Ivan Denes

„O perspectivă haotică mi se derula în faţa ochilor, neputinţa de a pricepe ceva, de a stabili puncte de reper într-o învălmăşeală de fapte lipsite de sens mă chinuia îngrozitor...“

A. E. Baconsky*, Biserica neagră, Echinoxul nebunilor şi alte povestiri, prefaţă de Crina Brad, (Colecţia „Biblioteca pentru toţi“) Jurnalul Naţional, Bucureşti, 2011, pp. 80-81

„Într-un sistem care cultivă delaţiunea pe raţiuni ideologice, gregara pasiune devine viţiu de masă, iar ideologii citesc notele informative cu aceeaşi pasiune viţioasă şi le pretind imperativ altora. Delaţiunea devenită viţiu alimentează viţiul delaţiunii.“
Andrei Şerbulescu, Monarhia de drept dialectic. A doua versiune a memoriilor lui Belu Zilber, prefaţă de G. Brătescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, p.136


„Toţi executanţii rămîn solidari între ei şi cu cei de la care au primit ordinele, chiar dacă nu s-au văzut niciodată.“
Ibidem, p. 142


În România „s-a construit socialismul cu pecetea lui I. V. Stalin şi I. L. Caragiale.“
Ibidem, p. 31 

Vladimir Tismăneanu, Păpuşa păpuşarilor: Destinul intortocheat, straniu şi nenorocit al lui Ivan Denes (I), 20.4.2011;  (II),  1.5. 2011 

Vladimir Tismăneanu, "Straniul destin al lui Ivan Deneș", RFE, 17.7. 2018

***

[28. November 1948. Acht Seiten einer Autobiografie von Ivan Denes, Durchschlag, hier die ersten 2 Seiten]



[28 noiembrie 1948. Autobiografia lui Ivan Denes, cuprinde 8 pagini, copie, aici primele 2 pagini]

ACNSAS, I 211772, vol. 1, ff. 201-208

[2. März 1966. Bericht des Securitateleutnants Ioan Pau bezüglich der Situation des Agenten „Aurel Bantaş”, der aktiv an der „Umerziehung” der politischen Häftlinge in Gherla beteiligt war und „wertvolle” Berichte über Gefangene, darunter Silber Herbert, geliefert hatte und deren Wahrheitsgehalt durch andere Quellen bestätigt wurde; nach seiner Entlassung verfasste er weitere Berichte über des „tendenziöse Verhalten” einiger Intellektuellen wie Radu Cosaşu, Constantin Chiriţă u.a. und hatte seine Verbindungen zur Securitate nicht dekonspiriert, was auch die technisch-operativen Überwachungsergebnisse bestätigten; hier die erste Seite des Dokuments]  

[2 martie 1966. Notă raport privind situaţia agentului „Aurel Bantaş”, întocmită de lt. Pau Ioan, din care rezultă că a participat activ la reeducarea deţinuţilor politici din penitenciarul Gherla, furnizînd informaţii „valoroase” despre unii colegi închişi, care „s-au verificat”, între care şi despre Silber Herbert, apoi, după liberare, despre „preocupări tendenţioase” ale unor intelectuali ca Radu Cosaşu, Constantin Chiriţă etc., iar în urma supravegherii cu tehnică operativă a reieşit că nu a deconspirat legăturile sale cu Securitatea; aici prima pagina a documentului]  

ACNSAS, SIE 10829, vol.1 jach.2, f. 55

[4. September 1972. Besoldung des in Deutschland, Codename „Orăştie”, mit nachrichtendienstlichen Aufgaben betrauten Securitateagenten „GX-36“, der u.a. auf Paul Schuster, Gerhard Möckel und Oskar Pastior angesetzt war]

[4 septembrie 1972. Agentul „GX-36“, plasat cu sarcini informative pe lîngă Oskar Pastior, Gerhard Möckel, Paul Schuster ş.a. în Germania, codificat „Orăştie”, mai exact în Berlinul Occidental, remunerat cu 3000 de lei] 

ACNSAS, SIE 10829, vol. 1, jach. 5, ff. 422-423

***


[17. Dezember 1976. Die erste Seite eines Berichts bezüglich der nachrichtendienstlichen Vorbereitungen zur Infiltration des Securitatemitarbeiters "Kraus", alias Ivan Denes, in die rumänische Redaktion des US-Senders Radio Free Europe - Deckname: "Meliţa" - aus München]

[17 decembrie 1976. Prima filă dintr-un raport privind penetrarea postului de radio Europa liberă - conspirativ: "Meliţa" - de către colaboratorul Securităţii "Kraus", alias Ivan Deneş]

ACNSAS, SIE 10829, vol.5, jach. 7, f. 600

Erklärungen - Explicaţii

(*) Babeni-Vest = Berlinul de Vest / West-Berlin

(**) Kogălniceanu = R. F. Germania / B. R. Deutschland

(***) „Meliţa“ = Radio Europa liberă / Radio Free Europe (Radio Freies Europa)

***


[12. Februar 1977. Bericht über den Besuch von „Kraus” aus West-Berlin – Deckname: Babeni-Vest - in Rumänien, wo die Tätigkeit des Agenten Ivan Deneş von Oberst Ion Petrescu und dem Residenten „X-II” analysiert wurde; „Kraus” übergibt gleichzeitig seinen Bericht bezüglich des politischen Programms von Radio Free Europe – konspiriert unter dem Namen: „Meliţa”; die Reisekosten wurden ihm anlässlich seines Aufenthalts in Dollar erstattet und gesondert quittiert. Der Bericht wurde von Generalmajor A. Bărbulescu gegengezeichnet und genehmigt.] 

[12 februarie 1977. Raport despre vizita lui „Kraus” din Berlinul de Vest – conspirativ: Babeni-Vest - în România unde col. Ion Pescaru şi rezidentul conspirat sub indicativul „X-II” au analizat activitatea lui Ivan Deneş căruia i s-a decontat, bineînţeles, deplasarea în dolari. Totodată, „Kraus” a predat un material privind programul politic al postului de radio Europa liberă, conspirat: „Meliţa”. Raportul a fost aprobat prin semnătură proprie de către general-maior A. Bărbulescu.] 

ACNSAS, SIE 10829, vol. 2, jacheta 4, f. 204

***

RFI, 19. 4. 2011

http://www.rfi.ro/articol/stiri/politica/securitatea-ivan-denes

EUROPA / POLITICĂ - Publicat: Marţi, 19 Aprilie 2011 

Securitatea şi Ivan Deneş

Articol despre Deneş din „Deutschland Magazin"

Dosarul SIE al publicistului Ivan Deneş (1928, Timişoara - 2011, Berlin) dezvăluie că acesta a lucrat din 1948 (cu o mică întrerupere) pentru Securitatea română pînă-n 1989. În noiembrie 1989 generalul de Securitate Aristotel Stamatoiu a propus ca, pentru meritele deosebite, Deneş să fie distins cu ordinul „Tudor Vladimirescu". În urma informaţiilor furnizate inclusiv de Ivan Deneş s-a confiscat în 1970 manuscrisul lui Belu Zilber (martor în procesul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, condamnat la moarte în 1954). Deneş a fost trimis „legendat" în 1970 în Occident, unde avea sarcina de a-i „discredita" pe Goma, Baconsky, Breban etc., a fost infiltrat la Europa liberă, avînd sarcina să penetreze acest post de radio, conspirat în documentele Securităţii sub numele de „Meliţa".

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok

Pe data de 12 iunie 1969 colaboratorul neoficial al Securităţii „Alecu Sîrbu" predă poliţiei secrete o notă în care relatează că Belu Zilber lucrează la o scriere memorialistică în care vorbeşte despre „afacerea Pătrăşcanu". Este doar una din numeroasele note detaliate furnizate de către „Alecu Sîrbu" în care relatează despre fostul deţinut politic, Belu Zilber, un apropiat al ministrului de justiţie, Lucreţiu Pătrăşcanu, condamnat la moarte în anul 1954 (cf. ACNSAS, SIE 10829, vol. 3, ff. 266-267 şi 446-450). În urma torturilor Zilber acceptase rolul unui martor al acuzării, inventînd, pur şi simplu, întîmplări fanteziste care-l incriminau pe Pătrăşcanu. Zilber însuşi fusese condamnat la închisoare pe viaţă şi a ieşit din puşcărie în 1964.

Tot atunci a fost eliberat şi publicistul şi scriitorul Ivan Deneş, născut în 1928 la Timişoara, condamnat în 1958 pentru înaltă trădare. Acesta acceptase în detenţie să participe la reeducarea codeţinuţilor politici şi să furnizeze Securităţii sub numele de „Aurel Bantaş" informaţii „demascatoare" despre colegii de celulă (cf. idem., vol.1, ff. 90, 91 ş.u. A se vedea şi memoriile lui Ion Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele, editura Albatros, 1991, vol. 2, pp. 293 - 294).

Ivan Deneş trecuse deja printr-un stagiu de colaborare în perioada 1948-1953 cînd avea sarcina de a supraveghea „elementele troţchiste" - între care se afla şi scriitorul proletcultist suspectat de „deviere de la linia partidului", Titus Popovici (cf. ACNSAS, SIE 10829, vol. 1, ff. 25v, 87). Din 1964 pînă-n 1970 Deneş a relatat cu lux de amănunte despre scriitori şi despre convorbirile cu foşti deţinuţi politici care, în naivitatea lor, credeau în inocenţa fostului lor coleg de puşcărie.

În 1968 publică romanul „Păpuşarul" în care tematizează cîteva aspecte legate de „obsedantul deceniu", avînd la dispoziţie anumite informaţii care la vremea respectivă nu erau accesibile! (cf.William Totok, Episcopul, Hitler şi Securitate. Procesul stalinist împotriva „spionilor Vaticanului", Ed. Polirom, Iaşi,  2008, pp. 75, 81.)

În urma informaţiilor primite de la Deneş, Securitatea a spart apartamentul lui Belu Zilber şi a furat în mai 1970 amintirile acestuia despre procesul Pătrăşcanu. Zilber a reconstituit aceste memorii care în 1991 au apărut sub titlul „Monarhia de drept dialectic". (Familia lui Zilber, care murise în 1978, a primit de la SRI abia în 1997 manuscrisul original, publicat apoi la editura Humanitas sub un nou titlu: „Actor în procesul Pătrăşcanu. Prima versiune a memoriilor lui Belu Zilber".)

În 1970 Securitatea îl trimite pe Deneş „legendat" în Israel, de unde va pleca în Germania, stabilindu-se, în 1971, în Berlinul Occidental. Sarcina principală a lui Deneş (care acum primise numele de cod „GX-36", înlocuit mai tîrziu cu numele „Petru Pintilie", „Kraus" respectiv „Konrad") consta în „contracararea" publicistică a activităţii unor „elemente" ca Paul Goma, Nicolae Breban, A. E. Baconsky. Totodată avea sarcina să răspîndească materiale compromiţătoare în vederea discreditării pastorului Richard Wurmbrand.

 În timpul întîlnirilor secrete cu ofiţerii săi de legătură la Bucureşti, Berlin, Belgrad, Viena sau Budapesta i se indică „să se menţină pe poziţii de dreapta" şi să se infiltreze în aceste cercuri din Germania, însă „fără excese sau manifestări potrivnice ţării noastre" (cf. ACNSAS, SIE 10829, vol. 2, ff. 2-8). Pentru o scurtă vreme a reuşit, spre sfîrşitul anilor 1970, să fie angajat al postului de radio „Europa liberă". („Omul ne este util, este foarte inteligent, destul de abil, nu avem motive să ne îndoim de sinceritatea şi loialitatea faţă de noi, are pătrundere bună la „Meliţa" [numele de cod al „Europei libere"], cf. ACNSAS, SIE 10829, vol. 5, ff. 620-621.)

Informaţiile şi analizele politice trimise la Bucureşti sunt cotate de către conducerea Securităţii drept „operativ valoroase". După ultima sa şedere la Bucureşti, în noiembrie 1989, generalul Aristotel Stamatoiu propune să i se decerneze pentru meritele sale ordinul „Tudor Vladimirescu" (cf. ACNSAS, SIE 10829, vol. 2, ff. 854-893). Asta nu s-a mai întîmplat, fiindcă în decembrie a izbucnit revoluţia şi regimul a dispărut. Dosarul de agent al lui Deneş a fost închis pe data de 8 iulie 1990 (cf. ACNSAS, SIE 10829, vol. 2, f.971).

Pînă la moartea sa, în ianuarie 2011, Deneş a fost editorialist al revistei naţional-conservatoare, „Junge Freiheit" şi redactorul şef al publicaţiei „Deutschland Magazin", calificată de unii analişti ca o revistă extremistă de dreapta.

Ilustraţii:

Articol despre Deneş din „Deutschland Magazin"
Coperta volumului lui Belu Zilber (Andrei Şerbulescu): "Monarhia de drept dialectic"
Necrologul dedicat lui Deneş din „Junge Freiheit"

***

Portretul lui Ivan Deneş în memoriile fostului deţinut politic, Ion Ioanid

Documente din dosarul lui Noël Bernard, 

director al postului de radio Europa liberă

Ivan Deneş. Evreu din Cluj (sic!). Ridicat de Securitate cu ocazia arestărilor masive operate în Ardeal, după revoluţia din 1956, din Ungaria. A ajuns la Piteşti, relativ tîrziu, prin 1957 sau 1958. Fiind recunoscut de cîţiva deţinuţi originari din Cluj, informaţiile pe care le deţineau despre activitatea lui, dinainte de arestare, s-au transmis din celulă în celulă, în întreaga închisoare. Fără să mă fi întîlnit vreodată cu Deneş în vreo celulă din Piteşti, am aflat despre el că fusese membru de partid şi că jucase un rol nefast în lumea literelor şi publicaţiilor româneşti din Cluj, fiind el însuşi scriitor. Mai târziu, după ce am părăsit închisoarea din Piteşti şi mai ales după ce am ieşiti din închisoarte în 1964, cînd m-am întîlnit cu foştii camarazi din Piteşti, am aflat că în timpul celei de a doua acţiuni de « reeducare », iniţiată de regim în preajma decretului de eliberare, Deneş şi-a dat din nou arama pe faţă, devenind unealta voluntară a ofiţerului politic. A luat parte activă la şedinţele din « cluburile de reeducare », denunţându-i pe deţinuţii care, prin influienţa ce o exercitau asupra camarazilor lor, întreţineau un spirit de rezistenţă la procesul de siluire a conştiinţelor, dus de administraţie prin mijloace de presiune morală şi fizică, asupra celor ce urmau să fie puşi în libertate. Se urmărea cred, astfel, mai mult compromiterea fiecărui deţinut în parte în ochii celorlalţi camarazi de detenţie, spre a semăna neîncrederea şi a destrăma acea unitate şi solidaritate cimentată în cursul anilor de închisoare, decît o reală  « reeducare » printr-o spălare de creier, în a cărei reuşită nu-mi închipui că regimul îşi mai făcea iluzii. Colaborarea lui Deneş cu administraţia s-a soldat cu un plus de suferinţe pentru cei « turnaţi », împotriva cărora se dezlănţuia represaliile ofiţerului politic. Pe Ivan Deneş l-am cunoscut personal, numai după ieşirea din închisoare, prin intermediul altor foşti deţinuţi. După eliberare se stabilise în Bucureşti şi frecventa unele cercuri de foşti deţinuţi, care işi executaseră pedeapsele prin alte închisori decît el, şi nu erau la curent cu atitudinea pe care o avusese înainte de eliberare, în cadrul « cluburilor de reeducare » din penitenciarul de la Dej. Calitatea « de fost deţinut » funcţiona ca o parolă, care deschidea  uşile şi inimile nu numai ale celor din aceeaşi categorie, dar şi a celor care trecuseră prin închisori. Dacă mai erai şi inteligent şi simpatic, iar în discuţii te declarai adversar hotărît al regimului, cîştigai destul de uşor încrederea oamenilor. Ceea ce era tocmai cazul lui Deneş. După o vreme, cînd informaţiile despre cele petrecute la Dej, înainte de eliberare, au început să se răspîndească, părerile în privinţa lui Deneş s-au împărţit. Unii au devenit mai circumspecţi iar alţii au continuat să-i acorde creditul, considerînd vorbele care circulau pe seama lui drept simple zvonuri răuvoitoare. Cînd, însă, numai după cîteva luni de la eliberare, i s-a autorizat  editarea unei cărţi, suspiciunile şi-au făcut drum chiar şi în mintea celor mai creduli. Cîţiva ani mai tîrziu drumurile noastre aveau să se încrucişeze din nou. De data asta, l-am reîntîlnit la München. Fusese angajat redactor la Radio Europa Liberă. Sesizat de scrisorile unor foşti deţinuţi, trăind în exil în diferite ţări occidentale, care îi cunoşteau trecutul din închisoare, serviciul de securitate al postului de radio a întreprins o serie de investigaţii cu privirea la persoana lui Deneş, pentru activitatea lui în serviciul administraţiei închisorii de la Dej îndreptată împotriva celorlalţi deţinuţi. Cum nu fusesem de faţă la cele petrecute în penitenciarul de din Dej, nu puteam confirma acuzaţiile, deşi eram convins de autenticitatea lor. Am întocmit însă o listă cu adresa tuturor foştilor deţinuţi din Dej, pe care îi ştiam refugiaţi în străinătate, în Europa, în Statele Unite şi Canada. O bună partea din ei au fost contactaţi de serviciul de securitate al postului de Radio Europa liberă. Declaraţiile lor au fost unanime. Nici una nu-l disculpa. În Statele Unite, pastorul Richard Wurmbrand, fost şi el deţinut politic, a dezlănţuit o campanie în presa americană, protestînd împotriva angajării lui Ivan Deneş,  la postul de Radio Europa liberă. Cea mai mare greutate a avut-o însă mărturia depusă de bătrînul monsenior Menges, una din figurile venerabile ale închisorilor din România, care la Dej căzuse personal victimă delaţiunilor lui Deneş şi suferise represaliile fizice ordonate de ofiţerul politic. În urma rezultatului anchetei şi a scandalului stîrnit pe marginea cazului, lui Ivan Deneş i s-a desfăcut contractul de muncă. 

Ion Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele, vol. 2, Editura Albatros, Bucureşti, 1991, pp. 293 - 294.

***

* A. E. Baconsky a fost doar unul dintre scriitorii, intelectualii, militarii, traducătorii, criticii, preoţii, ziariştii, foştii deţinuţi politici, muzicienii, artiştii despre care a relatat Deneş în numeroasele sale note furnizate Securităţii (onorate cu sume importante - chitanţele microfilmate se află în dosar). Pe această lista, deocamdată incompletă, se mai află: Paul Goma, Nicolae Breban, Radu Cosaşu, Paul Schuster, Oskar Pastior, Mihai Gafiţa, Monica Lovinescu, Noël Bernard, Vlad Georgescu, Paul Anghel, Constantin Chiriţă, Petre Stoica, Titus Popovici, Francisc Munteanu, Belu Silber (Andrei Şerbulescu), Déak Tamás, Gáspár Miklós Tamás, Tiberiu Olah, János Szász, Max Demeter Peyfuss, Lucian Grigorovici, Nadia Pohne, Ştefan Tătaru, Gerhard Möckel, Richard Wurmbrand, generalul Ştefan Kostyal, François Bondy, Helmut Gollwitzer, Heinz Galinski etc. etc.

***

18.10. 2017

Autobiografia lui Ivan Deneş. Un document istoric relevant pentru perioada intermezzo-ului pseudo-democratic din 1944-1947, RFE, 18.10. 2017

17. 10. 2018

Un „obiectiv” suspectat de acţiuni contrarevoluţionare. Radu Cosaşu spionat de Ivan Deneş, RFE, 17.10. 2018

Actualizat - aktualisiert: 20.1.2023,  20:30 h

Proteste & Securitate

Proteste & Securitate

Siehe auch - a se vedea şi:

Ellenpontok
Proteste & Securitate 1 

Proteste & Securitate 2
Proteste  & Securitate 3

„Rudy“ & „Rusz Peter“

"Hegel" und das ungarische Mediengesetz

Securitate und reformierte Kirche - Securitatea şi Biserica Reformată 

1.
Ungarische Intellektuelle protestieren gegen den nationalistischen Kurs des Ceauşescu-Regimes 

Anfang der 1980-er Jahre verschlechterte sich die allgemeine Situation der nationalen Minderheiten. In den staatlich gesteuerten Medien nahmen insbesondere die Angriffe auf die rumänienungarische Minderheit zu. Aber auch antisemitische Artikel und Gedichte konnten in diversen Publikationen erscheinen. Die von Eugen Barbu geleitete Bukarester Wochenschrift „Săptămîna“ war tonangebend.

(...) 

Die minderheitenfeindliche Kampagne wurde aktiv von einem Teil der Politikerkaste unterstützt. Radu Ioanid spricht in seinem Vorwort zu dem Band von Dorin Tudoran, Eu, fiul lor. Dosar de Securitate (Polirom, Iaşi, 2010) sogar von einem „Legionärsflügel innerhalb der Kommunistischen Partei“ (S. 19 ff)

Eine neue Qualität der Angriffe auf die Minderheiten war in einigen von der Securitate gesteuerten Publikationen festzustellen. Eine Sonderrolle spielten dabei die Zeitschriften „Luceafărul“ und „Săptămîna“. Als Eisbrecher erwies sich in diesem Zusammen die Wochenschrift „Săptămîna“, Nr. 509, vom 5. September 1980, mit dem von Corneliu Vadim Tudor verfassten antisemitischen Leitartikel „Idealuri“. Der Artikel enthält eine ganze Reihe antisemitischer Klischees, die zum Standardrepertoire der Rechtsextremisten aus der Zeit von vor 1944 gehörten. In einem 1983 veröffentlichten Gedichtband („Saturnalii“, Albatros Verlag, Bukarest 1983) setzte Tudor seine nun lyrisch verbrämten minderheitenfeindlichen Attacken fort.

In dem nach der Wende neu aufgelegten Band rühmt Edgar Papu die Gedichte Tudors und beschreibt sie als Ausdruck eines originellen Patriotismus. (Edgar Papu, „Poetul prin excelenţă“, in: Corneliu Vadim Tudor, Cartea românească de învăţătură, ediţia a III-a, Editura Fundaţiei România Mare, Bucureşti, 1992, S. 6.) In dem Band „Saturnalii“ ist u.a. auch das Gedicht „În apărarea lui Eminescu“ (Verteidigung Eminescus) veröffentlicht, in dem es u.a. heißt:

„Trist cartofar, tu, monument de ură

satyr drapat în giulgiu vişiniu

cum vii să faci tu ordine-n cultură

mai bine-ai vinde nasturi şi rachiu

mici echimoze-s ochii tăi de fiară

rînjeşti ca rîia, hoţ, cu colţii răi

mefiboşet gîngav şi fără ţară

răufăcător eşti tu, cu toţi ai tăi

(...)“

Corneliu Vadim Tudor, Cartea românească de învăţătură, a.a.O., S. 74

(...) 

Mit dem Erscheinen des Buches Cuvînt despre Transilvania (1982) von Ion Lăncrănjan erreichte die antiungarische Hetze einen ihrer traurigen Höhepunkte. Lăncrănjan bezichtigt die Ungarn pauschal des Irredentismus und Revisionismus und beschreibt den faschistischen Militärdiktator Ion Antonescu als eine „tragische“ Figur der rumänischen Geschichte (S. 169).  Gegen die Unterstellungen und gegen die Rehabilitierungsversuche ultranationalistischer Traditionen und Persönlichkeiten aus der Zeit von vor 1944 protestierten mehrere Intellektuelle aus Klausenburg. Die Proteste lösten eine hektische Kettenreaktion der Securitate aus, die insgeheim die Neonationalisten und so genannten Protochronisten unterstützte. (Die Theorie des Protochronismus entwickelte Edgar Papu bereits in der ersten Hälfte der 1970-er Jahre. Sie bestand darin, der rumänischen Kultur und Zivilisation im europäischen Kontext eine Vorreiterrolle zuzuschreiben. Papu bündelte im Grunde all jene kursierenden national-patriotischen Tendenzen zu einem kohärenten Diskurs, die in völkisch orientierten rumänischen Kreisen bereits in der letzten Phase des Stalinismus zirkulierten und in den so genannten Bruderländern mit Unverständnis aufgenommen und auch abgelehnt wurden. Bezeichnend für das Abdriften in einen militanten Nationalismus ist in diesem Zusammenhang auch was der linientreue DDR-Historiker Fritz Klein dazu in seinen memorialistischen Aufzeichnungen festhält. Fritz Klein, ein Verwandter des rumäniendeutschen Philologen Karl Kurt Klein und der Übersetzerin Hermine Pilder-Klein sowie Vetter des von 1990 bis 2010 amtierenden siebenbürgisch-sächsischen, evangelischen Bischofs Christoph Klein, stellt anlässlich seiner Kontakte zu seinen rumänischen  Fachkollegen mit Befremden eine Überbetonung der Idee einer „nationalen Eigenständigkeit“ fest, auf der auch der offiziell geförderte Geschichtsdiskurs basiert. - Vgl. Fritz Klein, Drinnen und Draußen. Ein Historiker in der DDR, S. Fischer, Frankfurt a Main, 2000, S. 304 ff. - Zu den bekanntesten Protochronisten gehörten Paul Anghel, Eugen Barbu, Ilie Bădescu, Dan Ciachir, Ion Coja, Nicolae Dragoş, Eugen Florescu, Nicolae Dan Fruntelată, Ion Gheorghe, Ion Lăncrănjan, Pompiliu Marcea, Edgar Papu, Adrian Păunescu, Doru Popovici, Ilie Purcaru, Artur Silvestri, Constantin Sorescu, Corneliu Vadim Tudor, Mihai Ungheanu, Dan Zamfirescu u.a. ) 

(...) 

Nicolae Ceauşescu la Consfătuirea C.C. al P.C.R. cu oameni de ştiinţă şi cultură maghiari (27 iunie 1968), Fotografia #G495, Fototeca online a comunismului românesc, (27 iunie 1968), ANIC, 158/1968

Ein 1982 von Szőcs Géza und Marius Tabacu verfasstes und von mehreren Personen mitunterzeichnetes Protestschreiben war an ZK-Sekretär Petru Enache gerichtet. Die Klausenburger Geheimpolizei hatte die meisten Unterzeichner des Schreibens bereits im Visier und informierte die übergeordnete Bukarester Behörde über deren Absichten, Vorstellungen und Pläne. Dabei stützte sich die Securitate auf zahlreiche inoffizielle Mitarbeiter. Einige dieser Mitarbeiter wurden speziell instruiert, als Unterstützer der Dissidenten getarnt und in deren Reihen eingeschleust. Beispiele dafür gibt es insbesondere aus Klausenburg, Großwardein (wo 1981-1983 die Samisdatzeitschrift „Ellenpontok“ produziert wurde) und Tîrgu Mureş.

2.
Rumäniendeutsche unterstützen den nationalistischen Kurs des Ceauşescu-Regimes
(...) 
[Erklärungen und Beispiele in der gedruckten Ausgabe der Halbjahresschrift, 2013, 2014 und 2015. Dreiteilige Studie: Mit tückischer Durchtriebenheit. Durchsetzung der offiziellen Geschichts- und Kulturpolitik im national-kommunistischen Rumänien mit nachrichtendienstlicher Unterstützung] 

William Totok 

***

[1982. Protest gegen die anti-ungarischen Unterstellungen des rumänischen Schriftsteller Ion Lăncrănjan]

[1982. Protest contra insinuărilor anti-maghiare ale scriitorului naţionalist  Ion Lăncrănjan din cartea „Cuvînt despre Transilvania“]

ACNSAS, I 160234, vol. 8, f. 1

 ***

[14. Mai 1982. Telegramm des Klausenburger Securitatechefs, Oberst Ioan Oprea an die Bukarester Hauptabteilung 1 über den Protest gegen das Buch von Ion Lăncrănjan]

[14 mai 1982. Telegrama şefului Securităţii din Cluj, col. Ioan Oprea către Direcţia I din Bucureşti privind protestul intelectualilor contra cărţii lui Ion Lăncrănjan]

ACNSAS, I 160234, vol. 8, f. 270

 ***

[17. Mai 1982. Telegramm des Klausenburger Securitatechefs, Oberst Ioan Oprea an die Bukarester Hauptabteilung 1 über den Protest]

[17 mai 1982. Telegrama şefului Securităţii din Cluj, col. Ioan Oprea către Direcţia I din Bucureşti privind protestul intelectualilor contra cărţii lui Ion Lăncrănjan]

ACNSAS, I 160234, vol. 8, f. 269

Aktualisiert - actualizat - 4. 5. 2016

Securitate und reformierte Kirche - Securitatea şi Biserica Reformată

Securitate und reformierte Kirche - Securitatea şi Biserica Reformată

Siehe auch - a se vedea şi:

Proteste & Securitate 

Proteste & Securitate 1 

Proteste & Securitate 2
Proteste  & Securitate 3

Ellenpontok
„Rudy“ & „Rusz Peter“

"Hegel" und das ungarische Mediengesetz

Es folgen weitere Erläuterungen über die Unterwanderung der reformierten Kirche aus Rumänien, Bilder und Dokumente. Weitere Artikel in rumänischer Sprache, in denen es u.a. auch um das Thema reformierte Kirche geht, können Sie hier lesen, DW, 23.7. 2009 und RFE, 12.12. 2009.

Vor urma alte explicaţii despre subminarea Bisericii Reformate din România, fotografii şi documente. Deocamdată vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole, DW, 23.7. 2009 şi RFE, 12.12. 2009.

[15. September 1983. Nach einer Reise in die Bundesrepublik übergibt „Sorin“ der Securitate 4 nachgedruckte Exemplare der ungarischen Samisdatzeitschrift „Ellenpontok“, die er von einem ausgewanderten Temeswarer erhält, der in Frankfurt am Main lebt]

[15 septembrie 1983. După o călătorie în RFG, „Sorin“ predă Securităţii 4 exemplare republicate ale revistei clandestine maghiare „Ellenpontok“, primite de la un timişorean emigrat care locuieşte la Frankfurt pe Main]

Ministerul de Interne                                                                                   Strict secret [1]

Inspectoratul Judeţean Bihor                                                                       Ex. Nr. 2

Nr. I/AA/0082496 din 15.IX. 1983

Către

Ministerul de Interne

Departamentul Securităţii Statutului

Direcţia I - Serviciul II

Bucureşti

Raportăm că recent s-a înapoiat în ţară informatorul „SORIN“ din legătura Serviciului III, după o călătorie efectuată în R.F.G. Făcînd o vizită la numitul ROSENFELD JOH (evreu), plecat legal din Timişoara, cu domiciliul în localitatea  Frankfurt pe Main, [strada plus telefonul anonimizat - hjs-online] în etate de circa 60 de ani, acesta a dat informatorului mai multe materiale în limba maghiară, română şi engleză, cu conţinut denigrator la adresa ţării noastre, printre care şi patru exemplare din „ELLENPONTOK“[2] ce au fost reeditate în occident. Cel în cauză a afirmat informatorului că este abonat la toate publicaţiile de limba română şi maghiară ce apar în occident. Anexăm publicaţiile în original.

Şeful Securităţii                                                                               Şeful serviciului I

(ss) Colonel Traian Sima                                                                  Lt. col. Sălăgean Ioan

ACNSAS, I 210560, vol. 5, f. 63

________________________________________________
[1] Material dactilografiat. D.U.I. "Bastionul". 

[2] Ellenpontok a fost o revistă de samisdat, editată de mai mulţi intelectuali maghiari din România. Au apărut în total 9 numere, între decembrie 1981 şi ianuarie 1983. În această revistă clandestină, apărută la Oradea, au fost publicate texte semnate de: Szőcs Géza, Ara-Kovács Attila, Tóth Károly Antal, Tamás Gáspár Miklós, Molnár János, Keszthelyi András, Szilágyi Sándor, Tőkés László, Takács Ferenc, Mészáros István ş.a. (Cf. Molnár János, Az egyetlen. Az Ellenpontok és az ellenpontosok története, Szeged, 1993, pp. 268-271) 

*** 

[6. Dezember 1988. Randnotiz von Securitatemajor Radu Tinu mit Vorschlägen zur Kompromittierung des Pastors László Tőkés. Die Notiz befindet sich auf einem Abhörprotokoll der Gespräche aus der Temeswarer Wohnung von Tőkés. 

[6 decembrie 1988. Propuneri ale maiorului de Securitate Radu Tinu în vederea „descurajării” acţiunilor protestatare ale pastorului László Tőkés. În notă olografă de pe prima pagină a unui proces verbal de interceptare a unor discuţii în casa parohială din Timişoara, Tinu scrie: „Material f.f. important. Trebuie să reluăm acţiunea de descurajara a obiectivului, de defăimarea sa la episcop, Departamentul cultelor şi la enoriaşi. Să valorificăm şi pe linia Consiliului Popular (miliţie) aspectele privind materialele folosite la construcţia bisericii. Soţiei şi familiei ei – cîte-o anonimă referitoare la relaţiile extraconjugale. Copie la D-I, I.J. Maramureş”.]

ACNSAS, I 272, vol. 7, f. 53 

***


[7. November 1988. Die Temeswarer Securitate arbeitet einen Zersetzungsplan aus, der darauf abzielt, die von dem reformierten Pastor László Tőkés und dem katholischen Priester Josif Hajdu angestrebte ökumenische Annäherung ("eine staatsfeindliche kirchliche Koalition") durch Misstrauen zu unterwandern; an dieser Operation waren folgende Securitateoffiziere beiteiligt: Oberstleutnant Petru Pele, der den Plan genehmigt, Major Ioan Ungureanu, Hauptmann Ioan Chira, Leutnant Sau Beloia]

[7 noiembrie 1988. Securitatea din Timişoara redactează un „plan de combinaţie“ în vederea destrămării relaţiilor ecumenice („coaliţie bisericească antistatală“), în curs de realizare, între pastorul reformat László Tőkés şi preotul catolic Josif Hajdu, semănînd suspiciuni între cei doi; implicaţi în această operaţiune au fost: lt.col. Petru Pele, care aprobă planul, mr. Ioan Ungureanu, cpt. Ioan Chira, lt. Sau Beloia]

ACNSAS, I 272, vol. 9, ff. 36-37

***

[26. Juli 1989. Der reformierte Bischof László Papp aus Oradea/Großwardein schreibt an den Vorsitzenden des Departements für Kulte, Ion Cumpănaşu, und fordert diesen auf, László Tőkés aus dem Priesteramt zu entfernen, weil dieser in einem vom ungarischen Fernsehen ausgestrahlten Interview die minderheitenfeindliche Politik des Regimes kritisiert hatte und sich weigerte, Temeswar zu verlassen und eine Stelle im Dorf Mineu anzutreten]

[26 iulie 1989. Episcopul reformat din Oradea, László Papp îi scrie preşedintelui Departamentului pentru Culte, Ion Cumpănaşu, cerîndu-i să-l îndepărteze pe László Tőkés din rîndul preoţimii pentru că acesta a criticat politica anti-minoritară a regimului într-un interviu difuzat de către televiziunea din Ungaria şi refuză să plece din Timişoara şi să ocupe un post în satul Mineu din judeţul Sălaj]

ACNSAS, I 272, vol. 9, f. 114

 ***

[17. Oktober 1989. Der von der Securitate drangsalierte reformierte Geistliche László Tőkés aus Temeswar bittet den rumänisch-orthodoxen Metropoliten, Dr. Nicolae Corneanu um Hilfe]

[17 octombrie 1989. Pastorul reformat László Tőkés din Timişoara, persecutat de organele de Securitate, cere ajutorul mitropolitului ortodox, Dr. Nicolae Corneanu]

ACNSAS, I 272, vol. 11, f. 69

 ***

[27. Oktober 1989. Der rumänisch-orthodoxe Metropolit, Dr. Nicolae Corneanu aus Temeswar unterstellt László Tőkés in seinem Antwortschreiben Unruhen provoziert zu haben und erteilt ihm den Rat, sich den Anordnungen seiner Vorgesetzten nicht zu widersetzen]

[27 octombrie 1989. Mitropolitul ortodox, Dr. Nicolae Corneanu din Timişoara insinuiază în scrisoarea sa de răspuns că László Tőkés ar fi provocat nelinişte în cadrul comunităţii religioase reformate şi îi dă sfatul să nu se opună ordinelor primite din partea superiorilor săi]

ACNSAS, I 272, vol. 12, ff. 46-46v

 ***

[1. November 1989. László Tőkés wurde in seiner Wohnung von vier maskierten Männern überfallen und zusammengeschlagen. Aus dem Abhörprotokoll, auf dem sich auch eine zynische Randnotiz von Radu Tinu befindet, geht hervor, dass seine Frau den Vorfall der Miliz gemeldet hatte.]

[1 noiembrie 1989. În locuinţa sa din Timişoara, László Tőkés a fost atacat şi bătut de patru bărbaţi mascaţi, precum rezultă din procesul verbal al convorbirilor interceptate pe care se află şi o notă cinică semnată de Radu Tinu. Soţia lui Tőkés a anunţat miliţia.]

ACNSAS, I 272, vol. 12, ff. 245-245v 

***


[2010. Unvollständige Liste enttarnter inoffizieller Mitarbeiter, die an der informativ-operativen Unterwanderung der reformierten Kirche aus Rumänien beteiligt waren]

[2010. Listă incompletă a colaboratorilor neoficiali deconspiraţi care au participat la subminarea informativ-operativă a Bisericii Reformate din România]

www.nyugatijelen.com/

***

TABEL NOMINAL al OFIŢERILOR DE SECURITATE
care au activat în urmărirea personelor din cadrul Bisericii Reformate şi a celor cu care aceştia au venit în contact; - link extern
LIST OF SECURITATE OFFICERS
who were responsible for monitoring the persons who served the reformed church - LINK
***

Aktualisiert - actualizat: 18. 12. 2019

„Dumitrescu“ & „Breban“

„Dumitrescu“ & „Breban“ unterwegs als Einflussagenten - 

„Dumitrescu“ & „Breban“ în misiuni de intoxicare - ca agenţi de influenţă

______________________________________________

„Dumitrescu“ (in Uniform), 1957 (ACNSAS, R 137794, vol. 1, Bl. 40)
„Dumitrescu“ (în uniformă), 1957 (ACNSAS, R 137794, vol. 1, f. 40)

***

[1. Juli 1976. Vorbereitung der nachrichtendienstlichen Bearbeitung des im Rahmen der evangelischen Kirche (AB) tätigen „Dumitrescu“ aus Kronstadt vor einer Reise in die Bundesrepublik, wo er die auswanderungsfeindliche Haltung des Regimes als einen Standpunkt seiner Kirche auch gegenüber der Landsmannschaft der Siebenbürger Sachsen darzulegen hat; das unter Mitwirkung der Securitate verfasste Propagandamaterial soll in der „Siebenbürgischen Zeitung“ veröffentlicht werden]

[1 iulie 1976. Pregătirea contrainformativă a lui „Dumitrescu“ din cadrul bisericii evanghelice (CA) din Braşov în vederea efectuării unei vizite în R.F. Germania, unde urmează să prezinte atitudinea de respingere a dorinţei populaţiei germane de a emigra în conformitate cu poziţia bisericii; în acest scop redactează cu ajutorul Securităţii un material de întoxicare propagandistică a asociaţiei saşilor stabiliţi în Germania şi va încerca să plaseze textul spre publicare în ziarul „Siebenbürgische Zeitung“]

ACNSAS, D 013381 vol. 7, ff. 117-117v

***

[31. März 1989. Nach seiner nachrichtendienstlichen Bearbeitung unternahm der evangelische Geistliche "Breban", der den obersten Kirchengremien angehörte, eine Reise ins Ausland, wo er sämtliche Aufträge der Securitate ausgeführt hatte, wie aus dem Bericht hervorgeht, der dem Leiter der Hauptabteilung 1, Oberst Gheorghe Raţiu übergeben wurde]

[31 martie 1989. După o prelucrare contrainformativă "Breban", preot evanghelic, membru al conducerii superioare a acestui cult, a efectuat o vizită în străinătate, îndeplinind toate sarcinile primite din partea Securităţii care raportează asta şefului direcţiei 1, col. Gheorghe Raţiu]

ACNSAS, D 13381, vol. 45, ff. 216-220

*** 

Zu „Breban“ siehe auch den Beitrag: Securitate und evangelische Kirche , Halbjahresschrift - hjs-online, 19. 1. 2011

Detalii despre „Breban“: Securitatea şi Biserica Evanghelică, Halbjahresschrift - hjs-online, 19. 1. 2011

Nachruf auf Dr. h.c. Hermann Pitters, ADZ, 29. 12. 2023 

Securitate und evangelische Kirche 2 - Securitatea şi Biserica Evanghelică - 2, Halbjahresschrift  hjs-online, 2. 5. 2024

#

Cf. Bericht des Agenten „Nicolae Dima“, alias „Dumitrescu Victor“, vom 12. November 1965 / cf. Raportul agentului „Nicolae Dima“, alias „Dumitrescu Victor“, din 12 noiembrie 1965, in: Vom SD zur Securitate - de la SD la Securitate (II), Halbjahresschrift - hjs-online, 8. 10. 2013.

Weiterführende Verknüpfungen - pentru alte detalii apăsați pe link-urile de mai jos:

Franz-Werfel-Menschenrechtspreis für Herta Müller, Halbjahresschrift - hjs-online, 2. 11. 2009

Geschichten aus dem Kalten Krieg - Din vremurile războiului rece, Halbjahresschrift - hjs-online, 30. 4. 2014

Johann Böhm: Bischofsvikar Friedrich Müller als Widerständler?, in: Halbjahresschrift - hjs-online, 27.3. 2009

Aktualisiert - actualizat: 11. 5. 2024 

Securitate. Presse

"Aufarbeitung in Rumänien. Medienmogul war IM", in: die tageszeitung (online-Ausgabe), 11.3. 2011 
Gedruckte Fassung:
"Vizepräsident des Senats arbeitete für die Securitate", in: taz, 12.3.2011, S. 10