Unterwanderte Institutionen – instituţii subminate
Das Deutsche Staatstheater aus Temeswar (DSTT), die von der Securitate am stärksten unterwanderte Institution - nach der evangelisch-lutherischen Kirche Augsburgischen Bekenntnisses (AB)
Teatrul German de Stat din Timişoara, cea mai subminată instituţie de către Securitate - după biserica evanghelica lutherană de confesiune augustană (CA)
Einige Agenten aus dem Umkreis des Deutschen Staatstheaters aus Temeswar DSTT (Auszug aus einem von Securitateoberst Viliam Steskal, dem Chef der Regionalverwaltung Banat und dem Chef der Unterabteilung Major Stefan Kecskemety genehmigten Material, verfasst von Hauptmann Constantin Feraru und Oberleutnant Andrei Uram)
Cîţiva agenţi care s-au ocupat de Teatrul German de Stat din Timişoara (Fragment dintr-un material aprobat de şeful regionalei Banat al Securităţii, colonelul Viliam Steskal şi şeful serviciului, maiorul Stefan Kecskemety, redactat de şeful biroului II, căpitanul Constantin Feraru şi ofiţerul operativ, locotenentul-major, Andrei Uram)
ACNSAS, I 260336, vol. 1, f. 129
Weitere inoffizielle Mitarbeiter, die über das DSTT berichtet haben, waren „Petrică“ und „Robert“. Der Klarname von „Petrică“, Schauspieler am DSTT, ist inzwischen bekannt, eine Untersuchung seiner Akte steht noch aus. Berichte von „Petrică“ enthalten übrigens auch die Operativen Vorgänge (OV, rum. DUI) von Johann Lippet und Horst Samson.
Între cei care au furnizat Securităţii informaţii despre Teatrul German de Stat din Timişoara s-au mai aflat şi actorul „Petrică“ şi „Robert“. Numele real al lui „Petrică“ este cunoscut, dosarul lui încă nu a fost cercetat. Relatări semnate de „Petrică“ apar în Dosarele de Urmărire Informativă (DUI) ale lui Johann Lippet şi Horst Samson.
[28. Mai 1973. „H2” – alias „Matei” - übergibt seinem Führungsoffizier, Bota Gheorghe – Initialien BG – einen Bericht über das Deutsche Staatstheater, in dem er über den bis 1974 amierenden Intendanten Bruno Würtz(*), 1933-1992, schreibt, der angeblich öffentlich für die Abschaffung der deutschen Bühne in Temeswar plädiert haben soll]
[28 mai 1973. „H2” – alias „Matei” – predă ofiţerului său de legătură, Gheorghe Bota, iniţiale: BG, o notă privind afirmaţiile lui Bruno Würtz(**), 1933-1992, pînă-n 1974 directorul Teatrului German de Stat din Timişoara, în cursul cărora ar fi pledat pentru desfiinţarea scenei germane din Timişoara]
 |
| ACNSAS, R 292421, vol. 2, ff. 89-89v |
Anmerkungen - adnotări
(*) Bruno Würtz (1933-1992) war
von 1971 bis 1974 Intendant des DSTT. Die Leitung übernahm er von Johann Szekler (1902-1997), der seit 1956 DSTT-Direktor war. In einem Interview, das
in dem Band von Peter Motzan und Stefan Sienerth herausgegebenen Band, Worte
als Gefahr und Gefährdung. Fünf deutsche Schriftsteller vor Gericht. (15.
September 1959 - Kronstadt/Rumänien), Verlag
Südostdeutsches Kulturwerk, München 1993, S. 214-215, erzählt Harald Siegmund(1930-2012), er habe dank der Unterstützung von Nikolaus Berwanger (1935-1989),
die Nachfolge des in den Ruhestand gegangenen Franz Liebhard (1899-1989) als
Dramaturg am DSTT (von 1969 bis 1972) antreten können. Kurz darauf übernahm
Würtz die Leitung des Theaters. „Würtz war ein überzeugter Marxist”, sagt
Siegmund. „Er führte ideologische Fortbildungskurse ein, mit verpflichtender
Teilnahme des ganzen Ensembles, ließ Schulhefte, Schreibstifte und Broschüren
verteilen. Als man begann sich über ihn zu mokieren, rächte er sich durch Lauschangriffe,
die er sorgfältig in die Wege leitete”. Im gleichen Interview, entwirft Siegmund
nun ein richtiges Geheimdienstszenario und behauptet, Würtz habe eigenmächtig Mikrophone
einbauen lassen, um das Ensemble auszuspionieren. Dass Würtz weder die dazu
benötigte Technik besaß, noch die Macht eine nur der Securitate zustehende
Überwachungsaktion einzuleiten, scheint Siegmund nicht überlegt zu haben.
Würtz, heißt es weiter in dem Interview, „ließ Mikrophone in die Garderoben der
Schauspieler und im Büro des Dramaturgen installieren. Gegen diese unsinnige
Maßnahme protestierte ich durch eine schriftliche Eingabe ans Sekretariat des
Theaters.”
In den zugänglichen Akten der Securitete sowie in den Unterlagen zu Harald Siegmund gibt es keine solche „Eingabe”. Es gibt auch
keine Hinweise, auf den von Siegmund geschilderten Lauschangriff. Es gibt
allerdings unmissverständliche Anhaltspunkte und Belege für die nachrichtendienstliche,
inoffizielle Tätigkeit zahlreicher Mitarbeiter des Theaters. Es ist möglich,
dass einige dieser Berichte der DSTT-Mitarbeiter dem Intendanten durch den für
das Theater zuständigen Offizier indirekt mitgeteilt wurden und dass dieser
seine Untergebenen mit diesem „Wissen” drangsaliert hatte. (Zu Harald Siegmund
siehe u.a. die Akte: ACNSAS, I 264514,
2. Bde.)
Würtz war ab 1974 an der Temeswarer Universität tätig und beschäftigte sich
mit Themen zur Religion. Nach der Revolution veröffentlichte er noch ein Buch,
in dem er das New-Age-Phänomen darstellte.
(**) Bruno Würtz (1933-1992) a
fost între anii 1971 şi 1974 director al Teatrului German de Stat din
Timişoara. A preluat conducerea de la Johann Szekler (1902-1997) care devenise
directorul instituţiei în 1956. Într-in interviu, apărut în volumul editat de Peter
Motzan şi Stefan Sienerth, Worte als Gefahr und Gefährdung. Fünf deutsche
Schriftsteller vor Gericht. (15. September 1959 - Kronstadt/Rumänien), Verlag Südostdeutsches Kulturwerk, München 1993, pp. 214-215,
povesteşte Harald Siegmund(1930-2012) că a obţinut postul de secretar literar
al teatrului, datorită susţinerii lui Nikolaus Berwanger (1935-1989). Astfel,
Siegmund a devenit succesorul lui Franz Liebhard (1899-1989). Siegmund a ocupat
postul din 1969 pînă-n 1972 cînd a obţinut un paşaport de călătorie în Germania
de unde nu s-a mai întors. În interviul amintit, Siegmund îl descrie directorul
Würtz drept un tip dogmatic. Ar fi obligat pe întregul ansamblu să participe la
cursurile ideologice obligatorii. Deoarece angajaţii erau nemulţumiţi de
acţiunile directorului, acesta ar fi instalat microfoane în biroul secretarului
literar şi în garderoba actorilor. Este evident o exagerare a lui Siegmund,
fiindcă un director în nici un caz nu putea să-şi asume atribuţiile exclusive
ale Securităţii. Siegmund chiar suţine c-ar fi protestat împotriva metodelor de
supraveghere a directorului, protestînd în scris. În dosarele accesibile, însă,
nu se găseşte nici cea mai vagă trimitere la acest protest sau la povestea cu
microfoanele. În schimb, în dosare există numeroase dovezi cum a funcţionat
supravegherea din partea Securităţii, ajutată de angajaţii care acceptaseră să
colaboreze. E posibil ca Würtz să fi aflat cîte ceva din notele angajaţilor de
la ofiţerul care răspundea de teatru. Este posibil ca lui Würtz să-i fi scăpat
cîte-o informaţie obţinută pe această cale şi să fi creat astfel impresia că ar
cunoaşte anumite lucruri confidenţiale, colectată în urma ascultării convorbirilor.
(Referitor la Harald Siegmund a se vedea, între altele, dosarul: ACNSAS, I 264514, 2 vol.)
După 1974, Würtz a lucrat la Universitatea din
Timişoara, ocupîndu-se de „sectele” religioase. După Revoluţie a mai publicat o
carte în care tematizează fenomenul New Age.
***
[10. August 1977. Mitteilung des Kreisinspektorats Temesch an die Bukarester Hauptabteilung 1, verfasst vom Securitatechef, Oberstleutnant Aurelian Mortoiu, und dem Chef der Abteilung 1/A, Oberstleutnant Antonie Ianculescu, bezüglich einiger Aspekte innerhalb des Deutschen Staatstheaters aus Temeswar, über die eine Schauspielerin die Behörden unterrichtet hatte]
[10 august 1977. Adresă a IJ Timiş către
Direcţia 1 din Bucureşti, semnată de şeful Securităţii, col. Aurelian Mortoiu, şi
de şeful serviciului I/A, lt. col. Antonie Ianculescu, privind unele aspecte
din cadrul Teatrului German de Stat din Timişoara, semnalate de către o actriţă]
ACNSAS, D
013381, vol. 13, ff. 191-192
[Geschwärzt von uns - Halbjahresschrift - hjs-online; / Anonimizat de noi - Halbjahresschrift - hjs-online.]
*
[10. Juni 1978. Mitteilung des Kreisinspektorats Temesch des Innenministeriums an die Hauptabteilung 1 in Bukarest, verfasst vom lokalen Securitatechef, Oberstleutnant Aurelian Mortoiu, und dem Chef der Abteilung 1/A, Oberstleutnant Antonie Ianculescu, bezüglich eines Briefes, der von einer Schauspielerin des Deutschen Staatstheaters aus Temeswar an den Innenminister abgeschickt worden war]
[10 iunie 1978. Adresă
a IJ Timiş al Ministerului de Interne către Direcţia 1 din Bucureşti în legătură
cu o scrisoare trimisă de o actriţă a Teatrului German de Stat din Timişoara către
ministrul de interne, semnată de şeful Securităţii locale, col. Aurelian Mortoiu, şi de şeful serviciului I/A, lt.
col. Antonie
Ianculescu]
ACNSAS, D 013381, vol. 13, ff. 189-190v
[Geschwärzt von uns - Halbjahresschrift - hjs-online; / Anonimizat de noi - Halbjahresschrift - hjs-online.]
***
[1980-er Jahre. Undatiertes Dokument; Namensliste der in der Hauptstadt sowie auf lokaler Ebene verantwortlichen Offiziere der Abteilungen 1, die der zentralen Hauptabteilung 1 unterstellt waren]
[Anii 1980.
Document nedatat; lista nominală a şefilor serviciilor 1 judeţene şi din capitală
din cadrul Direcţiei 1]
[14. September 1956. "Unser deutsches Staatstheater". Von Franz Liebhard, Dramaturg des Deutschen Staatstheaters in Temesvar, in: Neuer Weg, 14. 9. 1956]
[14 septembrie 1956. "Teatrul nostru german de stat"; articol semnat de secretarul literar al Teatrului german de stat din Timişoara, Franz Liebhard, în: Neuer Weg, 14. 9. 1956]
[1959. Franz Liebhard über das DSTT in einer Festausgabe der Zeitschrift Teatrul, die dem 23. August, "dem Tag der Befreiung Rumäniens vom faschistischen Joch" gewidmet war]
[1959. Franz Liebhard despre ziua de 23 August care a facilitat populaţiei germane din Romînia "un teatru de stat în limba proprie", "două scene — subvenţionate de stat — pe care se dau reprezentaţii în limba germană", text apărut într-un număr al revistei Teatrul, dedicat zilei de 23 august, "ziua eliberării Romîniei de sub jugul fascist, cea mai mare sărbătoare a poporului romîn"]
Franz Liebhard
Fără evenimentul de la 23 August, populaţia germană din Romînia nu ar fi putut avea un teatru de stat în limba proprie, şi cu atît mai puţin două scene — subvenţionate de stat — pe care se dau reprezentaţii în limba germană.Fără evenimentul de la 23 August, Timişoara nu ar fi cunoscut o stagiune ca aceea din 1958/59, care între 1 octombrie şi primele zile aie lunii iunie a.c. a înregistrat săptămînal cîte trei şi patru reprezentaţii în limba germană şi o afluenţă medie de 250 de spectatori pe seară.
Fără evenimentul de la 23 August, cele peste o sută de localităţi cu populate germana din regiunea Timişoara, pe care Teatrul German de Stat, timişorean, unde lucrez ca secretar literar, le vizitează cu regularitate — la intervale de timp mai mici sau mai mari —, nu ar fi avut prilejul să cunoască un spectacol de teatru adevărat, jucat de profesionisti ai scenei.
Fără evenimentul de la 23 August, ar fi fost de neconceput ca un teatru să plece ìntr-un sat şi să
reprezinte acolo, în premiere, cea mai nouă piesă din repertoriul său. Aşa a procedat colectivul teatrului german din Timişoara, care s-a deplasat la 13 iuinie la Lenauheim cu Crîngul de colini de Korneiciuk; colectiviştii din Lenauheim sărbătoreau jubileul de zece ani al gospodăriei lor colective „Victoria" şi cu acest prilej festiv, piesa lui Korneiciuk a cunoscut prima reprezentare în limba germană din ţara noastră.
Marea cotitură istorică de la 23 August 1944 — care a eliberat ţara noastră de sub jugul fascismului şi i-a deschis drumul către acea dezvoltare pe care, de atunci încoace, o înfăptuieşte partidul, îndrumînd şi conducînd masele muncitoare în acţiunea de construire a societăţii noi socialiste şi înregistrînd pe acest drum izbîndă după izbîndă — a creat şi pentru noi, oamenii de teatru germani, premisele materiale cele mai largi pentru o activitate cu rădăcini adînc infipte în problematica zilelor noastre.
Insufleţiţi de spiritul evenimentelor de la 23 August şi conştienţi de roadele lui, sîntem în măsură să vedem omul simplu în calitatea lui de constructor al unei noi comunităţi sociale, al unei lumi în întregime noi, şi să contribuim la creşterea conştiinţei sociale a acestui om.
De aceea, ne-am gîndit că teatrul are nevoie de un repertoriu determinat, în ceea ce are esenţial, de problemele actualităţii. De aceea, în stagiunea 1958/59, repertoriul Teatrului German de Stat din Timişoara a cuprins lucrările a cinci autori contemporani : romîni, sovietici şi germani din R.D.G. Intenţionăm să mergem mai departe pe acest drum, în spiritul evenimentelor revoluţionare de la 23 August, adînc pătrunsi de convingerea că trebuie să contribuim, prin activitatea noastră, de fiecare zi, la efortul şi lupta comună pentru atingerea ţelurilor măreţe pe care partidul le indica poporului muncitor din Republica Populară Romînă.
Teatrul, anul 4, nr. 8, 1959, pp. 11-12 [număr dedicat zilei de 23 august, ziua eliberării Romîniei de sub jugul fascist, cea mai mare sărbătoare a poporului romîn"].
[8. Dezember 1980. „Matei“ über die Inszenierung des Stückes „Tango“ von Sławomir Mrożek (1930–2013) am Deutschen Staatstheater in Temeswar in der Regie von Michael Bleiziffer]
[8 decembrie 1980. Nota lui „Matei“ privind montarea piesei lui Sławomir Mrożek (1930–2013) la Teatrul German de Stat din Timişoara, în regia lui Michael Bleiziffer]
 |
| ACNSAS, R 292421, vol. 2, ff. 11-11v |
***
Aktualisiert - actualizat, 30. 6. 2021, 14:00 h
