Montag, April 25, 2022

Kunst-Kultur 5 - Artă-cultură 5


 

+ + + News 2022 - aktualisiert - actualizat + + +


Kunst-Kultur 5 - Artă-cultură 5

Aus dem Inhalt dieser SeiteDin conţinutul acestei pagini

1. Oscar Walter Cisek: 

14.5. 1941: Oscar Walter Cisek ausgezeichnet mit dem Kommandeurkreuz des Kronenordens - Oscar Walter Cisek decorat cu Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor


12. 11. 1952. Alfred Margul-Sperbers Aussagen zu Cisek, in einem von Untersuchungsrichter Eugen Tais maschinenschriftlich zusammengefassten Verhörprotokoll / Declaraţia lui Alfred Margul-Sperber despre Cisek, dactilografiată de anchetatorul Eugen Tais 

 

Links - linkuri

***

1. 

Oscar Walter Cisek (* 6. 12. 1897, Bukarest/Bucureşti – † 30. 5. 1966, Bukarest / Bucureşti) 

Oscar Walter Cisek, 1952 (ACNSAS)



#

[14. Mai 1941. Meldung über die Auszeichnung des Direktorstellvertreters im Presse- und Propagandaministerium Oscar Walter Cisek mit dem Kommandeurkreuz des Kronenordens – rum. Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor. Die Ordensverleihung wurde im Amtsblatt vom 10. Mai 1941 vermerkt]

[14 mai 1941. Ştirea privind decernarea Ordinului „Coroana României” în gradul de Comandor, lui Oscar Walter Cisek, director adjunct în Ministerul presei şi propagandei. Acordarea ordinului a fost trecută în Monitorul Oficial din 10 mai 1941: Decretul regal nr. 1.343 din 9 mai 1941 pentru acordări de decorații, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 109 din 10 mai 1941, partea I-a, p. 2.518.]

 

SodT, 68. (23.) Jg., 14. Mai 1941, S. 4



Anmerkungen – adnotări

Oscar Walter Cisek a fost arestat pe data de 29 august 1952 pe motiv c-ar fi fost agent al Gestapo-ului. Nu a fost condamnat, dar internat pe o „durată de 18 luni” într-o Colonie de Muncă (CM). Potrivit Fişei Matricole Penale, eliberarea din CM a avut loc pe data de 9 martie 1954.

În timpul unor interogatorii se aminteşte şi de diferitele ordine şi distincţii pe care le-a obţinut de-a lungul vieţii sale, atît ca diplomat, cît şi ca literat şi publicist. Ordinul „Coroana României” în gradul de Comandor, din 1941, nu apare între cele menţionate de Cisek şi nici în materialele întocmite de Securitate în cursul următorilor ani. În aceste materiale sînt amintite doar decoraţiile pe care le-a înşirat Cisek însuşi. Într-un „Proces verbal”, întocmit de lt. maj. de Securitate Eugen Tais pe data de 12 decembrie 1952 se preiau din declaraţiile lui Cisek următoarele informaţii care au fost incluse ulterior şi-n alte documente ale poliţiei politice:

[Cisek] „Arată că, în perioada cât a funcţionat la Ministerul Afacerilor Externe şi Ministerul Propagandei, a fost decorat de mai multe ori, după cum urmează: / În anul 1928 cu ‚Leul Alb‘ în gradul de ofiţer de către guvernul cehoslovac.În anul 1929 cu ‚Steaua României‘ în grad de ofiţer, de către conducerea Ministerului de Externe. În anul 1932 cu ‚Meritul Cultural‘ în grad de cavaler de către guvernul român din acea perioadă. În anul 1936 cu ‘Leul Alb’ în grad de comandor de către guvernul cehoslovac. În anul 1939[sic!] cu ‚Coroana României’ în grad de comandor de către guvernul român din acea perioadă, pentru merite în muncă în calitatea de consilier de presă în Ministerul Propagandei. / Declarantul mai arată că, în timpul cât numitul Nichifor Crainic a fost Ministrul Propagandei, nu a avut cu acesta decât relaţii de serviciu.” (cf. „Proces-verbal”, 12 decembrie 1952, document dactilografiat, întocmit şi semnat de lt.maj. de Securitate Eugen Tais la Bucureşti, ACNSAS, P 15891, f. 10.)

În a doua jumătate a anilor 1950, Cisek a fost reintegrat în viaţa literară din România. „În ianuarie 1958, Prezidiul Marii Adunări Naţionale a conferit lui O.W. Cisek Ordinul Muncii cl. III-a cu ocazia împlinirii a 60 de ani.” (Cf. „Notă-sinteză” privind acţiunea informativă individuală ce se duce asupra lui Oscar Walter Cisek din Bucureşti”, din 19 decembrie 1962; 11 pagini dactilografiate şi semnate de mr. Grigore Ionel, ACNSAS, I 210842, vol. 2, ff. 185-195, aici f. 188.) Mai tîrziu, Cisek a devenit membru corespondent al Academiei de Arte din Republica Democrată Germană (RDG/DDR), iar Academia Republicii Socialiste România i-a acordat, în 1966, premiul „Ion Creangă”.

În contextul cooptării lui Cisek în Academia est-berlineză ca membru corespondent - şi nu ca membru plin - ar fi de reţinut însemnările memorialistice ale lui Mihai Beniuc (1907-1988), membru al Partidului Comunist din 1936, preşedinte al Uniunii Scriitorilor, membru al Academiei RPR/RSR (traduceri în limba germană din opera sa: Übersetzungen aus seinem Werk ins Deutsche u.a. von Andreas Lillin, Alfred Margul-Sperber, Georg Maurer, Oskar Pastior, Klaus Kessler [cf. „Hans Roth”], Paul Schuster, Zoltán Franyó, Franz Johannes Bulhardt, Hans Mokka, C. Alioth ş.a.). Beniuc evidenţiază relaţiile sale bune cu unii scriitori de limbă germană din România, afirmînd, între altele, că fusese prieten cu Margul-Sperber pînă la moartea acestuia, în 1967. Ar mai fi de remarcat şi menţionarea relaţiei cu Wolf Aichelburg (1912-1994) - în fragmentele din memoriile lui Beniuc, bineînţeles subiective, reproduse mai jos - care i-ar fi făcut cunoştinţă cu Margul-Sperber.

 

Mihai Beniuc: Sub patru dictaturi. Memorii 1940-1975, (Unter vier Diktaturen. Memoiren 1940-1975). Ediţie îngrijită de Ion Cristoiu şi Mircea Suciu. Prefaţă de Ion Cristoiu. Editura „Ion Cristoiu“, Bucureşti, 1999:

 

Există o situaţie specială între Germania Estică şi Vestică.

Există la Berlin o singură Academie a Germaniei, care e valabilă şi pentru cei din Est, şi pentru cei din Vest, şi pentru anumiţi străini care ar fi făcuţi membri ai acestei Academii. În România a existat un scriitor destul de bine cunoscut, Oscar Walter Cizek, cunoscut colaborator la „Gîndirea” în timpul ei de glorie aş zice, pe vremea lui Nichifor Crainic, deci cînd era ea mai de dreapta. El nu avea articole teoretice - Oscar Walter Cizek - la această revistă, ci, mai curînd, cronici, şi de bună calitate, el însuşi fiind foarte stăpîn pe limba română. Era sas, poate de origine sudet, stătuse mult timp în Germania, un bărbat de o rară frumuseţe şi de o sclipitoare inteligenţă, dar, pe cît ştiu eu, deşi în bune relaţii cu oameni mari de acolo, nu tocmai mult simpatizat de cercurile hitleriste. Astea sînt însă lucruri care cer verificări. Fapt este că în timpul războiului el a fost directorul presei externe al lui lui Ion Antonescu, iar după război situaţia lui cam delicată nu a îngăduit o imediată integrare în viaţa literară, şi nu arareori venea la Uniunea Scriitorilor să se intereseze ce ar putea să se facă cu el. Lucra foarte intens. A tipărit un mare roman, între altele, despre Horia, în limba germană, şi era destul de cunoscut ca scriitor chiar în România, nu numai în Germania. Printre alte lucrări, publicase încă înainte de război şi Tătăroaica. Pînă la urmă omul a intrat în rîndul membrilor Uniunii Scriitorilor şi era destul de activ, deşi condiţiile de viaţă în care trăia nu erau cîtuşi de puţin strălucite. Relaţiile cu Germania de Vest mai cu seamă le avea continue şi se vorbea în presă despre el destul de frecvent pe atunci. Ştiu că prin hîrtiile mele, pe undeva, figurează şi cam toate extrasele de presă laudative la adresa lui, pe care aveam de gînd să le cunosc şi eu, ca să îmi dau seama că nu este un om neapreciat. Pînă la urmă, Academia de care am amintit l-a făcut membru al său, pe baza realelor sale merite literare, dar probabil şi pe baza relaţiilor pe care le avea cu oamenii, pentru că nu este suficient să ai merite pentru ca acestea să fie numaidecît şi recunoscute ca titluri. Personal, sînt convins că nu toţi acei care poartă titlul de

p. 270

Laureat al Premiului Nobel îşi merită acest titlu, dar sînt alte considerente care le dau dreptul la acest titlu, menit să fie uitat cu timpul. Aşa şi cu titlurile academice: nu toţi acei care prin definiţie sînt academicieni trebuie să se creadă că sînt într-adevăr nemuritori, deci că vor avea onoarea de a avea steag negru la moarte deasupra clădirii Academiei, şi chiar dacă îl vor avea, nu înseamnă că sînt într-adevăr nemuritori. Dar în ceea ce-l priveşte pe Oscar Walter Cizek, aş fi înclinat să cred că pe baza lucrărilor pe care le are, punînd în paranteză aspectele negative ale activităţii sale din timpul războiului, putea să fie socotit membru al Academiei.

Nu a trecut însă mult prea mult timp după ce luasem cunoştinţă de acest fapt şi mi-a venit o destul de amplă scrisoare din Germania de Est, tot de la un membru al Academiei, de la un bun scriitor comunist, Willy Bredl [Willi Bredel, scriitor realist-socialist, între 1962 şi 1964 a fost Preşedintele Academiei Germane de Arte din RDG – Deutsche Akademie der Künste, după 1974: Akademie der Künste der Deutschen Demokratischen Republik - AdK  – n. m.], care îmi punea o serie de întrebări tocmai cu privire la acele aspecte din viaţa lui Oscar Walter Cizek care într-adevăr pot fi considerate ca negative.

Situaţia nu era cîtuşi de puţin plăcută pentru mine, căci iarăşi mă găseam, ca să zic aşa, între ciocan şi nicovală, fapt împlinit pe de o parte, că era membru al Academiei, pe de altă parte că un alt membru al Academiei îşi aducea aminte, sau îl informase în orice caz cineva, despre o activitate care nu era compatibilă cu această titulatură de membru al Academiei şi trebuia dat un răspuns.

Dacă situaţia ar fi fost normală, desigur răspunsul ar fi fost dat numaidecît, fără întîrziere şi în termeni reali, rămînînd ca respectiva Academie să decidă dacă menţine sau retrage onorul acordat lui Oscar Walter Cizek de membru al ei. A da singur un astfel de răspuns era un risc totalmente inutil sau nefolositor pentru cel ce l-ar fi dat, şi m-am prezentat, ca de obicei, la organele de control să le pun în faţă cazul, rugîndu-i să se pronunţe şi să-mi dea o dezlegare în ce am de făcut în această privinţă. N-aş putea spune că cei pe care i-am întrebat erau mai puţin încurcaţi decît mine în toată această situaţie şi ar fi preferat ca mie să-mi vină ideea răspunsului, dacă s-ar fi cerut, dar era clar că astfel de idei, în astfel de împrejurări, nu au de unde să-ţi vină şi fără să ai dezlegare din partea unor foruri autoritare, ideile n-ar folosi la nimic. Şi de data aceasta am fost pus într-o situaţie iarăşi neplă-

p. 271

cută pentru mine, să aştept - nu mai ţin minte cît timp - pentru a muri şi Oscar Walter Cizek şi Willy Bredl. Cazul, pe această cale, s-a închis.

p. 272

[...]

Ceea ce se petrecea în 1964 era cu totul alteceva. Tot la premiile de Stat am avut o întîmplare cu totul neplăcută, nu una, în aceeaşi zi două. Fusesem pus întîiul să prezint spre premiere doi scriitori - unul german şi altul maghiar: Oscar Walter Cizek, scriitor german, şi Franyo Zoltan, maghiar. Fiind, fireşte, întrebat dacă accept ca ei să fie propuşi şi dacă accept ca eu să fiu acela ce susţine aceste premieri, m-am declarat de acord cu acest lucru, exprimîndu-mi însă rezervele politice. în ce îl priveşte pe Cizek, faptul că fusese directorul presei la Ministerul de Externe în timpul lui Antonescu, iar în ce îl priveşte pe Franyo, că, deşi fusese cîndva comunist, îsi renegase această atitudine a sa. O să spun cu alt prilej cum s-a întîmplat această renegare, că nu este important pentru ceea ce vreau să spun acum.

Eram în ultima noastră şedinţă, cînd trebuia să se ia decizia, iar pe noi trebuia să ne conducă, propriu-zis ca şef al întregului prezidiu, Gheorghe Apostol. Cu vreo zece minute înainte de a

p. 304

începe şedinţa oficială, am fost chemat la el în cabinet, unde mi s-a spus că în ce priveşte premierea celor doi - Franyo şi Cizek se cere revizuirea punctului de vedere. Am întrebat pe ce motive. „Pe motive politice.” „Bine, am spus, dar dosarele sînt cunoscute de mult şi eu am atras atenţia asupra faptului.” Ştiam că dosarele acestea nu erau la scriitori, dar ştiam că nu se poate ca organele noastre de control să nu se fi interesat de exact ce a făcut fiecare din aceşti oameni, care făcuseră lucrurile în mod deschis:

Cizek fusese director de presă, iar Franyo făcuse altceva, ce nu ştiam pe atunci - din dosare reieşea că primea de la Siguranţa Generală a statului, cu regularitate, lunar, o sumă, pentru ca să denunţe pe aceia care se găseau pe poziţii comuniste sau, în orice caz, anti-antonesciene. Zic: „Probabil că lucrurile acestea le-aţi cunoscut dinainte, deci puteaţi să luaţi atitudine mai de mult”.

Zice: „Eu, personal, nu. Mie mi s-au adus la cunoştinţă acum şi vreau să-ţi propun să fii acela care în comitet va lua atitudine împotriva premierii acestora doi”. Zic: „E foarte plăcută această sarcină, avînd în vedere că eu i-am propus pentru premiere”. Zice: „Ştiu, tocmai de aceea...”. Şi în faţa comitetului a trebuit să spun că între timp au ieşit la iveală nişte fapte, practic de aşa natură, încît nu mai e cazul să se acorde premiu celor doi. Ei ştiau că vor fi premiaţi, de altfel, ceea ce pentru mine era îngrozitor de penibil.

Nu eu le spusesem că vor fi premiaţi. Aflaseră şi ştiau că eu fac parte din acel comitet şi trebuie să-i şi susţin. Ei nu ştiau că eu îi şi susţinusem. Fireşte că nu trebuiau să afle că eu eram acela care am spus apoi că nu trebuie premiaţi. Este suficient că la un moment dat au trebuit să constate că ei nu sînt trecuţi pe lista celor care au fost laureaţi ai Premiului de Stat.

p. 305

[...]

În anii războiului însă, deci în 1941, 1942, 1943, 1944, pînă la 23 August, eu mă angajasem faţă de mine însumi să nu accept, sub nici un motiv, să public vreun articol în presă, care nu putea să fie în ultimă instanţă - avînd în vedere că nu era vorba de presa ilegală, unde puteai să te manifeşti - decît un act duşmănos ideilor în care eu credeam. Aceasta însă nu m-a împiedicat să public versuri al căror conţinut, după părerea mea, era foarte categoric antirăzboinic şi antihitlerist, dar cunoşteam destul de bine legile: atîta vreme cît nu te legi direct de o persoană, de un fapt, de o idee şi totul este învăluit în forme simbolice şi metaforice, ai dreptul să spui că ţi se face proces de intenţie. Pe aceasta contam tot timpul. Desigur că, cu toate acestea, s-au emis ordine de arestare împotriva mea şi la un moment dat am fost arestat, dar nu pentru versuri, ci pentru ceva mai serios, ceea ce nu intră deocamdată în cadrul acestor pagini.

Scriitori nu prea vedeam în acel timp decît foarte puţini. Singurul pe care îl frecventam în oarecare măsură era un scriitor care nici nu scria în româneşte, Alfred Marqul-Sperber, şi care, săptămînal, la el acasă, într-o clădire imediat învecinată Pieţei Victoriei, o construcţie de cărămidă roşie care şi acum stă în

p. 53

picioare, aduna la el scriitori care discutau şi citeau acolo. El îi trata, fireşte, în lipsă de altceva mai deosebit, datorită sărăciei sale, cu sifon - aducea 10-15 sticle de sifon, încît fiecăruia îi revenea un pahar de sifon cel puţin. Acolo m-a dus de fapt un scriitor german. Sperber nu era german, ci evreu din Bucovina, însă germana era limba lui maternă şi în aceasta scria. Cunoştea perfect în afară de aceasta şi engleza, şi româna, din care a tradus foarte mult în germană; era un bun cunoscător, de altfel, al literaturii noastre. La serile acestea se discuta, fireşte, cu oarecare rezervă.

Cel care mă adusese era un adevărat german din punct de vedere etnic şi era baronul Wolf von Aichelburg, un talentat poet, originar din Sibiu, care avusese la un moment dat simpatii prohitleriste. Mi-a mărturisit că atunci cînd a băut din apă la izvor, apa i-a părut curată şi bună, însă acum, de cînd a devenit un fluviu imens amestecat cu sînge, nu îi mai place. Cu Sperber am impresia că avea relaţii mai dinainte, încă din Sibiu, unde era - ca şi în Braşov - un număr de scriitori de limbă germană saşi. Şi aici a reluat, desigur, relaţiile cu Sperber, ducîndu-mă şi pe mine între ei. Nu îmi aduc aminte de toţi care luau parte - de unii da, de alţii nu - la aceste întîlniri. Ţin minte însă foarte bine că acolo am cunoscut-o pentru întîia oară pe Maria Banuş, care, şi ea, frecventa acest fel de cenaclu, în care fiecare putea să citească ce voia. Îmi aduc numai aminte că atunci cînd am citit ceva acolo s-au speriat (în româneşte am citit ceva), crezînd că este oarecum prea roşu ceea ce prezint eu. Aceasta însă m-a împiedicat cel mult să mai citesc în continuare, dar nu şi să frecventez şi să rămîn, pînă la moartea lui Sperber, cel mai bun prieten cu el. -

p. 54 

#

[12. November 1952. Alfred Margul-Sperbers Aussagen zu Cisek, in einem von Untersuchungsrichter Eugen Tais maschinenschriftlich zusammengefassten Verhörprotokoll]

[12 noiembrie. 1952. Declaraţia lui Alfred Margul-Sperber despre Cisek, dactilografiată de anchetatorul Eugen Tais]



ACNSAS, P 15891, ff. 18-19


 

Anmerkungenadnotări

 

În 1950, Alfred Margul-Sperber (1898-1967) devenise deja un poet oficial recunoscut al regimului care s-a distins prin numeroase texte obediente, unele dedicat puternicilor vremii, Iosif Stalin sau Gheorghiu-Dej, dar şi Partidului Muncitoresc Român (PMR) şi mitologiei de partid. În pofida acestei activităţi, autorul a păstrat legăturile de amiciţie cu anumite persoane care deveniseră ţinte ideologice ale regimului, supuse unor tracasări politice, juridice sau administrative. 

Faptul că Margul-Sperber, care în acea perioadă devenise poetul reprezentativ al literaturii minoritare germane din România, chiar i-a ajutat pe unii scriitori în anii terorii staliniste, evidenţiază şi Peter Motzan într-un studiu din 2011: 

„[...] in den finsteren 1950er Jahren [hatte er] nachweislich als Verteidiger und Fürsprecher älterer gefährdeter sowie als geduldiger Ansprechpartner und Berater jüngerer rumäniendeutscher Schriftsteller uneingennützig und folgenreich gewirkt”. (Cf. Peter Motzan, „Die vereitelte Anwerbung Alfred Margul-Sperbers als Informant des rumänischen Geheimdienstes Securitate im operativen Vorgang Hermine Pilder Klein“, in: Spiegelungen, 6(60) Jg., nr. 4, 2011, pp. 357-368, aici: p. 357.)

În categorie suspecţilor a fost încadrat şi Cisek, după ce, în 1947, fusese epurat din aparatul diplomatic. Concedierea lui Cisek a avut loc, după ce a fost declanşată o campanie împotriva unor persoane care lucrau în Ministerul de Externe. Astfel, propagandistul Sorin Toma susţinea în organul central al partidului, Scânteia, că Cisek i-ar fi înlesnit fuga fostului ministru de externe în guvernul Constantin Sănătescu (4 noiembrie 1944 - 6 decembrie 1944) și în guvernul Nicolae Rădescu (6 decembrie 1944 - 28 februarie 1945), Constantin Vişoianu (1897-1994) în Occident pe vremea cînd era consul la Berna (cf. „Referat – Propunerea de instalare a unui K.I.D. în telefonul numitului Cisek Oscar”, document dactilografiat din 1 septembrie 1958, semnat de şeful serviciului, căpitanul I. Andronic, de lt. maj. Tiberiu Nagy şi de şeful direcţiei, lt. col. N. Budişteanu, ACNSAS, I 10842, vol. 2, ff. 171-174, aici: f. 172.)

Cu doi ani înainte de a da declaraţia favorabilă despre Cisek, Margul-Sperber a dedicat tocmai lui A. Toma, tatăl lui Sorin Toma, o poezie cu prilejul împlinirii vîrstei de 75 de ani. Poezia hagiografică, dedicată poetului A. Toma a apărut în cotidianul de limbă germană, Neuer Weg, din 15 februarie 1950:


                                                                                         Neuer Weg, 15. Februar 1950, S. 7

Margul-Sperber îl descrie pe Cisek drept o persoană apolitică, susţinînd că nu a fost membru în Grupul Etnic German, organizaţia dirijată de nazişti. Nu se ştie dacă această informaţie a fost corectă sau a fost strecurată de Margul-Sperber Securităţii pentru a face mai plauzibilă implicarea lui Cisek în salvarea sa de la deportarea în Transnistria.

Se ştie că etnicii germani din România au fost înscrişi automat în Grupul Etnic (GEG). Se cunosc doar unele cazuri de opozanţi reali ai naziştilor care au refuzat să-şi achite cotizaţia obligatorie, semnalînd astfel că nu vor să fie încadraţi în GEG.


Margul-Sperber chiar declară că Cisek „a intervenit şi pentru alţi scriitori evrei”, fără să nominalizeze pe cineva. (ACNSAS, Proces verbal de interogatoriu al lui Margul-Sperber, document dactilografiat, semnat indescifrabil 12 noiembrie 1952, P 15891, ff. 18-19, aici f. 18.) Într-o notă a agentului „Fischer” [pentru detalii, cf. „Karl Fischer”] predată Securităţii „la 1 iulie 1961 rezultă că în timpul dominaţiei fasciste, Oscar Walter Cisek a găzduit la domiciliul său pe numiţii Beate Fredanov şi Corn Rupert (!), care erau suspectaţi ca comunişti” („Referat cu propuneri de recrutare ca agent a scriitorului Oscar Walter Cisek din Bucureşti”, material dactilografiat, datat 7 septembrie 1963, semnat cpt. Aurel Iana şi lt. col. Kasza Stefan, şeful serviciului, ACNSAS, I 210842, vol. 3, ff. 1-10, aici: f. 3).

Ewald Ruprecht Korn (1908-1991) a fost un poet stalinist şi denunţător agresiv chiar al lui Cisek. Într-un document nedatat, este reprodusă afirmaţia lui Cisek în care respinge acuzaţia insinuantă, lansată de Ewald Ruprecht Korn, într-o şedinţă a cenaclului „Lenau”, din 1951, că „ar fi un agent american”. La şedinţa respectivă au participat şi „tov. Lucia Bacinschi, Dr. Ludwig Berghoff, Franz Johannes Bulhardt, Elena Davidescu, Iosefina Koch, Elsa Kornis, Wolfgang Rwanka, Paul Langfelder, Valentin Lupescu [alias Valentin Heinrich], Eva Pătrăşcanu, Dr. Hermine Pilder-Klein, Gerty Rath şi I. St. Sharony” (ACNSAS, P 15891, ff. 67-68, aici: f. 68).

Activitatea de delator notoriu a lui Korn fusese, de-altfel, apreciată de către poliţia politică, ceea ce rezultă şi dintr-un soi de miniportret, inclus într-o notă nesemnată, din 31 martie 1957, în care scriitorii de limbă germană din România sînt împărţiţi într-un grup aşa zis „progresist” (din care făcea parte şi Korn) şi altul calificat drept fascist:

 

„Singurul om de iniţiativă, îndrăzneţ şi perserverent dintre cei progresişti este Ewald Ruprecht Korn. E lipsit însă de tact, nervos şi mereu agitat, încît strică mult adeseori în izbucnurile lui agresive. Nu i se poate însă contesta cinstea, ataşamentul şi buna credinţă. El este acela care urmăreşte cu perseverenţă din iniţiativă proprie, activitatea bandei fasciste. Restul deşi bine intenţionaţi, dornici chiar a face tot ce serveşte cauza noastră, se lăsau timoraţi, nu de mult încă demoralizaţi.” („Notă informativă”, nesemnată, datată 31 martie 1957, cuprinde 21 de pagini dactilografiate. Dintr-o adnotare scrisă pe prima filă cu cerneală, semnată indescifrabil, datată „17. IV. 1957”, rezultă că cei din grupul scriitorilor germani, calificaţi drept fascişti, urmează să fie „lucraţi în acţiune” - ACNSAS, I 210842, vol. 3, ff. 58 - 78, aici f. 61.)

Sprijinul acordat lui Margul-Sperber de către Cisek a fost confirmat după război de mai multe persoane şi a fost amintit în numeroase articole şi studii apărute de-a lungul anilor.

De episodul salvării se aminteşte şi într-un referat din 16 ianuarie 1955, în care se propune recrutarea lui Margul-Sperber, dar care nu a fost realizată. În referatul citat se menţionează că „în anul 1941 [Margul-Sperber] este arestat de siguranţă pentru a fi deportat în Transnistria, fiind evreu, în urma intervenţiei scriitorului Ioan Pilat (sic) rudă cu Brătianu şi a lui Oskar Walter Kisek (sic), prieteni intimi ai săi, este pus în libertate.” (Cf. „Referat. Obiect: propuneri pentru recrutarea numitului sperber M. Alfred din Bucureşti”, document dactilografiat, datat 26 ianuarie 1955, semnat de lt. Constantin Rusu, ACNSAS, I 151665, vol. 1, ff. 280-284, aici: f. 281.)

În contextul de a-i da arestatului Cisek un ajutor poate fi înţeleasă şi aserţiunea lui Margul-Sperber că naziştii ar fi interzis după 1936 publicarea („tipărirea”) cărţilor sale.

Cert este că Cisek, prezentat de Margul-Sperber, ca un scriitor „progresist” care după 23 august 1944 „a arătat tot zelul şi bunăvoinţa pentru a se încadra în spiritul nou”, traducînd şi romanul realist-socialist al lui Mihail Sadoveanu „Mitrea Cocor” în limba germană, a publicat în Germania, după venirea la putere a lui Hitler, în 1933, volumul de poezii, Die andere Stimme (1934) şi, în 1937, romanul Der Strom ohne Ende, care ulterior a mai fost reeditat (cf. „Bibliografie”, în: Oscar Walter Cisek: Das entfallene Gesicht. Erzählungen, herausgegeben und mit einem Nachwort versehen von Peter Motzan, Verlag Südostdeutsches Kulturwerk, München, 2002, p. 378.)

Pe de altă parte este evident că în presa nazistă din Germania numele lui Cisek apare foarte rar. De obicei este vorba de scurte ştiri în care se aminteşte de conferinţe pe care le-a susţinut în diferitele localităţi şi în care nu s-a abătut de la linia oficială a diferitelor regimuri sub care fusese diplomat şi propagandist cultural.

 


Charlotte Friedrich, „Rumänische bildende Kunst“, in: Völkischer Beobachter, 12. November 1943, S. 4;
„Vorträge“, in: Völkischer Beobachter, 13. Dezember 1941, S. 2;
Siegfried Melchinger, „Das Lied der Hirten“, in: Neues Wiener Tagblatt (Tages-Ausgabe), 18. Dezember 1941, S. 1;
„Zahlreiche rumänische Staatsmänner in Wien eingetroffen. Heute Eröffnung der Rumänischen Volkskunstschau “, in: Völkischer Beobachter, 21. November 1941, S. 4;


Zur rumänischen Volkskunstausstellung in Wien. Die rumänische Kultur wurzelt im Dorf, „VB”-Gespräch mit Staatssekretär Badauta und Presseleiter Cisek

 

„[...] Das ist die Ku1tur unseres Volkes. Dieses durch ein kapitalistisches System verarmte Bauernvolk einem neuen Woh1stand zuzuführen und seine Kultur frei aufleben zu lassen, das ist das oberste Ziel unseres Staatsführers und Marschalls Antonescu. Das freie Bauernvolk soll kulturell wieder neu erb1ühen. Erst dann kann an einen weiteren Aufbau gedacht werden.“

Völkischer Beobachter, 19. November 1941 S. 4.


(Va urma)


#


 

Links - linkuri

Stichwort – Cuvînt cheie: Cisek

 

„Leopold Ludwig”, Halbjahresschrift – hjs-online, 16. 12. 2010 

„Parteidichter – Poeţi de partid“, Halbjahresschrift –hjs-online, 1. 11. 2012 

„Securitate und Partei - Securitatea şi partidul“, Halbjahresschrift– hjs-online, 15. 19. 2011 

Cf. „Anmerkungen - adnotări: Oscar Walter Cisek, Georg Maurer“, in: „Kunst-Kultur – Artă-cultură“, Halbjahresschrift – hjs-online, 31. 8. 2018

 

***


Siehe auch - A se vedea






 



Erstellt: 25. 4. 2022 - Aktualisiert: 18. 5. 2022, 16:22 Uhr



Samstag, Januar 01, 2022

News 2022

HOLOCAUSTLEUGUNG WIRD IN RUMÄNIEN NICHT BESTRAFT

O sfidare evidentă a legislaţiei din România. Exact în ziua cînd se aniversează 77 de ani de la victoria asupra nazismului, 
Parchetul General consideră că AUR nu a negat Holocaustul. 

Partidul AUR a dat publicitatii în ianuarie 2022 scrisoarea, intitulată: „Experimentele ideologice asupra copiilor din România trebuie să înceteze!”. În scrisoarea citată s-a precizat că „în ultimii ani, se constată o acțiune sistematică de subminare a calității învățământului din România prin ridicarea la rangul de „materii” a unor teme minore sau care pot face obiectul unor simple lecții în cadrul materiilor existente (ex. educație sexuală, istoria Holocaustului, etc.), în paralel cu reducerea importanței acordate materiilor fundamentale pentru formarea noilor generații: științele exacte, limba și literatura română, istoria națională. În consecinţă, Holocaustul este o "tema minora".

În opinia Parchetului fapta de minimalizare şi negare a Holocaustului, chipurile, nu există.

#

5. 1. 2022

Holocaust, ein „unwichtiges Thema“


AUR-Chef, George Simion, 1.12. 2021 (Quelle: FB)


In einem Schreiben an den rumänischen Unterrichtsminister forderte die rechtsradikale Partei Allianz für die Vereinigung der Rumänen (AUR) den „Abbruch ideologischer Experimente mit Schulkindern” und behauptete, das Studium des Holocaust sei ein „unwichtiges Thema” im Unterricht und nur eine „simple Lektion”. Schwerpunkte im Unterricht, heißt es weiter, sollten die exakten Wissenschaften, die nationale Geschichte sowie die rumänische Sprache und Literatur sein. Die Einführung des Pflichtfaches „Holocaust und Geschichte der Juden” ab dem kommenden Schuljahr sowie die Sexualaufklärung seien nichts anderes als eine „systematische Aktion zur qualitativen Unterwanderung des Unterrichts aus Rumänien”. Das Unterrichtsministerium wurde in dem Schreiben als ein Ministerium der globalistischen Umerziehung bezeichnet, da es die nationalen Werte und die Herkunft des rumänischen Volkes ignoriere.

Siehe auch: 
Rechtsextreme in Rumänien:
Streit um „Holocaust“ als Schulfach
Rumänien führt das Pflichtfach „Holocaust und Geschichte der Juden“ ein. Die rechtsradikale AUR-Partei hetzt dagegen und spricht von „Umerziehung“, in: die tageszeitung (taz-online), 5.1. 2022. Eine gekürzte Textversion in der Druckausgabe vom 6. 1. 2022. 

###

13. 2. 2022

 

Nicolae Paulescu

 

 

Mai multe publicaţii au anunţat pe 11 februarie 2022 că o stradă din Cluj urmează să primească numele teoreticianului rasist Nicolae Paulescu (1869-1931). În acest oraş există şi o stradă care a primit numele poetului legionar Radu Gyr (1905-1975). Primarul Emil Boc a refuzat să redenumească strada Gyr. La Bucureşti s-a ridicat o statuie omagială, dedicată lui Paulescu, o stradă îi poartă numele. Tot aşa şi la Timişoara unde pe lîngă strada Paulescu mai există şi strada Petre Ţuţea.

 

Foto: © W.T. 

 

 

In Klausenburg/Cluj, berichteten mehrere rumänische Publikationen am 11. 2. 2022, soll eine Straße den Namen des rassistischen Theoretikers Nicolae Paulescu (1869-1931) erhalten. Paulescu gehörte zu den ideologischen Vorbildern der faschistischen Legion (der Eisernen Garde). In Klausenburg existiert bereits eine Straße, die den Namen des Legionärsdichters Radu Gyr (1905-1975) trägt. Eine Umbenennng lehnte Bürgermeister Emil Boc ab. Paulescu, Gyr, Petre Ţuţea u.a werden heute von völkischen Gruppierungen in Rumänien als national-patriotische Vorbilder verehrt. In Bukarest existiert eine Straße, die den Namen Paulescu trägt, gleichzeitig wurde er mit einem Denkmal geehrt. Auch in Temeswar gibt es eine Paulescustraße, desgleichen eine Ţuţeastraße.

 

 

 

William Totok: „Rechte Petition in Rumänien. Für faschistischen Straßennamen“, in: die tageszeitung (taz), 27. 6. 2017.

 

„Skandalöse Teilnahme von Dr. Irina Cajal-Marin, Unterstaatssekretärin im Bukarester Kulturministerium, an einer von der Rumänischen Akademie organisierten Feier zu Ehren von Nicolae Paulescu (1869-1931), einem rassebiologischen Theoretiker und ideologischem Vorbild aller Rechtsextremisten in Rumänien“, in: Halbjahresschrift -hjs-online / News 2021 (Stichwort: Paulescu).

#

7.2. 2020

Un interviu pe care ar trebui să-l citească mai ales cei care se dau astăzi mari adversari şi critici AUR. Mulţi dintre ei au contribuit la ceea ce M. Hodor descrie cu luciditate, în Spotmedia.ro, 7.2. 2022. 

Are perfectă dreptata când afirmă: „legionarismul post 1990 a capturat anticomunismul românesc”. Sau când se referă la „lașitatea profesională a unor istorici”, care, practic, au devenit co-„autorii morali ai ascensiunii neolegionarismului”. „Aceștia sunt părinții din umbră ai lui Simion [CU UN MASTERAT DE ISTORIE LA IAŞI!] și Târziu [UN PUBLICIST EXTREMIST, NEOLEGIONAR CU SCRIERI APĂRUTE NU NUMAI ÎN REVISTE CA „PUNCTE CARDINALE” SAU „ROST”]". Aceşti istorici „se prefac că nu au legătură” (cu ei), se „dezic de Lavric” [COLABORATOR AL ROMÂNIEI LITERARE ŞI AUTOR PUBLICAT ALĂTURI DE ŢUŢEA DE EDITURI CARE SE CONSIDERĂ MODELE ALE DEMOCRAŢIEI]. 

Ce sunt legionarii eroizaţi, mai ales „partizanii” preaslăviţi de dascălii celor din AUR? Nimic altceva decât „niște teroriști mistici”. 

Hodor reaminteste şi de faptul că la Piteşti „metodele torturii au fost fără dubii de tipologie legionară”. 

#

22.1. 2022

Das rumänische Verteidigungsministerium hat dem Holocaustleugner, antisemitischen und -ungarischen Geschichtsrevisionisten, Reservegeneral Radu Theodoru, zum 98. Geburtstag gratuliert. 

Theodoru war Mitglied der rechtsradikalen Groß-Rumänien-Partei (Partidul România Mare - PRM).

Der auf FB gepostete Geburtstagsglückwunsch wurde inzwischen gelöscht. 


Einige seiner Schriften:

Theodoru, Radu: Hungarismul astăzi - paranoia unui focar de instabilitate din centrul Europei, (Der Hungarismus heute - die Paranoia eines Brandherdes der Instabilität in Mitteleuropa. Erschienen in der Reihe: Große Verbrechen gegen die rumänische Nation) Bravo Press, s.l., 1996.

Theodoru, Radu: Nazismul sionist, (Der zionistische Nazismus), Editura Alma Tip, Bukarest 1998.

Theodoru, Radu: Învierea lui Iuda, (Die Auferstehung Judas), Ed. Miracol, Bucureşti, s.a. [2000].

Theodoru, Radu: România ca o pradă, (Rumänien als Freiwild), Editura Miracol, Bukarest, 2 2000.

Theodoru, Radu: Urmaşii lui Attila. Cartea întâi. Crimele hungarismului, (Die Nachkommen Attilas. Erstes Buch. Die Verbrechen des Hungarismus), Ed. Miracol, Bukarest 2000.

Theodoru, Radu: A fost sau nu Holocaust? (Hat oder hat nicht ein Holocaust stattgefunden?), Editura Lucman, Bucureşti s.a. [2004].

Theodoru, Radu: România, românii şi comunismul. Un răspuns documentat la o provocare antiromânească, (Rumänien, die Rumänen und der Kommunismus. Eine dokumentierte Antwort auf eine antirumänische Provokation), Editura Lucman, Bucureşti 2009. 

#

1. 2. 2022

Eugen Sechila, curs online, 28.3. 2020. 
Pe perete portretele lui Moța și Marin

Adina Marincea: Legăturile AUR cu frățiile ortodoxe și neo-legionare. Rolul taberelor unde copiii sunt supuși propagandei, Libertatea, 31.1. 2022



Adina Marincea: De cine este sprijinit AUR: ruta de la preoții din Biserica Ortodoxă către neolegionarism. Camaraderia dintre Simion și Noua Dreaptă, Libertatea, 1.2. 2022 

Teodosie și Zoe Rădulescu, fiica lui Gogu Puiu (FB, 10. 3. 2018)



Eugen și Elena Sechila la lansarea mișcării “Pămîntul Strămoșesc”,
condusă de Călin Georgescu,
candidat AUR pentru funcția de premier sau... președinte al României (FB, 1.10. 2020).


#

27.1. 2022

(Update: 29.1. 2022)

Holocaustgedenktag in Rumänien

Anlässlich des internationalen Holocausttages leugnen drei Rechtsradikale auf Kranzschleifen den Massenmord. Die Polizei schreitet nicht ein 

Verharmloser des Holocaust provozieren in Bukarest mit einem Kranz, auf dem folgende Inschrift zu lesen ist:  ”România a salvat 400.000 de evrei în timpul Holocaustului” ("Rumänien hat während des Holocaust 400.000 Juden gerettet"). Auf einer der Kranzschleifen stand in englischer Sprache: "Vergessen wir nicht bezüglich des Holocaust: Die Hälfte der Wahrheit ist eine Lüge" (in rumänischer Übersetzung: ”Să nu uităm, despre Holocaust: Jumătate din adevăr este minciună”.)

Der Kranz wurde in der Nähe des Bukarester Holocaustmahnmals abgelegt. Dort fand zur gleichen Zeit eine Gedenkveranstaltung für die Holocaustopfer statt.

Foto: INSH-EW


Die Identität von zwei der Männer steht fest. Es handelt sich um bekannte Rechtsextremisten, Mihai Rapcea (Rechtsanwalt) und Mihai Tociu (unten im Bild, v. l. n. r.). 


Quelle: Youtube, 27.1. 2022

                                                       Mihai Tociu mit dem Kranz, Rapcea mit Handy  (Quelle: Youtube, 27.1. 2022)


Der dritte Mann mit Sonnenbrille (oben, Bild 1) ist ein Mitarbeiter der rechtsnationalistischen Internetgazette, die sich „Războiul Informaţional“ nennt. 

Die Redaktion versteckt sich hinter Initialen. Der Sonnenbrillenträger wird auf der Seite der Publikation als „B.S.“ und als „webmaster/reporter“ und „Reporter pt. evenimentele din Bucuresti“ vorgestellt. Im März 2021 beteiligte er sich an einer Coronademo in Bukarest und ist auf einem Foto zusammen mit Mihai Tociu zu sehen. Tociu trägt ein Transparent mit folgender Inschrift: „Vakcin macht frei“.  Tociu ist der Gründer der Asociaţia Oina und war Blogautor der Zeitung „Adevărul“. Die Mitarbeit wurde ihm untersagt, nachdem er in einem Beitrag den Holocaust verharmloste. Tociu war mitbeteiligt an einer homophoben Aktion im Museum des Rumänischen Bauern in Bukarest, als eine Filmvorführung von Rechtsextremisten unterbrochen wurde (vgl. „Fundamentalismus in Rumänien. Homophobe sprengen Filmvorführung“, die tageszeitung - taz, 5.2. 2018“). Dem damaligen stellvertretende Direktor, Mihai Gheorghiu, wurde vorgworfen, die schwulenfeindliche Protestaktion mitgetragen zu haben. Gheorghiu war bereits Anfang der 1990-er Jahre wegen seiner rechtsextremen Ansichten und seiner Sympathien für die neolegionäre Partei „Miscarea pentru România“ („Bewegung für Rumänien“) von Marian Munteanu aufgefallen (zu Munteanu, vgl. „Völkische Rückfälle – Recidive rasiste“, Halbjahresschrift - hjs-online, 5.10. 2016) . Zur Zeit gehört er zu den Unterstützern der rechtskonservativen „Koalition für die Familie“ („Coaliţie pentru Familie“), zusammen  mit Bogdan Stanciu („Pro Vita“), einem Gründunsgmitglied der Neuen Rechten (Noua Dreaptă) und Redakteur der inzwischen eingestellten rechtsradikalen Internetplattform AlterMedia. (Einzelheiten zu AlterMedia, in: Antonescu: Ehrenbürgerschaft aberkannt.)


PS. 59 % der Rumänen halten den 1946 zum Tode verurteilten Kriegsverbrecher Ion Antonescu für einen großen Patrioten. Das geht aus einer im Aufrag des Wiesel-Instituts im November-Dezember 2021 durchgeführten Umfrage hervor:


Mehr dazu in der tageszeitung (taz), 28. 1. 2022

#

17. 1. 2022

"Husarul înaripat", demagogul naţionalist, Rareş Bogdan, dă lecţii de democraţie la RTV, 16.1. 2022

Cuvinte cheie: AUR, Reichstag, Macron



Alte detalii despre Rareş Bogdan:

Völkische Rückfälle – Recidive rasiste, in: Halbjahresschrift - hjs-online, 2016 
(1) 23. 2. 2016: Realitatea TV, Jocuri de Putere: Vintilă
Horia, Oana Stănciulescu, Liviu Rotman;(2) Jocuri de putere, despre Oana Stănciulescu, Radu Gyr, legea 217 etc. - emisiunea lui Rareş Bogdan, Realitatea TV, (postat 17.3. 2016)
(3) cf. Vintila Horia
Cuvinte cheie: Rareş Bogdan

#

11. 1. 2022

Antivacciniştii şi relativizarea Holocaustului. Proliferarea unui fenomen internaţional îngrijorător, RFE, 11.1. 2022


#

9.1. 2022

Mădălin Voicu wurde zum Unterstaatssekretär im rumänischen Kulturministerium ernannt. Als PSD-Abgeordneter hatte Voicu 2014 die Vertreter des Internationalen Währungsfonds (IWF) als Träger von Schläfenlocken bezeichnet. Wegen des antisemitischen Ausrutschers wurde er damals bei der Antidiskrimierungsbehörde (CNCD) angezeigt. 

Mădălin Voicu a fost numit subsecretar de stat în Ministerul culturii. În decembrie 2014, deputatul PSD Voicu a fost reclamat la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD) după ce i-a numit pe reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional (FMI) „perciunaţi”. Se ştie că termenul „perciunaţi” are o încărcătură antisemită şi este folosit ca expresie aluzivă xenofobă.


Siehe auch: Teilnahme einer Unterstaatssekretärin an einer Feierstunde, die dem militanten rechtsextremistischen Arzt, Nicolae Paulescu gewidmet war. 

Vezi: Participarea doamnei Irina Cajal Marin, subsecretar de stat  în Ministerul Culturii, la manifestarea organizată de Academia Română în onoarea lui Nicolae Paulescu. 

in: News 2021


#


22. 4. 2022

Cinstirea unor legionari la Sighet 

Ehrung faschistischer Legionäre in einer Schule in Sighet 



Pe 21 februarie 2022 a fost dezvelită o placă memorială la Colegiului Național „Dragoș-Vodă” din Sighetul Marmaţiei, inscripţionată cu numele unor foşti deţinuţi politici care în marea lor majoritate erau legionari. 


O acţiune similară a mai avut loc în anul 2014. Atunci s-a dezvelit o placă dedicată doar profesorului Aurel Vişovan, cel care a organizat în 1945 aşa numitele „Frăţii de cruce”, adică organizaţia de tineret a legionarilor. Potrivit fiului său, preotul unit Marius Vişovan (care anul acesta a participat din nou la comemorarea legionarilor Moţa şi Marin, căzuţi, în 1937, la Majadahonda, în Spania, în timpul războiului civil) organizaţia a fost afiliată „Grupului Legionar Maramureș, sub conducerea profesorului de chimie Aurel Vișovan”. Placa din 2014 a fost îndepărtată, deoarece contravenea prevederilor OUG 31/2002. 


Amplasarea plăcii, patronată acum şi de o nouă asociaţie din Sighet, care-şi spune „Firul Vieții”, contravine legii 217/ 2015 care interzice propaganda legionară şi extremistă de dreapta. În pofida acestui fapt, autorităţile locale şi cele şcolare nu s-au opus, acceptînd elogierea postumă a unor persoane active într-o organizaţie fascistă, pe motiv c-ar fi luptat împotriva comunismului. 


Realizarea proiectului de amplasare a plăcii a fost sprijinită şi de ziaristul sighetean Ion Mariș de la gazeta locală, „Salut Sighet!”


#

8. 4. 2022

Negaţionistul Vasile Zărnescu, fost col. SRI, condamnat, a acordat unui extremist de dreapta un interviu-video în cursul căruia îşi expune opiniile. Totodată, anunţă că va participa la comemorarea anuală, dedicată liderului legionar Corneliu Zelea Codreanu. Extremistul care-l intervievează îşi expune în mod ostentativ inelul pe care-l poartă, inscripţionat cu simbolurile organizaţiei militare naziste SS - ᛋᛋ. Zărnescu mai spune că în Ucraina domină bogătaşii evrei.

Der verurteilte Holocaustleugner und frühere Oberst des Rumänischen Nachrichtendienstes (SRI), Vasile Zărnescu, gewährte einem rumänischen Rechtsextremisten ein Video-Interview, in dem er seine ultrarechten politischen Meinungen erläuterte. Der rechtsextreme Interviewer zeigt dabei ostentativ seinen mit den ᛋᛋ-Runen verzierten Ring, den er an einem Finger trägt. In dem im Internet verbreiteten Gespräch kündigte Zărnescu an, an den jährlich stattfindenden Gedenkfeierlichkeiten des Legionärsführers Corneliu Zelea Codreanu teilnehmen zu wollen. 
In der Ukraine, erklärt Zărnescu, regieren die reichen Juden. 


#

1. 4. 2022

Rechtskräftig - Urteil im Fall des Holocaustleugners Vasile Zărnescu. Die ursprünglich verhängte Gefängnisstrafe wurde aufgehoben.  Zărnescu bedankte sich für das Urteil bei den RichterInnen, die ihm die Strafe erließen.

Sentinţa definitivă. Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 martie 2022, în cazul negaţionistului Vasile Zărnescu. Acesta a mulţumit judecătorilor ca l-au iertat.


Cf. Geschichtsaufarbeitung in Rumänien: Glimpflich davon gekommen.
Ein Ex-Offizier des Geheimdienstes wird wegen Holocaust-Leugnung zu einer Bewährungsstrafe verurteilt. Es ist das erste derartige Urteil seit 1989, in: die tageszeitung (taz), 4.2. 2021

#
4.4. 2022


După laudele aduse lui Hermann Oberth în „Adevărul”, azi a ajuns la rînd ultranaţionalistul Vintilă Horia, prezentat de Agerpres în postura de important „poet, prozator, eseist şi traducător”. În vremuri de război, războinicii de odinioară sînt scoşi din cutia de naftalină a patriotismului reîncălzit. 


Mai multe despre Vintilă Horia:

- Hotărîrea Consiliului local Segarcea privind retragerea titlului de cetăţean de onoare, acordat lui Vintilă Horia

- Articole şi fragmente din texte, semnate de Vintilă Horia ş. a.

În: Blut und Boden - Sînge şi glieHalbjahresschrift - hjs-online, 7.4.2016-5.4. 2021

PS.  19: 26 h

DUPĂ CE REDACŢIA AGERPRES A FOST ATENŢIONATĂ CĂ A PUBLICAT UN ARTICOL DEDICAT UNUI PROPAGANDIST FASCIST, ÎN CURSUL DUPĂ AMIEZII MATERIALUL A FOST ELIMINAT DE PE PAGINA AGENŢIEI DE PRESĂ. 

#

2. 4. 2021

Die Zeitung „Adevărul” lobt Hermann Oberth, ohne dessen SS- und NPD-Mitgliedschaft zu erwähnen. 

Ziarul „Adevărul”, din 2. 4. 2022, îl elogioază pe Hermann Oberth (1894-1989) fără să tematizeze trecutul său nazist. Ziarul trece sub tăcere faptul c-a fost ofiţer SS şi că a aderat la formaţiunea extremistă de dreapta vest-germană, Partidul Naţional-Democrat (NPD). 
Partidul NPD se lăuda în 2009 că Oberth a fost unul dintre membrii proeminenţi ai formaţiunii. 


Cf. 


Kritische Stellungnahme des rumänischen Holocaustinstituts (INSHR-EW) anlässlich einer Onlineveranstaltung der Rumänischen Akademie. In dem Papier werden u.a. auch die rumänischen Ultranationalisten Mircea Vulcănescu und Nichifor Crainic sowie der rumäniendeutsche SS-Offizier Hermann Oberth namentlich erwähnt. 

Reacţia Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului în România „Elie Wiesel” faţă de masa rotundă organizată online, astăzi, 26 noiembrie, de Academia Română sub titlul: „Antisemitismul și violența politică în România interbelică – cât și cum s-a scris și ce mai avem de făcut“.

Keyword: Oberth 

#

16.3. 2022

SbZ (din 15 martie 2022) a publicat o evocare în care este citată revista extremistă de dreapta „Sezession” şi o fotografie pe care pot fi văzuţi Hans Bergel împreună cu partizanul pro-legionar, Ion Gavrilă Ogoranu, poză pusă la dispoziţia redacţiei de către Ana Blandiana.

Am 15. März 2022, veröffentlichte die SbZ eine Würdigung, in der aus der ultrarechten Zeitschrift „Sezession“ zitiert und ein Foto publiziert wird, auf dem Hans Bergel und der rechtsextremistische Partisan Ion Gavrilă Ogoranu zu sehen sind, ein Bild, das der SbZ von Ana Blandianu zur Verfügung gestellt wurde.

Bundesinnenministerin Nancy Faeser stellte am selben Tag (15. März 2022) den Aktionsplan gegen Rechtsextremismus vor. (Download.) Faeser: „Unsere Demokratie ist wachsam und wehrhaft. Wir schützen unsere Demokratie im Äußeren wie im Inneren. Die größte extremistische Bedrohung für unsere Demokratie ist der Rechtsextremismus. Wir wollen Rechtsextremismus ganzheitlich und frühzeitig bekämpfen – mit Prävention und Härte. Politische Bildung, Prävention und das konsequente Handeln unserer Sicherheitsbehörden gehören zusammen. Wir werden rechtsextreme Netzwerke zerschlagen. Wir werden die Finanzaktivitäten rechtsextremistischer Netzwerke aufklären und unterbinden. Wir werden Rechtsextremisten konsequent entwaffnen. Wir werden Hetze im Internet entschieden bekämpfen, um den Nährboden von Hass und Gewalt auszutrocknen. Wir werden Verfassungsfeinde aus dem öffentlichen Dienst entfernen. Wir werden Verschwörungsideologien entkräften, die demokratische Streitkultur fördern und Radikalisierungen stärker vorbeugen.“

In Beurteilungen deutscher Sicherheitsbehörden wird die Zeitschrift „Sezession“ als eine Publikation dargestellt, die einem zum „Verdachtsfall“ erklärten rechten Netzwerk angehört. Im Kapitel „Rechtsextremistische Akteure der Neuen Rechten“ (Unterkapitel: „Verdachtsfall ‚Institut für Staatspolitik‘ [IfS]“) heißt es im Verfassungsschutzbericht 2020 (S. 84-86):

„Das „Institut für Staatspolitik“ (IfS), das offiziell als „Verein für Staatspolitik e.V.“ organisiert ist, wurde im Mai 2000 ins Leben gerufen. Mitgründer Götz Kubitschek ist der prominenteste Repräsentant des IfS. Sitz des Vereins ist der Wohnsitz  Kubitscheks im Ortsteil Schnellroda der Gemeinde Steigra (Sachsen-Anhalt).

Das IfS sieht sich als prägender Ideen- und Impulsgeber der Neuen Rechten. In diesem Netzwerk gilt es als „Denkfabrik“, „Strategieschmiede“ oder „intellektuelles Zentrum“. Gleichwohl wirkt das IfS auch direkt auf die politische Ebene ein. So pflegt vor allem Kubitschek ein vertrautes Verhältnis zum führenden „Flügel“-Protagonisten Höcke, wie die wechselseitigen Teilnahmen an Veranstaltungen des jeweils anderen zeigen.

Das IfS publiziert neben der Zeitschrift „Sezession“ mehrere Buch- und Schriftenreihen.

Reichweite innerhalb der Neuen Rechten entfaltet insbesondere der Weblog „Sezession im Netz“. Darüber hinaus organisiert das IfS regelmäßig Veranstaltungen, insbesondere mehrtägige Kongresse, die als „Akademien“ bezeichnet werden. Als Referenten treten hier neben IfS-Protagonisten auch Autoren des IfS sowie Gastredner auf, die mitunter aus dem Umfeld des Personenzusammenschlusses „Der Flügel“ stammen. Wesentliches Ziel der Veranstaltungen ist, Multiplikatoren ideologisch zu schulen beziehungsweise intellektuell weiterzubilden. Zunehmend erweitert das IfS seine Aktivitäten durch audiovisuelle Podcast-Formate. Als Kernthema des IfS gilt die „staatspolitische Ordnung“. Nach seinem Verständnis ist das demokratische Staatswesen Deutschlands schwach und instrumentalisiert von nicht näher spezifizierten Interessengruppen. Ohne eine „nationale Identität“ gibt es aus Sicht des IfS für Deutschland keine Zukunft; entsprechend seien die Haltung zur sogenannten multikulturellen Gesellschaft und der geschichtspolitische Umgang mit der deutschen Vergangenheit von entscheidender Bedeutung. 

Das IfS beziehungsweise Teile der Autorenschaft der institutseigenen Publikationen vertreten ethnopluralistische Konzepte. Dem Ethnopluralismus liegt die Annahme zugrunde, dass der Begriff des Staatsvolkes in einem exklusiv abstammungsmäßigen Sinne zu definieren ist und somit Menschen auszuklammern sind, die nicht den eigenen ethnischen Voraussetzungen entsprechen. Diese Ideologie, die ethnischen Minderheiten die Zugehörigkeit zum Staatsvolk entgegen § 3 StAG verwehrt, ist mit dem aus Art. 1

Abs. 1 i.V.m. Art. 3 Abs. 1 GG folgenden Gleichheitsgrundsatz unvereinbar.

Das IfS richtet seine Strategie und Zielsetzungen auf den sogenannten metapolitischen Raum aus. Die Metapolitik wird nach Auffassung des IfS gegenwärtig mehrheitlich von „linken“ Akteuren dominiert, die folglich auch die kulturelle Hegemonie innehätten sowie alle wesentlichen Begriffe, Symboliken und Diskurse in der Gesellschaft steuerten und prägten. Dieser Auffassung liegt die Annahme zugrunde, dass die Deutungshoheit im vorpolitischen Raum zur Erlangung und Festigung der realen politischen Macht im parlamentarischen Bereich führe. Das IfS will zu einer kontinuierlichen Verschiebung der Machtverhältnisse beitragen, um letztlich zukünftige politische Entscheidungen zu prägen.Das IfS wirkt auf breite Kreise der Neuen Rechten und nimmt eine diskursbestimmende Rolle innerhalb dieses Spektrums ein. Dies zeigt sich insbesondere in der hohen Popularität der Veranstaltungen des IfS sowie seiner breiten Vernetzung, die beispielsweise durch die Bandbreite der Referenten deutlich wird. So traten beispielsweise der „Flügel“-Repräsentant Höcke sowie der Rechtsextremist Kalbitz beim IfS auf. Am 6. März 2020 wurde das „1. Flügeltreffen Sachsen-Anhalt 2020“ am Sitz des IfS in Schnellroda (Sachsen-Anhalt) abgehalten.“
Cf. 
Germania: Un institut radical de dreapta, intrat în vizorul autorităţilor, RFI, 7.10. 2021 

*** 


25.4. 2022

Neu - nou!


Aktualisiert - actualizat - 4.5. 2022

cf.

12. 11. 1952. Alfred Margul-Sperbers Aussagen zu Cisek, in einem von Untersuchungsrichter Eugen Tais maschinenschriftlich zusammengefassten Verhörprotokoll / Declaraţia lui Alfred Margul-Sperber despre Cisek, dactilografiată de anchetatorul Eugen Tais 


***
29. 3. 2022

Duiliu Vinogradski („Vladimir”, „Luca”)




Demnächst weitere Einzelheiten - în curînd alte detalii


Suche: Stichwort - caută - cuvînt cheie: Duiliu Vinogradski

#

9. 3. 2022

45. Jahre seit einer Einschüchterungsaktion der Securitate 


Siehe: Observierung durch die Securitate. Doppelte Beschattung durch die Securitate und durch „Gruia", in: Halbjahresschrift - hjs-online, 9.3. 2020

***

24.3. 2022


[Dezember 1984. Die Banater Post verleumdet Herta Müller in einem unüberbietbaren Artikel, verfasst von einem gewissen H. Schneider, in dem Nikolaus Haupt als „Kronzeuge“ zitiert wurde.] 

[Decembrie 1984. Ziarul şvabilor bănăţeni din Republica Federală Germania, Banater Post, publică un articol de ponegrire a Hertăi Müller, în care sînt citate aserţiunile defăimătoare ale lui Nikolaus Haupt]

Aktualisiert - actualizat
Paranoia. Geheimdienstparanoia  - paranoia securistică / Der Fall Nikolaus Haupt – cazul Nicolae HauptHalbjahresschrift - hjs-online, 6. 11. 2016

***

8.5. 2022

Gedenken an das Kriegsende von vor 77 Jahren

77 DE ANI DE LA TERMINAREA RĂZBOIULUI 



Desen dintr-un ziar românesc, din mai 1945, apărut cu prilejul victoriei asupra Germaniei naziste 
Zeichnung aus einer rumänischen Zeitung anlässlich des Sieges über Nazideutschland, Mai 1945. 

***



19.4. 2022

2018 (Foto:© William Totok)
Hermann Nitsch im Alter von 83 Jahren gestorben
A murit Hermann Nitsch (1938-2022)


RFE, 23.5. 2018

 

 

Canonizarea unui mare artist


La dispariţia acţionistului, Hermann Nitsch (1938-2022), RFE, 20.4. 2022

***

Neue Bücher - Cărţi noi 


10. 4. 2022



Ausgabe 2019–2020
Band 1 und 2 | 31. und 32. Jahrgang

→ Björn Opfer-Klinger: Bulgariens Rolle im deutschen Bündnissystem des Dreimächtepaktes 1941–1944

→ Johann Böhm: Die nationalsozialistische Presse- und Propagandaarbeit unter Volksgruppenführer Andreas Schmidt 1940 bis 1944 und die missbrauchte deutsche Minderheit in Rumänien

→ Saša S. Ilić: Deutsche Kriegsgefangene als Arbeitskräfte in der jugoslawischen Wirtschaft zwischen 1945 und 1949 

→ Anna Grünfelder: Jüdische Überlebende des Holocaust. Neubeginn in der kommunistischen Gesellschaft Jugoslawiens

→ Agnes Tóth: Korrekturen der stalinistischen Nationalitätenpolitik in Ungarn? (1950–1965)

→ William Totok: Ambivalente Lebensläufe. Securitate-Offiziere zwischen Verklärung und Sachlichkeit (4) 

Quellen
→ Bernd Florath: Informationen der DDR-Staatssicherheit über die Lage in der ČSSR 1968 (II)

Tribüne
→ Interview: Ekkehard Hallensleben über seine Zeit in Bukarest als Kulturreferent an der Handelsvertretung/Botschaft der Bundesrepublik Deutschland in Bukarest (Michaela Nowotnick)

→ Anton Sterbling: War der „reale Sozialismus“ modern? Kritische Nachfragen

Rezensionen
→ Milan Řepa: Peasants into Citizens. The Politicization of Rural Areas in East Central Europe (1861–1914) (Tobias Weger)

→ Karl-Reinhart Trauner: Konfessionalität und Nationalität. Die evangelische Pfarrgemeinde Marburg/Maribor im 19. und 20. Jahrhundert (Karl W. Schwarz)

→ Mariana Hausleitner: Eine Atmosphäre von Hoffnung und Zuversicht. Hilfe für verfolgte Juden in Rumänien, Transnistrien und Nordsiebenbürgen 1940–1944 (György Dalos)

→ Jörg Echternkamp (Hg.): Sozialistische Waffenbrüder? Rumänien und die DDR im Warschauer Pakt (Georg Herbstritt)

#

3. 4. 2022

Anton Sterbling: Ende einer Pandemie und weitere Erzählungen. Pop-Verlag, Ludwigsburg, 2022. 183 Seiten, ISBN: 978-3-86356-357-8. Preis: €[D]16,50.

Auszug: 

Ich musste wieder zurück in den Wagen zu Undine. Das Dämmerlicht schien etwas fahler zu sein. In der Ecke saß eine stark gealterte Frau. Undine? Oder war es vielleicht eine andere Frau? Als sie mich sah, setzte sie allerdings ihre Erzählung ohne Zögern fort, so dass es wohl doch Undine – oder die Frauengestalt, die sich »Undine« nannte – sein musste. »Nach dieser unvergesslichen Nacht leidenschaftlicher Liebe und meinem Geigenspiel im Freien, am Flüsschen, am Rande der dunklen Felder«, so sprach sie, »warst Du am nächsten Tag weg. Verschwunden.« Und sie erzählte mir, wie bange ihr war, als man in den nächsten Tagen im Ort davon sprach, dass ich von der Securitate abgeholt wurde. Einige Nachbarn wollten das selbst gesehen haben, andere meinten, es aus sicheren Quellen zu wissen. 

Eine zweite Geschichte der Leute berichtete, ich sei in der Nacht erfolgreich über die rumänisch-jugoslawische Grenze geflüchtet. Es seien ihr selbst zumeist zugeneigte Menschen gewesen, die dies erzählten, aber es sollte sich nicht bestätigten, wie die folgenden Wochen und Monate ergaben, denn keine verlässliche Nachricht darüber kam. Niemand meldete sich. Die dritte und schlimmste Geschichte, die sie sodann erfahren sollte, war, ich sei an der Grenze erschossen und im Herbst von Traktoren eingeackert worden. Das stünde doch auch in einem Buch von Herta Müller, bemerkte ich dazu, ohne mich zu erinnern, woher ich dies wusste. 

»Undine« schrie ich plötzlich ganz hilflos und verzweifelt, »sage mir doch endlich, wer ich bin und warum ich in diesem Zug fahre? Oder wohin die Reise geht?« Undine lächelte nur, zuerst wie das fünfjährige Mädchen, dann wie in der Kirche bei den »Hilferufen«, schließlich wie auf der Wiese außerhalb des Ortes an dem kleinen Flüsschen – und verschwand für immer. Ich brachte den Zug zum stehen. Plötzlich war es dunkle Nacht, ich stieg aus dem Zug, der wieder nur einen Wagen hatte, und sah eine schwarze Katze davon eilen und in der Finsternis abgeernteter oder bereits frisch geackerter Felder lautlos verschwinden. 

Neben mir tauchte plötzlich ein Mann auf, der ungehalten sagte: »Endlich bringst Du mir meinen Zug zurück. Es wurde auch Zeit.« Ich versuchte ihn in der Dunkelheit zu erkennen und gewann den Eindruck, dass er mir ähnelte, dass er fast wie ich aussah. Als er dann noch fragte: »Wo ist Undine?«, wusste ich mit Sicherheit, dass eine Verwechslung vorlag. Dass es mich wahrscheinlich gar nicht gibt …

(Aus: Im Zug an der Grenze oder Undine geht wieder, S. 178-180)

#

12.3. 2022

Cristian Cercel: Filogermanism fără germani. România în căutarea europenitățiiPolirom, Iaşi, 288 pp., ISBN: 978-973-46-8534-9

Sumar: „Numai un alt neamţ ne mai poate scutura niţel din veşnica noastră boicotare a istoriei” • Europa: Vestul, Estul şi intermediaritatea • Germanii din România. Context istoric • Identitate şi alteritate • „O contribuţie valoroasă şi inconfundabilă la viaţa societăţii româneşti” • „Cine n-are nemţi să şi-i cumpere” • „Bogatele sate din zona Braşovului şi Sibiului au fost invadate de migraţia ţigănească”

Îmbrăţişarea unei memorii selective cu privire la rolul ideologiei naziste ori foarte apropiate de nazism în istoria din secolul trecut a germanilor din România, prezentarea comunismului drept rădăcina răului, în timp ce sunt subliniate legăturile strânse dintre identitatea germanilor din România, europenitate şi civilizaţia europeană - paradigma implicită care funcţionează aici este una îngrijorator de apropiată de un conservatorism de tip radical. Noiembrie 1940 (acordarea autonomiei Grupului Etnic German din România), aprilie-mai 1943 (înrolarea în SS a germanilor din România) şi ianuarie 1945 (deportarea civililor în Uniunea Sovietică, la muncă forţată) ar trebui să fie legate ca parte a uneia şi aceleiaşi naraţiuini, o naraţiune care să trateze critic aderenţa la nazism şi la o idee europeană nazist-conservatoare a unei părţi semnificative a comunităţilor germanilor din România. (p. 173)

#


18. 2. 2022


Dieter Schlesak: Das Narbenwahre und die Kunst der Rückkehr. Roman. 

Verlag POP, Ludwigsburg 2021, 503 Seiten, 


ISBN: 978-3-86356-346-2, €[D] 29,00 





#

13.1. 2022

Transnistrien - Transnistria 


Solonari, Vladimir: Imperiul-satelit. Guvernarea românească în Transnistria. 1941-1944. Traducerea din engleză de Andrei Pogăciaş, Humanitas, Bucureşti, 2021.

Bărbulescu, Ana / Cazan, Marius (ed.): Vă implor, Domnule Mareşal! Petiţii şi documente cu şi despre evreii deportaţi în Transnistria (1941-1944). Prefaţă de Alexandru Florian. Studiu introductiv de Ana Bărbulescu şi Marius Cazan, Editura Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” / Editura Polirom, Iaşi, 2021.


Cf. Neue Bücher / Cărţi noi -  Halbjahresschrift - hjs-online

***




4.3. 2022

Give Peace A Chance 
John Lennon, 1969

#

27. 2. 2022

Eine halbe Million gegen Krieg

500.000 Menschen demonstrieren in Berlin gegen den Krieg / 500.000 de oameni demonstrează la Berlin contra războiului


Fotos / fotografii: © William Totok

#


Antikriegsdemonstrationen, Berlin, 26./27. 2. 2022


***

24. 2. 2022

Friedenslied Friede auf unserer Erde! Friede auf unserem Feld, daß es auch immer gehöre dem, der es gut bestellt. Friede in unserem Lande! Friede in unserer Stadt, daß sie den gut behause, der sie gebauet hat. Friede in unserem Hause! Friede im Haus nebenan! Friede dem friedlichen Nachbarn, daß Jedes gedeihen kann. Friede dem Roten Platze und dem Lincoln-Monument! Und dem Brandenburger Tore und der Fahne, die drauf brennt! Friede den Kindern Koreas und den Kumpels an Neiße und Ruhr! Friede den New-Yorker Schoffören, und den Kulis von Singapore! Friede den deutschen Bauern und den Bauern im großen Banat! Friede den guten Gelehrten eurer Stadt Leningrad! Friede der Frau und dem Manne! Friede dem Greis und dem Kind! Friede der See und dem Lande! Daß sie uns günstig sind.

(Bertolt Brecht; Hanns Eisler)

***

26. 1.  2022

Teze şi ipoteze: Cine a trădat-o pe Anne Frank?, 



- ideologul regimului de la Bucureşti, eternul stalinist, Leonte Răutu, a  „învinuit” Jurnalul Annei Frank de „sionism”

- Jurnalul a influenţat-o şi impulsionat-o şi pe scriitoarea română Ana Novac 

-  în prezent, Anne Frank este instrumentalizată ca o figură de identificare a anti-vacciniştilor

RFE, 26.1. 2022

***

7.2. 2022

Tocotronic, Nie wieder Krieg 

***

24. 1. 2022


***

19.1. 2022

Plagiatsvorwürfe in Rumänien:

Ciucă hat abgekupfert

Plagiatsjägerin Emilia Şercan liefert neue Enthüllungen: Rumäniens Premier soll mehrere Passagen seiner Doktorarbeit abgeschrieben haben, in: die tageszeitung (taz), 19.1. 2022.

***

15./16./22. 1. 2022

Aktualisiert - actualizat: Blut und Boden 4 - Sînge şi glie 4, Halbjahresschrift - hjs-online, 10. 6. 2018

1938. Krieg gegen die geografischen Bezeichnungen in den Sprachen der nationalen Minderheiten unter König Karl II. 

1938. Lupta contra denumirilor geografice în limbile minorităţile naţionale sub regele Carol al II-lea 

Beispiel - Exemplu:

Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 13. 3. 1938 - Ziarul Allgemeine, 26.3. 1938 

Czernowitzer Morgenblatt / Ziarul Morgenblatt, 13. 25. 3. 1938 

***

14. 1. 2022

Aktualisiert - actualizat: „Leopold Ludwig“, Halbjahresschrift - hjs-online, 16.12. 2010


Cf. Martha Kern, „Der Wolkenreiter“, in: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 4. Dezember 1938. 

(Eine kurze Rezension des Debütbandas von Alfred Kittner.)

***

6. 1. 2022

Klaus Popa verstorben 


Klaus Popa (* 10. November 1951 in Kronstadt / Brașov, Rumänien - † 13. März 2021 in Bestwig, Nordrhein-Westfalen, Bundesrepublik Deutschland)

Mit großer Verspätung haben wir erst heute erfahren, dass Klaus Popa schon vor fast einem Jahr verstorben ist. Die letzten Jahre seines Lebens verbrachte er zurückgezogen in Bestwig. 

Popa hat in der „Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte und Literatur“ zahlreiche historische Studien und Aufsätze veröffentlicht. Seine polemischen Beiträge  lösten häufig Gegenreaktionen aus, auf die er gereizt reagierte, was zu Missverständnissen führte. 

Zu seinen wichtigsten Veröffentlichungen zählen:

„Die Rumäniendeutschen zwischen Demokratie und Diktatur. Der politische Nachlass von Hans Otto Roth 1919-1951“, Peter Lang Verlag, Frankfurt am Main, New York 2003.

„Akten um die deutsche Volksgruppe in Rumänien 1937-1945. Eine Auswahl“, Peter Lang Verlag, Frankfurt am Main 2005.

„Vom NS-Volkstum- zum Vertriebenenfunktionär. Die Gründungsmitglieder des Südostdeutschen Kulturwerks München und der Landsmannschaften der Deutschen aus Rumänien, Ungarn und Jugoslawien“, Peter Lang Edition, Frankfurt am Main 2014. (Das Buch ist in Zusammenarbeit mit Johann Böhm entstanden).

***



 



=================================
UNSER BLOG ANGEBOT - IM ÜBERBLICK
BLOGUL NOSTRU - PRIVIRE DE ANSAMBLU
=================================
▼ 2022


▼ 2021

Blut und Boden 7 - Sînge şi glie 7 (Radu Gyr. Demnächst - în curînd:  Das Innere Reich, Harald Krasser etc.)
Blut und Boden 6 - Sînge şi glie 6 (Nichifor Crainic, Erwin Wittstock.)  
Linke und Securitate 4 – Stînga şi Securitatea 4 (wird fortgesetzt - continua)

▼ 2020

  • Kunst-Kultur 4 – Artă-cultură 4 
  • Kunst-Kultur 3 – Artă-cultură 3 
  • Blut und Boden 5 - Sînge şi glie 5
  • Linke und Securitate 3 – Stînga şi Securitatea 3  
  • News 2020 

  • ▼ 2019

  • Linke und Securitate 2 – Stînga şi Securitatea 2 
  • Kunst-Kultur 2 – Artă-cultură 2 
  • Linke und Securitate – Stînga şi Securitatea 
  • News 2019 

  • ▼ 2018

  • 100 Jahre Rumänien – România 100
  • Kunst-Kultur – Artă-cultură 
  • Securitate vs. Securitate  
  • Die Schere - Foarfeca (III)   
  • News 2018 
  • Blut und Boden 4 - Sînge şi glie 4
  • Blut und Boden 3 - Sînge şi glie 3

  • ▼ 2017
    • ▼ 2016
    • Paranoia - Der Fall - cazul Nikolaus Haupt
         ▼ 2015
    ·         (▼  Mai
    * ▼  November
    * ▼  Oktober

    * ▼  September


        * ▼  August

              o Der Fall „Bega“


    * ▼  EU-Wahl 2009:

    ▼  27. März 2009Johann Böhm: Bischofsvikar Friedrich Müller als Widerständler? - August Georg Kenstler, Herausgeber der Monatsschrift „Blut und Boden“  (Anhang: 1. Zum Verständnis der politischen Gruppen (Parteien) der deutschen Volksgruppe in Rumänien von 1922 bis zum 23. August 1944    2. Organisationsplan der NSDAP der DViR Ende 1943. Tabelle mit den Unterorganisationen der NSDAP der DViR)





    Erstellt: 23. 12. 2021 - Aktualisiert:  10. 5. 2022, 17:33 h