Inhaltsübersucht - Sumarul acestei pagini
1907: Lupta, das Organ der Sozialdemokratischen Partei aus der Bukowina/ Lupta, Organul partidului social-democrat din Bucovina
Demokratische Linke Rumäniens verfolgt von der Securitate / Stînga democrată din România prigonită de Securitate
1959. Statistischer Bericht über festgenommene Konterrevolutionäre / Raport privind indivizii contrarevoluţionari condamnaţi şi reţinuţi administrativ în perioada 1944-1959
1959. 29 so genante „rechtsgerichtete Sozialdemokraten” verhaftet / 29 de aşa zişi „socialdemocraţi de dreapta”, arestaţi în prima jumătate a anului 1959
Traian Novac
Angaben zu Novac / Date despre Novac
1946. 2. Rundschreiben der Unabhängigen Sozialdemokratischen Partei Rumäniens zum 23. August 1944 / Circulara nr. 2 a Partidului Social-Democrat Independent din România despre importanţa istorică a zilei de 23 august 1944
6. Januar 1961. Brief von Traian Novac an Gheorghe Gheorghiu-Dej / Scrisoarea lui Traian Novac adresată lui Gheorghe Gheorghiu-Dej
Zoltán Franyó
1991. Biografie von Franyó Zoltán in ungarischer Sprache / Biografia lui Franyó Zoltán, în limba maghiară
2003. Biografie von Zoltán Frányo, aus einer Publikation von Mihai Pelin / Biografia lui Zoltán Frányo, confecţionată de Mihai Pelin
1951. Autobiografische Erklärung nach seiner Verhaftung am 29. Dezember 1950 / Declaraţie autobiografică după ce Franyó a fost arestat pe data de 29 decembrie 1950
1963. Bericht von „Bologa Vasile” über eine Sitzung der Temeswarer Filiale des Schriftstellerverbandes, in der die Verleihung des Staatspreises an Zoltán Franyó besprochen wurde / Nota informativă a lui „Bologa Vasile” despre discuţiile în cadrul filialei timişorene a Uniunii Scriitorilor privind acordarea premiului de stat lui Zoltán Franyó
1963. Beschluss der Securitate, Zoltán Franyó operativ zu bearbeiten / deschiderea acţiunii informative individuale asupra lui Zoltán Franyó
2018: Etwas über Zoltán Franyó / ceva despre Zoltán Franyó
Zoltán Franyó, „Petöfi“, în: Gândirea, anul II, Nr. 11-12, 5 ianuarie 1923, pp. 151-152
1932. Zoltán Franyós Widmung für George Bacovia / 1932. Dedicaţie lui Zoltán Franyó pentru George Bacovia
... so grässlich frisst / manch Unheil-Staat an dem, was menschlich ist... Übersetzungen aus dem Werk von József Attila / traduceri din poezia lui József Attila. Variante
An der Menschheit Saat / frisst tödlich schrecklicher der Dschungelstaat (Fassungen)
„Und nicht deshalb / sind wir auch heute Dichter...” / „Nu pentru asta sîntem poeţi...” (Gedichte von / Poezii de: Mihály Ladányi, Ákos Dutka - Securitateinterpretationen / interpretări securiste
1965-1971. Widersprüchliche Aussagen von Zoltán Franyó / Declaraţii contradictorii ale lui Zoltán Franyó
19. 11. 1965. Zoltán Franyó sagte eine „Welle des Nationalismus” voraus / Zoltán Franyó prezice izbucnirea „unui val de naţionalism”
Georg Hromadka
1948. Personalbogen von Georg Hromadka, angelegt nach seiner Verhaftung 1948 / Foaia personală a lui Georg Hromadka, întocmită după arestarea sa în 1948
1950. Rechenschaftsbericht über den Stand der Ermittlungen im Zusammenhang mit der Gruppe um Constantin Titel Petrescu / Proces verbal privind cercetările în cazul lotului Constantin Titel Petrescu
1959. Vorschlag zur Eröffnung der operativen Überprüfung von Georg Hromadka / Raport cu propuneri de a se aproba deschiderea unei acţiuni de verificare asupra lui Hromadka
1976. Über Hromadka in einem Gespräch mit Emilian Angheliu / Despre Hromadka într-o convorbire cu Emilian Angheliu
1981: Hromadka nimmt an den Mattersburger Gesprächen teil und präsentiert dort sein Referat, „Reschitz, eine Hochburg der Sozialdemokratie im europäischen Südosten” / Hromadka participă la un simpozion, la Mattersburg, Austria, unde are o intervenţie, prezentată sub titlul „Reşiţa, un bastion al social-democraţiei în sud-estul european”
1981. Georg Hromadka beantragt die Entlassung aus der rumänischen Staatsbürgerschaft / Hromadka îşi exprimă dorinţa de a renunţa la cetăţenia română
Erich Wayand
1951. Personalbogen des Illegalisten Erich Wayand / Fişa ilegalistului Erich Wayand
1960. Schiţa biografică a lui Erich Wayand, întocmită la cererea Securităţii de către o persoană din interiorul redacţiei ziarului „Neuer Weg”
Ștefan Foriș
Angaben / date
Constantin Titel Petrescu
1925. Sozialistenchef Constantin Titel Petrescu wegen Beleidigung der Armee verurteilt. Bericht über die unmenschliche Behandlung von politischen Strafgefangenen / Şeful socialiştilor români, Constantin Titel Petrescu, condamnat pentru defăimarea armatei române. Relatare despre tratamentul inuman al unor arestaţi pentru delicte politice în România
10. 10. 1944. Aus dem Protokoll der Ministerratssitzung zum Gesetzesentwurf über den Entzug der rumänischen Staatsbürgerschaft und Nationalisierung des rumäniendeutschen Vermögens / Din stenograma şedinţei Consiliului de Miniştri în cursul cǎreia se discuta retragerea cetǎţeniei şi etatizarea bunurilor care aparţin etnicilor germani din România..
Iosif Jumanca, Eftimie Gherman („Laurenţiu”), Vladimir Krasnosselski, Duiliu Vinogradski („Vladimir”, „Luca”)
1949. Auszug aus der Erklärung des verhafteten Sozialdemokraten Josif Jumanca zu Eftimie Gherman / Fragment din declaraţia arestatului Iosif Jumanca, referitoare la Eftimie Gherman
1962. Mitteilung über Eftimie Gherman und dessen Anwerbungstätigkeit von Jugendlichen als Spione in Wien / Informarea despre activităţi de recrutare pentru acţiuni de spionaj a unor tineri, desfăşurate de Eftimie Gherman la Viena
Gheorghe Cristescu-Plăpumaru, Adrian Dimitriu, Mira Moscovici, Constantin Avramescu, Mircea Iscru Stănescu, Sergiu Cunescu
1971. Versuch Nicolae Ceauşescus, die verfolgten und verbotenen Sozialdemokraten in die RKP zu integrieren / Încercarea de deturnare a social-democraţiei din România de către Nicolae Ceauşescu
***
Lupta, anul I, nr. 11, 12 mai 1907, p. 4
Publicitate pentru Romînia Muncitoare, în :Lupta, anul II I, nr. 1, iunie 1909, p.4. O revistă omonimă - România Muncitoare - a editat, după război, şi agentul Securităţii, exilatul temporar Eftimie Gherman.
Werbung für die ab 1902 in Bukarest erscheinende Zeitung der Sozialdemokraten Romînia Muncitoare, im Tschernowitzer sozialdemokratischen Blatt Lupta. Eine gleichnamige Exilpublikation brachte der Securitateagent Eftimie Gherman in den 1950er Jahren heraus.
Demokratische Linke Rumäniens verfolgt von der Securitate
Stînga democrată din România prigonită de Securitate
Lupta, anul I, nr. 11, 12 mai 1907, p. 4 |
Publicitate pentru Romînia Muncitoare, în :Lupta, anul II I, nr. 1, iunie 1909, p.4. O revistă omonimă - România Muncitoare - a editat, după război, şi agentul Securităţii, exilatul temporar Eftimie Gherman. Werbung für die ab 1902 in Bukarest erscheinende Zeitung der Sozialdemokraten Romînia Muncitoare, im Tschernowitzer sozialdemokratischen Blatt Lupta. Eine gleichnamige Exilpublikation brachte der Securitateagent Eftimie Gherman in den 1950er Jahren heraus. |
[1959. MAI, Serviciul „C” - evidenţa operativă - alcătuieşte un „Raport privind indivizii contrarevoluţionari condamnaţi şi reţinuţi administrativ în perioada 1944-1959”; situaţia statistică a fost semnată de şeful serviciului „C”, Col. Nedelcu Mihail. Fragment]
ACNSAS, D 53, vol. 3, ff. 72-82 (aici f. 82) |
semnată de şeful serviciului, col. Nedelcu Mihail]
ACNSAS, D 53, vol. 3, f. 147 |
Traian Novac
(n. 2.10. 1882, Ticvanu Mic - m. 18.7. 1969 [?], Timişoara)
Socialdemocratul Traian Novac a fost o prezenţă constantă în presa muncitorească interbelică, naţională şi regională. Alături de tipograful Josef Gabriel, Koloman Müller (detalii despre Müller în partea a 2-a a articolului actualizat, „Martin Schnellbach”, în: Halbjahresschrift - hjs-online, 10.8. 2016.) şi Nandor Herczog, Novac a semnat articole şi în ziarul socialist de limbă germană, Volkswille care a apărut la Timişoara între anii 1893 şi 1918. Între 1919 şi 1930 a fost editat, tot aici, ziarul Arbeiter-Zeitung (continuator al lui Volkswille).
La Timişoara, de altfel, s-a înfiinţat deja în 1869 o secţie a primei Internaţionale(1), iar în 1890 s-a creat o filială puternică a Partidului Social-Democrat, fondat în acelaşi an la Budapesta.
O stradă din Timişoara poartă astăzi numele acestui important social-democrat care după 23 august 1944 a fost, între 28.04.1945 - 23.05.1946, primar al oraşului de pe Bega.
„Novac Traian, născut 2 octombrie 1882 în Ticvanu Mic – Caraş, fiul lui Iosif şi Maria, sculptor-tîmplar. - Disclocat din Timişoara în comuna Iacobeni, raionul Vatra Dornei, regiunea Suceava. A posedat ca avere o casă, un atelier de tîmplărie din 1934-1950, cu şapte lucrători. A făcut politică social-democrată 1903-1947. Fost condamnat la 10 ani muncă silnică pentru greva generală din 1920. În 1906-1907 a mai fost condamnat 6 luni pentru luptă în favoarea muncitorilor. În 1946 a trecut la Partidul Social Democrat Independent - Titel Petrescu, fiind preşedintele comitetului orăşenesc şi în acelaş an a candidat în judeţul Timiş, dar nu a fost ales deputat. În 1952 a fost arestat în cadrul ordinului 490 şi după 4 luni a fost trimis cu domiciliul obligatoriu”.
Anmerkungen - adnotări
(1)Asociaţia Internaţională a Muncitorilor - AIM (germ. Internationale Arbeiterassoziation -IAA, engl. International Workingmen's Association - IWA) fondată pe data de 28 septembrie 1864 la Londra. AIM a intrat în istorie sub denumirea Internaţionala 1 şi a fost o organizaţie la care au aderat diferite grupări ale muncitorimii. Obiectivul principal al AIM a fost emanciparea totală a clasei muncitoare. Această revendicare a fost formulată atît în statutul provizoriu al Internaţionalei 1, cît şi în adresa inaugurală a lui Karl Marx (germ. „Inauguraladresse der Internationalen Arbeiter-Assoziation”, engl. „Inaugural Address of the International Working Men’s Association”) publicată în „Der Social-Demokrat”, Nr. 2 şi 3 din 21 şi 30 decembrie 1864, şi reprodusă în Karl Marx/Friedrich Engels, Werke, Band 16, 6. Auflage, (Karl) Dietz Verlag, Berlin 1975, unveränderter Nachdruck der 1. Auflage 1962, Berlin, pp. 5-13. Textul în limba română a apărut sub titlul: „Manifestul constitutiv al Asociaţiei Internaţionale a Muncitorilor”, în: Karl Marx/Friedrich Engels, Opere, vol. 16, Editura politică, Bucureşti, 1963, pp. 5-14. Iată un singur citat din acest document programatic:
„După eşecul revoluţiilor din 1848, toate organizaţiile de partid şi ziarele de partid ale clasei muncitoare de pe continent au fost suprimate de forţa brutală, cei mai înaintaţi fii ai muncitorimii, cuprinşi de desperare, au fugit în republica de peste Atlantic şi efemerele visuri de libertate au fost risipite de o epocă de industrializare febrilă, de marasm moral şi de reacţiune politică” (p. 10).
În textul german apare cuvîntul „emancipare” – în cel românesc: „libertate” („efemerele visuri de libertate” – „der kurzlebige Traum der Emanzipation”).
„Nach dem Fehlschlag der Revolutionen von 1848 wurden auf dem Kontinent alle Parteiorganisationen und Parteijournale der arbeitenden Klasse von der eisernen Hand der Gewalt unterdrückt, die fortgeschrittensten Söhne der Arbeit flohen in Verzweiflung nach der transatlantischen Republik, und der kurzlebige Traum der Emanzipation zerrann vor einer Epoche von fieberhaftem Industrialismus, moralischem Marasmus und politischer Reaktion” (p. 10).
ACNSAS, P 120, vol. 4, ff. 1-2 şi f. 4v |
[6. Januar 1961. Brief von Traian Novac an Gheorghe Gheorghiu-Dej]
[6 ianuarie 1961. Scrisoarea lui Traian Novac adresată lui Gheorghe Gheorghiu-Dej]
ACNSAS, I 0375447, vol. 1, ff. 37-38 |
#
Zoltán Franyó
(30.7. 1887, Kismargita, heute / azi: Banatska Dubica in Serbien - 29. 12. 1978, Timişoara / Temeswar / Temesvár)
Foto: 1951 (ACNSAS) |
Biografie von Franyó Zoltán in ungarischer Sprache aus: Romániei magyar irodalmi lexikon (Lexikon der rumänienungarischen Schriftsteller), Balogh Edgár (Hg.), 4 Bde. Kriterion Verlag, Bukarest 1991 (hier Bd. I, Buchstaben A-F, S. 400-403).
Biografia lui Franyó Zoltán, în limba maghiară, preluată din: Romániei magyar irodalmi lexikon (Lexiconul scriitorilor maghiari din România), Balogh Edgár (coord.), 4 vol. Editura Kriterion, Bucuresti, 1991 (aici vol. I, literele A-F, pp. 400-403).
#
[2003. Biografie von Zoltán Frányo, aus einer Publikation von Mihai Pelin]
#
[12. Oktober 1951. Schreibmaschinengeschriebene Kopie einer autobiografischen Erklärung Zoltán Franyós nach seiner Verhaftung am 29. Dezember 1950, gekürzt von den Verfassern vorliegender Abschrift]
[12 octombrie 1951. Copie dactilografiată a declaraţiei autobiografice, scurtată de către cei care au transcris-o, redactată de Zoltán Franyó după ce a fost arestat pe data de 29 decembrie 1950]
Copie(1)
Subsemnatul FRANYO ZOLTAN, născut în anul 1887, luna iulie, ziua 31, în comuna Kiş Marghita (acum Marghitiţa), Banatul Jugoslav, fiul lui Carol şi Ludmila, de profesiune scriitor, nu am avere, posed ca studii bacalaureat şi Universitatea (Filologică Greacă şi Orientalistă) din Viena, sunt căsătorit(2), cu serviciul militar satisfăcut în armata austro-ungară, la Reg. 61 Inf. eliberat cu gradul de Sublocotenent, ctg. 1906, sunt cetăţean român, de naţionalitate maghiară, cu ultimul domiciliu în Timişoara I. Calea Bogdăneştilor Nr. 19, în prezent reţinut, declar următoarele:
Din anul 1894 am urmat cursurile şcoalei primare din comuna Ineu (Regiune Arad), pînă în anul 1898, absolvind 4 clase.
Din anul 1898 am urmat cursurile Gimnaziului de Stat din Arad, pînă în anul 1900, absolvind 3 clase. Din această perioadă sunt cunoscut de următorii: Dr. CORNEL MICLOSI, directorul Uzinei Electrice din Timişoara. Din anul 1900 am urmat cursurile în Gimnaziul de Stat în Timişoara, pînă în anul 1901, absolvind clasa IV-a. Din această perioadă sunt cunoscut de următorii: Dr. BÜRGER ERNEST, avocatul Sfatului Regional, Dr. BÜRGER GEZA, medic, Timişoara, Dr. CRISMARIU OCTAVIAN, avocat, Timişoara.
Din anul 1901 am urmat cursurile liceului Militar din Sopron-Ungaria, pînă în anul 1904, absolvind 3 clase, la acest liceu am fost împreună cu Colonelul ZIPPER, Timişoara Mehala. În anul 1904 am făcut bacalaureatul în Szgedin (Ungaria). Din anul 1904 pînă în anul 1907 absolvind 3 clase.-
După terminarea Academiei militare am fost promovat ca Sublocotenent şi am stat în cadrele armatei pînă în anul 1910. Din această perioadă sunt cunoscut de următorii: Maior în pensie, MALY IOSIF în casa „Pietas” Timişoara
f. 5
Căpitanul REINER, Dr. OTTO ROTH, avocat Timişoara I, str. Veneţia Nr. 2, Dr. BÜRGER ERNEST, avocat la Sfatul Popular Regional Timişoara, FREUND, funcţionar Timişoara IV, str. Gojdu. –
Din anul 1910 am îndeplinit funcţia de secretar al Redacţiei ziarului „Fügetlenseg” din Arad pînă în anul 1911, cînd am fost invitat la Budapesta unde am îndeplinit funcţia de redactor împreună cu ADY ANDRE(!), BALASZ BELA şi NAGY LUDOVIC la ziarul „Nepszava”, organ al Partidului Socialist. De asemenea am colaborat ca scriitor la revista Avatgardistă (!) „Nyugat”, pînă în anul 1914. Din această perioadă sunt cunoscut de POGANY LADISLAU Timişoara I, Sovrom asigurare, şi de GAAL GABOR, Directorul revistei „Utunk” din Cluj. – În anul 1914 am fost mobilizat şi dus pe front, prima dată pe frontul din Galiţia, iar pe urmă pr frontul din Italia.- Pe front am stat pînă în anul 1918.- În acest timp am fost rănit de 2 ori.- Din această perioadă sunt cunoscut de ROSZA LAZAR, care este în prezent la Penitenciarul din Timişoara. – După venirea mea de pe front, am plecat la Budapesta unde am îndeplinit funcţia de director al ziarului „Vörös Lobogo” (Steagul Roşu).- Înainte de aceasta am îndeplinit funcţia de Consilier de Presă la ambasada revoluţionară Maghiară din Wiena (!), pe urmă am făcut parte din Comisariatul de arte şi cultură, răspunzînd de resortul literatură, sub conducerea Ministerului(!) Luckacs(!) Gheorghe.-
La venirea lui HORTI(!) cu armata contra revoluţionară în Budapesta, şi eu am emigrat în Wiena în vara anului 1919. – Din această perioadă sunt cunoscut de GAAL GABOR, Directorul revistei „Utunk” din Cluj, de Dr. REICHER EUGEN, ziarist la Arad, Str. Eminescu. (3)
Din anul 1919 pînă în anul 1924 am stat în Wiena, unde am făcut Universitatea de Filologie Greacă şi Orientală (Chineză şi Pertană[!] veche) şi am colaborat în timpul liber (în noaptea) în cadrul ziarelor emigrante „Bocsi Magyar Ujsag”, „A Iövö(!)” şi „Atüz”(!), ocupîndu-mă cu resortul critică şi poezie.- Tot în acest timp am ţinut conferinţe despre literatura contemporană din România şi despre Eminescu. Tot în această perioadă, adică 1921, am fost ales ca membru de onoare în Societatea Acad. „România Jună”, Wiena.- Din această perioadă sunt cunoscut de profesor ARDELEAN STEFAN Timişoara şi MOSESCU(!) TRAIAN fost Director
f. 6
al Liceului la Balcic şi Gaal Gabor, directorul revistei „Utunk” Cluj.-
În anul 1924 am venit în România la Arad, unde am editat şi am redactat prima revistă progresistă în limba maghiară cu titlul „Genius”(!), am redactat această revistă pînă în anul 1926, tot în acest timp, în anul 1925 am condus cotidianul din Timişoara cu titlul „Eşti(!) Lloyd”.- În acest ziar am început lupta împotriva Partidului Maghiar reacţionar.-
În 1926 am venit în Timişoara, deoarece am primit concesiunea de la municipiul Timişoara pentru Teatrul Maghiar.-
Am deţinut acest post pînă în anul 1927.- Din această perioadă sunt cunoscut de POGANY LADISLAU, SOVROM ASIGURARE Timişoara şi LOVAŞ(!) NICOLAIE, Cooperativa „Dinamo” Timişoara.-
Din 1927 pînă în anul 1929 m-am ocupat cu beletristica şi cu traduceri de poezie românească în limba maghiară şi germană şi am scris articole critice la diferite ziare din Ardeal şi Banat.-
În 1929 am fost invitat în calitate de şef redactor la cotidianul „Volkswille”, organ al Partidului Social democrat din Timişoara, unde am lucrat pînă în anul 1931, 1 mai.- Am părăsit redacţia şi am fondat cotidianul independent „6 Orai ujsag” (ziar de ora 6).
Am condus ziarul meu fără întrerupere pînă în anul 1940, cînd la 16 decembrie ziarul „6 orai ujsag” a fost suprimat definitiv prin Guvernul Legionar cu ordinul fostului prefect. GHENADIE ILIE.-
Din anul 1931 şi pînă în anul 1940 sunt cunoscut de următorii: SIMONIS ENRICH, ziarist, ASZODI IOAN, directorul „Editurii pentru literatură şi artă”, Bucureşti, Bulevardul Ana Ipătescu nr. 39, şi FRIDMAN MATEI (Scînteia).-
Din anul 1941 am lucrat în calitate de administrator la ziarul „Magyar Neplap” [al] cărui redactor responsabil a fost Szasz Stefan. – Am obţinut postul de administrator datorită faptului că am predat localitatea(!), organizaţiei de colportaş(!) şi toată instalaţia fostului ziar al meu „6 orai ujsag”. Am lucrat aici pînă în anul 1942, când şi acest ziar a fost suprimat de către DIANU
f. 7
ROMULUS, directorul presei şi cenzurii, datorită faptului că a aflat că şi eu lucrez la acest ziar.-
Din anul 1942 şi pînă în anul 1944, 23 august, am stat acasă şi am tradus poezie greacă şi chineză.-
Din anul 1941 şi pînă în anul 1944 sunt cunoscut de următorii:
FENYVES FARKAS LASZLO, redactorul ziarului „Szabad szo”, Timişoara I Str. Alexandri(!).
LOVAS NICOLAE, cooperativa Dinamo,
LAUSCH IULIU, pictor artist, Sindicatul de Artă şi Cultură,
KRAUSZ ALBERT, inginer arhitect, Sindicatul Artă şi Cultură,
SPITZER-SZASZ MARTIN, scriitor, Timişoara III, Str. Iosif Gal nr. 5, et. II.
Din 1944 am activist extrabugetar pînă în anul 1948, am răspuns de resortul cultural artistic.-
În 1946 am fost numit Inspector General al Artelor pentru ţinutul Banat, pînă în anul 1948, cînd toate inspectoratele din ţară au fost desfiinţate.- Din această perioadă sunt cunoscut de următorii:
SCHRÖDER RADU şi SCHRÖDER STEFAN, Timişoara, Circa III-a.-
SAGI FRANCISC, Timişoara I, Sindicatul Micilor Meseriaşi.-
Din anul 1948 pînă în anul 1950, 29 decembrie am activat în cadrul „Uniunii Scriitorilor”, secţia Timişoara, unde am ţinut nenumărate conferinţe, am fost unul dintre redactorii Almanahurilor, am făcut referate şi traduceri din lirica sovietică şi românească precum şi chineza revoluţionară, în limba maghiară şi germană. – Şi am lucrat în calitate de colaborator permanent pentru „Editura de Stat”, „Editura pentru literatură şi artă” şi „Cartea Rusă”.- De la 1944 23 august pînă în decembrie 1950 au apărut noi(?) volume de mine în editurile sus numite.- Din această perioadă sunt cunoscut de următorii: STANCU ZAHARIA, scriitor, Bucureşti, BARNA VLAICU, scriitor, Bucureşti, „Epla”, Bulevardul Ana Ipătescu nr. 39, BENIUC MIHAI, secretar al „Uniunii Scriitorilor”, Bucureşti, Jebeleanu Eugen, scriitor, Bucureşti, „Epla”, ASZODI IOAN, directorul „Editurii pentru Literatură şi Artă” (Epla), Bucureşti, B-dul Ana Ipătescu nr. 29, DIMENY STEFAN, şef
f. 8
redactor politic al ziarului „Szabad szo”, SPITZER SZASZ MARTIN, scriitor, Timişoara III, str. Iosif Gal nr. 5, et. II, SINGER BODOR CLARA, scriitoare, Timişoara III, Str. Romulus nr. 10.-
Am fost membru în Partidul Soc. Democrat din Ungaria, din anul 1911 pînă în anul 1919, martie.- Nu am avut nici o muncă de răspundere.- Din anul 1919 şi pînă în anul 1924 am făcut parte din grupa emigranţilor de stînga care a luptat contra hortismului (!).- Din anul 1929 şi pînă în anul 1931, mai, am fost membru în Partidul Social democrat din România, cînd am demisionat din partid.
În anul 1944 am reintrat în rîndurile Partidului Social Democrat din România şi am făcut parte din acest partid pînă în anul 1948 cînd s-a făcut unificarea.-
Părinţii: CAROL FRANYO, născut în anul 1848 în Zombor, Bacska, Ungaria, de profesiune subinginer la Timiş Bega, nu a făcut nici o politică, ca avere a posedat 1 lanţ de vie, în Mocrea, este decedat din 1922.-
Mama, LUDMILA MOLLER, născută în anul 1856 la Lipova, de profesiune casnică.- Nu a făcut politică, nu a avut avere.- Este decedată din anul 1924.-
Soţie: CRISTINA MAYERHOFFER, în etate de 56 ani, de profesiune casnică nu a făcut politică, posedă ca avere jumătate casă familiară, locuieşte în prezent: Timişoara I, Calea Bogdăneştilor nr. 19.
Am patru cumnate, dintre care 2 la Sopronnyek, Burgenland, una în Mödling lîngă Wiena şi una în Innsbruck (Austria).-
Cu aceste cumnate nu am avut nici o legătură de 8-9 ani.-
Am o fiică ELEONORA FRANYO, în etate de 28 ani, de profesiune funcţionară la Filarmonia de Stat din Timişoara, în trecut nu a făcut politică, în prezent este membră ARLUS.- Nu are avere, este divorţată.- Locuieşte în prezent: Timişoara I, Calea Bogdăneştilor nr. 19.-
Am un fiu adoptiv ALFRED MAYRHOFFER, este student de chimie în Wiena, nu ştiu nimic de el de un an şi jumătate.-
Am avut un fiu, CLAUDIU FRANYO, care era stu-
f. 9
dent de medicină în Wiena, pe urmă în Giessen, unde a fost executat de Gestapo în anul 1945, la sfîrşitul lui martie, datorită faptului că a refuzat să meargă pe front ca soldat.-
Aceasta-mi este declaraţia autobiografică pe care o dau, o susţin şi o semnez propriu, nefiind silit de nimeni.-
Timişoara la 12 octombrie 1951.
________________________________________
Anmerkungen - adnotări
(1) Document dactilografiat. 6 pagini, reproduse aici fără intervenţii. Unele greşeli au fost tacit corectate, altele sînt marcate cu (!). Pentru autobiografia integrală, a se vedea paginile scrise de mînă în: ACNSAS, I 210846, vol. 4, ff. 58-72. Urmează completarea acestui document cu părţile eliminate şi cu explicaţii suplimentare privind persoanele amintite în text, cît şi a contextului istoric descris de către Zoltán Franyó. Din textul dactilografiat au fost eliminate mai multe pasaje şi detalii, cuprinse în versiunea scrisă de mînă, concepută de Franyó cu intenţia de a se prezenta în faţa temutului aparat represiv într-o lumină cît se poate de pozitivă.
(2) Cuvintele din acest pasaj au fost subliniate cu albastru.
(3) Notă scrisă de mînă pe marginea din stînga a pasajului, semnată indescifrabil: „A fost informator al siguranţei”. Numele Reicher şi toponimul Arad subliniate cu albastru.
#
#
[4. November 1963. Beschluss der Banater Regionaldirektion der Securitate, Zoltán Franyó operativ zu bearbeiten]
[4 noiembrie 1963. „Hotărîre privind propunerea de deschidere a acţiunii informative individuale asupra numitului FRANYO ZOLTAN”, redactată de şeful Biroului II, mr. de Securitate Bozeşan Iosif; lucrător operativ, lt. de Securitate Cîntăreţu Constantin cu acordul şefului serviciului III, mr. de Securitate, Bota Gheorghe, aprobată de şeful Securităţii Regionale Banat, col. Viliam Steskal]
ACNSAS, I 210846, vol. 1, ff. 2-4(aici f. 3) |
„FRANYO ZOLTAN a fost urmărit în acţiunea informativă de grup NOVAC TRAIAN, care a fost închisă cu aprobarea de a se deschide acţiune informativă individuală asupra lui NOVAC TRAIAN şi ZOLTAN FRANYO.”
6 Órai Ujság (anul 10. Jg., Nr. 1, 1.6. 1940, Temesvár / Timişoara / Temeswar) |
#
Ceva despre Zoltán Franyó:
„Anecdote inventate şi răsturnarea adevărului. Legende din jurul poetului Rainer Maria Rilke (1875-1926) şi scriitorului Franz Xaver Kappus (1883-1966)” - RFE, 17.1 2018
#
Zoltán Franyó, „Petöfi“, în: Gândirea, anul II, Nr. 11-12, 5 ianuarie 1923, pp. 151-152 |
#
[1932. Zoltán Franyós Widmung für George Bacovia]
[1932. Dedicaţie lui Zoltán Franyó pentru George Bacovia]
„D-lui Gh. Bacovia, în semn de analogie a sentimentelor, Zoltan Franyó, Timişoara sept[embrie] 1932”.
Dedicaţie în cartea: Zoltan Franyó, Rumänische Dichter. Eine Anthologie zeitgenössischer Lyrik, Timişoara, 1932, 176 p.
În capitolul „Note, variante, comentarii”, editorul menţionează în legătură cu Franyó: „Traducătorul (1887-1978), poet de expresie germană, cu vederi de stînga, spirit rafinat, specializat în limba germană, greacă, maghiară şi română, cu vederi enciclopedice”. – cf. George Bacovia, Opere. Ediţie alcătuită de Mircea Coloşenco. Introducere de Eugen Simion, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2001, p. 913 (Volum apărut sub egida Academiei Române în colecţia „Opere fundamentale”.)
#
ACNSAS, I 210846, vol. 1, Bl. 42-43
|
THOMAS MANN ÜDVÖZLÉSE
Mint gyermek, aki már pihenni vágyik
és el is jutott a nyugalmas ágyig
még megkérlel, hogy: „Ne menj el, mesélj” -
(igy nem szökik rá hirtelen az éj)
s mig kis szive nagyon szorongva dobban,
tán ő se tudja, mit is kiván jobban,
a mesét-e, vagy azt, hogy ott legyél:
igy kérünk: Ülj le közénk és mesélj.
Mondd el, mit szoktál, bár mi nem feledjük,
mesélj arról, hogy itt vagy velünk együtt
s együtt vagyunk veled mindannyian,
kinek emberhez méltó gondja van.
Te jól tudod, a költő sose lódit:
az igazat mondd, ne csak a valódit,
a fényt, amelytől világlik agyunk,
hisz egymás nélkül sötétben vagyunk.
Ahogy Hans Castorp madame Chauchat testén,
hadd lássunk át magunkon itt ez estén.
Párnás szavadon át nem üt a zaj -
mesélj arról, mi a szép, mi a baj,
emelvén szivünk a gyásztól a vágyig.
Most temettük el szegény Kosztolányit
s az emberségen, mint rajta a rák,
nem egy szörny-állam iszonyata rág
s mi borzadozva kérdezzük, mi lesz még,
honnan uszulnak ránk uj ordas eszmék,
fő-e uj méreg, mely közénk hatol -
meddig lesz hely, hol fölolvashatol?...
Arról van szó, ha te szólsz, ne lohadjunk,
de mi férfiak férfiak maradjunk
és nők a nők - szabadok, kedvesek
- s mind ember, mert az egyre kevesebb...
Foglalj helyet. Kezdd el a mesét szépen.
Mi hallgatunk és lesz, aki csak éppen
néz téged, mert örül, hogy lát ma itt
fehérek közt egy európait.
1937, január eleje
József Attila (1905-1937)
THOMAS MANN ZUM GRUSS
Dem Kinde gleich, das sich nach Ruhe sehnt
und sich schon müde in dem Kissen dehnt
und bettelt: Ach, erzähl mir was, bleib da
(dann ist das böse Dunkel nicht so nah),
und das - sein kleines Herz schlägt hart und heiß -,
was es sich eigentlich da wünscht, nicht weiß:
das Märchen oder dass du bei ihm bist -
so bitten wir: Bleib eine kurze Frist!
Erzähl uns was, selbst wenn wir es schon kennen!
Sag, dass wir uns mit Recht die Deinen nennen!
Dass wir, mit dir vereint, deine Gemeinde,
des Menschen wert sind und des Menschen Freude.
Du weißt selbst, dass die Dichter niemals lügen.
So lass die Wahrheit, nicht die Fakten siegen,
die Helle, die dem Herzen du gebracht -
denn unsre Einsamkeit, das ist die Nacht.
Lasst heut uns, Freunde, uns durchschaun! So sah
Hans Castorp einst den Leib der Frau Chauchat.
Kein Lärm, der durch des Wortes Vorhang dringt...
Erzähl, was schön ist und was Tränen bringt.
Lass, nach der Trauer, endlich Hoffnung haben
uns, die wir Kosztolányi grad begraben...
Ihn fraß der Krebs nur. An der Menschheit Saat
frisst tödlich schrecklicher der Dschungelstaat.
Was hält die Zukunft noch in ihrem Schoß?
Wann bricht das Wolfsgeschmeiß gegen uns los?
Kocht schon das neue Gift, das uns entzweit?
Wie lang noch steht ein Saal für dich bereit?
Das ist's: wenn du sprichst, brennt noch unser Licht,
es leisten auf ihr Mannsein nicht Verzicht
die Männer. Frauen lächeln wunderbar,
noch gibt es Menschen (doch sie wurden rar...)
Setz dich! Fang an! Lass uns dein Märchen hören!
Und manche - doch sie werden dich nicht stören -
schauen dich nur an. Sie wollten zu dir gehn,
den Europäer unter Weißen sehn...
1937
(Nachdichtung: Stephan Hermlin, in: Ungarische Gedichte auf Deutsch. Die Übersetzung von Hermlin befindet sich in dem Band: Attila József, Gedichte. Auswahl, Nachwort von Ervin Gyertyán, 3. Auflage, Corvina Verlag, Budapest, 1978, S. 151-152. In einem ausführlichen Bericht der Banater Regionaldirektion der Securitate vom 9. November 1964, der an Generalmajor Evghenie Tănase, dem Chef der Hauptabteilung III aus Bukarest geschickt wurde, heißt es, Hermlin habe die Übersetzungen Franyós sehr geschätzt. Diese lobende Aussage soll Hermlin anlässlich einer PEN-Tagung in Budapest gegenüber der inoffiziellen Mitarbeiterin „Diana Popescu” gemacht haben. Die Mitarbeiterin hatte den operativen Auftrag, Franyó im Herbst 1964 zu der Tagung des PEN-Clubs zu begleiten und über seine Kontakte, öffentlichen Stellungnahmen und privaten Äußerungen zu berichten - vgl. ACNSAS, I 210846, vol. 2, Bl. 3-16.)
Attilas Gedicht ist in der Zeitschrift Szép Szó, Nr. I/1937, erschienen. Anlässlich einer Lesung von Thomas Mann in Budapest wollte er das Gedicht öffentlich vortragen, was ihm aber die Polizei des profaschistischen Horthy-Staates untersagt hatte. Franyó hatte das Gedicht im gleichen Jahr übersetzt und Attila einen Brief geschrieben, in dem er seine Seelenverwandtschaft mit dem ungarischen Dichter, der noch im gleichen Jahr freiwillig aus dem Leben schied, hervorhob: „vor allem aufgrund Ihrer neuesten Gedichte fühle ich mich Ihnen sehr nah, näher als zu allen anderen zeitgenössischen Lyrikern”. (Siehe, Kapitel: „Attila József: Thomas Mann üdvözlése/ Gruß an Thomas Mann”, in: Gocsman Enikő, Das übersetzerische Lebenswerk von Zoltán Franyó im Spiegel der deutsch-ungarischen Literaturvermittlung, Budapester Beiträge zur Germanistik, Band 75, ELTE Germanistisches Institut, Budapest 2016, S. 163-170, hier S. 164-165.)
Die deutsche Übersetzung wurde nach dem Selbstmord Attilas in der Zeitschrift Szép Szó, 6 (1938), Nr. 21, S. 413, veröffentlicht (siehe Fußnote 419, ebenda, S. 165). Die in der Arbeit von Gocsman zitierte Version, stimmt nur teilweise mit der von der Securitate beschlagnahmten Variante überein. Die Unterschiede aus der von der Securitate beschlagnahmten Version (siehe Faksimile oben) wurden in eckigen Klammern hinzugefügt und sind fett hervorgehoben:
Fassung zit. nach Gocsman:
und sie erreichend an das Bett gelehnt
dich anfleht: „Bleibe noch bei mir, erzähle!“
(die Nacht befällt dann nicht so jäh die Seele)
und pocht sein Herzchen angstvoll in der Leere,
sich nicht bewusst, was heißer es begehre,
So bitten wir dich: gib nach deiner Art
mit allen tief vereint bist, die mit Sorgen
Du weißt es wohl: nie darf der Dichter lügen
das Licht, von dem im Hirn Gedanken funkeln,
Wir sollen uns durchschaun, denn so durchsah
Kein Lärm darf dein umhülltes Wort durchdröhnen –
Erzähle uns vom Bösen und vom Schönen,
lass unser banges Herz mit Sehnsucht laben.
und schaudernd fragen wir: was wird geschehen,
Will neues Gift zersetzen unser Wesen? –
(...)
Nimm Platz. Beginn das Märchenwunder, sprich!
Die von der Securitate konfiszierten Übersetzungen Franyós wurden einer Expertenkommission vorgelegt, die ein Gutachten erstellen sollte. Die in einem Referat vom 15. Oktober 1964 aufgelisteten 9 Literaturexperten hatten den Auftrag, eventuelle staatsfeindliche Tendenzen aus den Texten herauszufiltern und zu analysieren. Mindestens einer der Sachverständigen (Deckname: „Schmidt Carol“) leistete der Securitate auch noch in den 1970er Jahren Schützenhilfe und lieferte der politischen Polizei Interpretationen literarischer und kulturpolitischer Texte (siehe: Referat vom 15. Oktober 1964, ACNSAS, I 210846, vol. 2, Bl. 477-478).
Der obige Durchschlag aus dem Securitatearchiv mit dem Gedicht von József Attila „Gruß an Thomas Mann“ (vgl. ACNSAS, I 210846, vol. 1, Bl. 42-43) stimmt mit der Fassung aus der 1987 veröffentlichten Anthologie überein, die anlässlich des 100. Geburtstages von Franyó posthum in Bukarest publiziert wurde: vgl. Zoltán Franyó, Mich reut es nicht... Nachdichtungen aus der rumänischen und Weltliteratur, Kriterion Verlag, Bukarest 1987, S. 64-65. In der Kriterion-Fassung beginnt jede Zeile mit einem Großbuchstaben. Es gibt eine einzige Abweichung von der Textfassung aus dem Securitatearchiv. In der drittletzten Verszeile der Kriterion-Version heißt es: „Wir lauschen dir - zwar werden manche dich“ - im Duchschlag heißt es: „Wir lauschen dir - doch werden manche dich“. (Das Wort „doch“ ist handschriftlich in den Text eingefügt worden.)
Anmerkungen - adnotări
(1)Zoltán
Franyó beklagte sich im Kreise seiner Bekannten, dass DDR-Autoren seine
Übersetzungen unter ihrem Namen veröffentlichen würden. Die inoffizielle Securitatemitarbeiterin
„Diana Popescu“ (alias Ligia Chiriţă)
berichtete ihrem Führungsoffizier, Hauptmann Ioan Petre beispielsweise
am 28. Juli 1964, dass sich der DDR-Autor Günther Deicke unberechtigterweise
der Franyóübertragungen bedient und diese in der Wochenschrift Sonntag unter
seinem Namen veröffentlicht habe. In dem gleichen Bericht heißt es, Deicke
habe drei Jahre zuvor Rumänien besucht. Laut
der Juristin „Diana Popescu“, die
damals als Rechtsberaterin der Temeswarer Filiale des Rumänischen Schriftstellerverbandes
tätig war und gleichzeitig Literaturkritiken veröffentlichte, hatte sich
Franyó wegen des Vorfalls auch bei dem Vorsitzenden des
Schriftstellerverbandes Mihai Beniuc beschwert (vgl. ACNSAS, I 210846, vol. 1, Bl. 471). Günther Deicke besuchte wiederholt
Rumänien. In der zweiten Hälfte der 1950er Jahre kontaktierte er auch einige
der rumäniendeutschen Autoren, die 1959 in Kronstadt (damals Stalinstadt) in
einem politischen Prozess zu langjährigen Gefängnisstrafen verurteilt worden
waren - für weitere Einzelheiten siehe das Kapitel, „Der Kronstädter Schrifstellerprozess 1959 in
den Akten des MfS“, in dem Buch von Georg Herbstritt, Entzweite
Freunde. Rumänien, die Securitate und die DDR-Staatssicherheit 1950 bis 1989,
Vandenhoeck & Ruprecht, Göttingen 2016, S. 117-124.
|
(1)Zoltán
Franyó se plîngea în cercul său de prieteni că anumiţi autori din RDG
folosesc traducerile sale, publicîndu-le sub semnătura lor. Astfel, colaboratoarea
Securităţii, „Diana Popescu“ (alias Ligia Chiriţă) raportează, de exemplu, pe
data de 28 iulie 1964 ofiţerului ei de legătură, căpitanul de Securitate Ioan
Petre, că autorul est-german Günther Deicke s-a folosit de traducerile lui
Franyó pe care le-a publicat sub semnătură proprie în hebdomadarul Sonntag. În aceeaşi notă se mai
menţionează că Deicke ar fi vizitat România în urmă cu 3 ani. Potrivit
juristei „Diana Popescu“ care la vremea respectivă era jurisconsultă la
filiala Uniunii Scriitorilor din Timişoara, Franyó ar fi reclamat această
delapidare la preşedintele de atunci al Uniunii Scriitorilor, Mihai Beniuc
(1907-1988). (cf. ACNSAS, I 210846,
vol. 1, f. 471). Într-adevăr, Günther Deicke a vizitat de mai multe ori
România. În ultima jumătate a anilor 1950 a contactat pe mai mulţi scriitori
de limbă germană care ulterior fuseseră condamnaţi la închisoare, în 1959, în Oraşul
Stalin (Braşov), într-un proces politic răsunător – pentru detalii a se vedea capitolul,
„Der Kronstädter Schrifstellerprozess 1959 in den Akten des MfS“ („Procesul
scriitorilor din Braşov în dosarele Stasi“), în: Georg Herbstritt, Entzweite Freunde. Rumänien, die
Securitate und die DDR-Staatssicherheit 1950 bis 1989 (Prieteni
dezbinaţi. România, Securitatea şi Securitatea
Statului din RDG între anii 1950 şi 1989), Vandenhoeck & Ruprecht,
Göttingen, 2016, pp. 117-124.
|
Front (Montage) |
Nagyvilág (Montage) |
#
„Und nicht deshalb / sind wir auch heute Dichter...” / „Nu pentru asta sîntem poeţi...”
[Traducerea neterminată în limba germană a poeziei „Rapsodie” - „Rapszódia” - a lui Mihály Ladányi, un poet maghiar de stînga, n. 12 februarie 1934, Dévaványa, Ungaria – m. 20 septembrie 1986, Csemő. Amănunte privind biografia şi opera lui Ladányi în: Istoria literaturii ungare. Traducerea lui Franyó în germană a fost confiscată de Securitate. Un „expert” a tradus din traducerea germană în limba română anumite pasaje care îi păreau a fi subversive. De exemplu ultima strofă a poeziei. – Varianta germană: „Und nicht deshalb / sind wir auch heute Dichter, / dass wir an Altersschwäche verreckend /uns mit Trauergepränge in die Erde begraben.” Varianta română: „Nu pentru asta sîntem poeţi / Ca anonimi la bătrîneţe / Să fim îngropaţi.”]
[Traducerea în germană a poeziei lui Ákos Dutka, n. 11 septembrie 1881, Oradea / Nagyvárad / Großwardein, România - m. 27 decembrie 1972, Budapesta, Ungaria, „Cîinele meu batrîn, Miska” – „Miska, a vén kutyán” – din care un „expert” al Securităţii a „filtrat” cîteva versuri care-i păreau suspecte, traducîndu-le în limba română: „Cîinele meu bătrîn, Miska” – „Pe putred prag stam amîndoi / În ochii bucuria întîrziată – cam obosit / Şi tot ce a oferit viaţa întreagă / O mîndrie – şi nevoie./ .../ Rana pe care a primit-o / inima mea/ .../ Înţeleg Miska ruga ta - / La poarta mea în astă seară / mi-a spus: Îti mulţumesc.” – a se vedea traducerea în facsimil, mai sus, ACNSAS, I 210846, vol. 1, f. 11.]
[Zoltán Franyó - Ákos Dutka, „Was würd' ich mit mir nehmen?”, „Ce aş lua cu mine?”, „Mit vinnék el?”]
[Auszug aus dem rudimentären Gutachten, mit Hinweisen auf die Biografie und die Gedichte „Mein alter Hund, Mischka” und „Was würd' ich mit mir nehmen?” von Ákos Dutka in der Übersetzung von Franyó Zoltán]
[Fragment din expertiza rudimentară, cuprinzînd date privind biografia şi poeziile lui Ákos Dutka, „Cîinele meu bătrîn, Miska” şi „Ce aş lua cu mine?”, traduse de Franyó Zoltán]
[Alte fragmente din expertiza literară a „specialiştilor” Securităţii]
[1965-1971. Declaraţii contradictorii ale lui Zoltán Franyó]
[19. November 1965. Sammelbericht über die Meinung einiger unabhängiger Sozialdemokraten aus der verbotenen PSDI zu den Beschlüssen des IX. Parteitages, als die Rumänische Arbeiterpartei – RAP – in Rumänische Kommunistische Partei – RKP – umbenannt wurde. Abschnitt mit den Aussagen von Zoltán Franyó, der als Angehöriger der ungarischen Minderheit den eigenständigen, nationalen Kurs Nicolae Ceauşescus äußerst skeptisch betrachtet und eine „Welle des Nationalismus” voraussagt]
[19 noiembrie 1965: Notă despre atitudinea şi părerile unor foşti social-democraţi referitoare la Congresul al IX-lea al PCR care a hotărît schimbarea denumirii Partidul Muncitoresc Român - PMR - în Partidul Comunist Român – PCR. Pasajul despre Zoltán Franyó care în calitate de minoritar maghiar îşi exprimă scepticismul faţă de noul curs naţional al lui Nicolae Ceauşescu, prezicînd izbucnirea „unui val de naţionalism”]
[...] În legătură cu aceeaşi hotărîre a Congresului al IX-lea al PCR, Franyó Zoltán, fost membru în comitetul judeţean PSDI Timiş-Torontal, dînd glas concepţiilor sale naţionalist-şovine şi urii faţă de regimul şi conducerea partidului nostru, s-a exprimat:
„Faptul că partidul poartă denumirea de Partidul Comunist Român, dă posibilitatea celor cu reminiscenţe naţionaliste în inimă să spună că facem comunismul nostru singur. În realitate asta înseamnă un val de naţionalism, pentru că nu contează cine eşti! Să fii român şi atunci eşti bun comunist! Munceşte fără salariu sau pentru unul nenorocit, pentru că cei 20 de aristocraţi din conducere să meargă în Indonezia, Egipt şi alte state.”
Menţionăm că sus-numitul dă o interpretare falsă şi altor hotărîri adoptate de Congresul al IX-lea al PCR. Vorbind despre hotărîrea cu privire la acordarea de vechime în partid persoanelor cu o îndelungată activitate în mişcarea muncitorească din România, Franyó Zoltán o prezintă drept „o ploconire în faţa Occidentului”, PCR urmînd, chipurile, să demonstreze acestora „caracterul umanitar al comunismului”:
„Acum şi-au găsit să recunoască meritele socialiştilor, pentru a arăta străinătăţii caracterul umanitar al comunismului. Asta după ce i-au închis şi deportat, aşa cum de-altfel mi-au făcut şi mie. Se ploconesc în faţa Occidentului numai pentru a obţine credite şi a face un tîrg.” [...]
Un cosmopolit incomod: Zoltán Franyó (I), RFI, 27.7. 2020; (II), RFI, 3.8. 2020; (III), RFI, 10. 8. 2020.
#
Georg Hromadka
(6. 7. 1911, Lupeni - 12. 4 1985, Singen/Hohentwiel)
[Nedatat. Foaia personală a lui Georg Hromadka, întocmită după arestarea sa în 1948]
ACNSAS, P 600, vol. 13, f. 222 |
[3. Oktober 1950. Rechenschaftsbericht über den Stand der Ermittlungen im Zusammenhang mit der Gruppe um Constantin Titel Petrescu, in dem auch Georg Hromadka erwähnt wird, verfasst von Securitateleutnant Aurel Manu. Auszug]
[5. Oktober 1959. Vorschlag zur Eröffnung der operativen Überprüfung von Georg Hromadka]
[5 octombrie 1959. Raport cu propuneri de a se aproba deschiderea unei acţiuni de verificare asupra numitului Hromatka Gheorghe sic!]
Anmerkungen - adnotări
[1] Document dactilografiat.
#
Despre Hromadka într-o convorbire cu Emilian Angheliu(1), în 1976.
[...] În 1956, înţelegere P.C.R. – laburiştii englezi. S-a dat lista P.S.D. din închisori. Se eliberează grupul lui Titel Petrescu62, P.S.D. de la Reşiţa, Musteţiu, Hromadka, Jula, Fărcăşescu sunt scoşi în 1956. Singurul muncitor P.C.R.-ist care rămâne închis e Drăgoescu Romulus – singurul, până în 1964, în puşcărie, din U.D.R.
La eliberare, i-am cerut eu să se ducă la Dalea Mihai, cu care a lucrat la Reşiţa, [şi] la Moghioroş. El a spus că de la 26 de ani [până] la 43 de ani a stat în închisoare. Nu mai puteau să mai facă nimic. Acum Drăgoescu e bine văzut la Reşiţa, e reglor sau dispecer la Secţia Freze, termină studiile, ... [indescifrabil].
Hromadka, P.S.D., în 1939-1940 trece la P.C.R., la căderea din 1942 se poartă prost, exclus din colectiv, şovin neamţ, ... [indescifrabil], scos din colectiv, exclus din partid, trece la P.S.D., dar colaborează. În 1946-1947, ... [indescifrabil], ajunge vicepreşedintele sindicatului. Profesorul Stambuleanu, Jula Gheorghe, mai puţin Musteţiu, îşi păstrează demnitatea de oameni politici şi socialişti.
Hromadka ... [indescifrabil]. Am luptat cu el în Aiud, dar n-am reuşit. Am rupt relaţiile şi l-am demascat în faţa a 40-50 de oameni, ca şovin (ca omul care refuza să considere pe nemţi la fel ca pe români, combătea pe Borner Franţ din Timişoara, care susţinea că toţi sunt deopotrivă). Acum Hromadka este ziarist, redactor la „Neuer Weg”.[...]
Emilian Angheliu, în: Confesiunile elitei comuniste. România 1944-1965: Rivalităţi, represiuni, crime, Arhiva Alexandru Şiperco, vol. 1, Ediţie, cuvânt înainte, notă asupra ediţiei, biografie, bibliografie selectivă şi note de Andrei Şiperco, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2015, aici pp. 68-69Anmerkungen - adnotări
(1)Potrivit notei biografice din volumul citat, Emilian Angheliu (1915-?), a fost muncitor „metalurgist, membru în Comisia Sindicatelor Unite (P.C.R.-P.S.D.), la 1 septembrie 1944; membru în Consiliul Consultativ al Ministerului Propagandei (aprilie 1945); secretar al C.G.M. (1945-1947); deputat de Turda pe lista B.P.D.; ministru adjunct la Ministerul Industriei şi, de la 28 aprilie 1948, delegat cu conducerea, îndrumarea, supravegherea şi controlul Industriei Forestiere, Industriei Hârtiei şi Celulozei, Industriei Artelor Grafice; la 27 august 1948, revocat din această funcţie; preşedinte al F.R.F. (aprilie 1947-aprilie 1948); arestat în 1952; condamnat la 10 ani închisoare pentru răspândire de publicaţii interzise; eliberat în 1962. Trecerea sa prin închisorile comuniste este evocată în memoriile foştilor deţinuţi politici, unii dintre aceştia susţinând că ar fi fost informator şi colaborator al administraţiei închisorilor.” (p. 45.)
#
[16.-19. September 1981. Teilnehmer an den Mattersburger Gespächen der Internationalen Lenau-Gesellschaft aus Österreich mit Vorträgen zu der Geschichte der sozialistischen Arbeiterbewegung in Rumänien, William Marin : „Josef Gabriel, der erste Monograph der Banater Arbeiterbewegung”, Nikolaus Berwanger, „Sozialistische Parteizellen in den Banater Landgemeinden am Beispiel des Dorfes Großjetscha” und Georg Hromadka, „Reschitz, eine Hochburg der Sozialdemokratie im europäischen Südosten”]
[16-19 septembrie 1981. Georg Hromadka, Nikolaus Berwanger şi William Marin participă la un simpozion, organizat de Societatea Internaţională „Lenau” din Austria, prezentînd comunicări referitoara la istoria mişcării muncitoreşti şi socialiste din România]
Internationale Lenau-Gesellschaft
-------------------------------------------
Einladung
zum Mattersburger Gespräch 1981
zur Erforschung der Arbeiterbewegung und Arbeiterdichtung der ehemaligen
Habsburgermonarchie jenseits der heutigen Grenzen Österreichs
16. bis einschließlich 19. September 1981
Kulturzentrum Jennersdorf (in Verbindung mit dem Gasthof Raffel)
A-8380 Jennersdorf, Burgenland, Telefon: 03154/382
Veranstaltet in Zusammenarbeit mit der Seliger-Gemeinde Stuttgart
PROGRAMM
Mittwoch, 16. September 1981
Anreise der Teilnehmer am Spätnachmittag, Bekanntschaftsabend, Präsentation des Lyrikbandes „Buch der Erlebnisse” von Nikolaus Schmidt durch den Herausgeber
Donnerstag, 17. September
8.30 Uhr:
Begrüßung durch den Bundesvorsitzenden der Seliger-Gemeinde, Ministerialdirigenten LR. Adolt Hasenöhrl, Stuttgart, Bundesrepublik Deutschland -
Eröffnung des Symposions durch den Präsidenten der Internationalen Lenau-Gesellschaft,
Vizekanzler Bundesminister Dr. Fred Sinowatz, Wien, Republik Österreich
9.00 Uhr
Regierungsrat Dr. Gerald Schlag, Eisenstadt, Republik Österreich
Der Anteil der Sozialdemokraten Deutschwestungarns am Anschluß des Burgenlandes an Österreich vor 60 Jahren
10.00 Uhr
Dr. Martin K. Bachstein, Rundfunkjournalist, Pöcking, Bundesrepublik Deutschland
Die deutsche sozialdemokratische Presse in den böhmischen Ländern und der CSR
15.00 Uhr
Univ.-Prof. Dr. William Marin, Temeschwar (Timişoara), Sozialistische Republik Rumänien
Josef Gabriel, der erste Monograph der Banater Arbeiterbewegung
16.00 Uhr
Chefredakteur Nikolaus Berwanger, Temeschwar (Timişoara), Sozialistische Republik Rumänien,
Sozialistische
Parteizellen in den Banater Landgemeinden am Beispiel des Dorfes Großjetscha
Freitag, 18. September
9.00 Uhr I
Friedrich G. Kürbisch, Schriftsteller, Graz, Republik Österreich
Wie früher Frauen Sozialdemokratinnen wurden. Autobiographien deutschsprachiger Arbeiterinnen 1900 bis 1938
10.00 Uhr
Herbert Exenberger, Bibliothekar, Wien, Republik Österreich
Manipulation an der Autobiographie des Arbeiterdichters Alfons Petzold
11.00 Uhr
Univ.-Doz. Dr. Adolf Donath, Warschau (Warschawa), Volksrepublik Polen
Alfons Petzold im Spiegel der polnische Presse
15.00 Uhr
Georg Hromadka, Journalist i. R., Singen, Bundesrepublik Deutschland
Reschitz, eine Hochburg der Sozialdemokratie im europäischen Südosten
16.00 Uhr
Dozent Dr. Peter V. Simon, Steinamanger (Szombathely), Volksrepublik Ungarn
Deutsche Dichtung in der „Arbeiter-Wochen-Chronik” und in der „Volksstimme”, den führenden deutschen sozialdemokratischen Zeitungen Ungarns vor dem Ersten Weltkrieg
17.00 Uhr
Universitätsoberassistent Dr. Janos Szabó, Budapest, Volksrepublik Ungarn
Literatur und Kultur im „Volksstimme-Kalender”, Budapest 1906 bis 1919
Samstag, 19. September
8.30 Uhr
Prodekan i.R. Friedrich Spiegel-Schmidt, Bernau, Bundesrepublik Deutschland
Chance und Krise der ungarländischen Arbeiterbewegung 1918/1919
9.15 Uhr
Martin Grill, Schriftsteller, Nykvarn, Königreich Schweden
Arbeiterdichter im Exil
10.15 Uhr
Berichte sowie Diskussion verschiedener Arbeitsvorhaben
12.00 Uhr
Zusammenfassung der Ergebnisse des Symposions und Verabschiedung der Teilnehmer.
BP, 26. Jg., Nr. 8, 15. August 1981, S. 12
#
[24. November 1981. Georg Hromadka, 1911-1985, einflussreicher rumäniendeutscher Linker in der Arbeiterbewegung, Gewerkschafter und Sozialist, Opfer des Stalinismus, beantragt die Entlassung aus der rumänischen Staatsbürgerschaft - hier und hier - Siehe den aktualisierten Beitrag, "Martin Schnellbach" - 3. Abschnitt, in Halbjahresschrift - hjs-online, 10.8. 2016.]
[24 noiembrie 1981. Georg Hromadka, 1911-1985, etnic german din România, un militant al stîngii în cadrul mişcării muncitoreşti, sindicalist, socialist, victimă a stalinismului, adresează autorităţilor române un memoriu în care-şi exprimă dorinţa de a renunţa la cetăţenia română - aici şi aici - Vezi partea a 3-a a articolului actualizat, „Martin Schnellbach”, în: Halbjahresschrift - hjs-online, 10.8. 2016.]
#
#
Anmerkungen - adnotări
(1)Formular tip, datele sînt trecută de persoana căreie i s-a întocmit fişa. Părţile cursive sînt tipărite pe formalur. În stînga formularului a notat cineva cu creionul: „considerare (?) la cădere 1942 / sub influenţa PSD de dreapta!”. Sursa: Fişele publicate în format electronic de andco.ro, preluate din ANIC.
[1960. Schiţa biografică a lui Erich Wayand, întocmită la cererea Securităţii de către o persoană din interiorul redacţiei ziarului „Neuer Weg”]
[16 noiembrie 1960. Raport cu propuneri de a cere aprobarea Raionului de Partid în vederea folosirii lui Wayand Erich, membru de partid, pe lîngă Hormadka Georg]
Cf. Prigonirea social-democraţilor de către comunişti, RFE, 27. 11. 2019
William Totok / Elena-Irina Macovei: „Ein rumäniendeutscher Sozialist, Opfer kommunistischer Willkür. 35 Jahre seit dem Tod von Georg Hromadka”, in: Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien (ADZ), 14. April 2020, S. 3.
William Totok / Elena-Irina Macovei: „Un socialist german din România, victimă a abuzurilor comuniste”. 35 de ani de la moartea lui Georg Hromadka”, în: Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien (ADZ), 14 aprilie 2020, p. 3.
William Totok: Scrisorile din perioada comunistă, „o adevărată comoară pentru istorici”. Profund îngrijorită, soţia deţinutului social-democrat Georg Hromadka scrie unui înalt demnitar de partid şi de stat în 1948 şi 1950 (I), RFE, 17.3. 2021
Idem, Scrisorile din perioada comunistă, „o adevărată comoară pentru istorici” (II), RFE, 24.3. 2021
#
Ștefan Foriș
(1892-1946)
Ștefan Foriș |
In dem Gebäude in der Aleea Alexandru 23 befanden sich vor dem 23. August 1944 die Residentur des militärischen Geheimdienstes, der deutschen Abwehr, danach der provisorische Hauptsitz der kommunistischen Partei und später die Botschaft Polens – siehe: Ottmar Traşcă, Relaţiile politice şi militare româno-germane, septembrie 1940-august 1944 (Die politischen und militärischen rumänisch-deutschen Beziehungen, September 1940-August 1944), Argonaut, Cluj-Napoca, 2013, S. 387; Confesiunile elitei comuniste. România 1944-1965: Rivalităţi, represiuni, crime, Arhiva Alexandru Şiperco (Die Bekenntnisse der kommunistischen Elite. Rumänien 1944-1965. Rivalitäten, Repression, Verbrechen. Archiv Alexandru Şiperco), vol. 2. Herausgegeben von Andrei Şiperco, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2016, S. 49.
Der Fahrer von Foriş war von 1940 bis 1944 der Banater deutsche Eisendreher Jakob Stehle, Mitglied der verbotenen KP. (Vgl. William Marin, Kurze Geschichte der Banater Deutschen. Mit besonderer Berücksichtigung ihrer Beziehungen zur rumänischen Bevölkerung und ihrer Einstellung zur Vereinigung von 1918, Facla Verlag, Temeswar 1980, S. 184.) In Gesprächen mit ehemaligen in der Illegalität tätigen Kommunisten wurde im Zusammenhang mit der Ermordung von Foriş auch eine Person mit dem (Deck?)Namen „Neamţu” („Deutscher”) erwähnt, dessen Identität jedoch nicht eindeutig geklärt werden konnte. Ob es sich dabei um Stehle gehandelt hat, ist nicht klar. Tatsache ist, dass der Name Stehle in der im Internet veröffentlichten – evident unvollständigen – Liste der Illegalisten nicht auftaucht, jedoch der des deutschen Schneiders und Kommunisten Arpad Klapka, der im Mai 1944 maßgeblich an der Gründung der im Untergrund tätigen Deutschen Antihitleristischen Organisation (DAO) beteiligt war und der nach dem 23. August mit verantwortlichen politischen Aufgaben betraut wurde. Aus einem am 12. November 1951 eigenhändig ausgefüllten Fragebogen geht hervor, dass Klapka ab 1950 Direktor einer Temeswarer Fabrik („Teracota Timişoara”) war. (Siehe: Tool de analiză in: andco.ro). Klapka und Stehle arbeiteten zusammen in der DAO.
Der 1952 als Rechtsabweichler aus allen Ämtern entfernte ehemalige Innenminister Teohari Georgescu (1908-1976) schilderte im Dezember 1975 folgendermaßen den Mord an Foriş:
„El [Gheorghiu] a făcut propunerea de lichidare. Noi am fost de acord. Dar una este dacă veneam eu ca ministru M.A.I. să propun, şi altceva e ca primul secretar s-o facă. Cîte probleme erau, şi nu asta era prima în 1945-1946. Trebuia să-l verificăm într-o casă. Din dispoziţia lui Gheorghiu, spunem noi. S-a trimis lui Pintilie, care cu un bulgar [Gheorghe „Bulgaru” – Gheorghe Ivanov – n. edit.], l-a lichidat barbar, cu o rangă. Nici SSI. A fost lichidat acolo unde a intrat Ambasada poloneză ulterior. În Aleea Alexandru 23. S-a spus: ‚Ce se va întîmpla, că vin polonezii!’ Pintilie a spus că s-a tras o placă de 25 cm de beton peste scheletul lui Foriş, care fusese îngropat acolo, dar ulterior nu s-au descoperit osemintele.” (Vgl. Confesiunile elitei comuniste. România 1944-1965: Rivalităţi, represiuni, crime, Arhiva Alexandru Şiperco, Bd. 2, S. 403.)In einer Anmerkung zu den Interviewaussagen von Valeriu Bucicov, in denen ebenfalls die Vorgänge um Foriş erzählt werden, heißt es, der geheimnisvolle „Neamţu” sei eigentlich der Deutsche aus Temeswar, Marcu Schön gewesen („Marcu Schon, în acte Schuller Andrei, german din Timişoara; condamnat la zece ani de muncă silnică în procesul Ana Pauker şi, ulterior, acuzat în alte procese; el este acel misterios „Neamţu” despre care inclusiv Teohari Georgescu a afirmat că a fost ucis de Pantiuşa, la ordinul lui Gheorghiu-Dej” – vgl. Şiperco, Bd. 1, S. 322.)
Ștefan Foriș (1892-1946), secretar general al PCR (1940-1944). În urma ordinului lui Gheorghiu-Dej, Foriș a fost ucis de către Gheorghe Pintilie (Pantiușa Bodnarenko), în 1946. Rămăşiţele sale pămînteşti au fost deshumate în 1968. Ele s-au aflat în subsolul clădirii din Bucureşti, situată pe Aleea Alexandru Nr. 23. În acelaşi an, Foriş a fost reabilitat postum.
Pînă la 23 august 1944 se afla în clădirea, situată pe Aleea Alexandru 23, rezidenţa serviciului militar secret german, Abwehr-ul, după aceea sediul centrul al PCR, iar ulterior Ambasada Poloniei – cf. Ottmar Traşcă, Relaţiile politice şi militare româno-germane, septembrie 1940-august 1944, Argonaut, Cluj-Napoca, 2013, p. 387; Confesiunile elitei comuniste. România 1944-1965: Rivalităţi, represiuni, crime, Arhiva Alexandru Şiperco, vol. 2. Ediţie, cuvânt înainte, notă asupra ediţiei, biografie, bibliografie selectivă şi note de Andrei Şiperco, Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2016, p. 49.
Şoferul lui Foriş a fost, între anii 1940-1944, bănăţeanul german Jakob Stehle, membru al Partidului Comunist interzis. - Cf. William Marin, Kurze Geschichte der Banater Deutschen. Mit besonderer Berücksichtigung ihrer Beziehungen zur rumänischen Bevölkerung und ihrer Einstellung zur Vereinigung von 1918 (Scurtă istorie a germanilor bănăţeni), Facla Verlag, Temeswar 1980, p. 184. - În discuţii cu foşti ilegalişti, în care se vorbeşte despre asasinarea liderului Foriş se aminteşte de un personaj „Neamţu” a cărui identitate este incertă. Într-o adnotare a interviului cu Valeriu Bucicov, în care este vorba şi despre asasinarea lui Foriş, se spune că misteriorsul „Neamţu” ar fi fost un etnic german din Timişoara Marcu Schön („Marcu Schon, în acte Schuller Andrei, german din Timişoara; condamnat la zece ani de muncă silnică în procesul Ana Pauker şi, ulterior, acuzat în alte procese; el este acel misterios „Neamţu” despre care inclusiv Teohari Georgescu a afirmat că a fost ucis de Pantiuşa, la ordinul lui Gheorghiu-Dej” – cf. Şiperco, vol. 1, p. 322.)
ACNSAS, D 19, vol. 15, f. 242 |
#
Constantin Titel Petrescu
(n. 5 februarie 1888, Craiova - m. 2 septembrie 1957, București)
1925. Sozialistenchef Constantin Titel Petrescu wegen Beleidigung der Armee verurteilt. Bericht über die unmenschliche Behandlung von politischen Strafgefangenen.
1925. Şeful socialiştilor români, Constantin Titel Petrescu, condamnat pentru defăimarea armatei române. Relatare despre tratamentul inuman al unor arestaţi pentru delicte politice în România.
Arbeiter-Zeitung, 36. Jg., Nr. 255, 17. September 1925, S. 2-3 |
#
Eftimie Gherman („Laurenţiu”), (n. 18.1.1894, Lăpuşnicul Mare, jud. Caraş-Severin – m. 16. 4. 1980, Lăpuşnicul Mare), în 2003 oraşul Reşiţa i-a acordat titlul de cetăţean de onoare.
[24. Juni 1949. Auszug aus der Erklärung des verhafteten Sozialdemokraten Josif Jumanca (1) zu Eftimie Gherman (2)]
[24 iunie 1949. Fragment din declaraţia arestatului Iosif Jumanca (1), referitoare la Eftimie Gherman (2)]
ACNSAS, P 14442, vol. 1, ff. 4-7 (aici f. 6) |
(1) [1 decembrie 1944]
ACNSAS, I 258716, f. 10 |
ACNSAS, I 395441, vol. 1, f. 220 |
(2) Eftimie Gherman nu s-a bucurat de o reputaţie prea bună în rîndurile unor social-democraţi români. Asta rezultă şi din opiniile lui Traian Novac exprimate în faţa unor informatori ai Securităţii care aveau sarcina de a-l spiona. - A se vedea, de exemplu, nota informativă semnată de „Ungureanu [Ioan]” pe data de 28 ianuarie 1964, predată ofiţerului său de legătură, căpitanul Marin Gutilă (ACNSAS, I 375448, vol. 1, ff. 87-87v). Cîteva persoane din anturajul lui Novac erau foşti social-democraţi. Unii dintre ei făcuseră parte din conducerea locală a Partidului Social-Democrat Independent – Titel Petrescu. Aşa şi Francisc Gross, ortografiat uneori: Grosz sau Franz Groß, (alias „Ungureanu Ioan”) sau fostul vicepreşedinte al organizaţiei PSDI-Timişoara, Petru Manciu, conspirat sub numele de „Marta”, activ şi în acţiunea de supraveghere a militantului socialist timişorean, Coloman Müller (aici şi aici). Cu prilejul înmormîntării lui Josef Gabriel (1862-1950), un veteran al mişcării muncitoreşti şi socialiste din Banat, tipograful Franz Groß a rostit cuvîntarea de adio în faţa mulţimii adunate într-un cimitir din Timişoara. Prezenţi la ceremonia funebră au fost şi vechi militanţi ai stîngii democratice ca Franz Geistlinger şi Josef Mayer. - Cf. William Marin, Josef Gabriel. Leben und Werk in Wort und Bild (Josef Gabriel. Viaţa şi opera), Kriterion Verlag, Bucureşti 1988, p. 79. Critici la adresa lui Eftimie Gherman şi Iosif Jumanca sînt cuprinse şi în versiunea originală a declaraţiei autobiografice a lui Franyó, scrisă de mînă, din 12 octombrie 1951. Franyó susţine că ar fi combătut în ziarul său, 6 órai ujság, linia „reacţionară” a partidului social-democrat, reprezentată de Gherman şi Jumanca – a se vedea ACNSAS, I 210846, vol. 4, ff. 58-72. În versiunea dactilografiată a autobiografiei (ibidem, vol. 1, ff. 5-10 şi vol. 4, ff. 52-57), referirile la Jumanca şi Gherman au fost eliminate de către cei care au întocmit această versiune. Lipsesc şi alte detalii interesante din această sinteză dactilografiată a biografiei, concepută de Franyó cu intenţia de a se prezenta în faţa temutului aparat represiv într-o lumină cît se poate de pozitivă. Lui Eftimiu Gherman i se dedică un capitol întreg într-un volum documentar, redactat de Dinu Zamfirescu, bazat pe documente descoperite în arhiva CNSAS. Zamfirescu reconstituie biografia lui Gherman după plecarea sa în exil, în 1947, oprindu-se pe larg asupra perioadei cînd acesta a acceptat să devină agent. În exil, Gherman a fost colaborator al posturilor de radio, BBC, Europa liberă şi Vocea Americii, a înfiinţat, în 1952, revista România Muncitoare şi a activat în Centrala Sindicatelor Libere, de unde a fost exclus în 1959, din cauza unor „intrigi”. Zamfirescu citează o fişă personală întocmită de Securitate în care se spune că, în 1921, Gherman a făcut parte „din tabăra acelora care se opun aderării partidului la Internaţionala a III-a, situîndu-se pe poziţia de trădare a intereselor clasei muncitoare” (p.60). Precizăm că în 1921 s-a fondat Partidul Comunist la care a aderat aripa stîngă a social-democraţilor români. Activitatea lui Gherman ca sindicalist, din perioada interbelică, este dezavuată. Apoi i se reproşează că a devenit un „susţinător zelos” al dictaturii lui Carol al II-lea (p.61). Tot acolo se spune că a devenit „un element de bază a dictaturii carliste”, aderînd la Frontul Renaşterii Naţionale, „primind funcţia de secretar general al breslelor de lucrători minieri”. „După 23 august 1944, este folosit de conducerea PSD ca secretar al organizaţiei judeţene Caraş a acestui partid, fiind unul din cei mai apropiaţi susţinători ai politicii de destrămare a Frontului Unic Muncitoresc duse de C. Titel Petrescu şi ceilalţi conducători social-democraţi. [...] În 1945, cu ocazia sărbătoririi zilei eliberării ţării noastre de către glorioasa armată sovietică, Gherman Eftimie transformînd discursul, pe care-l ţine la şedinţa festivă ce a avut loc la Oraviţa cu acea ocazie, într-un discurs propagandistic de aţîţare la ură de rasă şi naţionalism şovin. El spune cu această ocazie că ‚în România nu poate fi vorba despre un capital românesc, întrucît aceasta este o minciună, că capitalul este deţinut de străini, evrei şi şvabi’” (p. 62). Într-o completare a fişei se spune că Gherman era „unealta lui Max Auschnitt în acţiunea de organizare a sabotajelor la Reşiţa şi de spargere a unităţii muncitoreşti”, primind bani de la ing. Alexandru Popp (p. 63). Zamfirescu aminteşte apoi de eşecul unor tentative de răpire a lui Gherman, contactele cu Securitatea şi acceptarea, în a doua jumătate a anilor 1960, de a colabora şi a face propagandă contra „acţiunilor şovine ale emigraţiei maghiare şi ucraineene” (p 70) „în problema Ardealului şi Basarabiei” (p. 71). Este evidenţiată contribuţia lui „Laurenţiu” (numele conspirativ al lui Gherman) la impunerea interpretării oficiale a Unirii din 1918, contracarînd astfel prin articole difuzate de Europa liberă „planurile unor elemente periculoase din rîndul colaboratorilor secţiei române” de a da emisiunilor dedicate semicententenarului „un caracter dăunător” (p. 76). În 1977, lui Gherman i se aprobă repatrierea. Se stabileşte în localitatea natală, Lăpuşnicul Mare, jud. Caraş Severin, unde i se retrocedează casa. Moare la 16 aprilie 1980. În 1995, căminul cultural din Lăpuşnicul Mare a primit numele lui Gherman, iar în 2003, primăria din Reşiţa i-a acordat post-mortem titlul de cetăţean de onoare (p. 91) - Cf. Dinu Zamfirescu, Cârtiţele Securităţii. Agenţi de influenţă din exilul românesc (Securitatemaulwürfe. Einflussagenten im rumänischen Exil), Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românescu / Editura Polirom, Iaşi, 2013, pp. 51-91.
William Marin, Josef Gabriel. Leben und Werk in Wort und Bild (Josef Gabriel. Viaţa şi opera), Kriterion Verlag, Bucureşti 1988 |
[3. Juli 1962. Mitteilung über Eftimie Gherman und dessen Anwerbungstätigkeit von Jugendlichen als Spione in Wien]
[3 iulie 1962. Informarea despre activităţi de recrutare pentru acţiuni de spionaj a unor tineri, desfăşurate de Eftimie Gherman la Viena]
ACNSAS, I 395441, vol. 1, f. 11 |
#
Vladimir Krasnosselski
(n. 1924 - 28 [29] 12. 1991, Elveţia]
F. Vladimir Krasnosselski, op.cit. |
#
Duiliu Vinogradski („Vladimir”, „Luca”)
Duiliu Vinogradski [ortografiat şi Vinogradschi sau Vinograschi], născut la data de 17 aprilie 1909 la Galaţi, a fost, în perioda interbelică, unul dintre social-democraţii influenţi care după 23 august 1944 s-a alăturat Partidului Social-Democrat Independent, condus de Constantin Titel Petrescu, devenind în 1946 membru al CC. PSDI s-a opus unificării cu Partidul Comunist. Unificarea s-a produs în februarie 1948, înfiinţîndu-se Partidul Muncitoresc Român (PMR). Vinogradski a fost arestat în 1948 şi reţinut administrativ pînă-n 1954. În 1959 a fost condamnat pentru activitate social-democrată clandestină la 25 de ani de muncă silnică. Eliberarea s-a produs odată cu graţierea deţinuţilor politici, în 1964. În cursul detenţiei, Vinogradski a participat activ la aşa numita „reeducare” a deţinuţilor. Între cele două detenţii, a acceptat să lucreze pentru Securitate, primind numele conspirativ „Vladimir”. A fost exclus din reţea în 1956 (cf. „Referat cu propuneri de reţinere a grupului PSDI compus din 7 elemente, în frunte cu Ispir Mircea”, 24 decembrie 1956, în: Cazimir Ionescu, op. cit., pp.745-749, aici, p. 745.) Într-o adresă din 22 iulie 1964, trimisă de către Serviciul „C” Direcţiei a III-a din MAI se menţionează că Vinogradski ar fi acceptat din nou să lucreze neoficial pentru Securitate (cf. ibidem, pp. 681-688, aici p. 687).
(Urmează cîteva extrase din declaraţiile din timpul reeducării.)
Gheorghe Cristescu-Plăpumaru, Adrian Dimitriu, Mira Moscovici, Constantin Avramescu, Mircea Iscru Stănescu, Sergiu Cunescu
[1971. Versuch Nicolae Ceauşescus, die verfolgten und verbotenen Sozialdemokraten in die RKP zu integrieren und den ersten Generalsekretär der SKPR, Gheorghe Cristescu Plăpumaru, der kurz nach der Gründung der KP 1921 aus der Partei ausgetreten war, als Vorkämpfer der linken Arbeiterbewegung propagandistisch zu vereinnahmen]
[1971. Încercarea de deturnare a social-democraţiei din România de către Nicolae Ceauşescu, liderul PCR, prin „integrarea” lui Gheorghe Cristescu Plăpumaru, 1882-1973, în propaganda de partid, s-a soldat cu un eşec parţial, deoarece figurile marcante ale PSDI, „titelist” „de dreapta”, precum e numită această formaţiune politică prigonită în documentele Securităţii, în frunte cu Adrian Dimitriu s-au opus şi nu au acceptat nici măcar reabilitarea formală propusă de către regim. După revoluţia din 1989, Dimitriu, fost secretar general al Partidului din clandestinitate, a reaînfiinţat PSD-ul, alături de Sergiu Cunescu, 1923-2005, şef de partid între anii 1990-2000, şi de alţi social-democraţi ca Mira Moscovici, Constantin Avramescu, Mircea Iscru Stănescu. În 1990, Dimitriu a fost preşedintele onorific al PSDR]
„Cred că sînteţi de acord să salutăm prezenţa la adunarea nostră solemnă a celui care a fost primul secretar general al Partidului Comunist din România, tovarăşul Gheorghe Cristescu. (Aplauze puternice.)”.
#
2. Teil - Partea a 2-a
3. Teil - Partea a 3-a
Linke und Securitate 3 – Stînga şi Securitatea 3