Mittwoch, November 30, 2011

Securitatea şi legionarii

RFE, 30.11. 2011
Securitatea şi legionarii


Filă din dosarul Securității (sursă: CNSAS)
30.11.2011
Scrierea legionarului N.S. Govora, „Transilvania Românească”, (Editura Carpaţii din Madrid), redactată sub îndrumarea poliţiei politice din România şi avizată de Secţia de Propagandă a C.C. al P.C.R.


Odată cu deschiderea arhivelor fostei Securităţi comuniste din România ies la iveală tot mai multe detalii legate de operaţiunile de subminare informativă a exilului. Cazul halucinant al lui Silviu Crăciunaş, care fusese pregătit într-o complicată acţiune legendată pentru a spiona şi influenţa exilul, a fost documentat în anul 2008 în volumul „Urme pierdute, urme regăsite”.

În revista fostului Institut Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, Caietele Inmer (nr. 14 şi 15, 2009), cercetătorul Sorin Gabriel Ioniţă sintetizează informaţiile din cîteva dosare ale unor exilaţi români care au jucat un rol de influenţare a exilului, acceptînd să colaboreze în acest sens cu Securitatea.

Unul din dosarele Securității (sursă: CNSAS)
​​​​Operaţiunile de influenţare a exilului s-au intensificat odată cu impunerea cultului personalităţii dedicat lui Ceauşescu, prezentat în propaganda de partid ca exponent eminent al naţiunii şi continuator al tradiţiilor naţionale. În acest context al amplificării unui discurs xenofob şi naţionalist, operaţiunile Securităţii vizau două aspecte. În primul rînd se impunea ideea creării imaginii unui duşman intern, care atentează la unitatea naţională. Astfel, minoritatea maghiară devenise o ţintă predilectă. (A se vedea campaniile sistematice de demascare a presupusului iredentism şi exagerările propagandistice, de exemplu „Operaţiunea Bolyai”.

Securitatea n-avea scrupule ideologice chiar şi atunci cînd era vorba să se folosească de persoane cunoscute pentru convingerile lor legionare. Contactele cu unii reprezentanţi ai legionarilor exilaţi s-au derulat în conformitate cu planuri de măsuri în care miza principală o constituia naţionalismul celor vizaţi.

Un exemplu tipic pentru atragerea reuşită a unui
Filă din Dosarul N.S. Govora al Securității (sursă: CNSAS)
​​legionar influent în rîndurile exilului este Nicolae Ştefănescu (1912-1999), autor de poezii şi publicist, cunoscut mai bine sub numele său de împrumut: N. S. Govora. Printre miile de pagini întocmite de Securitate se află şi un document din 1981 (vezi textul integral în addenda) în care se raportează încheierea cu succes a influenţării lui Ştefănescu, autorul unei scrieri cu iz naţional-patriotic, intitulată: „Transilvania Românească”. Scrierea respectivă a apărut la editura „Carpaţii“ din Madrid, controlată de către legionari şi de către comandantul din exil, Horia Sima. Editura fusese fondată de Traian Popescu, însărcinat în timpul existenţei „statului naţional-legionar” „cu organizarea Serviciului Comisiilor de Românizare”.

Din documentul redactat de către Securitate rezultă că Nicolae Ştefănescu (alias N.S. Govora) a avut contacte cu poliţia secretă din România, care a avut un aport important în decursul procesului de redactare a scrierii „Transilvania Românească”. Operaţiunea este considerată drept un succes al poliţiei politice, iar agenţia Agerpres a fost însărcinată s-o folosească în vederea răspîndirii ideilor şi informaţiilor cuprinse în carte.

Addenda:

[4 iulie 1981. Raportul Securităţii privind rezultatele influenţării legionarului N.S. Govora, autorul lucrării „Transilvania Românească” publicată la Madrid la editura Carpaţii, fondată de Traian Popescu, însărcinat în timpul existenţei „statului naţional-legionar” “cu organizarea Serviciului Comisiilor de Românizare”]

STRICT SECRET [1]
Ex. nr. 1

NOTĂ

Raportăm că, în cadrul măsurilor iniţiate pe linia promovării în străinătate a adevărului istoric privind Transilvania şi a contracarării propagandei iredentiste maghiare, organele noastre au asigurat apariţia, în editura “CARPAŢII” [2]  din Madrid, a cărţii “TRANSILVANIA ROMÂNEASCĂ”.
- Lucrarea este scrisă în limba engleză sub semnătura publicistului N.S. GOVORA, originar din ţara noastră, iar conţinutul ei a fost aprobat de Secţia de propagandă a C.C. al P.C.R.
- În cuprinsul volumului, autorul combate netemeinicia şi falsitatea teoriilor iredentiştilor maghiari şi reliefează adevărul istoric privind continuitatea poporului român în spaţiul geografic în care trăieşte.
- Legitimitatea apartenenţei Transilvaniei la România este dovedită cu argumente istorice, etnografice şi lingvistice, extrase inclusiv din izvoare ungare şi lucrări aparţinînd unor istorici promaghiari.
- În lucrare sînt descrise, totodată, aspecte din timpul ocupaţiei vremelnice a Transilvaniei de Nord, în urma Dictatului de la Viena, respectiv, regimul de teroare instituit de armata horthystă, internările în lagăre şi închisori, expulzările şi masacrele în masă comise de aceasta.
- În partea finală, autorul prezintă în mod argumentat situaţia actuală a naţionalităţii conlocuitoare maghiare din România, drepturile şi libertăţile acesteia în toate domeniile vieţii social-politice, economice şi culturale.
- În context, N.S. GOVORA atrage atenţia asupra pericolului pe care îl reprezintă propaganda iredentiştilor maghiari în problema Transilvaniei şi face apel la românii de pretutindeni să ia atitudine hotărîtă împotriva acestora.
- Cartea “TRANSILVANIA ROMÂNEASCĂ” a fost tipărită într-un tiraj de 600 exemplare şi difuzată, prin posibilităţi specifice, în rîndurile emigraţiei române, a unor personalităţi influente din principalele ţări occidentale, precum şi unor delegaţii participante la reuniunea de la Madrid.
- Un exemplar al lucrării, împreună cu o notă de prezentare a conţinutului acesteia, a fost trimis la Agerpres, pentru a fi preluat spre publicare.
- Raportăm că, prin mijloacele de care dispunem, acţionăm pentru tipărirea cărţii lui N.S. GOVORA, de către aceeaşi editură, şi în limbile franceză, spaniolă şi română.
- Totodată, întreprindem măsuri pentru asigurarea prezentării cărţii şi preluării unor pasaje din ea de către presa emigraţiei române şi diferite publicaţii occidentale.


Nr. 00379
4 iulie 1981
SI/ PM – 3 ex.

ACNSAS, D 13340, vol. 3, ff. 80-80v
---------------
[1] Document dactilografiat. Transcriere realizată de Elena-Irina Macovei.
[2] Traian Popescu este şi fondatorul revistei „Carpaţii” care începînd cu anul 1954 a apărut la Madrid sub direcţia lui Aron Cotruş. Printre colaboratorii acestei reviste legionare de exil care a apărut şi în versiuni editate în limba franceză şi engleză s-au aflat N. S. Govora, Faust Brădescu, Filon Verca, Ana-Maria Marin, Radu Budişteanu, Pamfil Şeicaru („Vlad“), Vintilă Horia ş.a.

Surse bibliografice:
Ioniţă, Sorin Gabriel: „Publicaţiile «Curentul», «Carpaţii» şi «Stindardul» în ahivele Securităţii (1975-1989)”, partea I: în: Caietele Inmer, anul VI, nr. 14, martie 2009, pp. 70-74; partea a II-a, în: Caietele Inmer, anul VI, nr. 15, iulie 2009, pp. 18-27.







RFI, 7. 8. 2015

Stasi, Securitatea şi extrema dreaptă

totok.jpg


„Transilvania Românească”, finanṭată de Securitate (coperta)
Potrivit unor dezvăluiri din presa germană, Securitatea est-germană Stasi a fost infiltrată în scena extremistă de dreapta din RFG. Şi Securitatea română a avut colaboratori între fasciştii români exilaṭi în vest. 

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok:
Securitatea est-germană Stasi a fost cu mult mai prezentă în scena extremistă de dreapta din RFG decît s-a crezut pînă acum. Potrivit dezvăluirilor publicate de „Berliner Zeitung”, bazate pe materiale găsite în arhiva Oficiului federal pentru administrarea documentelor fostei securităṭi est-germane, Stasi (BStU), poliṭia secretă avea cel puṭin 42 de informatori care activau în grupări neonaziste, sau care aveau contacte cu persoane care întreṭineau legături cu extremişti de dreapta.
Potrivit aceluiaşi ziar, Stasi a contactat alte 30 de persoane în vederea racolării lor.
Numărul colaboratorilor neoficiali ai Stasi din cadrul grupurilor neonaziste vest-germane s-a stabilit în urma studierii unor liste întocmite de Direcṭia XXII/1 (Hauptabteilung XXII/1) care răspundea de combaterea terorismului. Biroul 1 (Unterabteilung 1) se ocupa de analiza scenei extremiste de dreapta şi de cea teroristă din Germania Federală.
Potrivit numerelor de înregistrare, cei mai mulṭi informatori au fost racolaṭi în anii 1980. Din documentele Stasi rezultă că prezumtivul atentator asupra festivalului berii din München – Oktoberfest – din 1980, Gundolf Köhler, a activat în cadrul diverselor grupări neo-naziste. La acel atentat şi-au pierdut viaṭa 13 persoane, iar 211 au fost grav rănite. Materialele descoperite ar putea contribui la elucidarea atentatului şi ar putea să fie folosite de procuratură care încă nu a închis dosarul respectiv.
Prin infiltrarea informativă a scenei extremiste de dreapta, scrie „Berliner Zeitung”, Stasi urmărea să împiedice eventuale atacuri neo-naziste asupra frontierei germano-germane.
În ultimii ani au mai fost publicate informaṭii privind activitatea de colaborare cu Stasi a unor persoane active în mediul extremist de dreapta. Poate cel mai spectaculos caz este cel al poliṭiştului vest-berlinez, Karl-Heinz Kurras, care l-a împuşcat, în 1967, pe un student care a participat la o demonstraṭie. Moartea studentului, Benno Ohnesorg, a contribuit la radicalizarea tineretului universitar vest-german din anii 1960.
Securitatea română, care pînă-n 1968 a mai colaborat cu Stasi est-germană, era interesată şi ea să culeagă informaṭii din interiorul unor grupuri extremiste de dreapta, active în exil. În anii ´50, operaṭiunile Securităṭii se concentrau asupra anihilării unor persoane active în exilul legionar. În acest context s-a pus la cale răpirea lui Traian Puiu din Viena cu ajutorul unei agente („Gerda”), infiltrată în cercurile emigraṭiei legionare. (Puiu a fost comandant legionar, exilat după rebeliune, a sprijinit guvernul legionar de la Viena al lui Horia Sima, s-a stabilit în Austria, în 1954 a devenit secretar general al Mişcării Legionare din exil. El este şi editorul unor scrieri gardiste şi al antologiei de cîntece legionare, Cărticica de Cântece, Salzburg, 1951, republicată după 1990 în cîteva ediţii adăugite, de exemplu în cea xeroxată şi răspîndită de unul dintre primele cuiburi neo-legionare apărute la Bucureşti după 1990, sub titlul: Din cântecele legionarilor. 30 noiembrie 1994, Legiunea Arhanghelul Mihail. Cuibul Horia Sima, f.l., f.a.).
După o schemă similară urma să se producă şi răpirea lui Ilie Gărneaṭă, cofondator al Legiunii, fost comandant al Bunei Vestiri şi conducătorul Ajutorului Legionar, în 1940. După rebeliunea din 1941, a fugit în Germania, de acolo în Argentina, unde-şi schimbă numele în Antonio Gjini. Sub această identitate falsă s-a reîntors în Germania federală la mijlocul anilor 1950 şi a locuit temporar la un fost camarad, Petre Tonegaru, care devenise agent al Securităṭii, avînd numele conspirativ „Schulz”. Potrivit istoricului Georg Herbstritt, care pregăteşte o carte despre relaṭiile Securitate-Stasi, s-a renunṭat la planul de răpire după ce Tonegaru fusese arestat ca spion.
În perioada ceauşistă, Securitatea folosea agenṭii recrutaṭi în rîndurile legionarilor pentru promovarea politicii naṭionalist-şovine – în primul rînd, anti-maghiare - a regimului şi pentru influenṭarea opiniei publice din vest. Securitatea n-avea scrupule ideologice, folosindu-se, de pildă, de legionarul Nicolae Ştefănescu, autor de poezii şi publicist, cunoscut mai bine sub numele său de împrumut: N. S. Govora. Scrierea lui Ştefănescu „Transilvania Românească” a fost finanṭată şi apoi răspîndită de Securitate.



Actualizat - aktualisiert - 14. 10. 2017, 14:33 h