bespitzelung der "Aktionsgruppe Banat"
Von Sabina Kienlechner
Als ihr der Nobelpreis verliehen wurde, sagte Herta Müller in ihrer Stockholmer Tischrede: "Zum Glück traf ich junge Dichter der 'Aktionsgruppe Banat'. Ohne sie hätte ich keine Bücher gelesen und keine geschrieben und die Repressalien nicht ausgehalten."
Diese jungen Dichter, wie Herta Müller Angehörige der deutschsprachigen [...] Minderheit, hofften in den frühen 70-er Jahren, mit ihren frechen, engagierten Gedichten Rumänien auf den Weg eines besseren Sozialismus bringen zu können. Sie erregten das Aufsehen der Securitate, die mit Hilfe von Spitzelberichten, Verhören und Verhaftungen die Aktionsgruppe so sehr unter Druck setzte und unterwanderte, dass sie nach einigen Jahren zerbrach.
Die geheimen Akten sind erst jetzt, nach 30 Jahren, zugänglich - und geben endlich auch die Identität derer preis, die am Untergang mitgewirkt haben.
[12. Oktober 1974. "Gruia" interpretiert ein Gedicht von William Totok als "irredentistisch" und liefert dadurch der Securitate die Begründung zur Eröffnung des Operativen Vorgangs - OV "Interpretul"]
[12 octombrie 1974. "Gruia" interpretează o poezie a lui William Totok şi oferă astfel Securităţii o justificare pentru deschiderea dosarului de urmărire informativă - D.U.I. "Interpretul"]
- siehe hier die 3 fotokopierten Seiten des Dokuments (ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 21-22) - Vezi cele 3 pagini fotocopiate ale documentului original (ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 21-22):
[16. Oktober 1975. „Gruia” informiert die Securitate über eine Begegnung mit Günter Kratochwill, einem Studienkollegen von William Totok, der sich vom 11./12.-18. Oktober 1975 zum ersten Mal in Haft befand. Er und seine Kollegen aus der Aktionsgruppe, Gerhard Ortinau und Richard Wagner sowie der Literaturkritiker, Gerhardt Csejka wurden unter der falschen Beschuldigung - „versuchte Republikflucht” - festgenommen und während der Haft über ihre literarischen Arbeiten verhört]
[16 octombrie 1975. „Gruia” furnizează Securităţii informaţii culese de la Günter Kratochwill, coleg de facultate cu William Totok, arestat pentru prima dată în perioada 11/12-18 octombrie 1975]
Sursa informează că la începutul lunii octombrie a.c. a fost oprit pe stradă de WILIAM TOTOK care spunea că merge la LICEUL LENAU unde îşi satisface practica pedagogică şi că la ora 18:00 ar fi liber, oră la care ar vrea s-o întîlnească pe sursă. Sursa a fost de acord şi s-au întîlnit în faţa LICEULUI LENAU, după care TOTOK a invitat-o pe sursă la terasa BEGA. Acolo în timp ce au servit bere TOTOK a întrebat-o pe sursă dacă cunoaşte ultimele noutăţi în privinţa „grupului lor de acţiune”, sursa răspunde, că în mare ştie cîte ceva de la ORTINAU. TOTOK a început să explice ce s-a întîmplat cu fratele lui, care a fost închis la SIBIU ptr. faptul că difuzase unor prieteni reviste germane din timpul fascismului. Vroia să ştie dacă fapta e mai puţin gravă din moment ce e săvîrşită în minorat, la care sursa n-a putut să-i răspundă. TOTOK spunea că ar vrea să trimită ştirea asta, despre fratele său şi despre „persecuţia grupului” lor în R.F.G. lui WICHNER care ar încerca să publice ceva în privinţa asta la vreo revistă. TOTOK a întrebat sursa dacă nu cunoşte pe nici un străin, care ar fi dispus să [indescifrabil-rînd lipsă în documentul fotocopiat] expedieze lui WICHNER. Sursa a negat, necunoscînd pe nimeni, TOTOK insistînd că, în caz de va veni cineva, atunci sursa să-l caute pe el şi să poată emite acest material. În continuare TOTOK a povestit de probabila apariţie a grupului într-o revistă vest-germană „AKZENTE”[2], care i-au şi trimis o scrisoare cu întrebarea ce cărţi i-ar trebui în contravaloarea onorariului. Deasemeni spunea că, vroia de mult să vorbească cu sursa şi că are şi indicaţia lui WAGNER de a sta de vorbă cu sursa, căci ea ar putea să cunoască pe cineva străin, care să-l ajute pe TOTOK ptr. emiterea materialului. Sursa s-a despărţit de TOTOK acesta din urmă insistînd din nou, că atunci cînd va găsi pe cineva demn de încredere, să-l anunţe, ca să trimită materialul lui WICHNER. În ziua de 16 oct. a.c. sursa a fost oprită pe stradă de KRATOCHWIL, student la fac[ultatea] de filologie, secţia germană coleg de cameră cu TOTOK, şi acesta a rugat-o pe sursă să se plimbe puţin cu el, deoarece vrea să-i spună o veste mare. WAGNER RICHARD, CSEJKA GERHARD, ORTINAU GERHARD, TOTOK WILIAM, au fost închişi, împreună cu două alte persoane GORETZKY şi o fată, pe care sursa n-o cunoaşte. Au fost închişi în drum spre COMLOŞ ptr. tentativă de trecere a frontierei. El, KRATOCHWIL, nu crede că au avut această intenţie, dar mai periculos este ptr. cei închişi ceea ce a urmat. Au fost percheziţionate locuinţele acestora şi ridicate nişte scrieri de ale lor, unele compromiţătoare, de exemplu un început de roman al lui TOTOK „NASOBEMUL ROŞU”[3], destul de periculos. Deasemeni spunea, că au fost interogaţi mulţi colegi în privinţa celor închişi.[4] Spunea că TOTOK a reuşit să scoată un bilet din detenţie, bilet care a parvenit mamei lui TOTOK[5], şi în care TOTOK o ruga să ia legătura cu KOLF BERND de la ziarul „KARPATEN RUNDSCHAU” din BRAŞOV şi acesta să intervină pe lîngă WOLF AICHELBURG,[6] omul care ar putea rezolva ceva în privinţa eliberării lor. Sora lui ORTINAU a încercat de trei ori BRAŞOVUL, dar nimeni nu a putut să-l dea pe KOLF la telefon, deoarece acesta era bolnav şi acasă. KRATOCHWILL spunea, că probabil mama lui TOTOK, care urma să vină în cursul zilei de 16 oct[ombrie] la TIMIŞOARA să ridice lucrurile lui TOTOK de la cămin, va pleca la BRAŞOV să vorbească cu KOLF. Deasemeni, KRATOCHWIL, spunea că TOTOK ar fi fost şi prea mare de gură atunci cînd spunea că lui nu îi e frică de nimic, deşi ştie, că va fi închis odată şi odată. În legătură cu romanul conceput de TOTOK, KRATOCHWIL spunea că TOTOK l-a ţinut la cămin, şi că el, KRATOCHWIL, după ce a citit aceste prime capitole a spus că e prea periculos să ţină astfel de scrieri pe aici. Romanul fusese scris de TOTOK după aflarea veştii că fratele lui este închis. Deasemeni, KRATOCHWIL, după aflarea de arestarea celor şase, a vrut să distrugă manuscrisele lui TOTOK, dar era prea tîrziu. Camera lor fusese deja perchiziţionată – printre altele şi nişte benzi de magnetofon de ale lui fuseseră ascultate în întregime. Sursa o cunoaşte pe soţia lui ORTINAU de la începutul lunii octombrie cînd acesta a recunoscut-o pe sursă, fiind amîndoi la teatrul german în vederea angajării. Ulterior sursa s-a întîlnit cu soţia lui ORTINAU în data de 11 oct[ombrie] seara, la magazinul BEGA unde făcea cumpărături şi îi relata în discuţie că nu s-a mai dus la teatru deoarece nu i se aprobă dezlegarea de la CENTRUL DE CALCUL unde este angajată.
16.10.1975 (ss) GRUIA
Observaţii - TOTOK WILIAM este lucrat în DUI şi asupra sa a fost începută urmărirea penală, în prezent se află într-adevăr arestat împreună cu persoanele specificate în notă. - Reţinerea acestor persoane reiese că este cunoscută întocmai de alte persoane. - Într-adevăr s-a efectuat percheziţie la căminul studenţesc unde a fost cazat TOTOK WILIAM şi s-au ridicat înscrisuri care urmează să fie consultate asupra conţinutului. SARCINI Întrucît sursa se află în relaţii cu ORTINAU GERHARD şi o cunoaşte şi pe soţia acestuia, iar la domiciliul acestora dispun şi de mijloace speciale şi avînd în vedere că sursa a venit cu iniţiativa de a face o vizită la domiciliul acestora, i s-a dat o întîlnire pentru ziua de 17. X. a.c. În cazul cînd vom aprecia oportună vizita la domiciliul lui ORTINAU va fi instruit asupra condiţiei şi discuţiilor. MĂSURI - Vom folosi deplasarea informatorului la domiciliul lui ORTINAU, aceasta şi în raport de faptul dacă ORTINAU va fi pus sau nu în libertate. - Chiar dacă ORTINAU nu va fi pus în libertate considerăm că informatorul se poate deplasa la domiciliul unde să discute cu soţia lui ORTINAU asupra celor comunicate de KRATOCHWIL şi în acest fel o a doua vizită cînd ORTINAU va fi acasă, va fi şi mai mult motivată. - Vom avea în vedere ca prin deplasarea sursei la ORTINAU să verificăm prin mijloace speciale şi sursă. - Prin verificarea manuscriselor ridicate de la TOTOK (care se aflau la cămin) vom stabili dacă este real cele referitoare la scrierea romanului cu conţinut duşmănos, consultat şi de KRATOCHWIL. - KRATOCHWIL şi ceilalţi colegi de cameră a lui TOTOK W. vor fi audiaţi pentru a stabili ce date cunosc despre activitatea lui TOTOK.
[2] Menţiune manuscrisă pe margine, în dreapta, a unui ofiţer de Securitate: “[indescifrabil] Să oprim o [indescifrabil] şi să intrăm în posesia materialului. Veniţi cu propuneri în termen de 3 zile”. [ss. Indescifrabil. Probabil Pădurariu].
[3] Este vorba despre un manuscris, care atunci se afla în faza de lucru, intitulat, de fapt, „Das Nasobem im Banat“ („Nasobemul în Banat“). Manuscrisul a fost confiscat. Detalii despre detenţia din octombrie 1975 şi percheziţiile efectuate în: Constrângerea memoriei, pp. 45-47.
[4] Menţiune manuscrisă pe margine, în stînga, a unui ofiţer de Securitate: “[indescifrabil] acest lucru este real!”.
[5] Menţiune manuscrisă pe margine, în stînga, a unui ofiţer de Securitate: “[indescifrabil] a fi controlaţi”.
[6] Informaţie eronată. Biletul, într-adevăr, a fost scos din arest de către un grănicer, militar în termen la Jimbolia, cuprinzînd informaţii privind arestarea abuzivă a persoanelor amintite în acest material. Securitatea a cules la vremea respectivă numeroase informaţii privind zvonurile legate de arestare. (Unele urmează a fi postate pe acest blog.) Totodată, Securitatea lansa zvonuri (de exemplu prin intermediul colaboratoarei „Sanda“, cadru didactic la Universitatea din Timişoara) prin care cei arestaţi urmau să fie compromişi. Trei note legate de această arestare au fost culese în octombrie 1975 de către Securitatea din Bucureşti, ele fiind semnate de „KM“, „DORIN“ şi „WALTHER“ (cf., D 013381, vol. 4, ff. 250-2550v, 251, 252).
[7] Pe margine în stînga semnătura indescifrabilă a unui ofiţer de Securitate.
***
[8. Januar 1976. Nach der Verhaftung von William Totok, am 18. November 1975, setzte die Securitate ihre, gegen die Aktionsgruppe gerichteten Zersetzungsmaßnahmen fort, indem sie gezielt Gerüchte ausstreute, um Misstrauen zu schüren, wobei „Gruia” der Geheimpolizei weitere nützliche Informationen lieferte]
[8 ianuarie 1976. După arestarea lui William Totok, pe data de 18 noiembrie 1975, Securitatea îşi continuă acţiunea de destrămare a Grupului de Acţiune, prin lansarea unor zvonuri şi cultivarea unor suspiciuni, folosind în acest scop anumite informaţii utile primite de la „Gruia”]
- Nr. 3665/1/PN/005/ 8 ian. 976[1]
- Primeşte Lt. col. Pădurariu Nicolae
- Sursa: GRUIA
- Problema: Elemente fasciste germane
NOTĂ
În prima decadă a lunii decembrie sursa s-a întîlnit cu WAITZ BALTHAZAR cu care s-a deplasat la meciul de fotbal CFR – CORVINUL HUNEDOARA. Ulterior a intrat cu WAITZ la CAFE-BAR-ul „AROMA” unde au discutat o oră despre felurite probleme. Sursa l-a întrebat ce mai ştie despre ORTINAU GERHARD, TOTOK WILIAM şi WAGNER RICHARD, la care WAITZ a povestit că, TOTOK fusese închis ptr. nişte scrieri tendenţioase. Deasemeni, el, WAITZ, fusese chemat la sediul securităţii ptr. a da relaţii cu privire la TOTOK, ORTINAU şi WAGNER. Dar el, înainte de a se prezenta acolo fusese pe la ORTINAU unde l-a găsit şi pe CSEJKA GERHARD, redactor la NEUE LITERATUR şi aceştia i-ar fi dat indicaţii ce să se răspundă la întrebările organului de securitate.[2] Astfel el, WAITZ, a declarat la sediul securităţii că, nu ştie prea multe despre ORTINAU, TOTOK şi WAGNER doar lucruri generale. La întrebarea organului de securitate dacă a citit unele poezii de ale lui TOTOK el a răspuns că a fost la una din şedinţele cercului literar condus de WAGNER unde s-a citit şi una din aceste poezii, dar el nu poate comenta şi interpreta şi traduce aceste poezii. În discuţie WAITZ a mai spus că, ORTINAU îl suspectează că el ar fi acolo ca să informeze organele de securitate,[3] dar el WAITZ îl bănuie de joc dublu pe ORTINAU întrucît într-o carte de a lui, pe care o luase de la ORTINAU a găsit numărul de telefon al dl-ului PELE[4], şi ORTINAU l-ar fi rugat pe WAITZ să şteargă neaparat acest număr.
08.01.1976 (ss) GRUIA
MENŢIUNE: În discuţii despre poziţia şi situaţia lui TOTOK WILIAM, WAITZ spunea că nu crede atît în vinovăţia lui TOTOK decît în influenţa negativă al lui WAGNER, care a profitat de naivitatea lui TOTOK influenţîndu-l pe acesta şi nu numai pe el în astfel de scrieri tendenţioase.
08.01.1976 (ss) GRUIA
Observaţii - Elementele semnalate sunt lucrate de noi în DUI „Interpretul”, iar TOTOK WILIAM este arestat. - Prin mijloacele speciale s-a stabilit că într-adevăr WAITZ înainte de a se prezenta la organele noastre de cercetare penală, l-a vizitat la domiciliu pe ORTINAU care i-a indicat ce poziţie să adopte în timpul audierii ca martor. - De către noi s-a urmărit crearea de disensiuni în jurul grupului. SARCINI Sursa a fost instruită să-l contacteze pe WAITZ şi să stabilească preocupările lui prezente cît şi a celorlalţi membri ai „Grupei de acţiune”. MĂSURI Pentru lucrarea lui WAITZ se va interveni la Insp[ectoratul] Jud[eţean] Reşiţa unde acesta are serviciul.
(ss) Lt.col. Pădurariu Nicolae
ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 76-76v
___________________ [1] Notă manuscrisă. [2] Menţiune manuscrisă pe margine, în stînga, a unui ofiţer de Securitate: “[indescifrabil] urmare să fie informat şi org. de C[ercetare] P[enală].” [3] Notă manuscrisă pe margine, în stînga, a unui ofiţer de Securitate: “10. I. 76 Să luăm măsuri de mărire a acestei suspiciuni şi să destrămăm grupului.” (ss) [indescifrabil]. [4] Petru Pelu, în 1975 locotenet major de Securitate, a fost unul dintre anchetatori. Ortinau a aflat în timpul anchetei că Securitatea a comandat de la 3 universitari din Timişoara, Karl Streit, Ignat Bociort şi Corneliu Nistor, o expertiză literară a textelor incriminate, alese din caietele de lucru ale inculpatului William Totok. Lt. col. Gheorghe Mărgineanu consideră asta drept o greşeală a anchetatorilor, Cionca şi Pele, menţionînd asta şi pe un document: „Foarte gravă greşeala org. de anchetă care au căzut în plasa lui ORTINAU cu expertiza.” Acelaşi Mărgineanu îşi continuă critica la adresa anchetatorilor, afirmînd: “Acţionînd astfel prin GRUIA, în situaţia că vom acţiona şi prin alţii, în mod cert se va duce la desconspirarea acţiunilor iniţiate şi în mod cert se va auzi şi în străinătate. Cred că se impune o analiză f. serioasă a situaţiei creiate. (cf. Nota lui “Gruia” din 15.8. 1976, ACNSAS, I 210845, vol. 2, f. 111v)
***
[14. August 1976. Der als Agent reaktivierte „Gruia”, der für eine kurze Zeitspanne wegen seines gescheiterten Fluchtversuchs aus dem inoffiziellen Mitarbeiternetz entfernt worden war, berichtet über seine erste Begegnung mit William Totok, nach dessen Haftentlassung, über die Reaktionen auf die in der Westpresse erschienenen Artikel, in denen von der Securitaterepression die Rede war, und er erhält neue Anweisungen bezüglich der Beeinflussung der Aktionsgruppenmitglieder, gegen die bereits eine seit geraumer Zeit gut ausgeklügelte Zersetzungsaktion eingeleitet worden war]
[14 august 1976. „Gruia” reactivat ca agent al Securităţii, după o scurtă perioadă de abandonare din cauza unei încercări eşuate de a părăsi clandestin ţara, relatează despre prima întîlnire cu William Totok, după punerea acestuia în libertate, despre reacţiile culese în urma apariţiei unor articole privind represiunea securistică, primind, în acelaşi timp, sarcini de a influenţa membri Grupului de Acţiune în vederea continuării acţiunii de destrămare]
COPIE[1] STRICT SECRET
- Nr. 3665/I/0014 Ex. nr. 2
- Data: 14.08.1976
- Sursa: „GRUIA”
- Primit: Lt. col. PĂDURARIU N.
- Problema: „FOSTE PARTIDE ŞI ORG. NAT. FASCISTE”
NOTĂ
Sursa informează că la cîteva zile după eliberarea numitului TOTOK WILIAM s-a întîlnit cu acesta pe stradă. Sursa nu l-a recunoscut pe TOTOK întrucît acesta purta o perucă. TOTOK era în compania soţiei lui ORTINAU GERHARD. Invitat de către TOTOK la o cafea, sursa a discutat cu acesta problemele discuţiilor de la radio şi presa occidentală. TOTOK a întrebat-o pe sursă dacă a ascultat cumva vreun comentariu la radio şi ce s-a spus acolo. Sursa într-adevăr auzise la WEST-DEUTSCHER-RUNDFUNK un comentariu semnat de DIETER SLEZAK[2] în care se spunea că TOTOK ar fi scris o scrisoare din detenţie în care-şi afirmă nevinovăţia şi-n acelaşi timp teama de a nu fi condamnat de la 10-15 ani pentru o poezie inofensivă. Comentariul conţinea şi nişte versuri ale lui TOTOK – apropos Conferinţa de la Helsinki 7 versuri care se încheiau cu: MEINE GEDICHTE SIND SO WEISS WIE DAS GEFIEDER EINER FRIEDENSTAUBE (În traducere: poeziile mele sunt albe ca penele porumbelului păcii). În încheierea comentariului semnatarul acestuia afirma că, va continua să insiste în presă şi radio asupra „cazului TOTOK”, pînă ce va fi eliberat acesta.- TOTOK susţinea că nu ştie cine a iniţiat această campanie în occident, ştie doar că şi în „LE MONDE”[3] a apărut un articol şi că, şi alte posturi de radio – printre care şi „EUROPA LIBERĂ” au preluat ştirea. Deasemeni susţinea că nu a transmis vreo scrisoare din penitenciar şi că nici nu ar fi avut vreo posibilitate fiindcă era singur în cameră. Deasemeni, spunea că, în tot timpul anchetei şi detenţiei a fost respectat ca om [...].- Susţinea deasemenea că, ştie cine a făcut expertiza poeziilor lui menţionîndu-l pe domnul STREIT şi BOCIORT de la Facultate, întrebînd-o pe sursă dacă nu cunoaşte şi activitatea unei anumite KARIN M [anonimizat], care şi ea ar fi depus mărturie împotriva lui.- La întrebarea sursei ce mai e nou cu fratele lui, TOTOK, spunea că, trebuie găsită o modalitate de a-l elibera şi pe el, poate prin continuarea campaniei în occident (el presupunea că a fost eliberat ca urmare a acestei campanii) întrucît după părerea lui, fratele lui a fost condamnat, doar pentru a intimida şi speria pe cei din „AKTIONSGRUPPE”. Deci fratele lui este doar victima persecuţiilor purtate împotriva celor din „AKTIONSGRUPPE”.- În continuare a rugat-o pe sursă să-l ducă la numita ZEHAN LILIANA, care ar avea adresa lui WICHNER din R.F.G., sursa l-a dus la ZEHAN LILIANA, care i-a dat adresa şi i-a promis lui TOTOK că-i va scrie ea lui WICHNER că a fost eliberat TOTOK, dar că nu ştie ce va urma.- Sursa s-a despărţit de TOTOK şi de soţia lui ORTINAU rămînînd să se reîntîlnească cîteva zile mai tîrziu la ORTINAU.- Sursa s-a prezentat la ORTINAU în ziua stabilită, dar TOTOK n-a venit. În discuţiile purtate de sursă cu ORTINAU, acesta din urmă considera toată campania din occident în cazul lui TOTOK ca naivă şi prost iniţiată, deoarece comentariile tendenţioase n-au făcut nimic altceva decît să înrăutăţească imaginea tinerilor scriitori – şi că el ORTINAU se teme de eventualele repercusiuni în urma acestei campanii.- Sursa încercînd să afle părerea lui ORTINAU l-a provocat pe acesta susţinînd că ea, sursa, crede că TOTOK a fost eliberat în urma acestei campanii. La care ORTINAU a răspuns că nu crede acest lucru [...]. Spunea ORTINAU, că probabil va încerca şi el să se stabilească într-o altă ţară, definitiv probabil în R.D.G.- după părerea lui ţara socialistă ideală pentru concepţiile lui. Va încerca să plece legal din moment ce soacra lui trăieşte acum în R.F.G. după ce nu s-a mai întors dintr-o vizită legală.- Ulterior sursa a aflat de la sora lui ORTINAU că i s-a aprobat publicarea volumului de proză la editura „DACIA” din Cluj – dar că el, ORTINAU nu prea este de acord cu conţinutul volumului, deoarece cenzura i-a scos proza cea mai bună şi cea mai reprezentativă.- Întîlnindu-l pe ORTINAU în data de 11.08.1976 pe stradă, sursa a fost invitată la ORTINAU pe data de 14.08 a.c. la acesta, deoarece este singur, soţia fiind plecată, şi astfel se poate sta de vorbă liniştit. Sursa a acceptat.- 13.08.1976
(ss.) „GRUIA”
Observaţii: - TOTOK WILIAM şi ORTINAU GERHARD sînt lucraţi în D.U.I. ”INTERPRETUL”, primul eliberat din penitenciar la sfîrşitul lunii iunie.- - WICHNER ERNEST a făcut parte din acelaşi anturaj şi [e] plecat definitiv din ţară. Cu ocazia stabilirii măsurilor în acest caz s-a hotărît să fie folosite şi sursa „GRUIA” (abandonat în 1975) în care scop a fost contactată împreună cu Cpt. CHIŞU C-TIN din Dir. I-a, rezultînd că are posibilităţi să discute cu TOTOK W. şi ORTINAU GERHARD, furnizînd şi informaţiile de mai sus.- Sarcini: - Sursei i s-a indicat să-l viziteze pe ORTINAU în ziua de 14.08.1976, aşa cum dealtfel au stabilit anterior, şi cu această ocazie să readucă în discuţii situaţia lui TOTOK şi apariţia în occident a unor articole în presă despre „situaţia sa” şi în acest fel să-l influenţeze pe ORTINAU de a trimite în extern în numele său sau împreună cu WAGNER, o scrisoare în care să dezmintă conţinutul articolului fugarului SCHLESAK DIETER.- (Sursei i s-a indicat concret şi amănunţit cum să acţioneze în scopul de mai sus).- Măsuri: - Una copie la Direcţia I-a Bucureşti.- - Se va identifica ZEHAN LILIANA şi i se va pune în control corespondenţa internă şi externă.- - În cazul lui TOTOK se va acţiona pentru realizarea măsurilor stabilite cu ocazia analizei dosarului la nivelul conducerii Dir. I-a şi a conducerii Inspectoratului.-
_________________________ [1] Notă dactilografiată. [2] Corect: Schlesak. [3] Articolul din Le Monde a apărut pe data de 20./21. 6. 1976. În urma acestui articol, semnalat imediat şi de serviciul Securităţii, aşa numitul Centru de Informatică şi Documentare - C.I.D. - William Totok a fost eliberat din detenţie pe data de 29.6. 1976. (cf. ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 82-82v.). Celelalte articole despre care vorbeşte „Gruia” erau versiuni ale articolului "Kulturpolitik mit Polizeieinsatz. Marxistische Rumäniendeutsche stören die revolutionäre Ruhe ihres sozialistischen Staates" („Politică culturală cu intervenţii poliţieneşti. Etnici germani cu convingeri marxiste din România tulbură liniştea revoluţionară a statului »socialist«”), semnat de Dieter Schlesak în Frankfurter Rundschau, 10.7. 1976.
***
[15. August 1976. “Gruia” beteiligt sich an der Zersetzung der Aktionsgruppe Banat und führt die erhaltenen Aufträge aus] Hier die Originaldokumente.
[15 august 1976. “Gruia” participă la acţiunea de destrămare a Grupului de Acţiune Banat, continuînd să acţioneze, în conformitate cu instrucţiunile primite] Vezi aici documentele originale.
***
[16. September 1976. „Gruia” liefert der Securitate nützliche Bausteine zur Erstellung eines Psychogramms]
[16 septembrie 1976. „Gruia” oferă Securităţii informaţii utile pentru întocmirea unei psihograme]
Sursa a vizitat casa ORTINAU în data de 15.09. a.c. la ora 9:30, găsind acasă pe soţia numitului ORTINAU. Aceasta a început să povestească că ORTINAU este încă la spital, că-l poate vizita zilnic .................................................................... În aceeaşi zi fusese şi numitul TOTOK pe la ei care i se pare soţiei lui ORTINAU foarte timorat, foarte rezervat în ultimul timp. .................................................................... Spunea în continuare că nu ştie ce se va întîmpla, dar ştie că campania din occident le-a dăunat foarte mult la toţi, [iar?] soţul ei este propus pentru exmatriculare, că TOTOK este în continuare sub supraveghere şi poate fi din nou închis şi WAGNER este şi el speriat să nu fie exclus din învăţămînt. ....................................................................
"GRUIA" 16.09.1976
ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 122
________________ [1] Extras dintr-o notă mai amplă şi complexă a lui “Gruia”. Scrisul aparţine lui Pădurariu. Nota originală se află în dosarul lui Gerhard Ortinau, D.U.I. “Titan”, ACNSAS, I 233471, vol. 1, ff. 77-78. “Gruia” relatează acolo că soţia lui Ortinau fusese chemată la Securitate, tot aşa şi Ernest Wichner, care a fost în vizită în România. Astfel de note folosea Securitatea pentru a întocmi psihograme ale persoanelor urmărite.
***
[27. Januar 1977. „Gruia” informiert die Securitate über die Wohnung, in der William Totok illegal als Untermieter lebte, weil es ihm untersagt war in der Stadt Temeswar zu wohnen, zeichnet den Plan des Hauses und des Quartiers, und berichtet ausführlich, indem er dessen Vertrauen ausnutzt, über dessen Absichten und Ängste]
[27 ianuarie 1977. „Gruia” semnalează Securităţii şi desenează casa în care locuia ilegal William Totok, acesta neavînd dreptul să domicilieze în oraşul Timişoara. Totodată relatează despre intenţiile şi temerile lui Totok, exploatîndu-i încrederea]
- Nr. 3665/1/PN/0033/ 27 I 977[1]
- Primeşte Lt. col. Pădurariu N.
- Sursa: GRUIA
NOTĂ
În data de 20 ian. a.c., sursa, ştiind de la numitul STENGEL RICHARD – student la filologie, că numitul TOTOK WILIAM se va afla la cenaclul ADAM MÜLLER – GUTENBRUNN, l-a aşteptat pe ultimul la ieşire şi a stat cu el de vorbă în localul „CASA UNIVERSITARĂ”. TOTOK neavînd prea mult timp a rugat-o pe sursă să se întîlnească a doua zi (21.01.) în subsolul Universităţii. La prima întrevedere TOTOK îşi exprima regretele că nu aflase că soţia sursei se afla în ţară astfel ratînd o posibilitate de a o convinge să-i ducă nişte manuscrisuri în occident. Spunea că nu poate discuta această problemă cu oricine, fapt ptr care n-a discutat nici cu ORTINAU nici cu WAGNER despre problemele lui.[2] El în orice caz va face totul să publice în occident un volum de poezii şi un roman, ambele terminate ca manuscris ca astfel să premeargă şi să prevină publicul asupra discuţiilor ce se vor purta la BELGRAD în iunie al acestui an cu privire la realizările punctelor proclamate la HELSINKI. A doua zi sursa s-a întîlnit la orele 11:00 cu numitul TOTOK şi s-a deplasat cu acesta la locuinţa lui TOTOK stînd de mai multă vreme în TIMIŞOARA – plătind chirie ptr. o cameră împreună cu un alt tînăr – asupra căruia sursa nu ştie nimic. Adresa exactă a locuinţei lui TOTOK sursa n-o cunoaşte – cunoaşte doar planul locului: locuieşte la subsolul unei clădiri, se pare particulară, în spatele căminelor studenţeşti.[3] TOTOK susţinea că, nu se ştie unde locuieşte şi ar dori ca nici să nu se afle. Între timp s-a împrietenit cu o studentă de naţionalitate română cu prenumele DOINA. În discuţiile purtate în locuinţa lui TOTOK acesta proclama ideea unei acţiuni pro-Helsinki- de tipul celor duse în URSS – (cei 17), Cehoslovacia – CARTA 77, Polonia, şi RDG – vezi BIERMANN ş. a. Spunea că la ora actuală este preocupat de găsirea unui loc de muncă prin intermediul redactorului şef al NBZ – BERWANGER, care i-ar fi promis ajutorul.[4] Întreba sursa dacă nu cumva pleacă la BUCUREŞTI, şi dacă da, să încerce să ia contact cu ataşatul presei RFG de la ambasadă sau cu nişte corespondenţi permanenţi ai unor cotidiene vest-germane ptr. a găsi o posibilitate de scoatere din ţară a manuscriselor lui. TOTOK spunea că, nu va discuta cu nimeni altul această problemă neavînd încredere în nimeni. Nu va discuta nici cu Lippet – care va citi unele lucrări în prima săptămînă din februarie în cenaclul ADAM-MÜLLER-GUTENBRUNN – nici cu WAGNER RICHARD, care va citi două săptămîni mai tîrziu. Dealtfel el este sigur că, din precauţie toţi ceilalţi se vor distanţa de la ideea unui scandal în presa occidentală, dar la nevoie vor emigra şi ei cu plăcere, asta în caz că organele de stat îi vor invita spre a-şi depune actele de plecare definitivă. La plecare ruga sursa să-l mai viziteze, dar ar fi mai precaut dacă s-ar întîmpla mai rar. TOTOK spunea că încercase să intre în ambasada R.F.G. la Bucureşti, dar îi era teamă de organul de miliţie din faţa porţii.
TIMIŞOARA – 21.01. 1977 (ss) Gruia
În discuţiile purtate cu TOTOK acesta a arătat nişte răspunsuri primite din partea MINISTERULUI ÎNVĂŢĂMÎNTULUI din care rezultă că, TOTOK va putea fi reprimit în facultate dar după ce va fi încadrat doi ani în cîmpul muncii. Deasemeni i-a arătat sursei decizia senatului Universităţii, decizie de exmatriculare pe motiv de: 1. dezinteres faţă de procesul de învăţămînt, la care TOTOK ar fi răspuns cu notele din sesiune şi cu activitatea literară în cenaclu, 2. – 180 de ore nemotivate – TOTOK: de fapt motivate prin perioada de detenţie.
(ss) GRUIA
Observaţii: - TOTOK WILIAM este lucrat în D.U.I. - Din material rezultă că TOTOK preconizează iniţierea unor acţiuni ostile de amploare. SARCINI Sursa a fost instruită să frecventeze locuinţa şi mediile în care activează TOTOK pentru a-l întîlni aşa zis întîmplător (universitate, cenaclu) şi în discuţii să stabilească ce intenţii şi planuri are în direcţia [indescifrabil] acţiunilor la care a făcut referire, cu ce persoane intenţionează să intre în legătură, unde deţine manuscrisele la care a făcut referire că vrea să le scoată în extern, conţinutul lor. Să-i spună că cînd va pleca în străinătate poate să-l ajute, dar în acelaşi timp să-i atragă atenţia că unele acţiuni din extern tot lui îi fac greutăţi aşa cum i-a făcut şi SCHLEZAK (sic!), motiv pentru care nu a fost primit în facultate.[5] MĂSURI - Identificarea domiciliului din Timişoara a lui TOTOK WILIAM şi a persoanei cu care domiciliază împreună. - Stabilirea posibilităţilor de introducere a mijloacelor speciale la domiciliul lui TOTOK şi verificarea manuscriselor pe care le are.[6] - Contactarea lui TOTOK W. pentru cunoaşterea preocupărilor pe care le are şi influenţarea pentru a se abţine de la orice acţiuni neavenite statului.
(ss) Lt. col. Pădurariu Nicolae
ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 138-139
____________________ [1] Notă manuscrisă. [2] Menţiune pe margine, în stînga, a unui ofiţer de Securitate: “02.1977 [indescifrabil] pt. informativ [indescifrabil] semnalat”. (ss) [indescifrabil]. [3] În stînga, „Gruia” a desenat schiţa locului unde stătea William Totok. [4] Menţiune manuscrisă pe margine, în stînga, a unui ofiţer de Securitate: “explicate”. Reacţiile din România faţă de mişcarea de opoziţie Charta `77 din Cehoslovacia, Securitatea le-a sintetizat într-un material postat aici: http://halbjahresschrift.blogspot.com/2010/03/securitate-vs-charta-77.html [5] Menţiune manuscrisă pe margine, în stînga, a unui ofiţer de Securitate: “29. I. 77 Vom [indescifrabil] [la?] influenţare să nu recurgă la unele acţiuni care ar putea aduce repercusiuni împotriva lui şi a altora, să se limiteze la [indescifrabil]. Să analizăm dacă nu ar fi util ca Gruia [cuvinte indescifrabile] să preia [cuvinte indescifrabile] să contracarăm. [Să acţionăm?] asupra lui Berwanger pt. a [nu-l] sprijini să [găsească? - indescifrabil] de lucru”. (ss) [indescifrabil]. [6] Menţiune manuscrisă pe margine, în stînga, a unui ofiţer de Securitate: “29.1.77 T[ehnică] O[perativă]” (ss) [indescifrabil]
***
[10. März 1977. Aus der Perspektive eines Zeugen berichtet „Gruia” über die Beschattung von William Totok vom 9. März 1977, wobei er sich genauestens an die zuvor von der Securitate erhaltenen Anleitungen hält] Lesen Sie das Dokument hier.
[10 martie 1977. Din perspectiva unui “martor”, “Gruia” informează Securitatea despre filajul la care a fost supus William Totok pe data de 9 martie 1977, urmînd linia instructajului prealabil] Citiţi documentul aici.
***
[22. März 1977. „Gruia” berichtet über den Gedichtzyklus „Die Vergesellschaftung der Gefühle” von William Totok und erhält den Auftrag, die Texte zu beschaffen]
[22 martie 1977. „Gruia” relatează despre ciclul de poezii „Socializarea sentimentelor” şi primeşte sarcina de a obţine aceste texte]
Nr. 3665/1/PN/0035/ 22 III 977[1]
- Primeşte Lt. col. Pădurariu N.
- Sursa: GRUIA
NOTĂ
În data de 17 martie a.c. sursa s-a prezentat în jurul orei 9:00 la numitul TOTOK WILIAM pe str. PETÖFI ŞANDOR nr. 3. TOTOK era singur şi încă în pat. Venise cu o zi înainte de la COMLOŞUL MARE şi vroia să plece din nou la COMLOŞ unde intenţiona să stea pînă pe data de 22 sau 23 martie, cînd va pleca şi unchiul lui din R.F.G. Prima întrebare a fost dacă sursa nu fusese cumva urmărită pînă la el, întrebare negată de sursă. În discuţie TOTOK spunea că acum este sigur că urmărirea constatată la vizita anterioară[2] a sursei nu fusese o metodă de intimidare care el şi ORTINAU crezuseră, ci, doar încercarea securităţii de a afla cine îl va vizita din străinătate. Acest lucru el, TOTOK, îl deduse din spusele unui vecin, care îi spusese că, fusese întrebat de cineva de la Miliţie cine va vizita în curînd familia. De numitul STERBLING şi anunţata lui vizită TOTOK nu a pomenit. Deasemeni rămăsese în neclar cu intenţiile securităţii – întrucît aflase şi el şi ORTINAU (ultimul afirmînd acelaşi lucru într-o vizită ultimă a sursei) că un organ al securităţii ar „umbla prin sate” încercînd să adune declaraţii despre ei (TOTOK şi ORTINAU). Plecînd cu sursa la o cafea povestea în continuare că, fusese sîmbătă împreună cu mama lui la paşapoarte ptr. audienţa amînată prin scrisoare[3], dar nu reuşise să vorbească cu nimeni, deoarece nu era program de audienţe. Sursa l-a întrebat ce şanse vede unchiul lui ptr. TOTOK în R.F.G., la care TOTOK a răspuns că, ar putea urma o facultate – problema discutată încheindu-se cu atît. În continuare sursa l-a întrebat pe TOTOK, dacă acesta mai scrie, la care TOTOK a răspuns că are terminate un ciclu de 16 poezii fără titlu însemnate doar cu cifre romane de la I la XVI, ciclu intitulat „Socializarea sentimentului” (DIE VERGESELLSCHAFTUNG DER GEFÜHLE)[4] în care face o trecere în revistă a evoluţiei politice în răsăritul Europei – apărînd în poezii figuri politice ca MARX, STALIN, LENIN, DUBCEK (cu situaţia din august 1968) – pînă-n ziua de azi. Deasemeni mai are multe alte poezii care au ca temă viaţa lui actuală în contextul ei, social, deasemeni timpul detenţiei cu reflexiile lui. Dar el, TOTOK scrie şi acum – are terminate deasemenea aproximativ 50 de pagini (tipărite, în manuscris fiind mai multe) şi vrea să mai termine încă pe atît să poată publica şi un volum de proză de cel puţin 100 de pagini. Sursa şi-a exprimat dorinţa de a citi ceea ce a scris, la care TOTOK a răspuns că-i pare rău dar nu are nimic în TIMIŞOARA, nici măcar notiţe iniţiale poeziilor şi prozei. Sursa şi-a exprimat speranţa că nu va face prostia de a trimite prin cineva întîmplător cunoscut sau chiar apropiat manuscrisele în R.F.G., deoarece ar fi mai mult ca sigur că vor fi găsite. TOTOK a răspuns că, nu are încredere în nimeni, şi rămîne la unica variantă sigură, aceea de a preda materialul sursei, după ce sursa şi-a primit paşaportul, ca astfel materialul să ajungă la ambasada R.F.G. din BUCUREŞTI unde sursa ar avea ocazia să-l predea cu alte documente personale, astfel ajungînd sigur în R.F.G. TOTOK a asigurat că, în acel moment ce sursa va avea paşaportul în mînă îi va preda materialul ca astfel imediat a doua zi să plece cu el la BUCUREŞTI. În continuare TOTOK s-a deplasat cu sursa la UNIVERSITATE unde s-au întîlnit în subsol cu prietena lui TOTOK – numita DOINA. După plecarea acesteia la cursuri TOTOK intenţiona să se plimbe, dar se apropiase între timp numitul JOHANN (JOHNNY) pe care sursa îl întîlnise prima dată la LIPPET, şi despre care sursa aflase acum că, este student în ultimul an la CONSTRUCŢII şi-l cheamă W [nume şi pasaj anonimizat]. La orele 14:00 TOTOK s-a întîlnit cu prietena lui DOINA şi şi-a luat rămas bun de la sursă – rugînd-o să treacă în 23 sau 24 martie pe la el. În jurul orei 15:00 sursa s-a întîlnit cu ORTINAU şi soţia acestuia. Sursa le-a spus că venise de la TOTOK – la care ORTINAU îşi dădu cu impresia că, acest TOTOK, pare-se, face pe martirul. Mai bine s-ar duce şi ar cere emigrarea că pînă la urmă tot acolo o să ajungă. Dar el, ORTINAU, are impresia că TOTOK vroia să facă pe eroul de cînd cu campania ptr. eliberarea lui din occident. Deasemeni prin atitudinea lui de refuz de a emigra va reuşi doar o eventuală redeschidere a anchetei, fapt ce-l îngrijorează mult pe el (ORTINAU), deoarece după informaţiile lui este evident că se află din nou în interesul securităţii, ei, cei de la AKTIONSGRUPPE. Numai că, pe vreme ce în trecut el, ORTINAU îşi mai dădea seama despre ce este vorba, acum pur şi simplu nu ştie ce se pregăteşte împotriva lor. La plecare sursa a promis că-l va mai vizita pe ORTINAU în curînd. Deasemeni ORTINAU spunea că probabil va veni şi WAGNER la TIMIŞOARA în săptămîna dintre 21-27 martie. ORTINAU a mai spus că încă nu a primit formularele de cerere ptr. paşaport deşi i s-a promis.
22.03.1977. (ss) GRUIA
Observaţii: - TOTOK W. este lucrat în D.U.I. Discuţia cu TOTOK a fost purtată de sursă cf. instructajului făcut anterior de Tov. col. TÎRNOVEANU urmărindu-se determinarea lui TOTOK să predea manuscrisele sursei pentru ca în acest fel să poată fi verificate de noi. SARCINI - Sursa a fost instruită de a menţine relaţiile de încredere cu TOTOK W., să-l viziteze aşa cum a căzut la înţelegere cu el şi să-l determine să-i dea spre consultare unele din manuscrisele sale. Cînd primeşte asemenea manuscrise să ne informeze imediat. MĂSURI - S-a luat măsura verificării la frontieră a unchiului lui TOTOK pentru a preveni scoaterea din ţară a manuscriselor cu conţinut ostil.[5] - Studierea posibilităţilor de a introduce mijloace speciale la domiciliul din Timişoara a lui TOTOK W. - Identificarea şi verificarea noii legături a lui TOTOK în persoana lui W[anonimizat], student la facultatea de construcţii.
(ss) Lt.col. Pădurariu Nicolae
ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 150-152
___________________ [1] Notă manuscrisă. [2] A se vedea nota lui „Gruia“ din 10.3. 1977, ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 145-148v. [3] În primăvara anului 1977 Securitatea încerca să-l determine pe William Totok să părăsească România, oferind părinţilor săi paşapoarte de plecare definitivă din ţară. Detalii suplimentare în: Constrângerea memoriei, pp. 88-89. Vezi si răspunsul Securităţii privitor la scrisorile adresate forurilor de partid şi de stat, prin care William Totok a protestat împotriva încercărilor poliţiei secrete de a-l determina să părăsească România, cf. aici documentul nr. 4. [4] Sub acest titlu a apărut în 1980, la editura Kriterion din Bucureşti, volumul de debut al lui William Totok. Ciclul amintit nu a apărut niciodată integral. [5] Notă manuscrisă pe margine, în stînga, a unui ofiţer de Securitate: “27 III 77. Să acţionaţi conf[orm] celor discutate. Principala prob[lemă] care se pune [este] prevenirea scoaterii din ţară a lucrărilor şi [indescifrabil] necorespunzătoare” [ss.indescifrabil]
***
[25. Mai 1977. „Gruia” führt geheimdienstliche Aufgaben aus und erhält von der Securitate neue Aufträge]
[25 mai 1977. “Gruia” execută scenariul pus la punct de către Securitate şi primeşte noi sarcini]
- Nr. 3665/1/P.N./0044/ 25 V 977[1]
- Primeşte Lt. col. Pădurariu Nicolae
- Sursa: GRUIA
NOTĂ
Despre numitul TOTOK WILIAM sursa informează: În data de 21.05. a.c. la orele 18:00 sursa s-a întîlnit cu numitul TOTOK prin mijlocirea numitului STENGEL şi a prietenei lui TOTOK, pe nume DOINA. De faţă mai era ORTINAU – iar ulterior venind şi LIPPET JOHANN şi G[anonimizat]... (ultimii, se pare, întîmplător). TOTOK ceru o întrevedere între patru ochi cu sursa şi se stabili pînă de 24.05. a.c. ora 10:00, în JIMBOLIA, lîngă birourile Întrepr[inderii] CERAMICA, unde TOTOK lucrează ca pontator. În data de 24.05. a.c. ora 10:00 sursa s-a întîlnit deci cu numitul TOTOK la JIMBOLIA în locul stabilit, ulterior discutînd pe o bancă din apropiere. TOTOK iniţial se pregătise s-o ducă pe sursă la locuinţa lui din COMLOŞUL MARE, dar s-a stabilit să programeze această vizită într-o zi a săptămînii între 20 – 05. – 05. 06-, după ce se vor întîlni sîmbătă (20.05.) la 14:30 sau 18:30 în TIMIŞOARA.[2] TOTOK susţinea că ar fi pregătit tot materialul important spre citire sursei, că ar fi pregătit şi două scrisori, una s-o ducă sursa la poştă la BUCUREŞTI, adresată preşedintelui statului, cea de-a doua adresată C.C. al P.C.R., pe care[3] să încerce s-o ducă în R.F.G.[4] (spre publicare în diverse ziare citite şi în ROMÂNIA ca FRANKFURTER RUNDSCHAU, FRANKFURTER ALLGEMEINE, DER SPIEGEL, LE MONDE ş.a.) dar dacă e imposibil atunci s-o depună tot la BUCUREŞTI, amîndouă cu confirmare de primire, chitanţele să le expedieze ulterior la adresa lui din COMLOŞ. O rugase deasemeni pe sursă să-l contacteze pe WICHNER ERNST, dîndu-i adresa şi nr. de telefon (1 BERLIN 31, STRADA J. GEORG nr 18, tel 030/ 8913254 pt. a cere de la el revista NEUE LITERATUR nr. 7/75 în care TOTOK a publicat o poezie “AUTOBIOGRAFIE”, în care apare un gol punctat reprezentînd cenzura cîtorva versuri despre perioada “stalinistă” a României. O ruga pe sursă ca astfel să motiveze [comentariul? - ilizibil] cu cenzura [ca] simptome ale unui eşec “neo-stalinist al României.” Deasemeni o ruga pe sursă să publice cîte ceva despre situaţia lui în diverse publicaţii citite şi în ROMÂNIA, înainte de conferinţa de la BELGRAD – ulterior, după conferinţă să dea în vileag, într-un interviu dat presei provenienţa lor (a celor din AKTIONSGRUPPE) [şi] persecutarea de către organele Securităţii. Să se folosească sursa ptr. acestea şi de experienţa numitului SCHLESZAK şi WICHNER. Deasemeni WICHNER să-i pună sursei la dispoziţie scrisorile lui, în care ar fi multe afirmaţii citabile într-un articol. O ruga deasemeni pe sursă să nu dea totul deodată publicităţii, ci în rate, ptr. a putea forţa o campanie prelungită. În acest sens, ptr. alte şi noi informaţii o rugă pe sursă să-i lase adresa – iar el se va folosi de adresa bunicii sale, astfel evitînd o cenzură din partea org[anelor] de Securitate. La despărţire o rugă pe sursă să aducă la vizita din COMLOŞ şi un casetofon cu casetă ptr. o eventuală înregistrare a unei [convorbiri? - ilizibil] pe care sursa să încerce s-o predea la ambasadă înainte de plecarea definitivă. O rugă pe sursă să-l conducă la locul lui de muncă, ptr. a fi documentată şi cu mediul în care el, un tînăr scriitor este nevoit să trăiască. Rămăsese să se întîlnească în data de 28.05. ptr. a stabili data vizitei sursei la COMLOŞ. Despre PAUL GOMA, TOTOK spunea că, pe de o parte era poate mai bine dacă ar fi aderat la cauza lui, astfel occidentul ar fi aflat din nou despre cei din AKTIONSGRUPPE şi ar fi crescut interesul faţă de ei, dar pe de altă parte e mai bine aşa că oricum fiind presiuni, ei au o situaţie cu totul aparte.
TIMIŞOARA 24.05. 1977 GRUIA
Adresa prietenei lui TOTOK este: DOINA [anonimizat] – STR. [anonimizat] TIMIŞOARA
GRUIA
Observaţii: - TOTOK WILIAM este lucrat în D.U.I. pentru scrieri cu conţinut ostil - [anonimizat] DOINA din Timişoara a fost identificată fiind fiica directoarei de la întreprinderea [anonimizat] membră în C.C. al P.C.R. - ORTINAU şi celelalte elemente sînt cunoscute de noi. SARCINI Sursa a fost instruită să procedeze astfel: - Să se deplaseze la domiciliul lui TOTOK din Comloşul Mare, dar fără a lua cu el casetofon sau benzi pentru înregistrare. - Să primească cele 2 scrisori scrise de TOTOK şi i se vor da indicaţii ulterioare cum să procedeze cu ele. - Să-i promită că va lua legătura cu SCHLESZAK şi cu WICHNER dar că el personal nu se va antrena într-o acţiune de propagandă împotriva statului român deoarece are mama şi alte rude în ţară şi doreşte să nu aibă greutăţi în viitor avînd intenţia de a face deplasări în România. - Să ne anunţe data hotărîtă pentru plecarea la Comloşul Mare şi la întoarcere vom discuta cum să procedeze în continuare pînă la plecarea lui din ţară. - Să consulte scrierile şi materialele pe care le deţine TOTOK, dar să motiveze imposibilitatea scoaterii lor din ţară de către el şi a predării lor ambasadei R.F.G. din Bucureşti. Dacă insistă să ia cu el cîteva scrieri să accepte dar fără a garanta că va reuşi să le scoată din ţară. MĂSURI - Sursa va fi instruită cum să procedeze în urma vizitei pe care o va face la domiciliul lui TOTOK WILIAM. - În legătură cu [anonimizat] DOINA se va întocmi informare pentru organele P.C.R. avînd în vedere relaţiile cu TOTOK W. [anonimizat] .
(ss) Lt. col. Pădurariu Nicolae
- În legătură cu rel[aţia] dintre [anonimizat] Doina şi Totok s-au informat org[anele] de p[artid].- - Confirmare ul[terioară] dată de tov. Col. Mortoiu cu ocazia analizei sit[uaţiei] create între Gruia şi W. Totok.[5]
ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 157-159
___________________ [1] Notă manuscrisă. [2] Pe mijloc notă manuscrisă de Lt. col. Pădurariu: “14:30 în gara Timişoara şi 18:30 la grădina rest. CINA) Totok urmînd să stea în TIMIŞOARA la ORTINAU, sîmbătă şi duminică.” [3] Adăugat de Lt. col. Pădurariu. [4] Pasajul următor este tăiat: “dar dacă e imposibil”. [5] Notă manuscrisă a unui ofiţer de Securitate.
***
[2. Juni 1977. „Gruia” berichtet minutiös über seinen, im Auftrag der Securitate abgestatten letzten Besuch bei William Totok, ohne zu wissen, dass bei dieser Begegnung ein weiterer inoffizieller Mitarbeiter der Securitate, Kintsch Peter, dabei war, der die Geheimpolizei unter dem Namen "Niculescu" gleichfalls über den Hergang informiert]
[2 iunie 1977. Nota lui “Gruia” după ce a primit sarcina de a-l vizita pe William Totok la domiciliul său din Comloşul Mare; semnalarea prezenţei unei terţe persoane, Kintsch Peter, despre care nu ştia că este colaboratorul Securităţii conspirat sub numele de “Niculescu”. ]
Despre numitul TOTOK WILIAM sursa informează: În data de 30.05. a.c. sursa s-a deplasat la JIMBOLIA de unde a luat autobuzul spre COMLOŞU MARE la orele 1600. TOTOK s-a arătat a fi bucuros de vizita sursei invitînd-o pe sursă chiar să stea şi peste noapte ptr. a putea astfel lua nişte decizii precise în ceea ce priveşte eventuala campanie în presă şi radio în occident în favoarea lui (TOTOK) şi a celorlalţi din AKTIONSGRUPPE. Sursa a promis să stea pînă la orele 2030. TOTOK încercase să afle imediat de la sursă, dacă aceasta are posibilităţi de a duce cîteva manuscrise în occident spre a putea fi folosite ca citate în campania propusă. Două dintre aceste texte erau de dată mai veche, una dinaintea detenţiei lui TOTOK şi alte trei erau de dată recentă, adică scrise în ultima săptămînă. În textul “LANGGEDICHT” (POEZIE LUNGĂ), scrisă înaintea detenţiei TOTOK îşi exprimă convingerea că trăieşte într-o societate (tramvaiul) ce poate călca pe oricine; iar, făcînd inventarul acestei societăţi atacă organele de securitate acuzîndu-i de inutilitate. Acestea şi multe altele, pe care sursa nu le-a reţinut, TOTOK nu le afişează în mod direct ci, ca şi în celelalte poezii printr-un vocabular interpretabil. Astfel în două dintre cele trei poezii mai noi îşi permite să afirme că, precum casele sunt asediate de arme în timpul războiului aşa, acum, casele muncitorilor sînt asediate de maşini de scris, adică scriitorii nu mai sînt de partea muncitorilor ci scriu de fapt împotriva lor. Acestea sunt introduse de afirmaţia că, armele (posibil ale scriitorilor) nu sînt îndreptate numai împotriva greutăţilor de vorbire ci şi împotriva haosului; haos ce-l vede ulterior tocmai în presupusul conflict scriitor-muncitor. Într-o altă poezie, autobiografică “REX sau ruperea de realitate a cîinelui legat de lanţ” (traducere aproximativă a titlului original), TOTOK îşi deplînge existenţa, a unui cîine legat de lanţ, trăind închis, într-o încăpere mizerabilă din care din cînd în cînd îşi duce gunoiul, de ochii lumii, şi întotdeauna dimineaţa, plecînd la lucru îşi lasă, închisă în casă acea existenţă neliberă, punîndu-şi altă faţă, pe cea care nu trădează convingerea lui de om neliber. Această idee reiese şi din poezia anterior amintită - “OBSESIA SOBEI TIP TUN” (traducere aproximativă – din cauza cuvîntului “KANONENOFEN” – intraductibil exact), în care TOTOK afirmă că am fi sacrificaţi ca nişte lemne pe foc, simbolicul rug al societăţii de astăzi fiind tocmai acea sobă de tip tun. TOTOK a rugat-o pe sursă deasemeni să-i ducă la BUCUREŞTI o scrisoare adresată preşedintelui statului, cea de-a doua, cu acelaşi conţinut în schimb să încerce sursa s-o ducă în R.F.G.- În caz că va fi imposibil să le pună pe amîndouă la poştă iar recipisele să le trimită la adresa lui din COMLOŞ. Deasemeni o ruga pe sursă să-l viziteze la BUCUREŞTI pe CSEJKA GERHARD, redactor la NEUE LITERATUR, să-i predea două cărţi şi să-i transmită că el, TOTOK, îi va trimite manuscrisele ultimelor poezii. Dealtfel are la CSEJKA un volum întreg de poezii, care însă ar fi imposibil de publicat. Din acel volum fac parte şi primele două poezii, de dată mai veche. TOTOK ar fi vrut să-i mai transmită lui WICHNER ERNST din R.F.G., cîteva sfaturi, dar între timp TOTOK primise o vizită al unui tînăr din COMLOŞU MARE – pe nume KINTSCH PETRU – în vîrstă de 32 de ani. Astfel sursa s-a retras fiind condus la poartă de TOTOK şi mama acestuia, care plîngea şi îşi exprima disperarea, deoarece fiul ei împreună cu ea au ajuns la capătul nervilor din cauza hărţuielilor la care este supus TOTOK – şi din cauza imposibilităţii de a-şi reprimi drepturile. Mama lui TOTOK ar fi vrut să mai discute cu sursa, ca acesta să explice cazul lor pe la ambasada R.F.G. din BUCUREŞTI şi deplîngea astfel plecarea atît de precipitată şi vizita mult prea scurtă a sursei. La orele 1745 sursa a părăsit casa lui TOTOK şi COMLOŞU MARE.
TIMIŞOARA 02.06.1977 (ss) GRUIA
Observaţii Sursa a procedat conform instructajului primit din partea noastră. - A fost instruit să procedeze astfel: - Scrisorile primite de la TOTOK WILIAM să le expedieze din BUCUREŞTI, trimiţîndu-i recipisele de predare prin poştă. - Manuscrisele rămân la organele noastre şi la o reîntîlnire cu TOTOK sau prin poştă să-i comunice că la aeroport a constatat existenţa unui sever control, găsindu-se chiar la una din persoane nişte scrisori, motiv pentru care el a distrus şi aruncat în WC. manuscrisele primite de la el. - Cu ocazia întîlnirii sursa a fost prelucrat contrainformativ de Tov. Col. MORTOIU AURELIAN – şeful securităţii – problemele asupra cărora a fost prelucrat sunt redate în mat. separat. - KINTSCH PETRU este în atenţia mr. Chiţa Gh[eorghe] MĂSURI - Prin informatorul “NICULESCU” vom verifica poziţia lui TOTOK cît şi unele date furnizate de sursa “GRUIA”. - Ultimele informaţii obţinute despre TOTOK vor fi raportate la Dir. I-a Bucureşti. - Reanalizarea (?) informatorilor în D.U.I. şi vom stabili noi măsuri în cazul lui TOTOK.[3]
ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 161-162v
___________________ [1] Notă manuscrisă. [2] Menţiune manuscrisă a ofiţerului de securitate lt. col. Pădurariu. [3] Menţiune manuscrisă ofiţerului de securitate lt. col. Pădurariu.
***
[4. Juni 1977. „Niculescu” (Peter Kintsch) berichtet der Securitate über einen Besuch bei William Totok, bei dem sich zum gleichen Zeitpunkt Peter Grosz aufhielt und von dem er nicht wusste, dass es sich um den inoffiziellen Securitatemitarbeiter „Gruia” handelt]
[4 iunie 1977. Colaboratorul “Niculescu” (Peter Kintsch) relatează Securităţii despre o vizită la William Totok, confundînd data, menţionînd prezenţa lui Peter Grosz despre care nu ştia că este un om al Securităţii, conspirat sub numele de “Gruia”]
Nr. 21484/0069/4 iunie 1977[1] Sursa “NICULESCU” Pr. Mr. Chiţa Gheorghe Prob. Învăţămînt Strict Secret
NOTĂ INFORMATIVĂ
Sursa vă informează asupra numitului TOTOK WILIAM din comuna Comloşul Mare. Sursa i-a făcut o vizită susnumitului în ziua de 1 iunie 1977 [sic!] la domiciliu. Din discuţia avută au reieşit următoarele; Continuă să scrie la presă şi poezie încercînd să publice în ţară şi în străinătate. În ziua vizitei a fost la el un anumit GROSS PETER, care după spusele lui a primit paşaportul să emigreze în RFG., originar din Biled sau Giarmata, fiind căsătorit cu o cetăţeancă din RFG. Acesta este rugat să ieie nişte scrisori la Bucureşti pentru Keica Gerhardt, pentru a le publica eventual în revista literară “Minic Literar”[2]. De asemenea este rugat să comunice susnumitului să-l viziteze şi să vină pînă la Timişoara, avînd drum din Timişoara. Deasemenea doreşte ca să primească adresa lui GROSS pentru a comunica cu el, atunci cînd se află în RFG. Sursa a ajuns doar la partea finală a discuţiei, acesta fiind de mai mult timp acolo. Cert este că au contactat o legătură care probabil va continua, respectivul avînd foarte mulţi prieteni în Timişoara şi Bucureşti.- Jimbolia la 4 iunie 1977
(ss) “NICULESCU”
Observaţii Copie de pe notă va fi dată Tov. lt. col. Pădurariu. Instrucţiuni şi măsuri conform notei originale.- P. Conformitate.-
ACNSAS, I 210845, vol. 2, f. 164
_________________________ [1] Notă dactilografiată. [2] Corect: Neue Literatur.
***
[Alle Blogeinträge werden laufend aktualisiert und korrigiert. Manche externe Links wurden zwischenzeitlich gelöscht, jedoch nicht die ursprünglich verknüpften Titel und Quellenhinweise. In letzter Zeit häuften sich Hackerangriffe - zuletzt hatten Unbekannte einen Eintrag mit einem Link gepostet. Vorsicht: solche Links nicht öffnen.]
Aktualisiert 25. April 2020 - actualizat, 25.4.2020
Die Halbjahresschriftsetzt sich zum Ziel, die historischen, wirtschaftlichen, sozialen, kulturellen und politischen Entwicklungen in Mittel-, Ost- und Südosteuropa auf objektive und authentische Weise aufzuarbeiten. Die Autoren der Halbjahresschrift lehnen Nationalismus,
Revisionismus und politischen Extremismus jeglicher Couleur ab.
Obiectivul revistei Halbjahresschriftconstă în prezentarea corectă și autentică a evoluțiilor istorice, economice, sociale, culturale și politice din Europa centrală, răsăriteană și de sud-est. Autorii resping toate formele naționalismului, revizionismului și extremismului politic. În ediția online se publică texte în limba germană, română, engleză și maghiară.
