Ivan Denes

„O perspectivă haotică mi se derula în faţa ochilor, neputinţa de a pricepe ceva, de a stabili puncte de reper într-o învălmăşeală de fapte lipsite de sens mă chinuia îngrozitor...“

A. E. Baconsky*, Biserica neagră, Echinoxul nebunilor şi alte povestiri, prefaţă de Crina Brad, (Colecţia „Biblioteca pentru toţi“) Jurnalul Naţional, Bucureşti, 2011, pp. 80-81

„Într-un sistem care cultivă delaţiunea pe raţiuni ideologice, gregara pasiune devine viţiu de masă, iar ideologii citesc notele informative cu aceeaşi pasiune viţioasă şi le pretind imperativ altora. Delaţiunea devenită viţiu alimentează viţiul delaţiunii.“
Andrei Şerbulescu, Monarhia de drept dialectic. A doua versiune a memoriilor lui Belu Zilber, prefaţă de G. Brătescu, Editura Humanitas, Bucureşti, 1991, p.136


„Toţi executanţii rămîn solidari între ei şi cu cei de la care au primit ordinele, chiar dacă nu s-au văzut niciodată.“
Ibidem, p. 142


În România „s-a construit socialismul cu pecetea lui I. V. Stalin şi I. L. Caragiale.“
Ibidem, p. 31 

Vladimir Tismăneanu, Păpuşa păpuşarilor: Destinul intortocheat, straniu şi nenorocit al lui Ivan Denes (I), 20.4.2011;  (II),  1.5. 2011 

Vladimir Tismăneanu, "Straniul destin al lui Ivan Deneș", RFE, 17.7. 2018

***

[28. November 1948. Acht Seiten einer Autobiografie von Ivan Denes, Durchschlag, hier die ersten 2 Seiten]



[28 noiembrie 1948. Autobiografia lui Ivan Denes, cuprinde 8 pagini, copie, aici primele 2 pagini]

ACNSAS, I 211772, vol. 1, ff. 201-208

[2. März 1966. Bericht des Securitateleutnants Ioan Pau bezüglich der Situation des Agenten „Aurel Bantaş”, der aktiv an der „Umerziehung” der politischen Häftlinge in Gherla beteiligt war und „wertvolle” Berichte über Gefangene, darunter Silber Herbert, geliefert hatte und deren Wahrheitsgehalt durch andere Quellen bestätigt wurde; nach seiner Entlassung verfasste er weitere Berichte über des „tendenziöse Verhalten” einiger Intellektuellen wie Radu Cosaşu, Constantin Chiriţă u.a. und hatte seine Verbindungen zur Securitate nicht dekonspiriert, was auch die technisch-operativen Überwachungsergebnisse bestätigten; hier die erste Seite des Dokuments]  

[2 martie 1966. Notă raport privind situaţia agentului „Aurel Bantaş”, întocmită de lt. Pau Ioan, din care rezultă că a participat activ la reeducarea deţinuţilor politici din penitenciarul Gherla, furnizînd informaţii „valoroase” despre unii colegi închişi, care „s-au verificat”, între care şi despre Silber Herbert, apoi, după liberare, despre „preocupări tendenţioase” ale unor intelectuali ca Radu Cosaşu, Constantin Chiriţă etc., iar în urma supravegherii cu tehnică operativă a reieşit că nu a deconspirat legăturile sale cu Securitatea; aici prima pagina a documentului]  

ACNSAS, SIE 10829, vol.1 jach.2, f. 55

[4. September 1972. Besoldung des in Deutschland, Codename „Orăştie”, mit nachrichtendienstlichen Aufgaben betrauten Securitateagenten „GX-36“, der u.a. auf Paul Schuster, Gerhard Möckel und Oskar Pastior angesetzt war]

[4 septembrie 1972. Agentul „GX-36“, plasat cu sarcini informative pe lîngă Oskar Pastior, Gerhard Möckel, Paul Schuster ş.a. în Germania, codificat „Orăştie”, mai exact în Berlinul Occidental, remunerat cu 3000 de lei] 

ACNSAS, SIE 10829, vol. 1, jach. 5, ff. 422-423

***


[17. Dezember 1976. Die erste Seite eines Berichts bezüglich der nachrichtendienstlichen Vorbereitungen zur Infiltration des Securitatemitarbeiters "Kraus", alias Ivan Denes, in die rumänische Redaktion des US-Senders Radio Free Europe - Deckname: "Meliţa" - aus München]

[17 decembrie 1976. Prima filă dintr-un raport privind penetrarea postului de radio Europa liberă - conspirativ: "Meliţa" - de către colaboratorul Securităţii "Kraus", alias Ivan Deneş]

ACNSAS, SIE 10829, vol.5, jach. 7, f. 600

Erklärungen - Explicaţii

(*) Babeni-Vest = Berlinul de Vest / West-Berlin

(**) Kogălniceanu = R. F. Germania / B. R. Deutschland

(***) „Meliţa“ = Radio Europa liberă / Radio Free Europe (Radio Freies Europa)

***


[12. Februar 1977. Bericht über den Besuch von „Kraus” aus West-Berlin – Deckname: Babeni-Vest - in Rumänien, wo die Tätigkeit des Agenten Ivan Deneş von Oberst Ion Petrescu und dem Residenten „X-II” analysiert wurde; „Kraus” übergibt gleichzeitig seinen Bericht bezüglich des politischen Programms von Radio Free Europe – konspiriert unter dem Namen: „Meliţa”; die Reisekosten wurden ihm anlässlich seines Aufenthalts in Dollar erstattet und gesondert quittiert. Der Bericht wurde von Generalmajor A. Bărbulescu gegengezeichnet und genehmigt.] 

[12 februarie 1977. Raport despre vizita lui „Kraus” din Berlinul de Vest – conspirativ: Babeni-Vest - în România unde col. Ion Pescaru şi rezidentul conspirat sub indicativul „X-II” au analizat activitatea lui Ivan Deneş căruia i s-a decontat, bineînţeles, deplasarea în dolari. Totodată, „Kraus” a predat un material privind programul politic al postului de radio Europa liberă, conspirat: „Meliţa”. Raportul a fost aprobat prin semnătură proprie de către general-maior A. Bărbulescu.] 

ACNSAS, SIE 10829, vol. 2, jacheta 4, f. 204

***

RFI, 19. 4. 2011

http://www.rfi.ro/articol/stiri/politica/securitatea-ivan-denes

EUROPA / POLITICĂ - Publicat: Marţi, 19 Aprilie 2011 

Securitatea şi Ivan Deneş

Articol despre Deneş din „Deutschland Magazin"

Dosarul SIE al publicistului Ivan Deneş (1928, Timişoara - 2011, Berlin) dezvăluie că acesta a lucrat din 1948 (cu o mică întrerupere) pentru Securitatea română pînă-n 1989. În noiembrie 1989 generalul de Securitate Aristotel Stamatoiu a propus ca, pentru meritele deosebite, Deneş să fie distins cu ordinul „Tudor Vladimirescu". În urma informaţiilor furnizate inclusiv de Ivan Deneş s-a confiscat în 1970 manuscrisul lui Belu Zilber (martor în procesul lui Lucreţiu Pătrăşcanu, condamnat la moarte în 1954). Deneş a fost trimis „legendat" în 1970 în Occident, unde avea sarcina de a-i „discredita" pe Goma, Baconsky, Breban etc., a fost infiltrat la Europa liberă, avînd sarcina să penetreze acest post de radio, conspirat în documentele Securităţii sub numele de „Meliţa".

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok

Pe data de 12 iunie 1969 colaboratorul neoficial al Securităţii „Alecu Sîrbu" predă poliţiei secrete o notă în care relatează că Belu Zilber lucrează la o scriere memorialistică în care vorbeşte despre „afacerea Pătrăşcanu". Este doar una din numeroasele note detaliate furnizate de către „Alecu Sîrbu" în care relatează despre fostul deţinut politic, Belu Zilber, un apropiat al ministrului de justiţie, Lucreţiu Pătrăşcanu, condamnat la moarte în anul 1954 (cf. ACNSAS, SIE 10829, vol. 3, ff. 266-267 şi 446-450). În urma torturilor Zilber acceptase rolul unui martor al acuzării, inventînd, pur şi simplu, întîmplări fanteziste care-l incriminau pe Pătrăşcanu. Zilber însuşi fusese condamnat la închisoare pe viaţă şi a ieşit din puşcărie în 1964.

Tot atunci a fost eliberat şi publicistul şi scriitorul Ivan Deneş, născut în 1928 la Timişoara, condamnat în 1958 pentru înaltă trădare. Acesta acceptase în detenţie să participe la reeducarea codeţinuţilor politici şi să furnizeze Securităţii sub numele de „Aurel Bantaş" informaţii „demascatoare" despre colegii de celulă (cf. idem., vol.1, ff. 90, 91 ş.u. A se vedea şi memoriile lui Ion Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele, editura Albatros, 1991, vol. 2, pp. 293 - 294).

Ivan Deneş trecuse deja printr-un stagiu de colaborare în perioada 1948-1953 cînd avea sarcina de a supraveghea „elementele troţchiste" - între care se afla şi scriitorul proletcultist suspectat de „deviere de la linia partidului", Titus Popovici (cf. ACNSAS, SIE 10829, vol. 1, ff. 25v, 87). Din 1964 pînă-n 1970 Deneş a relatat cu lux de amănunte despre scriitori şi despre convorbirile cu foşti deţinuţi politici care, în naivitatea lor, credeau în inocenţa fostului lor coleg de puşcărie.

În 1968 publică romanul „Păpuşarul" în care tematizează cîteva aspecte legate de „obsedantul deceniu", avînd la dispoziţie anumite informaţii care la vremea respectivă nu erau accesibile! (cf.William Totok, Episcopul, Hitler şi Securitate. Procesul stalinist împotriva „spionilor Vaticanului", Ed. Polirom, Iaşi,  2008, pp. 75, 81.)

În urma informaţiilor primite de la Deneş, Securitatea a spart apartamentul lui Belu Zilber şi a furat în mai 1970 amintirile acestuia despre procesul Pătrăşcanu. Zilber a reconstituit aceste memorii care în 1991 au apărut sub titlul „Monarhia de drept dialectic". (Familia lui Zilber, care murise în 1978, a primit de la SRI abia în 1997 manuscrisul original, publicat apoi la editura Humanitas sub un nou titlu: „Actor în procesul Pătrăşcanu. Prima versiune a memoriilor lui Belu Zilber".)

În 1970 Securitatea îl trimite pe Deneş „legendat" în Israel, de unde va pleca în Germania, stabilindu-se, în 1971, în Berlinul Occidental. Sarcina principală a lui Deneş (care acum primise numele de cod „GX-36", înlocuit mai tîrziu cu numele „Petru Pintilie", „Kraus" respectiv „Konrad") consta în „contracararea" publicistică a activităţii unor „elemente" ca Paul Goma, Nicolae Breban, A. E. Baconsky. Totodată avea sarcina să răspîndească materiale compromiţătoare în vederea discreditării pastorului Richard Wurmbrand.

 În timpul întîlnirilor secrete cu ofiţerii săi de legătură la Bucureşti, Berlin, Belgrad, Viena sau Budapesta i se indică „să se menţină pe poziţii de dreapta" şi să se infiltreze în aceste cercuri din Germania, însă „fără excese sau manifestări potrivnice ţării noastre" (cf. ACNSAS, SIE 10829, vol. 2, ff. 2-8). Pentru o scurtă vreme a reuşit, spre sfîrşitul anilor 1970, să fie angajat al postului de radio „Europa liberă". („Omul ne este util, este foarte inteligent, destul de abil, nu avem motive să ne îndoim de sinceritatea şi loialitatea faţă de noi, are pătrundere bună la „Meliţa" [numele de cod al „Europei libere"], cf. ACNSAS, SIE 10829, vol. 5, ff. 620-621.)

Informaţiile şi analizele politice trimise la Bucureşti sunt cotate de către conducerea Securităţii drept „operativ valoroase". După ultima sa şedere la Bucureşti, în noiembrie 1989, generalul Aristotel Stamatoiu propune să i se decerneze pentru meritele sale ordinul „Tudor Vladimirescu" (cf. ACNSAS, SIE 10829, vol. 2, ff. 854-893). Asta nu s-a mai întîmplat, fiindcă în decembrie a izbucnit revoluţia şi regimul a dispărut. Dosarul de agent al lui Deneş a fost închis pe data de 8 iulie 1990 (cf. ACNSAS, SIE 10829, vol. 2, f.971).

Pînă la moartea sa, în ianuarie 2011, Deneş a fost editorialist al revistei naţional-conservatoare, „Junge Freiheit" şi redactorul şef al publicaţiei „Deutschland Magazin", calificată de unii analişti ca o revistă extremistă de dreapta.

Ilustraţii:

Articol despre Deneş din „Deutschland Magazin"
Coperta volumului lui Belu Zilber (Andrei Şerbulescu): "Monarhia de drept dialectic"
Necrologul dedicat lui Deneş din „Junge Freiheit"

***

Portretul lui Ivan Deneş în memoriile fostului deţinut politic, Ion Ioanid

Documente din dosarul lui Noël Bernard, 

director al postului de radio Europa liberă

Ivan Deneş. Evreu din Cluj (sic!). Ridicat de Securitate cu ocazia arestărilor masive operate în Ardeal, după revoluţia din 1956, din Ungaria. A ajuns la Piteşti, relativ tîrziu, prin 1957 sau 1958. Fiind recunoscut de cîţiva deţinuţi originari din Cluj, informaţiile pe care le deţineau despre activitatea lui, dinainte de arestare, s-au transmis din celulă în celulă, în întreaga închisoare. Fără să mă fi întîlnit vreodată cu Deneş în vreo celulă din Piteşti, am aflat despre el că fusese membru de partid şi că jucase un rol nefast în lumea literelor şi publicaţiilor româneşti din Cluj, fiind el însuşi scriitor. Mai târziu, după ce am părăsit închisoarea din Piteşti şi mai ales după ce am ieşiti din închisoarte în 1964, cînd m-am întîlnit cu foştii camarazi din Piteşti, am aflat că în timpul celei de a doua acţiuni de « reeducare », iniţiată de regim în preajma decretului de eliberare, Deneş şi-a dat din nou arama pe faţă, devenind unealta voluntară a ofiţerului politic. A luat parte activă la şedinţele din « cluburile de reeducare », denunţându-i pe deţinuţii care, prin influienţa ce o exercitau asupra camarazilor lor, întreţineau un spirit de rezistenţă la procesul de siluire a conştiinţelor, dus de administraţie prin mijloace de presiune morală şi fizică, asupra celor ce urmau să fie puşi în libertate. Se urmărea cred, astfel, mai mult compromiterea fiecărui deţinut în parte în ochii celorlalţi camarazi de detenţie, spre a semăna neîncrederea şi a destrăma acea unitate şi solidaritate cimentată în cursul anilor de închisoare, decît o reală  « reeducare » printr-o spălare de creier, în a cărei reuşită nu-mi închipui că regimul îşi mai făcea iluzii. Colaborarea lui Deneş cu administraţia s-a soldat cu un plus de suferinţe pentru cei « turnaţi », împotriva cărora se dezlănţuia represaliile ofiţerului politic. Pe Ivan Deneş l-am cunoscut personal, numai după ieşirea din închisoare, prin intermediul altor foşti deţinuţi. După eliberare se stabilise în Bucureşti şi frecventa unele cercuri de foşti deţinuţi, care işi executaseră pedeapsele prin alte închisori decît el, şi nu erau la curent cu atitudinea pe care o avusese înainte de eliberare, în cadrul « cluburilor de reeducare » din penitenciarul de la Dej. Calitatea « de fost deţinut » funcţiona ca o parolă, care deschidea  uşile şi inimile nu numai ale celor din aceeaşi categorie, dar şi a celor care trecuseră prin închisori. Dacă mai erai şi inteligent şi simpatic, iar în discuţii te declarai adversar hotărît al regimului, cîştigai destul de uşor încrederea oamenilor. Ceea ce era tocmai cazul lui Deneş. După o vreme, cînd informaţiile despre cele petrecute la Dej, înainte de eliberare, au început să se răspîndească, părerile în privinţa lui Deneş s-au împărţit. Unii au devenit mai circumspecţi iar alţii au continuat să-i acorde creditul, considerînd vorbele care circulau pe seama lui drept simple zvonuri răuvoitoare. Cînd, însă, numai după cîteva luni de la eliberare, i s-a autorizat  editarea unei cărţi, suspiciunile şi-au făcut drum chiar şi în mintea celor mai creduli. Cîţiva ani mai tîrziu drumurile noastre aveau să se încrucişeze din nou. De data asta, l-am reîntîlnit la München. Fusese angajat redactor la Radio Europa Liberă. Sesizat de scrisorile unor foşti deţinuţi, trăind în exil în diferite ţări occidentale, care îi cunoşteau trecutul din închisoare, serviciul de securitate al postului de radio a întreprins o serie de investigaţii cu privirea la persoana lui Deneş, pentru activitatea lui în serviciul administraţiei închisorii de la Dej îndreptată împotriva celorlalţi deţinuţi. Cum nu fusesem de faţă la cele petrecute în penitenciarul de din Dej, nu puteam confirma acuzaţiile, deşi eram convins de autenticitatea lor. Am întocmit însă o listă cu adresa tuturor foştilor deţinuţi din Dej, pe care îi ştiam refugiaţi în străinătate, în Europa, în Statele Unite şi Canada. O bună partea din ei au fost contactaţi de serviciul de securitate al postului de Radio Europa liberă. Declaraţiile lor au fost unanime. Nici una nu-l disculpa. În Statele Unite, pastorul Richard Wurmbrand, fost şi el deţinut politic, a dezlănţuit o campanie în presa americană, protestînd împotriva angajării lui Ivan Deneş,  la postul de Radio Europa liberă. Cea mai mare greutate a avut-o însă mărturia depusă de bătrînul monsenior Menges, una din figurile venerabile ale închisorilor din România, care la Dej căzuse personal victimă delaţiunilor lui Deneş şi suferise represaliile fizice ordonate de ofiţerul politic. În urma rezultatului anchetei şi a scandalului stîrnit pe marginea cazului, lui Ivan Deneş i s-a desfăcut contractul de muncă. 

Ion Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele, vol. 2, Editura Albatros, Bucureşti, 1991, pp. 293 - 294.

***

* A. E. Baconsky a fost doar unul dintre scriitorii, intelectualii, militarii, traducătorii, criticii, preoţii, ziariştii, foştii deţinuţi politici, muzicienii, artiştii despre care a relatat Deneş în numeroasele sale note furnizate Securităţii (onorate cu sume importante - chitanţele microfilmate se află în dosar). Pe această lista, deocamdată incompletă, se mai află: Paul Goma, Nicolae Breban, Radu Cosaşu, Paul Schuster, Oskar Pastior, Mihai Gafiţa, Monica Lovinescu, Noël Bernard, Vlad Georgescu, Paul Anghel, Constantin Chiriţă, Petre Stoica, Titus Popovici, Francisc Munteanu, Belu Silber (Andrei Şerbulescu), Déak Tamás, Gáspár Miklós Tamás, Tiberiu Olah, János Szász, Max Demeter Peyfuss, Lucian Grigorovici, Nadia Pohne, Ştefan Tătaru, Gerhard Möckel, Richard Wurmbrand, generalul Ştefan Kostyal, François Bondy, Helmut Gollwitzer, Heinz Galinski etc. etc.

***

18.10. 2017

Autobiografia lui Ivan Deneş. Un document istoric relevant pentru perioada intermezzo-ului pseudo-democratic din 1944-1947, RFE, 18.10. 2017

17. 10. 2018

Un „obiectiv” suspectat de acţiuni contrarevoluţionare. Radu Cosaşu spionat de Ivan Deneş, RFE, 17.10. 2018

Actualizat - aktualisiert: 20.1.2023,  20:30 h