08.08.2018

Securitate vs. Securitate





Securitate vs. Securitate


[1950. Personalbogen des Securitateleutnants Dobrivoi Stanoiev, mitunter auch Stanoev geschrieben, verhaftet - laut eigener Angabe während eines Verhörs in der Untersuchungshaft am 21. Juni 1950 – vgl. ACNSAS, P 1143, vol. 13, Bl. 48 -, am 13. Juni 1950, beschuldigt der Spionage für das von Tito geführte Jugoslawien]

[1950. Fişa personală a locotenentului de Securitate, Dobrivoi Stanoiev, ortografiat şi Stanoev, arestat, potrivit propriei declaraţii, semnată la data de 21 iunie 1950 în stare de arest – cf. ACNSAS, P 1143, vol. 13, f. 48 -, la data de 13 iunie 1950, fiind învinuit de spionaj în favoarea Iugoslaviei lui Tito] 


ACNSAS, P 1143, vol. 13, f. 64


***


[4. Juli 1950. Auszug aus einer Erklärung von Vidosa Nedici, rumänienserbische Mitarbeiterin der Securitate, im Rang eines Leutnants, verhaftet und in einem Schauprozess wegen Spionage und "titoistischer" Propaganda verurteilt. Zusammen mit Nedici wurden auch andere Securitateoffiziere festgenommen und vor Gericht gestellt. Weitere beispielhafte Biografien von Offizieren und Agenten der politischen Polizei werden im Rahmen der Studie "Ambivalente Lebensläufe" analysiert und veröffentlicht. Bislang wurden in der Halbjahresschrift die Biografien von Martin SchnellbachViliam SteskalErnest DeitelSorin IulianMihai AndreIvan Denes, Vidosa Nedici kommentiert und teilweise veröffentlicht, es folgen Heinz Stănescu, Sava Bugarschi u.a.] 

[4 iulie 1950. Fragment din declaraţia lui Vidosa Nedici, din 4 iulie 1950. Nedici a fost locotenent de Securitate şi a fost acuzată de spionaj şi „titoism”. Alături de Nedici au mai fost condamnaţi şi alţi ofiţeri de Securitate. Pregătim publicarea unor extrase din alte documente ilustrative care vor fi folosite pentru întocmirea studiului dedicat carierei unor ofiţeri sau colaboratori ai poliţiei politice, intitulat: „Biografii ambivalente” / „Ambivalente Lebensläufe”.]

Subsemnata, Nedici Vidosa, născută la 4 mai 1924, în comuna Becicherecul Mic, jud. Timiş Torontal, cetăţenie română, de naţionalitate sârbă, fiica lui Radivoi (decedat) şi Cristina, de profesie funcţionară MAI, absolventă a IV clase de liceu, cunosc limbile sârbă şi română, neperfect limba rusă şi germană, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, str. Dr. Lister, nr. 5, declar următoarele: În trecut nu am făcut politică, iar din anul 1943 am sprijinit activ Mişcarea Antifascistă a partizanilor şi în anul 1946 am devenit membra în P.C.R., promoţia 1 mai, în oraşul Timişoara. Am urmat o scoală de cadre de 10 zile, în septembrie 1946, am fost luată ca funcţionară în Regionala C.F.R. Timişoara, unde am lucrat la secretariat, iar după reorganizarea regionalelor din martie 1947 am lucrat la Secţia Cadre - Judeţean P.C.R. Timişoara. În această vreme am locuit la Liubiţa Marcovici în Timişoara, str. Ungureanu, nr. 14, care atunci a fost activistă în Organizaţia Slavă din Timişoara.În casa Liubiţei Marcovici veneau mai mulţi sârbi fie din R.P.F.I., fie de la Ambasada R.P.F.I. din Bucureşti, sau în general din România, pentru care venea acolo şi Bojidar Stanoievici. După ce am stat de vorbă de câteva ori cu acesta în octombrie sau noiembrie 1946 el mi-a propus să devin informatoare a O.Z.N.-a.Propunerea lui Bojidar Stanoievici am acceptat-o. La câteva zile după acceptarea propunerii am fost chemată de Boja Stanoievici la o întâlnire pe malul canalului Bega a Centralei Hidroelectrice din Timişoara unde am fost asteptaţi de Duşco Iovanovici, secretar al Ambasadei R.P.F.I. din Bucureşti. [...] ACNSAS, P 1143, vol. 1, ff. 376-381 -aici, f. 376.



***

[6. Juli 1950. Erklärung des als jugoslawischer Tito-Agent verhafteten ehemaligen Securitateoffiziers, Sava Bugarschi, Angehöriger der rumänienserbischen Minderheit] 
[6 iulie 1950. Declaraţia fostului ofiţer de Securitate, Sava Bugarschi, arestat sub acuzaţia de spionaj pentru Iugoslavia lui Tito, membru al comunităţii sîrbilor din România] 


ACNSAS, P 1143, vol 2, ff. 209-211


***


[8. Juli 1950. Protokoll des Ermittlungsbeamten, Securitatehauptmann Adrian Cociu, in dem die Beschuldigungen der 12 verhafteten „titoistischen Spione” zusammengefasst werden. Aus dem Protokoll wird hier nur der Absatz zu Vidoşa Nedici sowie der Schluss veröffentlicht. Die Schreibweise der am Ende des Dokuments aufgelisteten Namen wurde nicht verbessert.]

[8 iulie 1950. Proces verbal, întocmit de căpitanul anchetator Adrian Cociu, în care sintetizează învinuirile aduse celor 12 arestaţi „în urma informaţiunilor că pe teritoriul R.P.R., agenţii titoişti desfăşoară o activitate duşmănoasă regimului democraţiei populare din R.P.R., dirijată de de Siguranţa titoistă”. Mai jos reproducem fragmentul referitor la Vidoşa Nedici şi finalul documentului fără corectarea numelor, scrise, pe alocuri, greşit.]  

Nedici Vidosa, cetăţeană română, de naţionalitate jugoslavă, născută la 4 Martie 1924, în comuna Becicherecul Mic, Jud. Timiş-Torontal, fost funcţionară în Ministerul Afacerilor Interne, cu ultimul domiciliu în Bucureşti, Str. Dr. Lister Nr. 5.
A fost recrutată în serviciul de spionaj titoist în anul 1946 de către Bojidar Stanoievici şi Dusco Iovanovici, semnînd un angajament faţă de U.D.B-a (*) şi primind numele conspirativ de „Lipa”, apoi „Zina” şi în cele din urmă „Teo”.-
În activitatea sa de spionaj a transmis, pînă la data arestării, o serie de rapoarte informative.-
A avut legături în mod succesiv în munca de spionaj, cu Boja Stanoievici, Dusco Iovanovici, Nicola Milutinovici, Voia Balcici, Ranco Zet, Dobrita Bogdanovici şi Rafai Draga, cărora le transmitea rapoartele sale şi de la care primea instrucţiuni.-

Împreună cu Bojidar Stanoievici şi Milutinovici Nicola a făcut preparative de trecere frauduloasă a frontierei în Jugoslavia, procurînd-şi cu ajutorul lui Isac Milutin, ruda sa, legitimaţii de zonă.-
Pentru serviciile sale de spionaj în favoarea Siguranţei Jugoslave a primit de la aceştia – prin Ambasada Jugoslavă din Bucureşti – diferite ajutoare şi sume de bani.-

Cele de mai sus au fost constate din declraţiile acestora, precum şi a numiţilor: Konici Borislav, Radosavlievici Nicola, Mircov Milan, Iancovici Jiva, Panici Rada, Ghedos Teodorv Ravosie, Giurgev Pera, Ostoici Mihai, Jivanov Rada, Stoicovici Gheorghe, Vuievici Jiva, Geogea Ioan Ioachim, Tavladiat Libomir, Iovanov Arsa, Despotovici Bogdan, Paulievici Slobodar, Penlacichi Rada, Adamov Lazar, Bugarschi Sava, Petrov Bora, Vemici Lazar, Nedomachichi Marinco, Stanoiev Dobrivoi, Isac Milutin, Nicolin Lazar şi Popovici Borislav,
a căror declaraţii se află conexate la dosar.-
Drept pentru care am încheiat prezentul proces-verbal spre cele legale.
Căpitan de Securitate
(ştampilat şi semnat) (ss) Cociu Adrian

ACNSAS, P 1143, vol. 1, ff. 1-9, aici: ff. 8-9

(*) UDB (prescurtat şi: UDBA), Uprava državne bezbednosti (în lb. sîrbă: Управа државне безбедности), Oficiul Siguranţei de Stat. UDBa a fost înfiinţat în anul 1946 şi fusese serviciul secret succesor al lui Odjeljenje za zaštitu naroda (OZN, prescurtat şi OZNA), Serviciul pentru protecţia poporului, (în lb. sîrbă: Одељење за заштиту народа). Din 1944 pînă-n 1946 OZNA a fost poliţia secretă a Iugoslaviei. După demiterea şefului serviciului secret Aleksandar Ranković (1909-1983), în anul 1966, UDB a primit denumirea de Služba državne bezbednosti (Securitatea sau Siguranţa Statului), prescurtat SDB.  


***

[11. September 1950. Die Securitateermittler versuchen ihre rumänienserbischen Kollegen moralisch und politisch zu diskreditieren und benutzen dazu den Arzt und Legionär Nicolae Ighişan*]

[11 septembrie 1950. Medicul Nicolae Ighişan*, legionar, domiciliat în comuna timişană Vălcani, născut la 16 decembrie 1911, a fost ales de către Securitate să dea o declaraţie împotriva lui Sava Bugarschi, născut la data de 22 decembrie 1922 în comuna Sînmartinul Sîrbesc din judeţul Timiş, sublocotenet de Securitate, arestat şi învinuit ca „spion în solda lui Tito”. Ighişan relatează cum a fost „preluat” de către Bugarschi, după de fusese arestat în iunie 1949 la Sînnicolau-Mare. La Timişoara a fost interogat de Aurel Moiş(*), iar Bugarschi l-a îndemnat să scrie o declaraţie. După ce afirmă că în acest timp au intrat în cameră mai mulţi ofiţeri, Ighişan spune că „dintre cei cari erau în cameră mai mult a fost o femeie care se plimba nervoasă şi care în continuu punea aparatul de radio să cînte, pe urmă a plecat, a venit un domn Slt. înalt, solid, cu mustaţă neagră şi puţin chel, care l-a chemat pe civil de o parte, au discutat ceva în limba sîrbă, apoi m-au trimis jos la arestul Nr. 2, la celula 13, unde am fost dus de Dl. Slt. BUGARSCHI, de unde după masă pe la orele 4 ½-5, a venit Dl. Slt. BUGARSCHI foarte supărat şi m-a luat din nou la anchetă”.
Din afirmaţiile vagi ale lui Ighişan se desprinde, în continuare, că Securitatea căuta să fabrice noi dovezi pentru a-i incrimina pe ofiţerii sîrbi.

Dar iată ce scrie Ighişan în continuarea declaraţiei - care este o copie bătută la maşină:

„A venit Dl. Slt. BUGARSCHI foarte supărat şi m-a luat din nou la anchetă; de data asta m-a anchetat sumar d-lui şi a început să [mă] ironizeze şi să-mi spuie că-mi cunoaşte toate aventurile, şi că de data asta am nimerit-o foarte rău. După ce m-a anchetat verbal mi-a dat niste coale (!) de hîrtie să dau declaraţia în scris şi să încep cu o autobiografie. Am început să scriu şi dumnealui a plecat din cameră după ce venise o femeie, căreia Dl. BUGARSCHI i-a spus, ‚uite VIDA, ia-i o declaraţie’.-
Am început să-mi continui declaraţia în scris; între timp se plimba nervoasă prin cameră, îmi punea diferite întrebări în legătură cu plecarea, punea aparatul de radio să cînte, apoi venea şi citea din spate ce scriam. A stat cîtva timp, apoi m-a trecut în altă cameră unde era un domn plotonier major care foarte gentil, fără să mă cunoască, mi-a întins mîna, m-a poftit pe scaun, mi-a luat declaraţia care o dădusem şi deşi nu era terminată m-a pus prima dată să povestesc din nou tot ceea ce aveam de declarat. – În timp ce declaram, a intrat în cameră domnul Slt. înalt, puţin chel şi cu mustaţă neagră, care a schimbat cîteva vorbe în limba sîrbă, s-a uitat curios la mine şi a trecut în camera unde începusem să dau declaraţia. – Am continuat mai departe verbal, apoi deodată s-a deschis uşa de la camera unde intrase Dl. Slt., pe mine m-au pus cu faţa la perete într-un colţ, în care timp au intrat mai multe persoane în camera vecină.- După aceea m-a chemat la masă, m-am aşezat din nou jos şi mi-a cerut să povestesc din nou.- Am început să povestesc, iar din camera vecină cineva deschisese puţin uşa şi asculta, iar alţii înăuntru discutau în şoaptă.- După ce am terminat cu povestitul, mi-a luat din nou declaraţia, mi-a citit-o şi de la pagina unde începusem să declar cele petrecute în Serbia, din nebăgare de seamă făcuse o pată mare de cerneală pe hîrtie şi mă pune să scriu încă odată declaraţia, iar cînd am ajuns să declar ce se petrecuse în Serbia, m-a întrebat dacă am mult de scris, eu i-am răspuns că am vreo 2-3 pagini.- Atunci d-lui m-a întrebat dacă am fost la cină şi dacă am mîncat; i-am răspuns că nu, atunci mi-a spus că nici dumnealui nu a fost şi că se grăbeşte să plece şi să caut să termin în cîteva cuvinte, anume data cînd am intrat în Serbia şi cînd am fost dat îndărăt în România, căci restul nu interesează.- Eu însă l-am rugat să amînăm pentru ziua următoare, însă dumnealui nu a acceptat, ci mi-a dat voie să mai scriu vreo 20 de minute, apoi mi-a cerut să termin. Mi-a luat declaraţia, a trecut cu ea într-o cameră vecină, iar după vreo 20 de minute a venit cu dl. Slt. BUGARSCHI, care avea declaraţia în mînă şi care congestionat la faţă mi-a spus că-mi cunoaşte dumnealui aventurile şi să declar cum am vrut să plec cu avionul şi cu cine. I-am declarat verbal, iar dumnealui m-a luat şi m-a dus seara pe la vreo 9 ½ - 10 din nou la arestul Nr. 2, ironizîndu-mă dacă am destul aer în celulă şi că în Ungaria am avut mai mult.- Am stat în celula 13 două zile, unde mă puse Dl. Slt. BUGARSCHI, care e umedă, cu multă igrasie şi de unde într-o după masă, venind Dl. Maior MOIŞ (*), jos la arest, m-a scos şi m-a dus într-o celulă (21), unde aveam geam şi unde era aer. – După cîteva zile a venit Dl. Slt. BUGARSCHI şi cu Dl. Slt. înalt cu mustaţă şi chel, m-au scos din nou din celulă şi m-au dus într-o celulă fără geam şi foarte umedă (24), unde m-au ţinut vreo 10 zile, cînd la o inspecţie pe care o făcuse Dl. Maior i-am arătat hainele şi ghetele care mucegăiseră, m-a luat din celulă şi m-a mutat în celula 23, care avea geam spre curte.- După aceasta a mai venit Dl. Slt. BUGARSCHI, deschidea vizeta, se uita şi pleca. – După aceea am primit în fiecare zi [de mîncare – n.m. W.T] de la nişte sîrbi, care serviau (!) masa prin vizetă, spunîndu-mi că nu e nevoie să deschidă uşa că am aer destul, iar în mîncare găseam zilnic fie mucuri de ţigară şi beţe de chibrit arse sau alte murdării, iar într-o zi reclamînd cazul d-lui Major ARDELEANU şi miliţianului SERGHIE, dumnealor mi-au spus că le-a atras atras atenţia, însă dumnealor au răspuns obraznic că nu le pasă, căci ei sunt prieteni cu Dl. Slt. BUGARSCHI şi degeabă voiu reclama.- După aceea a venit şi Dl. Slt. BUGARSCHI şi mi-a spus că să nu mai fac vreo obiecţie, căci dumnealui are şi alte metode şi că nu sunt la pension.-
În timpul cît am fost în celula  24, am cerut să fiu scos la vizită medicală, deoarece eram blnav, însă nu mi s-a admis.-
Am insistat şi cu două zile înainte de ziua plecării din Timişoara la Bucureşti, a făcut Dl. Lt. Col. AMBRUŞ (*) o inspecţie jos la arest, i-am raportat şi dumnealui a dispus să fiu dus la vizită.- După două zile de la vizita d-lui Lt. Col. AMBRUŞ, am fost transportaţi vreo sută de persoane la Bucureşti.-
Aceasta îmi este declaraţia pe care o dau şi o semnez neforţat de nimeni.-
11 Sept. 1950                Ighişan Nicolae”


Din portretul făcut lui Sava Bugarschi în declaraţia agramată, bătută la maşină de un lucrător al Securităţii, trebuia să rezulte că sublocotentul de naţionalitate sîrbă se află în fruntea unui grup de infractori care încearcă să ascundă informaţiile despre situaţia din Iugoslavia pe care voia, chipurile, să le dezvăluie Ighişan. Arestul şi persoanele de etnie sîrbă care împărţeau masa sînt descrise în stil aluziv, lăsînd impresia existenţei unei conspiraţii a sîrbilor care ar fi reuşit să controleze chiar şi locurile de detenţie. În contrast cu aceste figuri întunecate de complotişti, maiorul Aurel Moiş (1918-1998) şi lt. col. Coloman Ambruş (1907-1987), care între anii 1949 şi 1954 era şeful Securităţii din Banat/Timişoara, sînt descrişi ca nişte funcţionari oneşti care se comportă uman cu deţinuţii şi care încearcă să contracareze acţiunile sîrbilor. 

Trimiterea insistentă la misterioasa femeie care dădea drumul la radio şi căreia Bugarschi i-a spus apoi pe nume „Vida” ar putea fi un indiciu că anchetatorii lui Ighişan au încercat să-l determine să spună că ar fi vorba despre Vidoşa Nedici. Semnalamentele acelui „domn Slt. înalt, solid, cu mustaţă neagră şi puţin chel” descris de Ighişan tot ca un ofiţer sîrb se potrivesc într-o oarecare măsură cu cele ale lui Dobrivoi Stanoiev, arestat şi el. În fişa personală a lui Stanoiev, întocmită  după arestarea sa, se precizează că era „bine făcut” şi că avea o înălţime de 1,82 m, iar în rubrica „fruntea”, respectiv „părul” au fost trecute următoarele caracteristici: „mijlocie”, respectiv „neted cu chelie”. Pe fotografia din faţă şi din profil al arestatului se poate vedea că purta mustaţă. Ca semn particular se reţine în acest document că avea „o cicatrice pe frunte în partea dreapta”, (cf. ACNSAS, P 1143, vol. 13, f. 64v) ceea ce Ighişan nu menţionează. Într-o declaraţie, datată 21 iunie 1950, Stanoiev susţine c-ar fi semnat, deja în 1945, „cu mînă proprie şi nesilit de nimeni” un angajament „cu următorul conţinut”: „Mă oblig ca să furnizez informaţii Partidului Comunist Iugoslav(!) şi nu voi divulga la nimeni acest secret, în caz de divulgare voi fi împuşcat” (cf. ACNSAS, P 1143, vol. 13, f. 47).

Nu este exclus nici faptul ca securiştii care s-au ocupat de identificarea şi anchetarea „titoiştilor” să fi inventat povestea despre ofiţereasa sadică şi brutală cu scopul de a-i conferi lui Vidoşa Nedici o imagine amorală, demonică şi cît mai odioasă, potrivită cu imaginea de spioană politică „titoist”-perversă care fusese croită în laboratoarele scenariilor.
Nu i s-a acordat nicio importanţă faptului că în acea perioadă Nedici era doar dactilografă. Este improbabil ca ea să-l fi interogat pe Ighişan. În august 1949 fusese detaşată la Bucureşti. Nu ştim dacă au mai existat şi alte încercări de discreditare a lui Nedici şi dacă cineva i-a desenat portretul în conformitate cu intenţiile anchetatorilor. Cert este că în folclorul penitenciar a început să circule legenda despre sîrboaica sadică de la Timişoara căreia îi plăcea să-i lovească pe deţinuţi pe testicule. Legenda a fost inclusă şi în Lexiconul negru, editat de Doina Jela şi publicat de Humanitas, în 2001.
Reproducem aici articolele din acest „lexicon” plin de colportaje, supoziţii, legende anticomuniste îngroşate şi inexactităţi evidente în care se vorbeşte despre Vidoşa [Vida] Nedici.



1) Bugarski Sava – ofiţer torţionar la Securitatea din Timişoara în septembrie 1949. Menţionat de Remus Radina(*). Sîrb de origine, tortura împreună cu Vida Nedici. Erau amîndoi agenţi ai serviciilor de spionaj sîrbe. Un alt memorialist l-a întîlnit în 1950 în închisoarea de la Făgăraş, destinată fostei poliţii şi vechiului aparat de represiune, unde intrase în calitatea lui de titoist, devenind astfel victima regimului pe care-l servise „cu devotament sălbatic“. Sava Bugarski fusese seminarist, apoi intrase în rîndurile partizanilor lui Tito. „Nu ştiu ce va fi făcut el ca partizan al lui Tito, dar după 23 august, pe baza acestei apartenenţe, a ajuns unul dintre cei mai sălbatici anchetatori ai românilor din Banat (îndeosebi legionari), care după ce luptaseră împotriva comuniştilor intraseră pe mîna securităţii.“ Bugarski avea pe deasupra reputaţia unui turnător deconspirat. (Theodor Duţu, După 50 de ani …, II, 261). – cf. Doina Jela, Lexiconul negru. Unelte ale represiunii comuniste, Humanitas, 2001, pp, 57-58.

(*) Remus Radina (1924-2012), fost detinut politic, autor al scrierii memorialistice, „Testamentul din morgă” (cf. un necrolog semnat de Cicerone Ioniţoiu)


2) Hegheduş Margareta – ofiţer de Securitate, a împuşcat partizani în munţi şi a torturat pe cei arestaţi. Consemnată în „lista“ lui Cicerone Ioniţoiu, cu precizarea: „chinuia, împuşca cu aceeaşi bestialitate ca şi Vida Nedici“. - Ibid., p. 134.

3) Nedici Nicola – ofiţer de Securitate la începutul regimului comunist. L-a omorît pe străzile Aradului pe protopopul Mayer. A împuşcat un inginer, pe nume Tomşa. A fost ucis la rîndul lui, de femei la fabrica de spirt din Pecica. Nu se ştie dacă era bărbatul Videi Nedici(*). A fost şi el condamnat în acelaşi proces cu ea, pentru spionaj în favoarea lui Tito, la 3 ani închisoare corecţională. – Ibidem, p. 191.

(*) Cînd a fost arestată, Nedici nu a fost căsătorită (n.m.)

4) Nedici Vidosa (Vida) – originară, se pare, din Turda, ca şi Augustin Albon şi Liviu Borcea. Alţi memorialişti deţin totuşi informaţia că era originară din comuna Becicherecul Mic din aceeaşi regiune. Lucra la Securitatea din Timişoara în septembrie 1949(*), în subordinea lui Bugarschi, şef al Securităţii pe întreaga regiune a Banatului(**). Era translatoare şi anchetatoare. Era vestită pentru neverosimila ei cruzime şi pentru metoda de tortură preferată: bătaia cu creionul la testicole. A fost condamnată la moarte, într-un grup de „spioni şi trădători aflaţi în slujba serviciului de spionaj al clicii fasciste al lui Tito“, în august 1950. De data aceasta, ghilimele ar putea să şi lipsească. Făcuse spionaj pentru Tito, recrutată fiind de Duşan Iovanovici, prim secretar al ambasadei Iugoslaviei la Bucureşti. A fost graţiată cînd s-au reluat relaţiile cu Tito şi scoasă la pensie cu gradul de colonel. După eliberare a fugit în Iugoslavia, de frica deţinuţilor pe care-i torturase îngrozitor şi care juraseră s-o ucidă. Printre foştii deţinuţi politici se crede că ar trăi încă, în Iugoslavia, pe lîngă Vîrşeţ. Micaela Ghiţescu, scriitoare şi traducătoare, care a cunoscut-o în închisoare la Mislea, crede că acest lucru este improbabil. Se pare că a cunoscut-o în calitate de instructoare în ale torturii şi Franţ Ţandără. Este una din puţinele femei-torţionar al cărei nume este cunoscut. Cazul ei a atras atenţia cercetătorilor şi analiştilor, predilecţia ei pentru plăcerea de umilire a virilităţii, prilejuind unora dintre ei analogii şi trimiteri la ritualurile castratoare ale zeiţei Cybelle de odinioară.
În ianuarie 2008, un fost titoist, Slobodan Glumatz, fost angajat la editura minorităţilor naţionale, înainte de 1989, m-a abordat pentru a-mi spune că trecutul de torţionară al Videi Nedici e o legendă a memorialişticii anticomuniste, că femeia nu a fost şi nu ar fi putut fi niciodată torţionară, ci doar traducătoare, şi că la data discuţiei noastre, trăia la Belgrad, bolnavă, în vîrstă de 84 de ani. O carte reeditată în exact acele zile, Ia-ţi boarfele şi mişcă, Oana Orlea, vorbeşte despre faptul că şi această fostă deţinută o cunoscuse în închisoare şi că un coleg, deţinut şi el, o recunoscuse apoi într-o fotografie, ca fiind cea care îl bătuse în timpul anchetei, cu metoda cunoscută. – Ibid., p. 192.


(*) În septembrie 1949 nu a mai fost la Timişoara, fiind transferată deja în august la Bucureşti, iar (**) Sava Bugarschi nu a fost şeful Securităţii.

* Pentru detalii biografice referitoare la Nicolae Ighişan vezi, William Totok, Elena Irina Macovei, Între mit şi bagatelizare. Despre reconsiderarea critică a trecutului, Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa armată anticomunistă din România (Zwischen Mythos und Bagatellisierung. Über die kritische Vergangenheitsbewältigung, Ion Gavrilă Ogoranu und den bewaffneten, antikommunistischen Widerstand in Rumänien), Polirom, Iaşi, 2016, pp. 273, 286-287, 289, 291.

***


[1994. Neagu Cosma (1925-2007), Generalmajor, von 1950 bis 1989 aktiver Securitateoffizier, nach der Wende Tätigkeit im Geheimdienst SRI – Serviciul Român de Informaţii / Rumänischer Nachrichtendienst – hat in seinem 1994 veröffentlichten, pseudo-memorialistischen Buch, Die Kuppel. Die Securitate von innen gesehen, auch einige Seiten über die so genannten Tito-Spione geschrieben. Er erwähnt u.a. Vidoşa Nedici und Sava Bugarschi sowie weitere mitimplizierte Personen in die stalinistische Inszenierung, deren Namen er jedoch - absichtlich oder auch unabsichtlich - teilweise falsch geschrieben hatte.]


[1994. Neagu Cosma (1925-2007), general-maior, activ în cadrul Securităţii din 1950 pînă-n 1989, iar după schimbarea regimului în cadrul SRI, a dedicat aşa zişilor spioni titoişti cîteva pagini în cartea sa, chipurile, memorialistică, Cupola. Securitatea văzută din interior. Pagini de memorii, din 1994, în care vorbeşte şi despre Vidoşa Nedici şi Sava Bugarschi, făcînd trimiteri vagi la activitatea acestora şi stîlcind – intenţionat sau neintenţionat - numele altor implicaţi în această făcutură stalinistă.]
Neagu Cosma, Cupola. Securitatea văzută din interior. Pagini de memorii (Die Kuppel. Die Securitate von innen gesehen. Memoiren), Editura Globus, Bucureşti, 1994, pp. 94-95

***



1. 11. 2017

Între folclor penitenciar şi realitate. Cine a fost Vidoşa Nedici?, RFE, 1.11. 2017


***


Zum gleichen Thema / Pe acelaşi subiect 

Deutsche Securitateoffiziere – Ofiţeri de Securitate germani, 6.11. 2015 

Martin Schnellbach, 10.8. 2016
Gen. Viliam Steskal (alias Wilhelm Steskahl), 8.6. 2017 



Erstellt 8.8. 2018 - Aktualisiert 22. 9. 2018, 18:25 h