Proteste & Securitate 3

Bücher von

Siehe auch - a se vedea şi:

Ellenpontok

Proteste & Securitate 

Proteste & Securitate 1 

Proteste & Securitate 2

„Rudy“ & „Rusz Peter“

"Hegel" und das ungarische Mediengesetz

Securitate und reformierte Kirche - Securitatea şi Biserica Reformată 

***

Szőcs Géza

Aktualisiert - actualizat: 1.8. 2011, 21:51 h

„Ich bin der Ansicht, man sollte die Vergangenheit all jener, die andere denunziert haben, mit einer Glühbirne von tausend Watt durchleuchten. Mehr noch, ich würde sie kraft eines Gesetzes dazu verpflichten, bei ihren Opfern anzuklopfen und sie um Entschuldigung zu bitten.“

Szőcs Géza, Indianerworte im Wind. Gedichte und andere Texte, Drei Raben, Budapest 2009, S. 74

***

[25. Mai 1976. Der Ady-Endre-Literaturkreis aus Großwardein/Oradea wird zu einem wichtigen Zielobjekt der Securitate]

[25 mai 1976. Cenaclul Ady Endre din Oradea devine un obiectiv important al Securităţii ]

[1976. május 25. A nagyváradi Ady Endre Irodalmi Kör a Securitate kiemelt célpontjává válik]

***

[18. April 1978. Der Securitatechef aus Großwardein / Oradea, Oberstleutnant Traian Sima verlangt vom Kreisinspektorat Klausenburg Belege für die Tätigkeit mehrerer Autoren, die sich selber als "junge Wilde" bezeichnen und den ungarischen Ady-Endre-Literaturkreis besuchen]
[18 aprilie 1978. Şeful Securităţii din Oradea, lt.-col. Traian Sima cere Inspectoratului Judeţean Cluj materiale din care rezultă activitatea unor autori care „se autodenumesc »tineri furioşi«“ şi care frecventează cenaclul maghiar Ady Endre]

ACNSAS, I 210560 vol. 1, f. 49.

***

[12. Mai 1979. „Bărdac Ioan“, einer der eifrigsten Securitatmitarbeiter aus Großwardein/Oradea, berichtet seinem Führungsoffizier, Oberstleutnant Ioan Budai, über die Mitglieder des Ady-Endre-Literaturkreises. Der 1945 geborene „Bărdac Ioan“, Verfasser mehrerer Bücher, der heute als Fachberater römisch-katholischer Kirchenkreise tätig ist, spielte 1981-82 eine Schlüsselrolle bei der Verfolgung der Herausgeber der Samisdatzeitschrift „Ellenpontok“]
[12 mai 1979. „Bărdac Ioan“, unul dintre cei mai zeloşi colaboratori ai Securităţii din Oradea, relatează ofiţerului său de legătură, lt.col. Ioan Budai, despre membrii cenaclului Ady Endre. „Bărdac Ioan“, născut în anul 1945, autorul mai multor cărţi, azi consilier al unor cercuri romano-catolice, între anii 1981-1982 a jucat un rol cheie în declanşarea represiunii contra editorilor revistei de samisdat, „Ellenpontok“]

Ausschnitte - Fragmente: Montage bestehend aus dem Kopf und dem Schluss des Berichts  / Montaj compus din începutul şi finalul notei,ACNSAS, I 210560, vol. 1, ff. 119-120.

***

[22. Januar 1980. „Bihari“ berichtet seinem Führungsoffizier Oberstleutnant Maklari über die Absicht der Mitglieder des Ady-Endre-Literaturkreises aus Großwardein/Oradea, einen Antrag zur Gründung einer offiziellen ungarischsprachigen Literaturzeitschrift zu stellen]
[22 ianuarie 1980. „Bihari“ relatează ofiţerului său de legătură, lt.-col. Maklari, despre intenţia membrilor cenaclului Ady Endre din Oradea de a se adresa forurilor competente în vederea obţinerii unei aprobări pentru înfiinţarea unei reviste literare în limba maghiară]

ACNSAS, I 210560, vol. 1, ff. 176

***

[1980-er Jahre - ohne Datum. Personalbogen von Ara-Kovács Attila, "bearbeitet" seit 1978 in einem OV, und Tóth Károly Antal, bearbeitet seit 1980 in einem OV, Mitglieder des Ady-Endre-Literaturkreises aus Großwardein/Oradea, Mitinitiatoren der ersten Samisdatzeitschrift aus Rumänien: "Ellenpontok"]
[Anii 1980 - nedatat. Fişele personale ale lui Ara-Kovács Attila, "lucrat" în D.U.I. din 1978, şi Tóth Károly Antal, "lucrat" în DUI din 1980, membri ai cenaclului literar Ady Endre din Oradea, co-iniţiatori ai primei publicaţii samisdat din România: "Ellenpontok"]

Ausschnitte - Fragmente: Montage bestehend aus den Personalbogen / Montaj compus din fişele personale, ACNSAS, I 210560, vol.1, f. 9 + f. 14

***


[27. März 1980. „Bărdac Ioan“ informiert seinen Führungsoffizier, Oberstleutnant Ioan Budai, über die jüngsten Vorgänge im Ady-Endre-Literaturkreis aus Oradea/Großwardein, über die Amtsenthebung von Nagy L. Robert und die Übernahme der Leitung durch Toth Károly, der von ihm rechtskundliche Ratschläge erwartet, über die zunehmende Unzufriedenheit der ungarischen Intellektuellen und deren Sicht angesichts der Zuspitzung der Konflikte mit der aggressiv-nationalistischen Securitaterepression]
[27 martie 1980. „Bărdac Ioan“ îl informează pe lt.col. Ioan Budai despre ultimele întîmplări în cadrul cenaclului Ady Endre din Oradea, despre demiterea lui Nagy L. Robert şi preluarea conducerii cercului de către Toth Károly - care voia sfaturi juridice de la informator -, despre creşterea nemulţumirilor în rîndul intelectualilor maghiari şi opiniile acestora faţă de ascuţirea conflictelor cu represiunea naţionalist-agresivă a Securităţii]

ACNSAS, I 210560, vol. 1, ff. 218-220v

***

[11. Juni 1980. "Bărdac Ioan" berichtet über ein Gespräch mit Toth Károly, der ihm über einen an das ZK der RKP gerichteten Brief erzählte, in dem die Gründung einer ungarischsprachigen Zeitschrift gefordert wird; laut Bericht wurde der Brief von 65 Personen aus Klausenburg, Tîrgu Mureş und Bukarest unterschrieben: Ernő Gáll, Kányádi Sándor, Fodor Sándor, József Aradi, András Sütő, József Méliusz, Bodor Pál u.a., Létay Lajos und Szilágyi István sollen jedoch ihre Unterschrift verweigert haben]
[11 iunie 1980. "Bărdac Ioan" informează despre discuţia cu Toth Károly referitoare la memoriul înaintat CC al PCR pentru înfiinţarea unei reviste în limba maghiară pe care l-ar fi semnat 65 de persoane din Cluj, Tîrgu Mureş şi Bucureşti între care se află: Ernő Gáll, Kányádi Sándor, Fodor Sándor, József Aradi, András Sütő, József Méliusz, Bodor Pál, iar Létay Lajos şi Szilágyi István ar fi refuzat semnătura]

ACNSAS, I 210560, vol. 1, ff. 260-260v

[21. August 1980. Mitteilung der Securitatea aus Klausenburg/Cluj über die Initiative einiger Mitglieder des Ady-Endre-Literaturkreises in einem Brief an das ZK der RKP die Gründung einer ungarischsprachigen Literaturzeitschrift zu fordern; der Brief wurde, wie es im untenstehenden Dokument heißt, u.a. von Gitay István, Zudor János, Kőrössi Papp József, Ara-Kovács Attila, Hunyadi Mátyás, Varga Gábor unterschrieben, Mózes Attila hat sich „geweigert“ zu unterschreiben, Ernő Gáll und Benkő Samu hingegen haben sich "herausgeredet" und nicht unterzeichnet]
[21 august 1980. Securitatea din Cluj informează Inspectoratul din Oradea despre iniţiativa unor membri ai cenaclului Ady Endre de a se adresa CC al PCR printr-un memoriu în care se cere înfiinţarea unei reviste literare în limba maghiară; potrivit documentului, scrisoarea a fost semnată de: Gitay István, Zudor János, Kőrössi Papp József, Ara-Kovács Attila, Hunyadi Mátyás, Varga Gábor ş.a., Ernő Gáll şi Benkő Samu s-au „eschivat“ de a semna iar Mózes Attila „a refuzat“ să-şi dea semnătura]

ACNSAS, I 210560, vol. 1, ff. 262-262v

[30. Januar 1985. Um „Sabău“ zu diskreditieren, versucht die Securitate die zwischen Szőcs Géza und Kányádi Sándor existierenden Spannungen zu instrumentalisieren]
[30 ianuarie 1985. În vederea discreditării lui „Sabău“, Securitatea încearcă să instrumentalizeze tensiunile existente între Szőcs Géza şi Sándor Kányádi ]

ACNSAS, I 160234 vol. 3, ff. 98-100

(*) Einzelheiten zu "Hegel" hier - Detalii despre "Hegel" aici. 

Der inoffizielle Securitatemitarbeiter "Hegel" als "graue Eminenz" des umstrittenen ungarischen Mediengesetzes.

(**) Weitere Einzelheiten zu "Ellenpontok" in Fußnote 2 zum Bericht vom 15. September 1982 über die Deutschlandreise von "Sorin". 
Alte detalii despre revista "Ellenpontok" (Contrapuncte) în nota 2 la subsol în raportul din 15 septembrie 1982 despre călătoria lui "Sorin" în RFG. 

Securitate und reformierte Kirche - Securitatea şi Biserica Reformată 

***
[14. Juli 1987. Der rumänienungarische Schriftsteller Kányádi Sándor protestiert gegen die Menschenrechtsverstöße in Rumänien, gegen die Missachtung der Minderheitenrechte und gibt seinen Austritt aus dem Schriftstellerverband bekannt]
[14 iulie 1987. Scriitorul maghiar din România, Kányádi Sándor protestează împotriva încălcării drepturilor omului şi împotriva nerespectării drepturilor minoritare, anunţînd că demisionează din Uniunea Scriitorilor]

Eigenes Archiv / Document din arhiva proprie

Hinweise auf dieses Dokument im OV "Karoly"- trimiteri la acest document în DUI "Karoly":  ACNSAS,  I 203447, vol. 8,  ff. 162-163

***

[16. November 1987. Der Ungarische Schriftstellerverband solidarisiert sich mit Kányádi Sándor und äußert sich besorgt angesichts der jüngsten Entwicklungen in Rumänien]
[16 noiembrie 1987. Uniunea Scriitorilor din Ungaria se solidarizează cu Sándor Kányádi şi îşi exprimă îngrijorarea faţă de evoluţia situaţiei din România]

Budapester Rundschau, 16. 11. 1987

***

Proteste & Securitate 2

Nebenhandlungen - acţiuni secundare

Siehe auch - a se vedea şi:

Proteste & Securitate 

Proteste & Securitate 1 

Proteste  & Securitate 3

„Rudy“ & „Rusz Peter“

"Hegel" und das ungarische Mediengesetz

Securitate und reformierte Kirche - Securitatea şi Biserica Reformată 

Aktualisiert - actualizat 4.12.2012, 18:35 h

Keszthelyi Gyula ist im Alter von 78 Jahren in Budapest verstorben. 
Keszthelyi Gyula a murit la virsta de 78 de ani, la Budapesta.

[15. März 1985. „Rusz Peter“ stochert im Stammbaum von Keszthelyi Gyula, um dessen Volkszugehörigkeit herauszubekommen]

[15 martie 1985. „Rusz Peter“ cercetează genealogia lui Keszthelyi Gyula, pentru a afla apartenenţa etnică a acestuia]

[Fragmente - Collage - colaj - hjs-online]

 ACNSAS, FCX 2456, ff. 36-37

***
[9. November 1985. Der Chef der Klausenburger Securitate Oberst Nicolae Ioniţă und der Leiter der lokalen Abteilung 1/B, Oberst Florian Oprea informieren den Leiter der Hauptabteilung 1 aus Bukarest, Generalmajor Aron Bordea über die Anweisungen des Ersten Sekretärs des Klausenburger Kreisparteikomitees, welche Maßnahmen man gegen Szőcs Géza und Tőkés László ergreifen soll]

[9 noiembrie 1985. Şeful Securităţii din Cluj, col. Nicolae Ioniţă, şi şeful Biroului 1/B, col. Florian Oprea, îl informează pe şeful Direcţiei 1 din Bucureşti, gen.-mr. Aron Bordea despre măsurile dispuse de primul secretar al Comitetului Judeţean de partid Cluj asupra lui Szőcs Géza şi Tőkés László]

ACNSAS, I 160234, vol. 1, f. 203-204v

***

[15. Juli 1986. Mitteilung über Keszthelyi Gyula, dem im OV „Carol" bearbeitetn Vater von Keszthelyi András, Mitarbeiter der Zeitschrift „Ellenpontok"]

[15 iulie 1986. Notă privindu-l pe Keszthelyi Gyula, lucrat în DUI „Carol", tatăl lui Keszthelyi András, participant la editarea revistei „Ellenpontok"]

ACNSAS, FCX 2456, f. 24

***

[28. Februar 1987. „Rusz Peter“, der maßgeblich an der Verfolgung des harten Kerns der „Ellenpontok“-Herausgeber beteiligt war und als naher Verwandter von einem der Autoren der Securitate brauchbare Informationen für die erfolgreiche Durchführung der Operation „Revista“ - „Die Zeitschrift“ - geliefert hatte, beschreibt seinem Führungsoffizier, Oberst Florian Oprea, das Verhalten von Keszthelyi Gyula hinsichtlich der in Budapest veröffentlichten, umstrittenen „Geschichte Siebenbürgens“ ^*)]

[28 februarie 1987. „Rusz Peter“, care a contribuit intens la anihilarea nucleului care a redactat publicaţia de samisdat „Ellenpontok“, furnizînd informaţii utile în cazul acţiunii „Revista“, fiind un apropiat al unuia dintre autori, descrie ofiţerului său de legătură, col. Florian Oprea, reacţia lui Keszthelyi Gyula vis-a-vis de controversata „Istorie a Ardealului“ ^*), publicată la Budapesta]  

ACNSAS, FCX 2456, f. 31

^*) Deutsche Fassung - ediţia germană: Béla Köpeczi (Hg./ed.), Kurze Geschichte Siebenbürgens, Akadémiai Kiadó, Budapest 1990.

*** 

Überwachung der Schriftsteller - Supravegherea scriitorilor

[17. März 1966. „Petrescu” berichtet Oberleutnant Grigore Baiaş von der Securitate in Kronstadt, über den  Literaturkreis „Michael Königes” aus Zeiden]

[17 martie 1966. „Petrescu” relatează lt. maj. Grigore Baiaş de la Securitatea din Braşov despre cenaclul literar german din Codlea, „Michael Königes”]

ACNSAS, R 136040, vol. 2, ff. 52-53

*** 

[28. April 1966. „Petrescu” berichtet Oberleutnant Grigore Baiaş von der Securitate in Kronstadt, welche Meinung IvanDeneş von Georg Scherg hat]

[28 aprilie 1966. „Petrescu” relatează lt. maj. Grigore Baiaş de la Securitatea din Braşov despre părerea exprimată de Ivan Deneş în legătură cu Georg Scherg]

ACNSAS, R 136040, vol. 2, f. 48

***

[20. Mai 1967. „Ludwig Leopold” berichtet seinem Führungsoffizier Hauptmann Gheorghe Preoteasa über eine Lesung von Georg Scherg, die am 17. Mai im deutschen Literaturkreis in Bukarest stattfand]

[20 mai 1967.„Ludwig Leopold” relatează căpitanului Gheorghe Preoteasa despre o lectură a lui Georg Scherg care a avut loc pe data de 17 mai în cadrul cenaclului literar german din Bucureşti]

ACNSAS, R 136040, vol. 2, ff. 40-42

***

[30. Mai 1967. „Walter Ion” berichtet seinem Führungsoffizier, Hauptmann Gheorghe Preoteasa über eine Lesung von Georg Scherg, die am 17. Mai im deutschen Literaturkreis in Bukarest stattfand]

[30 mai 1967. „Walter Ion” relatează căpitanului Gheorghe Preoteasa despre o lectură a lui Georg Scherg care a avut loc pe data de 17 mai în cadrul cenaclului literar german din Bucureşti]

ACNSAS, R 136040, vol. 2, ff. 38-39

***

[1980-er Jahre. Undatiert. Foto von Gáll Ernő, auf der ersten Seite des OV „Goga” aus dem 4. Band seiner Akte]

[Anii 1980. Nedatat. Fotografia lui Gáll Ernő, prima pagină a volumului 4 al DUI „Goga”]

ACNSAS, I 210370, vol. 4, f. 1

***

[16. Januar 1988. Gáll Ernő - geb. 4. April 1917 in Oradea / Großwardein / Nagyvárad, gest. 18. Mai 2000 in Cluj / Klausenburg / Kolozsvár – ehemaliger Chefredakteur der rumänienungarischen Kulturzeitschrift aus Klausenburg, „Utunk”, bearbeitet in einem Operativen Vorgang unter dem konspirativen Namen „Goga”, wurde am 23. Dezember 1987 von dem Leiter der Hauptabteilung 1 aus Bukarest, Oberst Gheorghe Raţiu, und dem Chef der Securitate aus Klausenburg, Oberst Nicolae Ioniţă, wegen „nationalistisch-irredentistischen Umtrieben” verwarnt, und zwar weil er Beziehungen zu Personen unterhielt, die an der Herausgabe der Samisdatzeitschrift „Ellenpontok” beteiligt waren, sowie zu dem von Molnár Gusztáv gegründeten linksgerichteten Soziologiekreis „Limes”]  

[16 ianuarie 1988. Gáll Ernő - n. 4 aprilie 1917 la Oradea, m. 18 mai 2000 la Cluj - fostul redactor şef al publicaţiei culturale maghiare din Cluj, „Utunk”, lucrat în D.U.I. sub denumirea conspirativă „Goga”, a fost atenţionat pe data de 23 decembrie 1987 de către col. Gheorghe Raţiu, şeful Direcţiei I din Bucureşti, şi col. Nicolae Ioniţă, şeful Securităţii din Cluj, pentru „manifestări naţionalist-iredentiste”, pentru că întreţinea legături cu persoane lucrate în acţiunea „Editorul” – adică a celor care au scos revista de samisdat „Ellenpontok” – şi cu cercul sociologilor de stînga „Limes”, iniţiat de Molnár Gusztáv]  

ACNSAS, I 210 370, vol. 3, ff. 279-282

***

[12. April 1988. Abschrift einer von Radio Free Europe ausgestrahlten Vorstellung des Buches des früheren Philosophieprofessors an der Universität Babeş-Bolyai und „entlassenen Redakteurs” der Zeitschrift „Korunk” aus Klausenburg, Gáll Ernő, „Die osteuropäischen Intellektuellen und die nationalen Bestrebungen der Minderheiten”, erschienen im Kossuth Verlag in Budapest, in dem er die Überlegungen einiger Marxisten einbaut, die in der Zeit des dogmatischen Stalinismus verboten waren]

[12 aprilie 1988. Buletin „El” – Europa liberă – nr. 39; transcrierea unei prezentări a cărţii „fostului profesor de filozofie” de la Universitatea Babeş-Bolyai şi „redactorului destituit” al revistei „Korunk” din Cluj-Napoca, Gáll Ernő, „Intelectualii est-europeni şi aspiraţiile naţionale ale naţionalităţilor”, apărută la editura Kossuth din Budapesta, în care integrează şi ideile unor marxişti care în perioada dogmatismului stalinist erau tabuizaţi]

ACNSAS, I 210370, vol. 4, ff. 72-74

9.4. 2014: Erezia naţionalistă a comunismului românesc. 50 de ani de la publicarea aşa numitei „Declaraţii din Aprilie” şi un material inedit din arhivele Securităţii, privindu-l pe Gáll Ernő, RFE, 9 aprilie 2014 

Erezia naţionalistă a comunismului românesc

50 de ani de la publicarea aşa numitei „Declaraţii din Aprilie” şi un material inedit din arhivele Securităţii, privindu-l pe Gáll Ernő.

• Tipărește
• Comentariu
• Recomand

• 

Multimedia

Audio

• Jurnal de corespondent: William Totok (Berlin)
  • Ascultă
  • Playlist

MĂRIMEA TEXTULUI 

William Totok

09.04.2014

Între 15 şi 22 aprilie 1964 a avut loc plenara lărgită a Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. Cu acest prilej au fost prezentate neînţelegerile ivite între Partidul Comunist Chinez şi Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Conducerea PMR s-a pronunţat în legătură cu polemica ivită între cele două partide, încercînd să intervină în vederea încetării polemicii.

Polemica a fost apreciată de către români drept „deosebit de ascuţită”, putînd periclita o scindare a mişcării comuniste mondiale şi a lagărului socialist. Partea română care a încercat să joace un rol de arbitru a insistat pe lîngă cele două părţi „să înceteze neîntîrziat” divergenţele, informînd şi celelalte partide comuniste şi muncitoreşti asupra demersului PMR.

Raportul privind lucrările plenarei, publicat în presă, cît şi într-o broşură intitulată „Declaraţia cu privire la poziţia Partidului Muncitoresc Român în problemele mişcării comuniste şi muncitoreşti internaţionale” (Editura Politică, Bucureşti, 1964) a intrat în istorie sub denumirea scurtă „Declaraţia din aprilie”. În esenţă, „Declaraţia” constituie încercarea vizibilă de emancipare a României comuniste de sub tutela Moscovei (după retragerea trupelor sovietice în 1958), marcînd începutul cursului de independenţă, urmat şi de Ceauşescu după moartea lui Gheorghiu-Dej, în 1965, exprimată în propoziţia cheie: „Este dreptul exclusiv al fiecărui partid de a-şi elabora, de sine stătător, linia politică, obiectivele concrete, căile şi metodele atingerii acestora [...]” (Declaraţia..., p. 55).

Relevante pentru nesiguranţa autorităţilor din acea vreme privind intenţia conducerii superioare de a da publicităţii documentul amintit sunt tatonările Securităţii în rîndurile unor personalităţi importante din interiorul partidului care nu se aflau însă în prima linie. Securitatea trebuia să afle care este atitudinea acestor personalităţi şi bineînţeles era obligată să întocmească rapoarte în care sintetiza informaţiile culese. (Pregătirile minuţioase în vederea adoptării declaraţiei începuseră deja în februarie 1963 – a se vedea în acest sens şi volumul documentar al lui Florian Banu şi Liviu Ţăranu, Aprilie 1964. »Primăvara de la Bucureşti«. Cum s-a adoptat »Declaraţia de independenţă« a României? Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, p. LXXVII).

Un astfel de document este transcrierea unei înregistrări a convorbirii între şeful Direcţiei Regionale M.A.I. Cluj, maiorul Nicolae Pleşiţă şi Gáll Ernő, din 7 aprilie 1964. Discuţia s-a desfăşurat în cabinetul lui Pleşiţă.

Imagine a lui Gáll Ernö din arhivele CNSAS (Foto: ACNSAS)

Ernő Gáll (1917-2000) a fost un supravieţuitor al lagărului de la Auschwitz [rectificat: Buchenwald - W.T.] şi un influent intelectual de stînga care în perioada ceauşistă începuse să se distanţeze de linia naţionalistă a regimului, devenind un „obiectiv” al Securităţii care l-a „lucrat” în mai multe dosare de urmărire informativă (DUI), arhivate sub denumirile conspirative „Goga“, „Grecu“, „Graur“.

Gáll a criticat mai ales politica anti-minoritară şi vădit anti-maghiară promovată de Ceauşescu (despre care fostul general Pleşiţă spunea admirativ, în 2001, că era un „Codreanu în picioare”, amîndoi, liderul legionar şi cel comunist, fiind „români adevăraţi” – a se vedea: Viorel Patrichi, Ochii şi urechile poporului. Convorbiri cu generalul Nicolae Pleşiţă, prefaţă de Dan Zamfirescu, Editura Ianus Inf, Bucureşti, 2001, pp. 79-80). Gáll este autorul unor scrieri filozofice şi fusese după 1948 prorectorul Universităţii din Cluj şi redactor şef al revistei clujene „Korunk”.

Discuţia Gáll-Pleşiţă transcrisă de către un ofiţer de Securitate - care din cauza unor deficienţe tehnice a înţeles doar parţial ce s-a vorbit - seamănă cu textul unei piese absurde. Cităm aici, în încheiere, doar un fragment, care cuprinde aprecierile celor doi după ce au vorbit despre „Declaraţia” partidului, care urmează să fie dată publicităţii şi faţă de care Gáll nu are rezerve:

Imagine de arhivă: pagină a transcripției convorbirii Pleșiță-Gáll (Foto: ACNSAS)

„Pleşiţă: „E normal să existe o preocupare, nu poţi să stai pasiv, indiferent faţă de (întrerupt)”.

Gáll: „Şi mai ales pentru cei pentru care socialismul este o problemă de moarte şi de viaţă”.

Pleşiţă: „Bineînţeles! Sigur că da! Unii stau în expectativă, poate nici mai înainte n-au făcut nimic, şi nici după aceea n-au făcut, şi apoi le e indiferent, asistă. Ori asta nu se potriveşte nouă, nu se poate să se potrivească. Nu se poate!”

Gáll: „Ce povesteşte tov. DRĂGHICI?”

Pleşiţă: „Nu s-a angajat în probleme de astea se ocupă... (întrerupt)”.

Gáll: „Se ocupă şi de problemele industriei”.

Pleşiţă: „D-apoi el pentru asta a venit de fapt, pentru asta a venit. A fost şi la Baia Mare, a fost Iscovescu de la Ministerul de Chimie... şi o serie de alţi tovarăşi aşa şi au înaintat situaţia de la combinat deci... (întrerupt)”.

Gáll: „Combinatul ăsta”.

Pleşiţă: „Chimic. De celuloză!”

Gáll: „De celuloză.”

Pleşiţă: „Nu, se lucrează însă, e destul de avansat. N-aţi fost pe acolo?”

Gáll: „E ceva frumos am auzit. Am auzit că e un combinat mare de tot.”

Pleşiţă: „Da, va fi un combinat mare de tot. Unul din cele mai mari combinate... (întrerupt).”

Gáll: „Cred. Fiindcă şi aceasta a avut [o] orientare foarte bună.”

Pleşiţă: „De la bun început şi s-au făcut salturi uriaşe.”

Gáll: „Uriaşe, da! Foarte mult în această problemă e faptul că noi am fost mai deştepţi decît sovieticii.”

Pleşiţă: „Da, se pare că am luat-o înainte!”

Gáll: „Da, în problema agriculturii... (întrerupt).”

Pleşiţă: „Acum e asigurată o corelare mai perfectă între... (întrerupt).”

Gáll: „Un singur lucru vă rog, aş vrea să, cum stăm la... la balanţă? (Nota secţiei: nu se înţelege din cauza telefonului)Tr”

Pleşiţă: „Trăim pe o cale destul de... (întrerupt), (Nota secţiei: din cauza zgomotului de afară - nu se înţeleg cîteva idei).”

Gáll: „... să nu se slăbească sau... (întrerupt).”

Pleşiţă: „Fără a pleca de la filosofia abstractă, se confirmă că existenţa determină... conştiinţa. Au fost greutăţi care se ştiu de la început însă, acum deja au început să să consolideze gospodăriile oamenilor, au început să vadă că pe măsură ce conduc asigură existenţa şi s-a schimbat mult... fără a face paradă pentru că greutăţi încă mai sînt. Cred însă că cu ocazia punerii în funcţiune a combinatelor acestora mari tipice se va rezolva o problemă deosebită în ce priveşte întreţinerea solului, problema îngrăşămintelor chimice care mai ales pentru regiunea asta, pentru Ardeal e absolut necesară. Aici e absolut. E pantă şi sînt multe precipitaţii şi asta face ca solul să se cureţe. E nevoie ca solul să se îmbunătăţească, să-l îngraşe.”

Gáll: „Chiar şi aceste... ar fi să nu spun că, era o necesitate să nu venim cu aceste, că ce s-a contractat oamenilor le-a dat chitanţă şi şi-au făcut socoteala cît vor primi, atîtea şi atîtea, însă cum am putea să... (întrerupt).”

Pleşiţă: „Da, e o chestiune care s-a analizat în cadrul biroului şi chiar pe scală centrală şi s-a spus că aceasta a avut o influenţă între... (întrerupt). Necazurile au plecat îndeosebi de la modul defectuos mecanic în care unele organe locale în consiliile agricole, nu-i aşa, împărţirea obligaţiilor s-a dat poate în cadru mecanic şi atuncea a văzut că nu merge într-o parte, a bălăbănit[!] în cealaltă, hai să luăm şi atuncea s-a analizat şi aspectul acesta, e destul de dăunător, s-a hotărît ca în viitor să plece de la criteriile realiste, de la ceea ce există şi să stabilească oamenilor de la bun început... (întrerupt).”

Gáll: „Ce au creat, ce rămîne.”

Pleşiţă: „Sigur că da. Noi am analizat în cadrul Biroului regional de partid situaţia mai ales a unor gospodării slabe, rămase în urmă, care realmente au fost absolvite pentru acest an de obligaţii de acest fel faţă de stat, spre deosebire de anul trecut sau chiar de '62 cînd s-a terminat colectivizarea şi au fost puşi în situaţia să dea.”

Gáll: „Da.” (ACNSAS, I 210370, vol. 3, ff. 24-26).

***

Erstellt: 25.8. 2013 - aktualisiert: 6.5. 2023

Die Schere – Foarfeca (3)

Zensur und Securitate – Cenzura şi Securitatea

 III.

[29 martie 1972. „Bihoreanu” de la revista Tribuna îl informează pe maiorul de Securitate Florian Oprea că a decis eliminarea din paginile publicaţiei a unui interviu luat de Adrian Păunescu (1943-2010) scriitorului maghiar Kányádi Sándor (1929-2018) (*) pe motiv că susţine teorii greşite şi tendenţioase; pe lîngă acest interviu au mai fost scoase şi interviurile acordate lui Păunescu de către scriitorii Páskándi Géza (1933-1995) şi Bálint Tibor (1932-2002). În şpalturile înaintate Securităţii au fost subliniate cu roşu părţile incriminate de către „Bihoreanu”.] 

[29. März 1972. „Bihoreanu” von der Klausenburger Zeitschrift Tribuna informiert den Securitatemajor Florian Oprea über den Beschluss, ein Interview mit dem rumänienungarischen Schriftsteller Kányádi Sándor (1929-2018) (*), das er Adrian Păunescu (1943-2010) gewährt hatte, nicht zu veröffentlichen, und zwar mit der Begründung, er verbreite falsche und tendenziöse Theorien; auch die Gespräche mit den Schriftstellern Páskándi Géza (1933-1995) und Bálint Tibor (1932-2002) wurden eliminiert. Auf den Druckfahnen, die „Bihoreanu” dem Offizier aushändigte, hatte dieser die inkriminierten Stellen rot unterstrichen] 

ACNSAS, I 203447, vol. 4, ff. 202-202bis

(*)Sándor Kányádi (1929-2018)

Sándor Kányádi (1929-2018) Am 20. Juni 2018 ist der rumänienungarische Schriftsteller Sándor Kányádi gestorben. Er war einer der wichtigsten Vertreter der rumänienungarischen Literatur. Kányádi wurde am 10. Mai 1929, in Porumbeni (ung. Nagygalambfalva), im Kreis Hargita, geboren. Bereits Ende der 1950er Jahren geriet er ins Visier der rumänischen Geheimpolizei Securitate, die ihn des Nationalismus und Irredentismus verdächtigte und aus diesem Grund von zahlreichen inoffiziellen Mitarbeitern überwachen und bespitzeln ließ. In den 1980er Jahren versuchte die Securitate ihn gegen die Herausgeber der Samisdatzeitschrift, Ellenpontok, zu instrumentalisieren. Aus Protest   gegen die rigide nationalistische Politik des Bukarester Ceauşescu-Regimes ist   er 1987 aus dem Rumänischen Schriftstellerverband ausgetreten. (Zusätzliche Daten über Sándor Kányádi: „Rudy“ & „Rusz Peter“, in: hjs-o, 5.5. 2011; „Proteste & Securitate 3”, in: hjs-o, 10.7. 2011.)

Sándor Kányádi (1929-2018) La data de 20 iunie a murit Sándor Kányádi, unul dintre cei mai importanți scriitori maghiari din România. Scriitorul s-a născut la Porumbeni (Nagygalambfalva), în Harghita. Deja în anii 1950, Securitatea l-a avut în vizor, suspectîndu-l de iredentism şi naţionalism. Din cauza aceasta, Kányádi a fost supravegheat şi spionat de numeroşi colaboratori ai Securităţii. În anii 1980, Securitatea a încercat să-l instrumentalizeze ca să acţioneze contra editorilor revistei de samisdat, Ellenpontok. Din protestfaţă de politica rigidă a regimului ceauşist, Kányádi a demisionat, în 1987, din Uniunea Scriitorilor din România. (Mai multe date despre Sándor Kányádi: „Rudy“ & „Rusz Peter“, în: hjs-o, 5.5. 2011; „Proteste & Securitate 3”, în: hjs-o, 10.7. 2011.)

***

[10 iulie 1981. Tabel cuprinzînd personalul muncitor de la revista „Neue Literatur”, din Bucureşti]

[10 Juli 1981. Tabelle mit den Angestellten der Zeitschrift „Neue Literatur” aus Bukarest]

ACNSAS, D 118, vol. 1, ff. 13-13v

***




[23 ianuarie 1987. Raport semnat de cpt. Lucian Florea de la Dir. 1, şef al serviciului V, în care menţionează că printre cărţile premiate de Uniunea Scriitorilor se află cîteva volume cu un conţinut „interpretabil”, semnate de autori care sînt urmăriţi. În urma intervenţiei Securităţii, din unele cărţi au fost eliminate anumite pasaje. Pe lista suspecţilor se află şi Szász János, „lucrat în D.U.I. de U.M. 0110” - Contrainformaţii CIE în ţările socialiste - condusă, între anii 1983 şi 1989, de Victor Neculicioiu, 1932-2013. Neculicioiu a fost încadrat în 1952 la Direcţia Regională Braşov a Securităţii, avansat în 1958 la gradul de locotenent-major, în 1961 şef de birou, biroul 1, serviciul 2; 1962 căpitan avînd aceeaşi funcţie, în 1964 devine maior, în 1968 este numit locţiitor şef al inspectoratului, tot la Braşov, avansînd la gradul de locotenent-colonel în 1969; între anii 1972 şi 1983 este şef al inspectoratului din Braşov, în 1976 obţine gradul de colonel de Securitate. Trecut în rezervă ca general-locotenent. A fost preamărit de presa naţionalistă şi rusofobă din România post-comunistă ca mare patriot şi erou.] 

[23. Januar 1987. Bericht des Hauptmanns Lucian Florea, dem Chef der Unterabteilung V aus der Hauptabteilung 1, in dem er auf die vom Schriftstellerverband ausgezeichneten Bücher verweist, aus denen bestimmte Abschnitte entfernt wurden, auf die die Securitate vor deren Drucklegung hingewiesen hatte. Einige der Autoren wurden in Operativen Vorgängen bearbeitet, darunter auch Szász János, dessen OV von der Militäreinheit U.M. 0110 angelegt wurde; es handelt sich um die berüchtige „Anti-KGB-Einheit”, die auf den sozialistischen Ostblock fokussiert war. Diese Einheit hatte den Auftrag in erster Linie Agententätigkeiten auf dem Gebiete Rumäniens und Spionage seitens der UdSSR, Ungarns und der DDR abzuwehren. Die Speziaeinheit wurde von von 1983 bis 1989 von Oberst Victor Neculicioiu, 1932-2013, geleitet, der 1957-59 als Ermittlungsoffizier an dem in Kronstadt inszenierten Strafverfahren gegen rumäniendeutsche Autoren beteiligt war. In der nationalistischen, russophoben, post-kommunistischen Presse Rumäniens wurde der Reservegeneral Neculicioiu als Held und großer Patriot verherrlicht.] 

ACNSAS, D 118, vol. 2, ff. 1-2

***

[9. Februar 1987. In einem Schreiben an die Dienststelle 1/B der Securitate in Klausenburg fordert die Dienststelle 1/A der Securitate aus Temeswar das Erscheinen eines literarischen Textes im Kriterion Verlag zu verhindern, in dem eine rumänienungarische Autorin die Auswanderung thematisiert. Die Temeswarer Offiziere, Oberst Ion Cristescu und Major Radu Tinu, wissen nicht, dass sich der Kriterion-Verlag nicht in Klausenburg, sondern in Bukarest befindet] 

[9 februarie 1987. Într-o adresă către biroul 1/B al Securităţii din Cluj se cere biroului 1/A al Securităţii din Timişoara să „prevină” publicarea unui text literar la Editura Kriterion în care este tematizată problema plecărilor din România. Ofiţerii timişoreni, col. Ion Cristescu şi mr. Radu Tinu, nu ştiu că editura Kriterion nu se află la Cluj, ci la Bucureşti] 

ACNSAS, I 160234, vol. 2, ff. 57-57v

***

***

Erster Teil hier - Partea întîi aici

Zweiter Teil hier - Partea a doua aici

Erstellt: 23.5. 2018 - Aktualisiert: 2.6.2019