1982. Eine Securitateanalyse - O analiză a Securităţii

[25 mai 1982. În urma confiscării unui manuscris al lui William Totok, Securitatea face o analiză a situaţiei şi schiţează un nou plan represiv]




INSPECTORATUL JUDEŢEAN TIMIŞ
AL MINISTERULUI DE INTERNE
SERV. 1/A

STRICT SECRET
EX. UNIC

DATA: 25.V. 1982

Notă de analiză [1]

a dosarului de urmărire informativă

privind pe TOTOK WILLIAM

La [2] data de 14 mai a.c. aplicîndu-se planul de măsuri combinativ, aprobat anterior, s-a efectuat percheziţia domiciliară la SAMSON HORST, prilej cu care s-a ridicat manuscrisul ostil intitulat „PROIECT PENTRU O EXTERMINARE INTELECTUALĂ”, aparţinînd lui TOTOK WILLIAM cît şi un număr mare de poezii care aparţin tot lui TOTOK şi al cărui conţinut nu este cunoscut.
Concomitent au fost depistate şi ridicate şi unele poezii redactate şi care aparţin lui HORST SAMSON, printre care unele cunoscute că au conţinut tendenţios orînduirii noastre.

Tot de la SAMSON HORST s-a ridicat banda magnetică cu înregistrări ce aparţin disidentului R.D.G. WOLF BIERMANN, cartea cu caracter ostil „OSTINATO”, redactată în străinătate de PAUL GOMA, şi o lucrare de cca. 600 pag. redactată tot în străinătate de disidentul sovietic ALEXANDER SOLSCHENIZYN [3].

De la ultima analiză şi pînă în prezent asupra lui TOTOK WILLIAM s-au obţinut informaţii din care rezultă următoarele:

- Din data de 1 ianuarie 1982 lucrează la redacţia ziarului de limbă germană NEUE BANATER ZEITUNG din Timişoara unde este încadrat ca traducător, însă practic îndeplineşte funcţia de redactor cu probleme culturale.

De menţionat că înaintea angajării la redacţie TOTOK WILLIAM a afirmat: „Să fiu numai la Timişoara, atunci în sfîrşit m-am aranjat şi eu. E ultima mea acţiune în România” [4] , fără a da alte explicaţii.

Reamintim de asemeni afirmaţia făcută anterior de TOTOK WILLIAM cînd cu referire la emigrare a precizat: „Eu nu plec, înainte de a arăta românilor de ce sînt în stare.”  [5]

Nu cunoaştem ce anume a avut în vedere TOTOK cînd a făcut această afirmaţie, dar trebuie să arătăm că în perioada de cînd lucrează la redacţie s-a remarcat prin culegerea şi iniţierea unor pagini de poezii ale altor elemente cît şi poezii personale care au un conţinut tendenţios şi chiar ostil statului nostru.

Menţionăm în acest sens pagina redactată în ziarul NEUE BANATER ZEITUNG din 10. II. 1982 cu lucrări ostile ce aparţin lui LIPPET JOHANN, TOTOK WILLIAM, RICHARD WAGNER şi HERTA MÜLLER, elemente lucrate de noi, fiind cunoscute cu preocupări de a redacta şi publica lucrări cu caracter ostil şi care [provin?] din cercul de relaţii ale lui TOTOK WILLIAM.

Pagina intitulată ca şi cea de mai sus „LUĂRI DE CUVÎNT” [6] şi în care sînt publicate poezii cu un astfel de conţinut aparţinînd lui EDUARD SCHNEIDER şi BERWANGER NIKOLAUS.

- Pagina intitulată „MEDIUL ÎNCONJURĂTOR” din ziarul „NEUE BANATER ZEITUNG” din 21.04. a.c. are poezii redactate de NORBERT STOLLMAYER, FRAUENDORFER HELMUTH şi HANS NEUMANN, primul cu intenţia de a pleca din ţară, iar ultimul care a rămas în R.F. Germania.

Dealtfel după publicarea paginii din 10. II. a.c. TOTOK WILLIAM şi-a manifestat satisfacţia că a reuşit să întocmească şi să publice o asemenea pagină cu un astfel de conţinut (vezi traducerea lucrărilor menţionate mai sus).

Atît înainte de efectuarea percheziţiei cît şi după efectuarea percheziţiei TOTOK WILLIAM menţine legături apropiate şi de încredere cu WAGNER RICHARD, LIPPET JOHANN, HERTA MÜLLER, elemente lucrate de noi şi cu care a făcut parte şi din vechiul anturaj de natură ostilă intitulat „AKTIONSGRUPPE BANAT”.

De menţionat că în ziua percheziţiei, înainte de aceasta şi după percheziţie, TOTOK a luat legătură cu LIPPET JOHANN la care a şi dormit pe timpul nopţii după ce a plecat de la organul nostru.

Legături apropiate TOTOK WILLIAM a avut şi cu lectorul R.F.G. pe nume KREFED THOMAS cu care a făcut unele schimburi de materiale cît şi cu fostul şef al centrului de cultură al R.F. Germania din Bucureşti, în persoana lui UWE MARTIN.

După ieşirea din detenţie - 1976 - TOTOK a avut legături apropiate [...] cu PAŞCA DOINA din Timişoara, în prezent profesoară la Tîrgu Mureş, relaţii care s-au menţinut pînă în anii 1979-1980. Cu aceasta a efectuat împreună unele traduceri de poezii şi chiar a compus [ilizibil].


[...]
Dat fiind cele de mai sus, apreciem că de lucrarea ostilă a lui TOTOK are cunoştinţă PAŞCA DOINA cît şi alte persoane din mediul său, îndeosebi LIPPET JOHANN.


Avînd în vedere cele de mai sus cît şi celelalte date existente în cadrul acţiunii informative, pentru viitor se impun luarea următoarelor măsuri:

1) Intensificarea urmăririi informative pe lîngă TOTOK WILLIAM şi în mediul legăturilor sale apropiate pentru a stabili:
- reacţia ca urmare a măsurilor luate de noi;
- dacă deţine şi alte înscrisuri cu conţinut ostil;
- persoanele care cunosc conţinutul manuscriselor ostile ce aparţin lui TOTOK WILLIAM;
- intenţiile pe care le are cu privire la contracararea măsurilor preconizate de noi;
- relaţii cu cetăţeni străini sau intenţia de a lua legătura cu elemente sau organizaţii din străinătate;
- manifestările şi preocupările pe care le are;


În scopul de mai sus vom folosi sursele „VOICU”, „BARBU” şi „SORIN”.

- Răspunde lt. col. PĂDURARIU N.

- Termen: 30 iulie 1982

2) Verificarea conţinutului tuturor manuscriselor ridicate cu ocazia celor 2 percheziţii care aparţin lui TOTOK WILLIAM, în scopul stabilirii celor care au un conţinut ostil sau interpretativ cu referiri la orînduirea socială şi de stat din ţara noastră.

Termen: 5.VI. 1982.

3) Extinderea verificărilor pentru a stabili dacă lucrarea cu caracter ostil redactată de TOTOK WILLIAM sau alte manuscrise cu un astfel de conţinut au fost răspîndite şi au luat cunoştiinţă de ele şi alte persoane.
Deasemeni vom avea în vedere de a stabili dacă TOTOK WILLIAM a avut manifestări ostile statului nostru, exprimate în alt cadru sau mat[erial] în afară de lucrarea cunoscută de noi.


În acest scop vom proceda şi la audierea unor persoane din rîndul legăturilor lui TOTOK cum sînt:


- DOINA PAŞCA din Tg. MUREŞ
- LIPPET JOHANN - secretar literar la Teatrul German
- WAGNER RICHARD din Timişoara, redactor la revista „KARPATENRUNDSCHAU” din Braşov
- MÜLLER HERTA din Timişoara - profesoară
- BALZER CHRISTA - din Tomnatic [...].


Măsuri similare vor fi luate şi cu alte persoane despre care se vor obţine date că pot da relaţii utile în caz.

- Termen: 15.06 1982

Răspunde: lt.col. PĂDURARIU N

şi

Mr. SĂLĂGEAN GH[EORGHE][*].

4) Pe baza datelor pe care le deţinem în prezent cît şi a noilor date care vor fi obţinute ca urmare a măsurilor de mai sus, se va relua cercetarea lui TOTOK WILLIAM în scopul clarificării tuturor problemelor care se referă la activitatea sa ostilă, a naturii legăturilor cu alte elemente duşmănoase, a scopurilor urmărite prin acţiunile sale.

- Termen: 30.VI. 1982

Răspunde: lt.col. PĂDURARIU N
şi

Mr. SĂLĂGEAN GH.

5) Introducrea mijloacelor speciale la HORST SAMSON - care este una din legăturile principale ale lui TOTOK WILLIAM şi de la care au fost ridicate manuscrisele ostile.
Se are în vedere că pînă în prezent, ca urmare a măsurilor luate de noi, s-au obţinut mulajul şi s-au confecţionat chei pentru apartamentul lui SAMSON HORST care au fost deja folosite cu prilejul percheziţiei secrete.
Prin această măsură vom urmări să stabilim noi date cu privire la activitatea şi intenţiile lui TOTOK WILLIAM şi a legăturilor sale.

Termen: 10.VII. 1982

7) Continuarea măsurilor pentru asigurarea deplinei conspirativităţi a sursei „VOICU” care este folosită în caz.
Măsurile vor consta în instruirea sursei asupra liniei de conduită pe care să o adopte în orice împrejurare şi în acelaşi timp se va proceda la audierea în caz a soţiei sale cît şi a soţiei lui HORST SAMSON.
Sursa va fi instruită pentru a indica soţiei ce conduită să arate şi ce să declare cu prilejul audierii sale.


În raport de [cuvînt ilizibil] informaţiile ce se vor obţine vom lua şi alte măsuri pentru realizarea scopului sus menţionat.

- Răspunde lt. col. PĂDURARIU N.

- Termen: 15.VI. 982 şi 30 VII. 982

8)  [7]  Vom întreprinde măsuri pentru a stabili unde urmează să se stabilească cu domiciliul TOTOK WILLIAM în scopul introducerii mijloacelor speciale.

- Răspunde lt. col. PĂDURARIU NICOLAE

- Termen: 15. VIII. 982

9) Planul de măsuri va fi completat în raport de noile informaţii şi date care vor fi obţinute.


10) După terminarea verificărilor, audierilor şi cercetărilor în cazul lui TOTOK WILLIAM vom analiza toate datele existente şi se vor hotărî măsurile ce necesită a fi luate în cazul respectiv asupra lui TOTOK WILLIAM cît şi asupra principalelor sale legături cunoscute cu preocupări ostile.

- Răspunde lt. col. PĂDURARIU N.

Ofiţer specialist I
(ss) lt. col. Pădurariu Nicolae
De acord
Şeful serviciului I/A
(ss) lt. col Ianculescu Antonie

ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 272-275

____________________
[1] Notă manuscrisă, semnată de lt. col. Pădurariu.
[2] Peste textul olograf scrie şeful Securităţii, col. Aurelian Mortoiu: „25.V.1982. Să introducem mijloace speciale la o legătură comună a relaţiilor sale, ne [hotărîm?] după verificări ce facem cu el.“. Pădurariu notează în dreapta: „Se aprobă“.
[3] Pădurariu foloseşte ortografierea germană a numelui lui Soljeniţîn.
[4] Această afirmaţie a fost atribuită lui William Totok de către „Voicu“ într-o notă scrisă după ce Securitatea i-a trasat sarcina să-l contacteze şi să relateze apoi ce „preocupări“ are (cf. „Nota“ din 2.11. 1981, id., vol. 2, ff. 239-239v).
[5] Şi această afirmaţie insinuantă şi, cu siguranţă, falsă a fost furnizată Securităţii de către „Voicu“. Acesta însă susţine că ar fi cules-o de la o colegă de muncă a lui Totok, de la şcoala din Tomnatic, unde acesta a lucrat ca profesor de germană şi română, din toamna anului 1979 pînă la sfîrşitul lui 1981 (cf. „Nota“ din 29.9. 1981, id., vol. 2, ff. 237-2379v).
[6] În germană: "Wortmeldungen“.
[7] În stînga paginii scrie col. Mortoiu: „Atenţie mare. Trebuie aranjat şi cu cei de la spaţiu“ [locativ].

[*]  În volumul Asociaţiei Memorialul Revoluţiei. 16-22 decembrie 1989, Documente `89. Procesul de la Timişoara. Audierea martorilor (5-20 iunie 1990) despre Revoluţia şi represiunea de la Timişoara, (ediţie îngrijită de Miodrag Milin şi Traian Orban), vol. IV, Editura Mirton, Timişoara, 2006, p. 1712 ş.u., numele este ortografiat: Sălăjan. Se precizează că ofiţerul de Securitate Sălăjan (Sălăgean) s-a ocupat de cercetarea penală. Sălăjan a fost audiat ca martor în procesul în care au fost inculpaţi şi Radu Tinu, adjunctul şefului Securităţii locale, şi şeful Securităţii din Timişoara, colonelul Traian Sima. Acesta a declarat într-un interviu „că a fost judecat pe nedrept“, susţinînd „că nu şi-a făcut decât datoria faţă de ţară“ (cf. Ştefan Both, „Viaţa mea e distrusă 100 la sută”, în: Adevărul, 23.12.09).

Securitatebericht von Franz Schleich - 1977

Aktualisiert, 9. 4. 2020, 12:38 Uhr

Hier das ganze SWR-Interview mit Herta Müller: "Ich galt als Parasit".

Ein Securitatebericht von Franz Schleich, verfasst am 29. Dezember 1977, in dem er eine im Text erwähnte Person informativ abschöpft. Der Bericht von "Voicu" bezieht sich auf die erste öffentliche Lesung von William Totok, nach dessen Entlassung aus dem Gefängnis und nach der Aufhebung des Publikationsverbots. 

[29 decembrie 1977. „Voicu" foloseşte relatările unei terţe persoane despre prima lectură publică a lui William Totok după eliberarea acestuia din detenţie şi ridicarea tacită a interdicţiei de a publica]

Nr.X/1/PN/ 0053/ 29.XII.977
Primit: Lt. col. Pădurariu N.
Sursa: „Voicu"

Notă[1]   

La începutul lui decembrie în cadrul cenaclului „A.M. Guttenbrunn" şi-a prezentat unele poezii William Totok, referatul a fost ţinut de prof. Johann Lippet. Sursa discutînd cu Schneider Helga care a participat la şedinţa de cenaclu[2], a rezultat că poeziile sale au fost apreciate ca bune şi foarte intensiv discutate, fiind inspirate probabil din activitatea productivă a lui Totok de la „Ceramica"-Jimbolia. În ziarul NBZ s-a publicat o relatare despre şedinţa cenaclului iar ulterior pe pagina culturală şi o poezie.

Sursa întîlnindu-se ulterior cu Totok, la redacţia NBZ, unde acesta venise împreună cu Richard Wagner la redactorul Schneider Eduard, a discutat cu el, cu care ocazie şi-a manifestat părerea de rău că i s-a publicat o poezie „mediocră", care a fost preluată „numai" din „Karpatenrundschau"[3]  şi nu i s-a publicat o poezie mai elocventă. El bănuieşte că red. Schneider i-ar fi fost frică să publice o poezie nouă.

Sursa a mai discutat cu Totok, întrebîndu-l, cine ar putea să fie al doilea român, membru al asoc[iaţiei] lit[erare] europene „Die Kogge" din RFG. Totok a spus că nu ştie, dar că crede, că ar putea să fie Gross[4] Peter - plecat în cursul acestui an definitiv din ţară, el fiind în corespondenţă cu Gross (sic!).

29 dec. 77 Voicu

Observaţii

Totok William este lucrat în D.U.I. şi a prezentat într-adevăr în cenaclu lucrări personale.

Sarcini

Să discute cu Totok asupra vizitei lui Helmut Schmidt în ţara noastră şi în acelaşi timp să se refere şi la preocupările sale literare din prezent.

Măsuri

Totok fiind participant activ la cenaclul literar „Adam Müller-Guttenbrunn" vom verifica poziţia lui şi conţinutul scrierilor şi prin alte surse.

Scriitor: [5] 
- să caute de a-l întîlni personal pe Totok şi să stabilească conţinutul scrierilor pe care le are şi pe care intenţionează să le prezinte în cenaclu. Dacă constată că sînt necorespunzătoare să ne informeze imediat..

Măsuri

Vom verifica şi prin alte surse conţinutul materialelor pe care Totok le-a prezentat în cenaclu. În acest scop vom folosi şi sursa „NELU"[6].

(ss) Pădurariu

ACNSAS, I 210845, vol. 2, f. 177-177v

---

[1] Notă manuscrisă.

[2] Din relatarea despre şedinţa cenaclului, apărută în NBZ, rezultă că printre cei care au luat cuvîntul s-a aflat şi Helga Schneider, folosită de „Voicu" pentru culegerea unor informaţii. (Cf. E[duard] S[chneider], „Meldungen aus der Arbeitswelt", în: Neue Banater Zeitung, 6. 12. 1977, p. 2.)

[ 3] Este vorba despre poezia "Arbeiter in der Ziegelei" („Muncitor la ţiglărie"), publicată în 1980 şi în volumul die vergesellschaftung der gefühle (socializarea sentimentelor), Editura Kriterion, Bucureşti, 1980, p. 41. Reproducem aici textul integral - în original:

arbeiter in der ziegelei

die hände voll lärm
und aus der presse tropft viereckig-weicher ton
wie perlen
die finger greifen in die kühle masse
vor arbeitswut heult der motor

die esse fächert in den himmel schwarzen rauch
vermischt mit schweiß
und spähend schauen augen
der sonne nach
die in einem wolkentümpel badet

zurück ins presshaus fallen strahlen
durch lücken in der alten wand

verschwitzt greift wieder nur ein menschenarm
die ziegel auf vom allerschnellsten band
© Alle Rechte vorbehalten

[4] Corect: Grosz.

[5] Ultimele două pasaje, nedatate, au fost adăugate mai tîrziu, probabil în ianuarie 1978. Atunci fostul cancelar german Helmut Schmidt a încheiat cu Nicolae Ceauşescu o înţelegere prin care s-a stabilit că numărul etnicilor germani care va primi permisiunea de a emigra anual din România va putea fi de cel puţin 11 000 de persoane. Partea germană s-a angajat să acorde României anumite facilităţi bancare şi să plătească o sumă pentru fiecare strămutat.

[5] Se pare că "Nelu" nu a participat la şedinţa amintită. De obicei lua cuvîntul la întrunirile cenaclului, în articolul din NBZ el nu este amintit. În schimb, printre vorbitori s-a aflat "Mayer" care i-a prezentat lui Pădurariu un raport verbal despre desfăşurarea şedinţei. Iniţial el fusese instruit ce se urmărească şi cum să acţioneze în timpul şedinţei dacă se vor aborda probleme politice şi ideologice necorespunzătoare, precum rezultă din D.U.I. “Luca” - Johann Lippet (cf. Johann Lippet, Das Leben einer Akte - Viaţa unui dosar -, Wunderhorn Verlag, Heidelberg, 2009, p. 51). În nota redactată după contactarea lui "Mayer", ofiţerul notează observaţia acestuia că "a observat" că William Totok are un "tic nervos" şi "care pare oarecum mereu speriat sau bolnav. (Cf. Nota lui "Mayer", din 24 decembrie 1977, consemnată de lt. col. Pădurariu, ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 176-176v). Remarca lui „Mayer" va fi folosită un deceniu mai tîrziu într-un plan de discreditare, prin care William Totok urma să fie prezentat în străinătate ca „element dezechilibrat psihic". La răspîndirea acestei dezinformări urmau să participe „Gică", „Sorin" şi „Mayer" (cf. „Nota de studiu" întocmită de Pădurariu pe data de 10 aprilie 1987, I 210845, vol. 3, ff. 79-81). Într-o „Notă de analiză", semnată de data aceasta de noul şef al serviciului 1 din Timişoara, mr. Pele Petru şi de ofiţerul operativ II, lt. Valerică Fulga, se iau alte măsuri pe plan intern şi extern. Cu realizarea şi aplicarea acestor măsuri sunt însărcinaţi mai mulţi ofiţeri, între care îi amintim pe mr. Pele Petru, lt. Valerică Fulga, lt. maj. Bohos Cornel, mr. Adamescu Ioan, lt. col. Indrei Ioan, mr. Radu Tinu. (Cf. „Notă de analiză", 12 martie 1988, ACNSAS, I 210845, vol. 3, f. 87-91.)

Mai trebuie precizat că „Nelu", amintit în acest document, nu este identic cu „Nelu" care apare în dosar, începînd cu anul 1982. Acest „Nelu" 2 provenea din zona publiciştilor timişoreni şi avea, între altele, sarcina de a-l supraveghea pe William Totok în timpul unor deplasări la Arad. „Nelu" 1 - lucra în domeniul teatrului şi nu a furnizat Securităţii informaţii compromiţătoare. Asta rezultă cel puţin din cele mai multe documente păstrate în D.U.I. „Interpretul”, însă nu se confirmă şi prin materialele din D.U.I. „Titan” - Gerhard Ortinau; în acest sens a se vedea „Nota” din 29.10.1976, primită de către Pădurariu, ACNSAS, I 233471, vol.1, f. 94. 

Pietätlosigkeit der Securitate-Mitarbeiter

Schleich und Ternovits verunglimpfen den verstorbenen Dichter Franz Grass (1953-1975)

Während seiner langjährigen Tätigkeit für die politische Geheimpolizei hat Franz Schleich unzählige denunziatorische Berichte verfasst. Diese enthalten eine große Anzahl von „operativ wertvollen” Informationen, die an die Securitate geliefert wurden. In den meisten dieser Berichte bezieht er sich auf Bekannte aus seiner näheren Umgebung, auf Freunde (wie Horst Samson) oder auf Kollegen.

In mindestens einem dieser aus eigener Initiative verfassten Berichte denunziert er aber sogar einen Verstorbenen. Es handelt sich um den jungen Dichter Franz Grass, der 1975 Selbstmord begangen hat. Mit derselben denunziatorischen Gehässigkeit wie Schleich hat auch Alexander Ternovits - „Matei” (heute Ehrenbürger der Stadt Temeswar) Grass in einem Bericht dargestellt und ihn zu einem Kriminellen gestempelt.

Von Franz Grass konnte ich 1979 in der Neuen Literatur einige postume Texte veröffentlichten. Leider besitze ich keinen Durchschlag meiner Einleitung zu diesen Texten. Soweit ich mich erinnern kann, wurde meine Einleitung damals stark gekürzt, d.h. sie wurde zensiert. Die in der Neuen Literatur erschienene Fassung meiner Einleitung zu den postumen Gedichten von Grass habe ich kopiert und stelle sie ins Netz. Auch die in der Zeitschrift abgedruckten Gedichte. Vielleicht lässt sich auf diese Weise die Tragweite der sträflichen Tätigkeit eines „Voicu” und „Matei” genauer darstellen und richtiger abschätzen.

W.T.

3.5. 2017

PS. In den Securitateaktenbeständen aus dem Jahr 1986 und von Anfang 1987 befinden sich weitere Berichte von „Matei”. Diese enthalten zahlreiche Informationen über die Vorbereitungen und die Dreharbeiten in Temeswar für einen Spielfilm über Paul Celan (Im Süden meiner Seele - mit: Michael Goldberg, Gudrun Landgrebe, Clara Bölöni, Alexandru Tatos), in der Regie von Frieder Schuller (u.a. ACNSAS, D 120, vol.3, Bl. 146-150).   

***

[29 iulie 1975. „Matei” informează Securitatea despre o întîlnire cu un student din Germania şi despre prezentarea unei poezii semnate de Richard Wagner într-un „club maoist” în care acesta a tematizat moartea poetului Franz Grass]

 

Problema: artă-cultură

Nr. 20041/0040/29.07. 1975

Mr. Indrei Ioan

Sursa: „Matei”

 

Notă informativă[1]

 

Sursa a intrat în vorbă cu un străin care voia să viziteze Teatrul Naţional, fapt pe care nu am putut să facilitez, vizitarea făcîndu-se doar cu aprobare. Am discutat în faţa clădirii, apoi la cofetăria Violetta, aşa am putut afla că este un student din Göppingen (RFG[2]) şi studiază teozofia- filozofia religiilor. Discutînd apoi despre dramaturgie şi poezie, sursa a aflat că la un club al studenţilor maoişti s-au citit poezii „avangardiste de protest" a studentului timişorean Richard Wagner, poezii care au fost aduse de un profesor de germanistică care a vizitat Universitatea din Timişoara în 1975. Poeziile au fost citite de Paul Schuster, fost redactor la revista Neue Literatur din Bucureşti, transfug acum cîţiva ani. În poezii se vorbea de un tînăr poet care în semn de protest s-a sinucis, neputînd suporta lumea inumană în care trăia. E vorba de un anume Franz Grass, originar din Tomnatic, care s-a aruncat în faţa trenului, fiind de fapt un huligan căutat de miliţie pentru furt.

Studentul afirma că Paul Schuster are în continuare legături strînse cu revista din Bucureşti. Poeziile urmau să apară şi în revista saşilor din RFG, condusă la München de Hans Berghel[3], care a fost condamnat la noi în ţară pentru un complot săsesc organizat la Braşov.

Cred că studentul Richard Wagner [este] absolvent al secţ[iei] germane a Universităţii [din] Timişoara 1975.

Sursa ştie că Paul Schuster a fost intim împrietenit cu Helga Reiter şi în prezent [lucrează] la revista din Bucureşti (fiica poetului Hans Liebhard[4]) şi poate legătura mai continuă. (Helga Reiter este în posesia unui volum din Arhipelagul Gulag de Soljeniţîn. Asta am aflat chiar de la tatăl ei.)

27.VII. 75 [5]                                                                                                    (ss) Matei

 

Observaţii: Sursa a precizat că acest student a evitat să-şi spună numele şi pentru a nu da de bănuit, sursa nu a insistat!

Profesorul de germanistică, care a fost la universitate se numeşte ENGEL.

Richard Wagner este în lucru la tov. Mr. Köpe Rudolf (D.U.I.) unde se va exploata nota.

Sursa a fost instruită în legătură cu unele aspecte pt. „Ovidiu 1975".

(ss) Mr. Indrei

 

Să trimitem o copie şi la Dir[ecţia] I (ss) [indescifrabil][6]

 

ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 56-58

 

________________

[1] Notă manuscrisă.

[2] Precizarea - RFG - adăugată în paranteză de către ofiţerul de legătură Indrei.

[3] Corect: Bergel.

[4] Corect: Franz Liebhard pseudonimul literar al lui Robert Reiter (1899–1989).

[5] Nota a fost redactată pe 27 iulie şi înmînată două zile mai tîrziu lui Indrei. Astfel se explică diferenţa între data redactării şi data primirii.

[6] Notă a unui ofiţer, scrisă sub observaţiile lui Indrei.

***

[23 februarie 1978. „Voicu” denunţă la Securitate apariţia unor poeme postume semnate de Franz Grass în revista Forum studenţesc din Timişoara]

 

Nr.X/1/P.N./0056/23.II. 1978

Primeşte: lt. col. Pădurariu N.

Sursa: „Voicu”

 

Notă[1]

 

Sursa vă informează că în zilele acestea în ziarul studenţesc „Forum" a apărut o pagină de poezii de William Totok, Johann Lippet şi Franz Grass, ultimul originar din Tomnatic, care însă prin 1976, fiind urmărit de miliţie din cauza unor frauduri (sic!), s-a sinucis[2], aruncîndu-se în faţa trenului.

Este inexplicabil, şi se fac comentarii, cum de apar aceste poezii la un ziar studenţesc.

23.II. Temeswar [3]

(ss) Voicu

 

 

Observaţii

- Totok W. este lucrat în D.U.I. pentru scrieri cu conţinut ostil.

- Aspectul semnalat va fi verificat de Mr. Köpe.

 

(ss) Pădurariu

- împreună cu lt. col. Florea (?), verificări şi propuneri

- conlucraţi şi cu tov mr. [nume indescifrabil]

T[ermen] 10 zile

 

(ss) [indescifrabil]

 

ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 180-180v

 

________________

[1] Notă manuscrisă.

[2] Sublinierile aparţin ofiţerului de legătură, Pădurariu.

[3] "Voicu" foloseşte aici denumirea germană a oraşului Timişoara.

---

„Weil ich gerecht sein wollte”

Franz Grass (1953-1975) gehörte jener jungen Generation an, die 1969/70, dank der damaligen Publikationsbedingungen, einen stürmischen Auftritt innerhalb der rumäniendeutschen Lyrik feierte. Auch er befand sich unter den 31 Autoren, die auf den NBZ-Schülerseiten ihre ersten dichterischen Versuche veröffentlichten. Grass konnte damals zweifellos zu den talentiertesten jungen Dichtern gezählt werden, zu jenen, die etwas mitzuteilen hatten. Es sollte aber anders kommen.

Grass, der der „Dichterschule aus Großsanktnikolaus” (Eduard Schneider) entstammte, wurde leider verhindert, den Mittelschulbesuch abzuschließen. Dass man auf sein eigenwilliges Auftreten durchaus mit Unverständnis reagierte, sollte letztlich als Hauptfaktor an seinem tragischen Ende angesehen werden. Auch der Schofförberuf, den er nach Unterbrechung der Mittelschule erlernt hatte, verschaffte ihm keine Genugtuung. In diesen Jahren schrieb jedoch Grass weiter. Es waren Gedichte, durch die er sich vorsichtig tastend in der Realität zurechtzufinden versuchte. Ein permanenter Zweifel hatte ihn ergriffen. Sein Misstrauen wuchs. Nur wenige Texte erreichten die Öffentlichkeit. Sein Debüt in der „Neuen Literatur” (Heft 6/1970) ging in jener lyrikreichen Zeit, am Anfang dieses Jahrzehnts, fast unbemerkt an der Leserschaft vorüber. 1972 tauchte dann der Name Grass erneut in der Anthologie Wortmeldungen auf. Danach hörte man lange Zeit nichts mehr von ihm. Am 13. April 1975 erfuhr ich durch eine NBZ-Todesanzeige von seinem jähen Ende.

Es gibt wenige Texte, die noch von Grass übriggeblieben sind. In den letzten zwei Jahren sind einige postume Gedichte in den Studentenzeitschriften „Forum studenţesc” (Nr.1/1978 und Nr. 3/1979) sowie in „Echinox” (Nr. 11-12/1977) erschienen. Bedauerlicherweise existiert nur ein einziges Heft mit Texten des Autors, die von seinem Bruder, Niki Grass, aufgeschrieben wurden. Es handelt sich zum Großteil um Gedichtentwürfe, Notate, lyrische Versuche, entstellte Zitate und Sentenzen, um angelesene Gedichtfetzen und Aphorismen. Der Einfluss der Lektüre ist evident: Irene Mokka, Lucian Blaga, Richard Wagner u.a. Die meisten Texte sind, wie dies einmal Wolf Wondratschek in einem anderen Zusammenhang sagte, „Stenogramme einer Erschütterung". Diese „Erschütterung" konnte Franz Grass nicht überleben, sie überlebte aber ihn.

Temeswar, Juni 1979

William Totok

William Totok, „Weil ich gerecht sein wollte”, in: Neue Literatur, 30. Jg., Nr. 11, 1979, S. 62-63

Franz Grass, „Texte aus dem Nachlass”

Nur

noch nie habe ich
so lange gelebt
und das nur
um dir zu sagen
dass ich gestorben bin

Wir

unsere sonne ist schmal
unsere liebe ist grausam
als kinder hat man uns nicht gelehrt
abschied zu nehmen
werde ich jemals den strand erreichen
den ich heute fühle und nicht sehe?

zwischen öffnen und schließen
ist kein großer unterschied
manchmal tun es diesselben hände
ohne darüber nachzudenken

im blut der schafe lastet die nacht
wie ein langer und schwerer traum
ich suche in mir
eine tote stunde

- auf einem zerbrochenen krug
einen angeklebten kuss

geballte kraft
hinter ermatteten gliedern
es ist dein wille mutter
als deine mädchenhände
noch milch brachten
für mich
wusste ich
dass ich dir schuldig bin
deine gesunden augen
hände
worte

budapest
prag
berlin
münchen
der neue anfang steht herrenlos
am bahnhof

Unterschied

weil ich deutschlehrer werden wollte
lernte ich immer latein
weil mir venedig gefiel
fuhr ich immer nach spanien
weil ich gerecht sein wollte
ging ich zu den gesetzlosen

dann

wurde

ich

mitverurteilt

jetzt
weiß ich
dass ich niemals mehr
deutschlehrer werden kann

seitdem man mir
die träume aus den augen geschüttelt hat
wie herbstblätter
muss ich nicht mehr
bei jedem leisen wind rauschen

das stundenauge
ertrinkt im tanz der erinnerung
balustrade aus licht
zertrampelte regenbogenwege
zerbrochene stunden

Franz Grass, „Texte aus dem Nachlass", in: Neue Literatur, 30. Jg., Nr. 11, 1979, S. 63-65

© Alle Rechte vorbehalten

Zuletzt aktualisiert - ultima actualizare: 23.9. 2019

Schleich hat noch nie etwas von "Voicu" gehört

Franz Schleich bestreitet, "Voicu" gewesen zu sein

Franz Schleich, der "Report Mainz" ein Interview verweigert hatte, bestreitet heute in der "Rheinpfalz" für die Securitate gearbeitet zu haben. Er weist in dem unter dem Titel "Was hätte ich denn ausspionieren sollen?" veröffentlichten Artikel  sämtliche Vorwürfe zurück.

"Neben der Literaturnobelpreisträgerin soll der Journalist auch Richard Wagner, Ex-Mann von Herta Müller, sowie die Schriftsteller Horst Samson und William Totok bespitzelt haben", heißt es in dem Artikel, der darauf hinausläuft sämtliche gegen Schleich vorgebrachten Vorwürfe zu entkräften.

Es sei üblich gewesen, heißt es in dem Blatt, dass die von ihm verfassten "Gerichtsberichte" "der Securitate, teilweise auch der Miliz, zur Zensur vorgelegt werden" mussten und das hätte "auch bei der Zeitung, jeder gewusst".

Auf die Frage "ob er mit Securitate-Mitarbeitern" über Herta Müller "oder andere Schriftstellerkollegen gesprochen habe, wollte Schleich dies nicht grundsätzlich ausschließen", heißt es weiter in der "Rheinpfalz".

Dann wird Schleich mit dem Satz zitiert: „Ich habe ja über meine Arbeit alle gekannt, da kann es sein, dass ich auch mal etwas gefragt worden bin und geantwortet habe". Wer diese "alle" waren, erklärt er allerdings nicht und es bleibt auch die Frage offen, ob sich darunter auch der Securitateoberstleutnant Nicolae Pădurariu befunden hat oder andere Geheimdienstoffiziere, die er gelegentlich bei der Übergabe von Berichten getroffen hat und die ihn "instruierten" wie er an der unsichtbaren Front vorzugehen habe.

Die diesbezüglichen Instruktionen veröffentlichen wir hier in den nächsten Wochen. Heute bloß seinen ersten Bericht aus dem OV "Interpretul" aus dem Jahr 1975, in dem er die in Jimbolia/Hatzfeld zirkulierenden Gerüchte über die Verhaftung von Gunter Totok aufschreibt und an Pădurariu weitergibt. Gleichzeitig veröffentlichen wir einen weiteren Bericht aus dem OV "Titan" (vom 3. Juli 1975), den er, wie sein Führungsoffizier anmerkt, aus "eigener Initiative" abgeliefert hat.

Schleich war als Redakteur der "Neuen Banater Zeitung" für Hatzfeld zuständg. Über seine Aufträge, die er in Hatzfeld 1975-1977 für die Securitate zu erledigen hatte, gibt es mehrere handschriftliche Berichte - auf die wir zurückkommen.

Es treffe auch nicht zu, sagte er ebenfalls in der "Rheinpfalz", dass er 1986 "erneut den Kontakt zur Securitate" gesucht habe. Das Protokoll dieser Begegnung ist inzwischen veröffentlicht, sowohl im Original (in der Zeitschrift "Timpul", Nr 11/2009, und am 12.1. 2010 auf der DW-Internetseite) als auch in deutscher Übersetzung (in Heft 2/2009 der "Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik").

In einem Kommentar ("Die Dichter und die Securitate") von Rainer Peter, der in der gleichen Ausgabe der erwähnten Zeitung erschienen ist, heißt es: »Dass Menschen wie Herta Müller beschattet wurden und dass - wie die Literaturnobelpreisträgerin laut „Zeit" ihren „Stasi"-Unterlagen entnehmen konnte - in ihrem Fall auch Kontrollmaßnahmen bezüglich ihrer „Beziehungen mit westdeutschen Diplomaten und westdeutschen Bürgern" angeordnet wurden, war sicherlich eine massive - nicht aber die schlimmste - Form der Verletzung von Menschenwürde.«

William Totok

Der Spitzel und die Nobelpreisträgerin (XL-Version)

Wie ein befreundeter Schriftsteller Herta Müller an die Securitate auslieferte

aus der Sendung vom Montag, 11.1.2010 | 21.45 Uhr | Das Erste

---

[30 iulie 1975. „Voicu" culege zvonurile legate de arestarea lui Gunter Totok şi le prezintă într-o notă predată ofiţerului său de legătură, lt. col. Nicolae Pădurariu]

Nr. X/1/PN/007/30.VII.1975 Primit: Lt. col. Pădurariu N. Sursa: „Voicu" Problema: Elemente fasciste germane

Notă [1]

Sursa: IICCMER 

Sursa vă informează: Fiind în 17 iulie a.c. la Jimbolia şi discutînd cu Schenk - şef plan la fabrica „Ceramica" - sursa a aflat următoarele în legătură cu Günther Totok [2] : ar fi arestat, în cadrul unităţii militare unde îşi satisface stagiul militar pe motivul că ar fi vrut să sustragă un radio-emiţător, că el ar fi intrat pe calea undelor [în legătură] cu staţia de radio „Europa liberă" unde ar fi transmis direct poezii ale fratelui său Totok William. [3]

Tot în cursul lunii iulie sursa a avut o discuţie cu prof. Balthasar Waitz [...] .

Timişoara, 30 iulie 75

(ss) Voicu

Observaţii

- Cele semnalate despre Totok sînt în mare parte reale şi anume este arestat de organele C.I. dar nu cunoaştem să fi transmis în străinătate poezii ale fratelui său.

- Despre Ortinau Gerhard [există] [...] şi alte semnalări [...].

Sarcini

- Sursa a fost instruită să stabilească date despre concepţiile şi poziţia prezentă a lui Waitz Balthasar, ce scrieri redactează acesta, conţinutul lor şi modul de [deplasare?] [4].

Măsuri

Se va solicita la organele de cercetare penală Sibiu să ne transmită datele ce se referă la Totok William lucrat de noi şi apoi se vor hotărî măsuri.

(ss) Pădurariu

ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 59-59v

Pasajele astfel marcate [...] au fost anonimizate fiindcă afectează demnitatea umană a unor terţe persoane. - W.T.

[1] Notă manuscrisă.
[2] Corect: Gunter Totok.
[3] În vara anului 1975 au circulat numeroase zvonuri fanteziste, unele puse, desigur, în circulaţie de către Securitate cu scopul de a discredita persoanele supuse unor măsuri dure de represiune. Zvonurile lansate, de pildă, de colaboratorul neoficial „Dan Dumitrescu", astăzi unul dintre oligarhii din România, sau către fostul plutonier de miliţie Vasile Timircan sau lt. col. de Securitate, Nicolae Dragomirescu au fost, bineînţeles, preluate de multă lume, şi distorsionate. Exemple pentru dinamica popularizării unor astfel de zvonuri se găsesc şi-n volumul Constrângerea memoriei.
Dragomirescu îl „lucra“ pe Gunter Totok, după eliberarea din detenţie, în E.D.P. [Evidenţă Dosar Problemă], (cf. D.U.I. „Peregrinul“, ACNSAS, I 235606, vol. 2, f. 12).
[4] Ilizibil, probabil o referire la deplasările lui Waitz la locul de muncă.

***

[3 iulie 1975. "Voicu" relatează din "proprie iniţiativă", precum notează ofiţerul de legatură Pădurariu, despre o întîlnire - nu numai - "bahică" a unor membrii din Grupul de Acţiune]

[Document din D.U.I. „Titan” - Gerhard Ortinau], ACNSAS, I 233471, vol.1, ff.22-23.

Literaturnobelpreisträgerin Herta Müller: Schriftsteller Franz Th. Schleich hat mich bei der Securitate denunziert

Herta Müller fordert Ermittlungen gegen Securitate-Spitzel in Deutschland
Zeitzeugen, Schriftgutachten und Wissenschaftler bestätigen ihre Aussage

Die Langfassung des SWR-Films ist hier zu sehen: Der Spitzel und die Nobelpreisträgerin (XL-Version).

SWR, 11.01.2010

Literaturnobelpreisträgerin Herta Müller: Schriftsteller Franz Th. Schleich hat mich bei der Securitate denunziert

Zeitzeugen, Schriftgutachten und Wissenschaftler bestätigen ihre Aussage

Herta Müller fordert Ermittlungen gegen Securitate-Spitzel in Deutschland

Mainz. Der Schriftsteller und Publizist Franz Thomas Schleich soll die deutsche Literaturnobelpreisträgerin Herta Müller in den 1980er Jahren für den rumänischen Geheimdienst Securitate unter dem Decknamen „Voicu“ bespitzelt haben. Einer seiner Berichte steht am Anfang der Opferakte von Herta Müller und war nach Ansicht von Experten der Anlass für die Securitate, die rumäniendeutsche Schriftstellerin ins Visier zu nehmen. Das berichtet das ARD-Politikmagazin REPORT MAINZ heute Abend um 21.45 Uhr im Ersten unter Berufung auf Aktenbelege, Zeitzeugenberichte, ein Schriftgutachten und die Einschätzung des Rumänien-Experten der Birthler-Behörde.

Herta Müller bestätigt die Recherchen von REPORT MAINZ. Wörtlich erklärt sie im Interview: „Ja, Franz Schleich steckt dahinter.“ Schleich habe als Spitzel „Voicu“ für die Securitate einen Bericht verfasst, in dem er ihrem ersten veröffentlichten Text, dem Roman „Niederungen“, staatsfeindliche Tendenzen vorgeworfen habe. Herta Müller vermutet, möglicherweise seien „Neidkomplexe“ im Spiel gewesen. Georg Herbstritt, Rumänien-Experte der Birthler-Behörde, erklärt gegenüber REPORT MAINZ zum „Voicu“-Bericht: „Das ist für den Geheimdienst, die Führungsoffiziere, der Anlass gewesen, eine Akte über Herta Müller zu eröffnen und die Verfolgung einzuleiten.“

Herta Müllers früherer Ehemann Richard Wagner, sowie die rumäniendeutschen Schriftsteller Horst Samson und William Totok, die damals zum Literaturkreis um Herta Müller gehörten, erklären gegenüber REPORT MAINZ, sie hätten „Voicu“ zweifelsfrei als Franz Thomas Schleich identifiziert. Ein Schriftgutachten im Auftrag von REPORT MAINZ untermauert diese Aussagen: Darin heißt es, die untersuchten handschriftlichen Securitate-Berichte unter dem Decknamen „Voicu“ stammten „mit mindestens hoher Wahrscheinlichkeit“ von Franz Thomas Schleich.

Historiker Herbstritt erklärt im Interview gegenüber REPORT MAINZ: „Wenn man die Akten der Betroffenen zusammenlegt, wenn man die Erinnerungen der Betroffenen mit heranzieht, dann gibt es eigentlich keinen Zweifel, auf wen es hinausläuft.“ Die Aussagen Herta Müllers und der anderen Zeitzeugen seien „völlig plausibel“.

Franz Thomas Schleich wollte sich auf Anfrage von REPORT MAINZ zu den konkreten Vorwürfen nicht äußern. In einer E-Mail schrieb er lediglich, es sei bekannt, dass der rumänische Geheimdienst auch Akten manipuliert habe: „Diesen Verdacht einer üblen, mehrfachen Manipulation habe ich auch in meinem Fall.“ Wissenschaftler und Zeitzeugen halten diesen Einwand gegenüber REPORT MAINZ jedoch angesichts der zahlreichen handschriftlichen Berichte und anderer Indizien nicht für stichhaltig.

Franz Thomas Schleich zählte damals zum Bekanntenkreis von Herta Müller in Rumänien. Er veröffentlichte Gedichtbände und arbeitete als Journalist für die „Neue Banater Zeitung“. Anfang der 1980er Jahre stellte er einen Ausreiseantrag und machte im Westen mit regimekritischen Artikeln im „Stern“ auf sich aufmerksam. Auf Vermittlung des damaligen Bundesaußenministers Genscher durfte er schließlich in die Bundesrepublik ausreisen, wo er sich in Presseartikeln und Fernsehinterviews als Opfer des Regimes darstellte. Er lebt bis heute in der Nähe von Ludwigshafen, wo er Karriere in der Kommunikationsabteilung eines großen Linoleumkonzerns machte.

Nach Angaben des Zeitzeugen William Totok und des Historikers Georg Herbstritt gegenüber REPORT MAINZ suchte der frühere Spitzel „Voicu“ sogar noch einige Jahre nach seiner Ausreise in die Bundesrepublik erneut den Kontakt zur Securitate. Wörtlich erklärt Rumänien-Experte Herbstritt im Interview: „Wir wissen aus den Akten, dass er noch mal nach Rumänien zurückgekehrt ist (...), und in Rumänien in der Zeit, in der er dann zu Besuch dort war, noch mal berichtet hat für die Securitate.“ „Voicu“ sei ein „sehr eifriger Spitzel gewesen“, der bereitwillig Belastendes berichtet habe.

Im Interview mit REPORT MAINZ erklärt Herta Müller, die Lektüre ihrer Opfer-Akte des Geheimdienstes belaste sie: „Ich habe immer viele Jahre gedacht, im Freundeskreis hätte es keine Spitzel gegeben. Ich habe jetzt gemerkt, dass das nicht so ist.“ Es sei nicht leicht, mit dem Verrat enger Freunde und Bekannter umzugehen: „Es frisst einen innerlich auf, und man dreht die Dinge im Kopf hunderte Male hin und her. (...) Das hält einen immer gefangen und es zermürbt auch.“ Sie hoffe, dass nun angesichts der Aktenbelege eine Diskussion in Gang komme und Securitate-Spitzel wie „Voicu“ sich erklären und gegebenenfalls auch juristisch verantworten müssten.

Herta Müller fordert, dass gegen in Deutschland lebende Securitate-Spitzel ermittelt wird. Es gebe nicht nur ein Defizit bei der Strafverfolgung, es sei vielmehr bisher gar nichts geschehen. „Deutschland ist ein gemütliches Reservat für Securitate-Spitzel“, kritisiert die Literaturnobelpreisträgerin. Müller spricht sich gegenüber REPORT MAINZ für eine Aufarbeitung der Securitate-Vergangenheit nach dem Vorbild des Umgangs mit den früheren Inoffiziellen Mitarbeitern (IM) des DDR-Staatssicherheitsdienstes aus. Die Securitate sei auch ein deutsches Problem: „Sowohl Opfer wie auch Täter sind jetzt hier und deutsche Staatsbürger.“ Nach Schätzungen von Wissenschaftlern leben zwischen 500 und 2.000 frühere Spitzel des rumänischen Geheimdienstes in Deutschland.

Stand: 11.1.2010, 13.57 Uhr

Text: Pressemitteilung SWR

Hier Link der Pressemitteilung des SWR.

Report Mainz, 11.1.10, Sendung, ARD, 21:45 Uhr

Wiederholungen:

12. Januar 2010
00:40 Uhr, SWR Fernsehen
05:00 Uhr, Das Erste
07.30 Uhr, EinsExtra
09:30 Uhr, rbb
20.15 Uhr, EinsExtra

'Informatorul şi laureata
Premiului Nobel', DW, 12.1.2010; 
Anexă NOTA - RAPORT din 11 aprilie 1986. Semnează lt. col. de Securitate, Nicolae Pădurariu - după întîlnirea cu Franz Schleich. 

Der Spitzel und die NobelpreisträgerinWie ein befreundeter Schriftsteller Herta Müller an die Securitate auslieferte

aus der Sendung vom Montag, 11.1.2010 | 21.45 Uhr | Das Erste

Literatur zum Thema

Weitere Links zum Thema

(Anm. HJS: Einige der eingebauten Links funktionieren nicht mehr. Viele Seiten wurden inzwischen gelöscht oder durch neue ersetzt.) 

[Aktualisiert 4.3.2023; 14:30 Uhr]

Securitatedokumente

Originale und Abschriften

In letzter Zeit sind mehrere Artikel erschienen, in denen die Verfasser das Problem der Authentizität von Securitatedokumenten thematisieren. In einigen dieser Beiträge wird auch das Problem des Wahrheitsgehaltes solcher Dokumente angesprochen, ob diese exklusiv den Vorstellungen der politischen Polizei entsprechen oder ob man diese schriftlichen Materialien nicht als Produkte geheimpolizeilicher Manipulationen einschätzen und somit ignorieren sollte.
In diesem Zusammenhang wurde auch die Vermutung geäußert, maschinengeschriebenen Abschriften von Berichten inoffizieller Mitarbeiter dürfe man nicht trauen, denn bei der Anfertigung solcher Kopien habe man die Urfassung des Textes verfälscht, um den Inhalten eine andere, von der Behörde gewünschte Aussagerichtung zu geben.
Die Securitate war wohl eine Organisation, zu deren Metier die Desinformation gehörte. Selbst innerhalb ihrer eigenen Abteilungen musste im Sinne dieses Prinzips gearbeitet werden. Dies geschah aber um gewisse, als streng geheim eingestufte Aktionen zu tarnen und die Konspirativität solcher Tätigkeiten zu garantieren.
Die Securitate war jedoch nicht daran interessiert, Berichte ihrer Mitarbeiter umzuschreiben. Das wäre gleichbedeutend mit einer Verminderung des operativen Werts eines solchen Dokuments und hätte beispielsweise beim Entwerfen neuer Maßnahmepläne die informativen Möglichkeiten eines Mitarbeiters für einen konkreten Einsatz verzerrt dargestellt. Die Securitate musste anhand erhaltener Berichte genau erkennen, ob der Mitarbeiter für einen Einsatz geeignet ist und ob er die erhaltenen Instruktionen sachgemäß ausführt.
Anhand von gefälschten Abschriften, die in den verschiedenen Abteilungen bzw. Akten als maschinenschriftliche Kopien abgelegt wurden, wäre der regelmäßig vorgenommene Loyalitäts- und Eignungstest kaum möglich gewesen.
Dass sich in manche Kopien Tippfehler eingeschlichen haben, ist eher ein Ergebnis der Unaufmerksamkeit einer Daktylographin als eine absichtliche Dokumentenfälschung.
Wie penibel auf die mechanische Verschriftlichung handgeschriebener Originale geachtet wurde, veranschaulicht folgendes Beispiel. Es handelt sich um einen Originalbericht des inoffiziellen Mitarbeiters "Gruia"(*), der am 15. August 1976 verfasst wurde. Das handschriftliche Original befindet sich im OV "Interpretul". Eine maschinenschriftliche Kopie wurde gleichzeitig für die Akte von Gerhard Ortinau angefertigt und befindet sich im OV "Titan".

***

[D.U.I. "Interpretul"], ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 109-111v

***

[D.U.I. "Titan"], ACNSAS, I 233471, vol. 1, Bl. 71-72

(*)  Einzelheiten über die Identität und aktive inoffizielle Tätigkeit von "Gruia" sind in der Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, 21. Jg., Heft 2, 2009, S. 98-117, nachzulesen.