08.06.2017

Gen. Viliam Steskal (alias Wilhelm Steskahl)




[8 iunie 1968. Referat întocmit de Consiliul Securităţii Statului privind abaterile săvîrşite de unii ofiţeri din fosta Direcţie regională de securitate Banat, sub conducerea gen.-mr. Wiliam Steskal]

[8. Juni 1968. Referat des Rates der Staatssicherheit nach den Untersuchungen im Zusammenhang mit den unhaltbaren Zuständen und Gesetzesübertretungen einiger Geheimdienstoffiziere der Banater Regionaldirektion der Securitate geleitet von Generalmajor Wiliam Steskal] 


Consiliul Securităţii Statului                       Secret[1]
Nr. 13/90.935/8 iunie 1968

Referat privind abaterile săvârşite de unele cadre din fosta Direcţie regională de securitate Banat

Plenara Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 22–25 aprilie 1968 a dezbătut probleme de o însemnătate excepţională pentru perfecţionarea activităţii economico-sociale, îmbunătăţirea învăţământului de toate gradele, întărirea capacităţii de apărare a ţării şi ridicarea pe o treaptă superioară a democraţiei socialiste în ţara noastră.
Condamnând cu toată fermitatea ilegalităţile şi samavolniciile comise în decursul anilor împotriva unor activişti de partid şi de stat, de către unele elemente abuzive şi aventuriere, în frunte cu Drăghici Alexandru, documentele plenarei au scos în evidenţă necesitatea respectării cu stricteţe a legalităţii, înfăptuirii perseverente a principiilor justiţiei, respectului faţă de normele de convieţuire socialistă şi ale demnităţii umane, specifice societăţii noastre.
Dezbaterile care au avut loc în cadrul Consiliului Securităţii Statului pe marginea documentelor recentei plenare a Comitetului Central al Partidului Comunist au prilejuit

304

concluzii şi învăţăminte preţioase pentru activitatea noastră de viitor, pentru excluderea cu desăvârşire a posibilităţilor de repetare a abuzurilor şi ilegalităţilor şi pentru a face din organele de securitate un instrument de luptă împotriva adevăraţilor duşmani ai patriei noastre. Ele au evidenţiat, totodată, faptul că marea majoritate a cadrelor din Consiliul Securităţii Statului s-au angrenat cu răspundere şi devotament în executarea sarcinilor puse în faţa noastră de conducerea de partid şi de stat, preocupându-se permanent de perfecţionarea cunoştinţelor lor politice, de specialitate, militare şi de cultură generală, având o atitudine corectă în muncă şi în societate.
La data de...[2], premergător şedinţei de prelucrare a documentelor Plenarei C.C. al P.C.R. din 22–25 aprilie a.c. în cadrul Inspectoratului de Securitate Timiş, Consiliul Securităţii Statului a adus la cunoştinţa cadrelor din această unitate rezultatul cercetărilor întreprinse ca urmare a abaterilor comise de unele cadre ale fostei Direcţii Regionale de Securitate Banat. Infracţiunile şi abuzurile grosolane săvârşite la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat sunt rezultatul faptului că un număr de ofiţeri cu funcţii de conducere, în loc să fie preocupaţi permanent de îmbunătăţirea activităţii organelor din subordine, au nesocotit obligaţiile de serviciu şi ordinele primite, au încălcat legalitatea socialistă şi cele mai elementare norme ale eticii comuniste.
Pentru a se desprinde concluziile corespunzătoare şi a se trage maximum de învăţăminte, în materialul de faţă sunt prezentate rezultatele cercetărilor întreprinse la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat şi măsurile ce au fost luate împotriva celor vinovaţi.
În fosta Direcţie Regională de Securitate Banat şi-au făcut apariţia de mai mult timp, şi mai ales în ultimii ani, unele practici dăunătoare, începând de la abateri, beţii şi diferite genuri de abuzuri, până la ilegalităţi, infracţiuni şi încălcări flagrante ale ordinelor ce reglementează munca de securitate. Consiliul Securităţii Statului, în urma dezbaterii documentelor Plenarei Comitetului Central al Partidului Comunist Român din iunie 1967, a primit unele sesizări din care rezulta că în cadrul fostului raion de securitate Arad s-au comis o serie de abuzuri, abateri şi încălcări ale regulilor muncii de securitate.
Verificările efectuate au stabilit că problemele semnalate erau reale şi, ca urmare, lt. col. Nedelea Ion, fost şef al raionului de securitate Arad, a fost exclus din partid şi scos din cadrele active ale Securităţii Statului. Totodată, alţi 4 ofiţeri au fost retrogradaţi din grad şi funcţii, faptele lor prelucrându-se cu întregul efectiv al unităţii.
Pentru uşurinţa de care a dat dovadă în verificarea iniţială a sesizărilor primite, pentru inducerea în eroare, prin răspunsul dat Consiliului Securităţii Statului, în care

305

arăta că problemele semnalate nu se confirmă, precum şi pentru tolerarea abaterilor unor ofiţeri de la Arad, şeful direcţiei regionale, generalul-maior Steskal Wiliam, a fost sancţionat de Consiliul Securităţii Statului cu „observare“. Ulterior, Consiliul Securităţii Statului a fost informat despre existenţa şi a altor abateri comise în cadrul fostei Direcţii Regionale de Securitate Banat, fapt ce a impus trimiterea unei comisii care a efectuat o verificare amănunţită a tuturor aspectelor semnalate.
În urma verificărilor, s-a stabilit că unii ofiţeri din unitatea sus-menţionată au încălcat disciplina de partid şi de stat, ordinele şi directivele muncii de securitate, regulile de conspirativitate şi compartimentare a muncii, au întocmit unele documente false şi au dezinformat organul superior.
De asemenea, s-a stabilit că s-au folosit unii informatori pentru procurarea ilegală de valută, că au fost confiscate, în mod abuziv, diferite obiecte şi s-au însuşit diferite bunuri şi sume de bani provenite din confiscări. S-a mai constatat şi faptul că fosta conducere a Direcţiei Regionale de Securitate Banat a admis sustragerea de la controlul vamal a unor persoane ce intrau sau ieşeau din ţară. Aşa cum rezultă din cele de mai sus, unele din aceste fapte au caracter infracţional şi sunt pedepsite de legi.
În continuare, vor fi prezentate principalele abateri şi abuzuri comise în cadrul fostei Direcţii Regionale de Securitate Banat:
– În 1964, la această direcţie de securitate s-a pierdut dosarul de acţiune informativă „Mazacs Ervin“. Generalul-maior Steskal Wiliam nu a luat măsuri pentru a cerceta împrejurările care au dus la pierderea dosarului respectiv, nu a tras la răspundere pe cei vinovaţi şi nici nu a raportat eşalonului superior acest caz. În anul 1966, maiorul Kecskemety Ştefan, fost şef al Serviciului de contraspionaj, maiorul Cimpoiaş Ioan[3] şi căpitanul Kurunczi Gheorghe, din cadrul aceluiaşi serviciu, cu ştirea lt. col. Szabados Ladislau, fost şef al secţiei „C“, au recurs la reconstituirea prin fals a dosarului, cu scopul de a ascunde pierderea celui original. Documentele pentru deschiderea şi închiderea acestui dosar fals au fost aprobate – prin semnătură – de generalul-maior Steskal Wiliam. De menţionat că dosarul pierdut nu s-a găsit nici până în prezent.
De asemenea, s-a recurs la întocmirea de acte false pentru a nu se cunoaşte faptul că informatorii „Bogdan Victor“ şi „Hect Otto“ erau în legătura activă a Serviciului regional de contraspionaj la data trădării şi rămânerii lor în străinătate (primul în anul 1965 şi al doilea în 1966). Astfel, s-au întocmit rapoarte cu date retroactive, din care rezulta că aceştia ar fi fost abandonaţi cu câteva luni înainte de trădare. Unul din rapoartele întocmite în fals a fost aprobat de generalul-maior Steskal Wiliam.
Faptele arătate mai sus întrunesc elementele infracţiunii de pierdere de documente secrete de stat şi fals în acte publice.
În 1967, generalul-maior Steskal Wiliam a aprobat ca fostul informator „Rotaru“, care pleca definitiv din ţară, să scoată un briliant în valoare de circa 28.000 lei, precum şi alte obiecte. Contrar legilor statului, a dispus ca organele vamale să nu facă control

306

informatorului „Rotaru“ la ieşirea din ţară. De asemenea, a mai intervenit ca şi alte persoane să nu fie supuse controlului vamal la plecarea în străinătate, printre care şi pentru o rudă a sa. Procedând în felul acesta, generalul-maior Steskal a săvârşit delictul de sustragere de la vămuire.
Din verificări a rezultat şi faptul că, în august 1967, generalului-maior Steskal Wiliam i s-a prezentat un material obţinut prin mijloace tehnice, din conţinutul căruia rezulta că informatorul „Rotaru“ şi soţia acestuia au hotărât să predea maiorului Kecskemety Ştefan, în schimbul formelor de plecare definitivă din ţară, un briliant.
Din cercetările efectuate rezultă că nu s-au întreprins măsuri de verificare a acestor aspecte, iar notele cu datele obţinute prin folosirea mijloacelor tehnice timp de 9 zile sunt dispărute de la dosar.
În decembrie 1965, generalul-maior Steskal Wiliam a fost sesizat că fiul său – ofiţer de miliţie –, fiind în stare de ebrietate, a provocat scandal public, cu care ocazie a fost bătut şi i s-au rupt epoleţii. Întrucât la restaurant a fost cu un salariat, angajat civil, al regiunii de securitate, l-a chemat pe acesta a doua zi în biroul său, unde l-a înjurat şi l-a bătut, pe motivul că nu l-ar fi apărat pe fiul său. La numai 3 luni după cele petrecute, generalul-maior Steskal Wiliam l-a încadrat pe angajatul civil în corpul subofiţerilor, cu gradul de plutonier-major. [subl. n.]
Şi în acest caz, general-maior Steskal Wiliam a săvârşit o infracţiune pentru care era pasibil de pedeapsă.
General-maior Steskal Wiliam a fost sesizat personal că 17 cadre din subordinea sa, contrar H.C.M. nr. 957/1966 şi ordinelor Consiliului Securităţii Statului, poartă corespondenţă cu rude şi alte persoane din străinătate. Cu toate acestea, nu a luat măsuri ca ofiţerii respectivi să respecte regulile stabilite şi nici nu a informat eşalonul superior.
Din cercetări a rezultat că bunurile ridicate cu ocazia unor percheziţii au fost depozitate la sediul direcţiei regionale de securitate. O parte din acestea au fost valorificate fără hotărâri judecătoreşti sau ordonanţe confirmate de procuratură. Personal, general-maior Steskal Wiliam a aprobat ca unele cadre de securitate să cumpere obiecte din cele confiscate sau să primească de la străini lucruri sub formă de „cadouri“.
Din materiale certe a rezultat că mr. medic Gornic Gh. a primit, în 1962, 4.000 lei mită de la soţia unui arestat, în schimbul promisiunii că îl va scăpa de pedeapsă. Cu toate acestea, general-maior Steskal Wiliam nu a efectuat verificări corespunzătoare pentru stabilirea adevărului şi luarea măsurilor corespunzătoare.
Dimpotrivă, în ultimii patru ani, la propunerea sa, acesta a fost avansat în grad de două ori la excepţional.
În 1962 i-au fost predate maiorului dr. Gornic Gheorghe, pe bază de proces verbal, unele medicamente străine confiscate, fără ca acestea să fie descărcate în mod legal, prin Centrofarm. La data verificării – 1968 – ofiţerul nu a putut justifica o parte din medicamentele primite. Profitând de relaţiile neprincipiale ce le avea cu general-maior Steskal Wiliam şi cu lt. col. Lăpuşan Horia, începând din 1958 şi până în prezent maior Gornic Gheorghe

307

a schimbat 4 locuinţe pentru el şi părinţii săi, în schimbul cărora s-au repartizat altor persoane, din fondul de locuinţe al unităţii, 3 apartamente. Cu toate că un număr de 109 ofiţeri de securitate locuiau în condiţii cu totul necorespunzătoare, general-maior Steskal Wiliam a repartizat 8 apartamente unor persoane din alte întreprinderi şi instituţii, care nu aveau nimic comun cu munca de securitate. De asemenea, a mai repartizat locuinţe ofiţerilor Toth Iosif şi Semlecan Vasile, deşi aceştia aveau locuinţe proprietate personală, pe care ulterior le-au vândut cu 49.000 lei şi respectiv 50.000 lei.
Desfăşurând o slabă muncă de control şi îndrumare a subordonaţilor, general-maior Steskal Wiliam nu a luat măsuri pentru a curma practica abuzivă de efectuare a percheziţiilor, confiscărilor şi valorificării de bunuri, fără îndeplinirea actelor procedurale legale. Din analiza unui număr de 45 de percheziţii efectuate în perioada 1962–februarie 1967 a rezultat că 42 au fost făcute fără acte legale. Verificările au stabilit că în unele cazuri s-a recurs chiar la falsificarea documentelor de confiscare a unor bunuri.
Astfel, în aprilie 1963, prof. dr. Brânzeu Pius[4] a anunţat – din proprie iniţiativă – organele de stat (miliţia şi sfatul popular) că în locuinţa mătuşii sale din Jimbolia (decedată) a descoperit o cantitate de 8,5 kg aur şi bijuterii. Mr. Kecskemety Ştefan, împreună cu mr. Bota Gheorghe, deplasându-se la faţa locului, au întocmit procesul verbal de constatare şi ridicare a aurului. După puţin timp, mr. Kecskemety Ştefan, de acord cu col. Tăuraşcu Viorel [tĂurescu viorel - n.n. - hjs-online], urmărind să fie evidenţiaţi şi să li se acorde o anumită recompensă bănească, au întocmit un alt proces verbal, în care au consemnat că aurul respectiv ar fi fost descoperit de ei prin muncă informativă. Prin falsul comis, Kecskemety Ştefan împreună cu ceilalţi ofiţeri au reuşit să primească drept „recompensă“ suma de 5.883 lei. Ulterior, când dr. Brânzeu Pius s-a interesat dacă poate primi şi el o recompensă pentru predarea, din proprie iniţiativă, a aurului către stat, Kecskemety Ştefan l-a avertizat să nu mai vorbească nimănui despre aurul declarat, pentru că altfel „o să fie luat în evidenţă“.
– În anul 1964, organele Direcţiei Miliţiei Regiunii Banat au abandonat pe informatorul Mannhaim Imre pentru faptul că a escrocat o persoană cu suma de 20.000 lei. Fostul maior Kecskemety Ştefan, motivând folosirea acestuia în scopuri informative, a obţinut aprobarea general-maior Steskal Wiliam şi a col. Tăuraşcu Viorel, şeful D.M.R., pentru a-l absolvi de răspundere penală. Pe parcurs, relaţiile dintre Kecskemety Ştefan şi informator au degenerat în afaceri.
La începutul anului 1967, încălcând legile vamale, sub pretextul muncii de securitate, mr. Kecskemety Ştefan a obţinut aprobarea generalului-maior Steskal Wiliam pentru a interveni să i se elibereze turistului vest-german Loch Lombos mărfurile de contrabandă confiscate la vamă. Cu această ocazie, mr. Kecskemety Ştefan a dat câte două ceasuri de mână, un inel şi un medalion cu lănţişor de aur mr. Dorobanţu Ilie, şeful P.C.T.F.[5] Stamora, şi lui Roşca Nicolae, şeful vămii Stamora. Obiecte similare,

308

sub formă de cadou, au primit şi mr. Kecskemety Ştefan şi cpt. Kurunkzi Gheorghe[6] de la Loch Lombos. Mr. Kecskemety Ştefan a înlesnit, prin Mannhaim Imre, comercializarea mărfurilor aduse de turist, iar căpitanului Feraru Constantin, din subordinea sa, i-a ordonat să procure valută cu care să fie plătite obiectele comercializate. În acest scop, cpt. Feraru Constantin, prin lt. maj. Levuţa Gheorghe şi 3 informatori, a procurat suma de peste 3.000 mărci vest germane, care apoi a fost scoasă din ţară de Loch Lombos.
Pe aceleaşi căi, mr. Kecskemety Ştefan a cumpărat la preţuri derizorii, de la acelaşi turist, un magnetofon şi un aparat de radio cu tranzistoare. De menţionat că pentru cumpărarea acestor obiecte, Kecskemety Ştefan a obţinut aprobarea generalului-maior Steskal Wiliam, care, prin consimţământul dat, a încălcat ordinele şi directivele muncii de securitate cu privire la relaţiile cu străinii.
Pentru a nu se descoperi legăturile de afaceri ce se creaseră între Mannhaim, Lombos şi Kecskemety Ştefan, ofiţerul l-a determinat pe turist să părăsească urgent ţara, întrucât ar putea să fie implicat în procesul lui Mannhaim, ce se afla în curs de instrumentare la organele procuraturii.
Pentru a se scoate în evidenţă, mr. Kecskemety Ştefan a ordonat deschiderea formală de acţiuni informative asupra unor elemente a căror situaţie fusese deja clarificată. Aşa a procedat într-un număr de 8 cazuri deschise la 25 februarie 1967. De asemenea, a înregistrat pe numele său unii informatori cu care, în realitate, nu ţinea legătura. A ordonat unor subalterni să înscrie numele său pe note informative, fără să fi participat la întâlnirile cu informatorii.
Rezultă că, sub pretextul intereselor muncii informative, Kecskemety Ştefan şi cadrele care au cunoscut şi sprijinit săvârşirea acestor fapte au comis infracţiunea de abuz în serviciu, fals în acte publice şi trafic de valută, precum şi delictul contra represiunii, prin aceea că, deşi erau organe de urmărire, au sustras de la răspundere penală pe infractorul Mannhaim Imre.
– Fapte grave a săvârşit şi lt. col. Szabados Ladislau, fost şef al Secţiei evidenţă operativă. Acesta, pentru a acoperi unele ilegalităţi, a recurs la falsificarea unor procese verbale de confiscare a unor bunuri de la turişti străini, prin care aceştia atestau că au primit obiectele menţionate în documente. Astfel, într-un proces verbal a modificat marca unui ceas „Longines“ cu marca „Fero“, defect, evaluat la 300 lei, şi a adăugat în mod fictiv că ar fi predat un aparat de filmat proprietarului, deşi în realitate nu-l predase. De menţionat că, în perioada anilor 1962–1966, Szabados Ladislau nu a depus la organele financiare şi nu a putut să justifice suma de 14.600 lei provenită din confiscări.
Săvârşind astfel de fapte, Szabados Ladislau a comis infracţiunea de abuz în serviciu şi fals în acte publice cu folos material, precum şi infracţiunea de delapidare. Cu ocazia verificărilor, s-a stabilit că în cadrul fostei Direcţii Regionale de Securitate Banat s-au comis abuzuri, ilegalităţi şi diferite alte abateri de la regulile

309

muncii de securitate, precum şi de la normele de conduită cetăţenească şi de către alte cadre.
– Astfel, în 1960, lt. col. Malea Petru, fost locţiitor şef direcţie, în prezent inspector şef al Inspectoratului de securitate judeţean Caraş-Severin, şi-a comandat prin intermediul căpitanului Kristof Ladislau, la Cooperativa „Progresul“ din Timişoara, o garnitură de mobilă în valoare de 18.000 lei. Deoarece calitatea furnirului de care dispunea cooperativa nu i-a convenit, a trimis pe acelaşi ofiţer la Caransebeş, de unde a ridicat alt furnir, de calitate superioară. Întrucât, însă, nici acesta n-a corespuns pretenţiilor sale, a trimis pe ofiţer la Deta, pentru a-l schimba din nou. Ambele transporturi au fost făcute fără plată, cu mijloace auto luate în mod abuziv de la diferite întreprinderi.
Tot în anul 1960 şi-a procurat de la G.A.S. Fântânele, din fostul raion Arad, o garnitură de mobilă de balcon din împletituri, la un preţ inferior faţă de cel din comerţ, pentru care a achitat, cu factura nr. 788/1960, suma de 914,67 lei. În anul următor, Direcţia de control şi revizie a regiunii Banat a efectuat un control de fond la unitatea menţionată mai sus şi, prin procesul verbal nr. 8089/25 noiembrie 1961, a stabilit că garnitura de mobilă cumpărată de ofiţer costa cu 1.010 lei mai mult. Şeful Direcţiei de control şi revizie – Grozavu Ioan – l-a încunoştinţat pe ofiţer, recomandându-i să plătească diferenţa de preţ, însă, până la data verificărilor, lt. col. Malea Petru nu a clarificat situaţia.
În decembrie 1967 şi-a confecţionat o haină – imitaţie de piele – la o cooperativă, pentru care a achitat numai suma de 101 lei, în loc de 844 lei, cât trebuia să plătească. Diferenţa a achitat-o abia în 1968, după începerea verificărilor. La cererea responsabilului cooperativei unde şi-a confecţionat haina, lt. col. Malea Petru, în calitate de preşedinte al Comisiei de eliberare a vizelor şi paşapoartelor, a facilitat plecarea acestuia în R.P.U. pentru a doua oară în cursul anului 1967. A folosit unii ofiţeri din subordine pentru a-i rezolva, atât în orele de program, cât şi în timpul lor liber, diverse probleme personale. Pe fostul şef al biroului din cadrul Serviciului de informaţii interne, care răspundea de problema învăţământ – căpitanul Kristof Ladislau – l-a folosit pentru influenţarea unor cadre didactice de la Facultatea de electronică, atât pentru a asigura reuşita fiului său la examenul de admitere, cât şi la promovarea examenelor din anii de învăţământ 1965/66 şi 1966/67.
Săvârşind asemenea abuzuri, lt. col. Malea Petru n-a avut tăria morală să ia măsuri împotriva unor subordonaţi care au săvârşit abateri grave. Aşa, de exemplu, nu a putut să-l tragă la răspundere pe cpt. Kristof Ladislau şi nici pe fostul şef al Serviciului raional Arad – lt. col. Nedelea Ion –, deşi a cunoscut faptele grave ale acestora.
– Lt. col. Lăpuşan Horia, având calitatea de locţiitor director cu problemele administrative, contrar instrucţiunilor în vigoare, a contribuit în perioada 1961–1967 la repartizarea unui număr de patru apartamente unor persoane din alte instituţii şi

310

a permis să se facă unele extinderi şi schimburi de locuinţe, de pe urma cărora unele apartamente din fondul M.A.I. au fost înstrăinate.
De asemenea, a intervenit pe lângă general-maior Steskal Wiliam şi i s-a revocat măsura desfacerii contractului de muncă şefului popotei, care comisese mai multe ilegalităţi, printre care şi delapidarea sumei de 1.800 lei. Maşina care îl deservea a fost pusă în repetate rânduri la dispoziţia unor persoane particulare, în special din cadrul Institutului Politehnic Timişoara, unde a urmat cursurile Facultăţii de mecanică.
– Maior Bota Gheorghe, adjunct inspector şef al Inspectoratului de securitate judeţean Timiş, a folosit în timpul programului de muncă mai mulţi ofiţeri din subordine pentru a-i procura contra cost şi a-i transporta acasă diferite produse agroalimentare.
În anul 1967 a împrumutat de la cpt. Kristof Ladislau, subordonatul său – care în acelaşi an a fost retrogradat din grad pentru abateri şi abuzuri – suma de 20.000 lei, în scopul cumpărării unui autoturism, sumă pe care în luna mai 1968 nu o restituise încă.
Cerând unor subordonaţi să-i facă diferite servicii, mr. Bota Gheorghe nu a mai avut tăria morală necesară să-i tragă la răspundere, deşi aceştia au săvârşit mai multe abuzuri şi abateri.
În anul 1963 a participat, împreună cu mr. Kecskemety Ştefan, la ridicarea şi inventarierea aurului şi bijuteriilor găsite de prof. Brânzeu Pius la locuinţa unei rude. Pentru a fi remunerat cu suma de 800 lei, în mod ilegal a semnat un proces verbal întocmit prin fals.
– Lt. col. Bocăneţ Vasile, fost locţiitor şef al Direcţiei Regionale de Securitate Banat, în prezent adjunct al inspectorului şef din Inspectoratul de Securitate Judeţean Timiş, a răspuns, până la reorganizarea pe judeţe, de Secţia „C“, compartiment în care au avut loc o serie de nereguli, culminând cu abaterile şi infracţiunile săvârşite de fostul lt. col. Szabados Ladislau. Deşi a cunoscut unele dintre aceste aspecte, nu a luat măsuri pentru prevenirea şi curmarea lor. A folosit unele obiecte de îmbrăcăminte din garderoba filajului, ca: bocanci, pantaloni, hanorace etc. pentru uz personal şi a cumpărat mai multe obiecte provenite din confiscări, ca de exemplu: costume de buret, de damă şi bărbăteşti, o cămaşă şi altele.
A intervenit pentru ca în casa numitului Well Ştefan, care avea paşaport pentru a părăsi ţara, să intre o rudă a sa. În 1967, pe baza relaţiilor ce le avea cu un inginer, a permis acestuia să-şi ţină autoturismul în garajul conspirat al Serviciului de filaj şi investigaţii.
– Maior Cimpoiaş Ioan, fost şef de birou la Serviciul de contraspionaj din Direcţia Regională de Securitate Banat, apoi şeful Secţiei a III-a la Inspectoratul de Securitate Judeţean Arad, primind ordin de la maiorul Kecskemety Ştefan, în anul 1966 a refăcut prin fals, împreună cu căpitanul Kurunkzi Gheorghe, dosarul informativ privind pe

311

Mazacs Ervin“, pentru a-l înlocui pe cel original, care a fost pierdut şi despre care nu s-a raportat organelor ierarhic superioare.
De asemenea, tot în anul 1966, maiorul Cimpoiaş Ioan, cu aprobarea maiorului Kecskemety Ştefan, întocmind documentele de abandonare a unui informator a ascuns adevăratul motiv al abandonării, în sensul că, deşi informatorul a dezertat, rămânând în străinătate, în documente s-a menţionat că a fost abandonat pentru motivul că nu are calităţi şi posibilităţi informative.
– Căpitanul Feraru Constantin, fost şef de birou la Serviciul de contraspionaj al Direcţiei Regionale de Securitate Banat, apoi adjunct şef secţie la Inspectoratul de Securitate Judeţean Timiş, a procurat, în cursul anului 1967, din ordinul mr. Kecskemety Ştefan, peste 3.000 mărci vest-germane prin trei informatori, precum şi prin intermediul unui funcţionar de la O.N.T. Deşi i s-a atras atenţia şi cunoştea că această faptă este ilegală, ofiţerul a executat ordinul, predând valuta susmenţionată lui Mannhaim Imre, care a folosit-o pentru plata unor obiecte de provenienţă străină, aduse în ţară de Loch Lombos Ştefan, fugar maghiar.
Tot în cursul anului 1967, căpitanul Feraru Constantin a procurat monedă iugoslavă în valoare de câteva sute de lei, prin Mannhaim Imre. Această monedă a fost predată mr. Kecskemety Ştefan, care la rândul său a dat-o unor persoane ce au plecat în vizită în R.S.F. Iugoslavia.
În timpul cercetărilor – pentru a ascunde realitatea – cpt. Feraru Constantin a mers la informatorii implicaţi în unele din acţiunile sus-menţionate şi i-a prelucrat să nu spună nimic în legătură cu valuta străină procurată.
– Maiorul Simionescu Gheorghe, fost şef al Serviciului de filaj şi investigaţii la Direcţia Regională de Securitate Banat, apoi adjunct şef serviciu la municipiul de securitate Timişoara, a folosit în mod abuziv, în scopuri personale, maşinile ce le avea la dispoziţie serviciul. A transformat o casă de lucru în locuinţă personală, creând astfel posibilitatea fiicei şi ginerelui său să aibă locuinţă separată.
Încălcând normele de muncă, a scos din garderoba serviciului şi a dat spre folosinţă temporară unor rude ale sale şi lt. col. Bocăneţ Vasile obiecte de îmbrăcăminte, printre care un costum de haine, o scurtă, bocanci etc.
– Maiorul Dobrescu Alexandru, fost locţiitor şef al Serviciului de contraspionaj, apoi şef Secţia III la Inspectoratul de securitate judeţean Timiş, se face vinovat de faptul că, deşi a cunoscut despre actele false care s-au întocmit pentru ascunderea adevăratelor motive ale abandonării informatorului „Bogdan Victor“, care trădase în 1965, nu a raportat acest lucru organelor superioare decât cu ocazia verificărilor din decembrie 1967. A dovedit superficialitate în muncă, neprincipialitate faţă de unele cadre, pe care le-a jignit. În loc să se ocupe de rezolvarea problemelor ce intrau în atribuţiunile sale de serviciu, s-a dedat la o serie de abateri.
Astfel, în anul 1967 a avut o ieşire cu totul nepermisă faţă de prodecanul Facultăţii de filologie din localitate, spunându-i acestuia că ar fi vizitat Ambasada S.U.A. din

312

Bucureşti, lucru care nu corespunde realităţii. Scopul acţiunii sale era de „a se face cunoscut“ faţă de prodecan, pentru ca acesta să-l poată ajuta la nevoie, pe el sau pe alţii, cu ocazia susţinerii unor examene.
Din verificări a rezultat că mr. Dobrescu Alexandru a cumpărat, prin mr. Kecskemety Ştefan şi lt. col. Szabados Ladislau, unele obiecte din cele ridicate în vederea confiscării de la cetăţeni străini, printre care un aparat de radio cu transistoare şi un ceas de mână „Doxa“.
– Căpitanul Mato Ioan-Iosif, fost locţiitor şef serviciu raional Caransebeş, apoi şeful Secţiei contraspionaj la Inspectoratul de Securitate Judeţean Caraş-Severin, a dus în toamna anului 1966 la o întreprindere din Arad – pentru tăbăcit – mai multe piei de viţel. Directorul întreprinderii i-a atras atenţia că fapta sa este pedepsită de lege şi că unitatea, nefiind autorizată a tăbăci piei de viţel, va fi pusă în situaţia de a comite o ilegalitate. Cu toate acestea, ofiţerul a insistat cu cererea sa, afirmând că îşi asumă toată „răspunderea“.
Cazul fiind descoperit de organele de miliţie, s-a hotărât arestarea muncitorului care a executat lucrarea. Măsura stabilită nu s-a mai luat, deoarece a intervenit pentru aplanare şeful Raionului de securitate Arad.
A mai rezultat că, uneori, cpt. Mato Ioan-Iosif a consumat în mod excesiv băuturi alcoolice, a procurat diferite produse alimentare din sectoarele de care răspundea, atât pentru el, cât şi pentru alte cadre de la regiune, şi a avut o atitudine nejustă, dură, jignitoare, faţă de unii subalterni.
– Căpitanul Kristof Ladislau, fost şef birou la Serviciul informaţii interne, a obţinut în anul 1966 de la Sfatul popular Timişoara – pe baze unei adrese false – o locuinţă pentru mama sa. Acelaşi ofiţer şi-a procurat în mod abuziv diferite cantităţi de alimente şi băuturi, făcând chefuri în mod frecvent.
De la Întreprinderea de colectare şi industrializare a laptelui Timişoara a luat, în acelaşi mod, unele maşini, cu care şi-a transportat lemnele dintr-o localitate din fostul raion Caransebeş la Timişoara. Unul din şoferi, când transporta lemnele, a comis un accident de circulaţie, pentru care a fost condamnat la un an şi şase luni închisoare.
Cpt. Kristof Ladislau a intervenit pe lângă organele de miliţie pentru a clasa cauza.
– Maiorul Ciucurel Matei, fost şef al Biroului inspecţii, în loc să clarifice problemele sesizate într-o anonimă, cu privire la fostul şef al Serviciului raional Arad, lt. col. Nedelea Ion, a muşamalizat faptele, raportând că nu se confirmă aspectele semnalate.
– Lt. col. Balaş Teodor, fost şef al Secţiei personal la Direcţia Regională de Securitate Banat, apoi şeful Secţiei de contrasabotaj la Inspectoratul de Securitate Judeţean Arad, cu toate că ştia, încă din anul 1965, de la mai mulţi ofiţeri, printre care cpt. Kiraly Ion, cpt. Borcea Aurel, cpt. Gruia Gheorghe, lt. maj. Darău Petre şi alţii, despre abuzurile şi ilegalităţile comise în muncă de către mr. Kecskemety Ştefan şi Simionescu Gheorghe, nu a propus luarea măsurilor corespunzătoare.

313

Lt. col. Balaş Teodor se face, de asemenea, vinovat şi pentru faptul că, deşi cpt. Domşa Gavrilă a fost retrogradat din funcţia de locţiitor şef al fostului Serviciu raional de Securitate Arad, cu data de 30 octombrie 1967, nu a luat măsurile necesare pentru aplicarea întocmai a ordinului, astfel că ofiţerul a mai primit încă două luni de zile salariul pentru aceeaşi funcţie.
Incorectitudine a dovedit lt. col. Balaş Teodor şi prin trimiterea plut. maj. Iambric într-o comună din fostul raion Arad, pentru a aduce lemne de foc părinţilor săi cu un autocamion luat de la Şcoala de şoferi din Arad, fără plată.
– Maiorul Lacatis Ion[7], fost şeful Serviciului anchete la Direcţia Regională de Securitate Banat, apoi şef Secţie contrasabotaj la Inspectoratul de securitate judeţean Timiş, deşi a cunoscut abuzurile şi neregulile din cadrul direcţiei, nu a luat poziţie pentru curmarea acestora şi nu a informat Consiliul Securităţii Statului asupra acestor fapte. A dovedit lipsă de fermitate faţă de abaterile de la conduită săvârşite de maiorul Dobrescu Alex. şi A.C.[8] Hirsch Renata (…).
Maiorul Lacatis Ion şi-a procurat un ceas de mână „Doxa“ din obiectele ridicate pentru confiscare, cu 600 lei, pe care l-a plătit direct maiorului Kecskemety Ştefan.
În activitatea profesională, ca şef al Serviciului de anchetă penală, nu a constituit întotdeauna un bun exemplu, în sensul că el personal ani de-a rândul nu a definitivat nici o cauză penală.
– Maiorul Variu Alexandru, fost şef birou în cadrul Serviciului de contraspionaj la Direcţia Regională de Securitate Banat, apoi adjunct şef Secţie III la Inspectoratul de securitate judeţean Timiş, a permis ca pe unele materiale informative mai importante să fie trecut că a participat la întâlnirile cu informatorii şi maiorul Kecskemety Ştefan. Sus-numitul a cerut şi altor ofiţeri din subordine să procedeze la fel şi a încercat să-i determine să nu ia poziţie faţă de abaterile şi abuzurile săvârşite de maiorul Kecskemety Ştefan.
– Căpitanul Majar Dumitru, şef de birou tehnic-operativ „F“ la Inspectoratul de Securitate Judeţean Arad, a scos din circuitul poştal o scrisoare ce era adresată de un anonim soţiei generalului-maior Steskal Wiliam (…). Cpt. Majar Dumitru după ce a reţinut scrisoarea din circuit a prezentat-o generalului-maior Steskal Wiliam personal, fără a mai raporta eşalonului superior.
– Maiorul Cioroianu Şerban, fost şef de birou, în prezent şef de grupă P.C.T.F. Stamora-Moraviţa, în anul 1966, din ordinul maiorului Kecskemety Ştefan a procurat printr-un informator suma de 15.000 dinari iugoslavi, contra sumei de 300 lei. Dinarii au fost predaţi de maiorul Kecskemety Ştefan unei persoane care pleca în vizită în R.S.F. Iugoslavia.
De asemenea, în anul 1967, din ordinul aceluiaşi ofiţer, maiorul Cioroianu Şerban a dat suma de 20.000 dinari din valuta ridicată de la un cetăţean în vederea confiscării numitului Kondor, rudă a generalului-maior Steskal Wiliam.

314

Abaterile şi abuzurile comise la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat au fost discutate cu generalul-maior Steskal Wiliam în şedinţa Biroului Comitetului judeţean P.C.R. Timiş, cât şi la Colegiul Central de Partid. Cu acest prilej, generalulmaior Steskal Wiliam a încercat să-şi micşoreze vina, arătând că acestea au avut loc şi datorită faptului că în ultimii ani capacitatea lui de muncă a scăzut, ca urmare a stării sănătăţii şi că „a avut o încredere mai mult decât oarbă în unii subalterni, îndeosebi în maiorul Kecskemety Ştefan“.
Din verificarea efectuată a rezultat că generalul-maior Steskal Wiliam, prin abaterile comise, s-a compromis, pierzându-şi total autoritatea în faţa subalternilor.
Faţă de abaterile, abuzurile şi ilegalităţile săvârşite la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat, Secretariatul Comitetului Central al Partidului Comunist Român[9] a aprobat următoarele măsuri:
– Deşi faptele comise de generalul-maior Steskal Wiliam constituie, prin conţinutul lor, infracţiuni, acesta să nu fie trimis în justiţie. General-maior Steskal Wiliam să fie eliberat din funcţie şi să fie pus în discuţia Comitetului judeţean de partid.
– În acelaşi timp, Comitetul judeţean P.C.R. Timiş să ia măsuri ca şi ceilalţi membri de partid, ofiţeri de securitate şi miliţie, care au săvârşit abuzuri şi ilegalităţi, să fie puşi în discuţia adunărilor generale ale organizaţiilor de bază din care fac parte.
– Consiliul Securităţii şi Ministerul Afacerilor Interne să ia măsurile ce se impun faţă de cei vinovaţi.
– Concluziile desprinse din cercetările efectuate cu privire la abaterile ce au avut loc la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat să fie dezbătute cu întregul efectiv al unităţilor de securitate centrale şi teritoriale.
Consiliul Securităţii Statului, analizând gravitatea abaterilor săvârşite de unele cadre din fosta Direcţie Regională de Securitate Banat, a hotărât următoarele:
– trecerea în rezervă a lt. col. Szabados Ladislau, mr. Kecskemety Ştefan şi mr. Ciucurel Matei;
– retrogradarea mr. Cimpoiaş Ioan la gradul de căpitan pe timp de un an. S-a propus, de asemenea, conducerii M.A.I. măsura retrogradării mr. dr. Gornic Gheorghe la gradul de căpitan pe timp de un an;
– retrogradarea din funcţie, cu mai multe trepte, a următorilor ofiţeri: lt. col. Lăpuşan Horia, de la locţiitor şef direcţie la specialist III; lt. col. Balaş Teodor, de la şef secţie la şef birou; cpt. Mato Ioan Iosif, de la şef secţie la şef birou; cpt. Feraru Constantin, de la adjunct şef secţie la inspector principal I;

315

retrogradarea din funcţie, cu câte o treaptă, a următorilor ofiţeri: mr. Bota Gheorghe, de la adjunct inspector şef la şef serviciu; mr. Simionescu Gheorghe, de la adjunct şef serviciu la şef secţie; mr. Dobrescu Alexandru, de la şef secţie la adjunct şef secţie; mr. Lacatis Ionel, de la şef secţie la adjunct şef secţie; mr. Variu Alexandru, de la adjunct şef secţie la şef birou.
În afară de cei menţionaţi mai sus, s-a constatat că au mai săvârşit abateri de o mai mică gravitate un număr de încă 34 cadre, dintre care 24 ofiţeri, 4 subofiţeri şi 6 angajaţi civili. Împotriva acestora s-au luat măsuri disciplinare, potrivit cu gradul de vinovăţie al fiecăruia.
Din cele expuse mai sus, rezultă că la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat s-au petrecut fapte deosebit de grave, care nu au nimic comun cu calitatea de membru de partid, de ofiţer al Securităţii Statului.
Nerespectând îndatoririle de serviciu şi abuzând de încrederea ce li s-a acordat de a munci în cadrul aparatului de securitate, cei în cauză au încălcat legile statului şi normele muncii de securitate, iar unii dintre aceştia au comis fapte ce constituie infracţiuni.
În acest fel, au lezat interesele unor persoane cinstite, au permis sustragerea de la pedeapsa penală a unor elemente care au comis infracţiuni, au compromis realizarea unor sarcini ale muncii de securitate, precum şi prestigiul organului de securitate în faţa unor instituţii de stat.
Consiliul Securităţii Statului atrage atenţia asupra faptului că cele petrecute la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat trebuie să constituie prilej de meditaţie pentru fiecare lucrător de securitate. Faptele respective nu constituie un fenomen întâmplător. Ele au apărut ca urmare a numeroaselor lacune în educaţia celor ce le-au comis, a unui climat de muncă cu totul necorespunzător, în care carierismul, parvenirea şi dorinţa de căpătuială tronau, în timp ce critica şi autocritica erau înăbuşite, iar exigenţa şi simţul de răspundere erau ca şi inexistente.
Totodată, ele sunt o consecinţă a faptului că înseşi cadrele de conducere ale acestei direcţii nu au constituit un exemplu pozitiv în faţa subalternilor.
Mai mult, unele dintre ele au fost chiar iniţiatoare ale unora dintre abuzurile comise, ori, atunci când au luat cunoştinţă despre asemenea fapte, în loc să adopte măsuri radicale de curmare a lor, le-au trecut sub tăcere. De asemenea, pe lângă faptul că nu au luat măsuri pentru verificarea sesizărilor referitoare la abuzurile şi ilegalităţile comise, unele cadre de conducere în mod cu totul nepermis au dezinformat forurile superioare, raportând că sesizările respective nu se confirmă.
La fosta Direcţie Regională de Securitate Banat a existat mult subiectivism în aprecierea activităţii cadrelor. S-a manifestat lipsă de exigenţă şi de control, a fost încălcată demnitatea unor lucrători de securitate şi s-a recurs la aplicarea unor măsuri cu caracter administrativ împotriva celor care dezvăluiau abuzurile comise.
În acest fel, în cadrul fostei Direcţii Regionale de Securitate Banat nu s-a putut desfăşura o muncă susţinută pentru educarea cadrelor, pentru cultivarea trăsăturilor

316

ce trebuie să caracterizeze ofiţerul de securitate, cum sunt: cinstea, corectitudinea, loialitatea, sinceritatea, spiritul de dreptate, dragostea şi pasiunea pentru executarea ireproşabilă a ordinelor şi misiunilor încredinţate. De asemenea, nu s-a putut desfăşura o activitate susţinută pentru crearea şi dezvoltarea unei puternice opinii a colectivului faţă de abaterile, abuzurile şi ilegalităţile comise timp îndelungat.
Dimpotrivă, încălcând în mod flagrant principiile de partid în munca cu oamenii, fostul şef al Direcţiei Regionale de Securitate Banat şi mai ales fostul şef al Serviciului contraspionaj au practicat metoda timorării, intimidării şi şantajării unor cadre.
Multe cadre din serviciul condus de Kecskemety Ştefan au fost mutate, retrogradate şi în unele cazuri chiar scoase din aparat după bunul plac al acestuia, iar atitudinea lui condamnabilă şi uneori brutală faţă de oameni a fost aprobată de general-maior Steskal Wiliam.
În serviciul condus de Kecskemety Ştefan nu aveau loc, sub nici o formă, acei ofiţeri care într-un fel sau altul îndrăzneau să ridice anumite probleme care nu coincideau cu mentalitatea şi scopurile murdare pe care le urmărea acesta, de acoperire a lipsurilor, exagerarea unor rezultate pozitive, satisfacerea unor interese afaceriste etc.
Ignorându-se indicaţiile cu privire la faptul că oamenii trebuie apreciaţi după rezultatele concrete obţinute în executarea ordinelor şi misiunilor încredinţate, la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat au fost promovate sau menţinute în diferite funcţii de conducere unele cadre necorespunzătoare din punct de vedere profesional, compromise, care au săvârşit abateri grave de la regulile muncii de securitate, de la conduita militară şi cetăţenească. Conducerea fostei direcţii regionale nu numai că nu a tras la răspundere pe acei care au săvârşit abateri, dar dimpotrivă, căuta să-şi apropie astfel de elemente, îi folosea în rezolvarea anumitor interese străine muncii şi de multe ori participau împreună la diferite chefuri şi acţiuni incompatibile cu etica şi morala comunistă.
Pentru starea de lucruri necorespunzătoare de la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat poartă răspunderea şi organele centrale, care în controalele efectuate nu au sesizat şi nu au aprofundat principalele probleme din activitatea profesională şi comportarea cadrelor. Ca urmare, nu au putut propune nici măsuri eficiente care să ducă la prevenirea şi lichidarea neajunsurilor manifestate, la ridicarea calităţii muncii şi la întărirea stării şi practicii disciplinare.
Abuzurile şi ilegalităţile practicate la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat se datoresc şi faptului că fosta conducere a M.A.I., deşi cunoştea unele din lipsuri şi abateri, nu a controlat în mod temeinic activitatea, stilul şi metodele de muncă ale fostei conduceri a direcţiei regionale de securitate.
În şedinţa de prelucrare a abaterilor sus-menţionate a luat cuvântul un număr mare de ofiţeri. Vorbitorii, după ce au recunoscut existenţa abuzurilor şi abaterilor săvârşite în cadrul Direcţiei Regionale de Securitate Banat, au arătat şi alte fapte ce au fost comise. De asemenea, mulţi ofiţeri au criticat direcţiile centrale din Consiliul

317

Securităţii Statului pentru slabul control efectuat şi au apreciat că, faţă de gravitatea faptelor comise, ofiţerii vinovaţi trebuiau sancţionaţi mai aspru.
Trăgând învăţăminte maxime din documentele recentei plenare a Comitetului Central al Partidului Comunist Român, precum şi din prelucrarea cazurilor expuse în prezentul material, Consiliul Securităţii Statului consideră necesar să sublinieze încă o dată cerinţele şi regulile de conduită care trebuie să caracterizeze în muncă şi în viaţă pe fiecare lucrător de securitate, indiferent de grad şi funcţie:
– Activitatea cadrelor noastre să se desfăşoare în strictă conformitate cu legile, ordinele şi directivele Consiliului Securităţii Statului.
– Fiecare lucrător să lupte cu perseverenţă pentru promovarea spiritului de echitate, cinste şi corectitudine.
– Se interzice efectuarea de percheziţii fără temeiuri legale şi acte procedurale, inviolabilitatea domiciliului şi a persoanei fiind principii sacre stabilite de Constituţie.
– Ridicarea de bunuri, valori şi diferite materiale care constituie corpuri delicte să se facă numai în limitele legii şi cu respectarea strictă a procedurii penale. Nici o confiscare şi nici o valorificare de bunuri să nu se facă fără hotărâre judecătorească sau fără ordonanţă în cazurile de confiscări speciale reglementate de art. 80 din Codul Penal. Bunurile confiscate să fie trimise în termen de 48 de ore de la ridicare la Serviciul „C“ din cadrul Consiliului Securităţii Statului.
– Nu este permis nici unui cadru din aparatul de securitate să-şi procure obiecte din cele confiscate de către organele noastre.
– În ceea ce priveşte relaţiile cu cetăţenii străini şi primirea de cadouri de la aceştia, este necesar să se respecte întocmai prevederile Ordinului 725/1966, care stabileşte regulile de conduită şi obligaţiile ce le au cadrele din aparatul de securitate atunci când vin în contact cu cetăţenii altui stat. Şefii de unităţi vor lua măsuri ca acest ordin să fie prelucrat din nou cu personalul din subordine.
– Trimiterea de informatori în străinătate să se facă numai cu respectarea regulilor stabilite de directiva muncii de securitate şi de ordinele în vigoare ale Consiliului Securităţii Statului. Pregătirea şi instruirea acestora se va face sub conducerea şefilor de unităţi din aparatul central şi teritorial de securitate şi în colaborare cu D.G.I.E.[10]
– Este interzis cu desăvârşire a se interveni la organele vamale sau ale P.C.T.F. pentru a se scoate sau a se introduce în ţară persoane sau valori, fără respectarea formelor legale prevăzute de actele normative în vigoare. Pentru cazuri excepţionale impuse de interesele muncii de securitate se va cere aprobarea Consiliului Securităţii Statului.
– Se interzice cu desăvârşire să se procure obiecte de uz personal sau alte bunuri de la instituţii sau întreprinderi de stat, decât cele destinate pentru deservirea populaţiei.
– Se atrage atenţia încă o dată asupra corectitudinii şi comportării ireproşabile de care trebuie să dea dovadă ofiţerii de securitate în relaţiile cu informatorii. Folosirea acestora în alte scopuri decât ale muncii de securitate este interzisă.

318

– Consiliul Securităţii Statului cere tuturor cadrelor să respecte întocmai regulile stabilite cu privire la redactarea şi mânuirea documentelor de securitate, compartimentarea muncii şi păstrarea secretului profesional.
– În viitor, repartizarea fondului de locuinţe să se facă numai cu aprobarea colectivelor de conducere din unităţile centrale şi teritoriale de securitate, avându-se în vedere cerinţele cele mai urgente, aportul în muncă şi situaţia fiecărui cadru în parte.
Punând în faţa întregului efectiv al aparatului de securitate aceste probleme, Consiliul Securităţii Statului îşi exprimă convingerea că întregul efectiv va trage învăţămintele necesare pentru ca astfel de abuzuri şi ilegalităţi să nu se mai repete.
Se cere tuturor cadrelor din aparatul de securitate să depună toate eforturile pentru ridicarea calităţii muncii şi prestigiului organelor de securitate la nivelul sarcinilor trasate de partid şi guvern.
A.C.N.S.A.S., fond documentar, dosar nr. 86, vol. 4, ff. 139–159.

319




[1] Material dactilografiat, copia cuprinde 19 pagini. Copia digitalizată a materialului, transcris după regulile ortografice în vigoare, l-am preluat din Florica Dobre (coord.): Securitatea. Structuri – cadre Obiective şi metode, Vol. II, (1967–1989), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2006, pp. 304-319. O copie (ex. nr. 3, strict secret) a acestui material, intitulat „Notă – privind rezultatul verificărilor efectuate în legătură cu abaterile şi abuzurile comise la fosta Direcţie regională de securitate Banat”, aproape identic, e semnat „Consiliul Securităţii Statului, preşedinte, Ion Stănescu”, se găseşte, de asemenea, în dosarul lui Wiliam Steskal: ACNSAS, Cadre MAI 71, ff. 5-18. O copie a Referatului dactilografiat, care cuprinde 19 pagini, (exemplarul nr. 4 din cele 6 întocmite), se află în dosar, ACNSAS, Cadre MAI 71, ff. 19-37.Pentru uşurarea lecturii şi identificarea ofiţerilor am scris toate numele cu litere mari. Cu majuscule am trecut şi numele celorlalte persoane amintite, inclusiv numele conspirative. Am păstrat, de asemenea, numerele paginilor din volumul amintit, trecîndu-le în versiunea textului reprodus aici. Parantezele din corpul textului aparţin autorilor volumului. Ele cuprind informaţii strict personale, eliminate în conformitate cu legislaţia română. Linkurile externe cuprind informaţii biografice ale unor ofiţeri şi se află pe pagina oficială a CNSAS, în rubrica intitulaă: Cadre ale Securităţii. Alte linkuri conţin informaţii publicate pe blogul nostru, halbjahresschrift – hjs-online. (W.T.)

[2] Lipseşte în text.

[3] Variantă de nume: Cimpoieş.

[4] Pius Brînzeu (1911-2002), cunoscut medic timişorean. Despre istoria familiei Brînzeu a se vedea: Nicolae Brînzeu, Jurnalul unui preot bătrân. Ediţie, prefaţă şi note de Pia Brînzeu şi Luminiţa Wallner-Bărbulescu. Cuvânt înainte de Claudiu T. Arieşan, Eurostampa, Timişoara, 2011.

[5] Punct Control de Trecere a Frontierei.

[6] De fapt: Kurunczi.

[7] Variante ale numelui: Lacatis Ioan, respectiv Ionel.

[8] A.C. - angajata civilă.

[9] Şedinţa Secretariatului C.C. al P.C.R. din 7 mai 1968, ora 8.30. Au participat: Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica, Paul Niculescu-Mizil, Virgil Trofin, Leonte Răutu, Mihai Ralea, Vasile Patilineţ. Au fost invitaţi: Dumitru Coliu, Constantin Pârvulescu, Stănescu Ion şi Steskal Wiliam. Pe larg în A.M.R., fond 121, rola 357–376.

[10] Direcţia Generală pentru Informaţii Externe. 






Letzte Aktualisierung -  8.6.2017   -  ultima actualizare