30.04.2010

„Dan“: Securitateeinsatz mit Hingabe


Aktualisiert, 31. 1. 2015 

Der "intime Kreis" - "Cercul intim"
(1) "Dan" informiert die Securitate am 23. März 1984 über ein Gespräch in der NBZ-Redaktion
- „Dan" oferă Securităţii informaţii despre o discuţie avută la redacţia ziarului NBZ
(2) 13 April 1984. Mit Hilfe von “Dan” sammelt die Securitate Beweise gegen die unter Beobachtung stehenden Autoren, jüngere Mitglieder des Adam-Müller-Guttenbrunn-Kreises anzustiften, sich subversiv zu betätigen
- 13 aprilie 1984. Cu ajutorul lui “Dan”, Securitatea adună dovezi pentru a demonstra că autorii urmăriţi din cenaclul Adam-Müller-Guttenbrunn practică un prozelitism subversiv
(3) 13. April 1984. „Dan” informiert die Securitate über den Inhalt eines anonymen Briefes, der in der NBZ-Redaktion eingetroffen ist und in dem mehrere Literaturkreismitglieder beschimpft werden; die Geheimpolizei hat die Absicht, den Autor zu identifizieren, um ihn dann zu überzeugen, in ähnlichen Schreiben die „Tätigkeiten” der unter Beobachtung stehenden „Elemente” anzuprangern
- 13 aprilie 1984. „Dan” informează despre o scrisoare anonimă, sosită la ziarul „Neue Banater Zeitung” în care sunt atacaţi cu diferite invective şi ameninţări unii dintre cei care frecventau cenaclul „Adam Müller-Guttenbrunn”; Securitatea încearcă imediat să afle identitatea autorului anonim pentru a-l folosi în „demascarea activităţii” „elementelor” urmărite
(4) "Dan" über Helmuth Frauendorfer, am 28 Mai 1984 -
-"Dan” oferă Securităţii detalii despre o întîlnire cu Helmuth Frauendorfer...
(5) 20 februarie 1985. „Dan” liefert der Securitate verdrehte Informationen über die Solidarisierung mehrerer Autoren mit Helmuth Frauendorfer, der bei einem Verhör von Major Ioan Adamescu geschlagen wurde
- 20 februarie 1985. „Dan” furnizează Securităţii informaţii distorsionate privind solidarizarea mai multur autori cu Helmuth Frauendorfer, bătut de către maiorul Ioan Adamescu
(6) 24 mai 1985. „Dan” interpretiert mehrere, ihm verdächtig erscheinende Gedichte und zeigt den Literaturkritiker Helmut Britz an, der den Gedichtband von William Totok, Freundliche Fremdheit rezensiert hatte 
- 24 mai 1985. „Dan” interpretează mai multe poezii pe care le consideră suspecte şi-l denunţă pe criticul Helmut Britz care a recenzat volumul lui William Totok, Freundliche Fremdheit / Politeţe rezervată
(7) September 1986. “Dan” über eine Begegnung mit Horst Samson
- Septembrie 1986. “Dan” despre o întîlnire cu Horst Samson
(8) 16. Oktober 1986. “Dan” berichtet über die Haltung von Andrei Bodiu gegenüber einigen deutschen Schriftstellern aus Temeswar
- 16 octombrie 1986. “Dan” raportează despre atitudinea lui Andrei Bodiu faţă de cîţiva scriitori germani din Timişoara
(9) 13. November 1986. “Dan” informiert die Securitate erneut über Bodiu
- 13 noiembrie 1986. “Dan” informează Securitatea încă o dată despre Bodiu
(10) "Dan" denunziert am 4.12. 1986 Andrei Bodiu und erhält Instruktionen als Agent Provocateur
- "Dan" îl denunţă pe Andrei Bodiu şi primeşte sarcina de a face pe agentul provocator


Der „intime Kreis“

1982 ist in Temeswar das zweite Jahrbuch des Literaturkreises Adam-Müller-Guttenbrunn unter dem Titel „Pflastersteine" erschienen. Als Herausgeber fungieren Nikolaus Berwanger, Eduard Schneider und Horst Samson. In einer Anmerkung wird am Ende der Anthologie festgehalten, dass das Typoskript bereits im Frühjahr 1980 der Druckerei übergeben worden war. Aus diversen Gründen jedoch, die in der Anmerkung nicht erläutert werden, hatte sich die Drucklegung verzögert. „In der Zwischenzeit sind u.a. einzelne Beiträge bereits in Buchform erschienen und neue Namen, die es zu berücksichtigen galt, hinzugekommen. Die redaktionellen Änderungen wurden nach erfolgter Paginierung vorgenommen, so dass die für den Textteil festgelegte alphabetische Reihenfolge der Autoren nur bedingt beibehalten werden konnte", so die Herausgeber.

Unter den 40 Autoren, die im Jahrbuch vertreten sind, befindet sich auch einer der fleißigsten inoffiziellen Mitarbeiter der Securitate, der hier seine schriftstellerischen Spuren hinterlassen hat. Gelegentlich tauchte er auch in den Spalten der „Neuen Banater Zeitung" auf. Und auch im NBZ-Volkskalender 1982 ist er mit einem Text vertreten.
Die Securitate setzte auf seine Dienstfertigkeit und hoffte, ihn als einen tauglichen Nachfolger von „Voicu", der 1983 in die Bundesrepublik ausgereist war, als inoffiziellen Mitarbeiter für die konspirative Arbeit einsetzen zu können.
Die ersten schriftlichen Spuren des unter dem Namen „Dan" agierenden Streiters an der Schattenfront stammen bereits aus dem Jahr 1979. Am 15. Mai 1979 berichtete er über die ihm verdächtig scheinenden Zusammenkünfte der westdeutschen DAAD-Gastlektorin Dagmar Lehmann mit einem Mitglied des Adam-Müller-Guttenbrunn-Literaturkreises.[1] Das Interesse der Securitate an diesen Kontakten scheint damit geweckt worden zu sein. In einer Mitteilung von „Sanda"[2], die an der Germanistikfakultät in Temeswar auch den Studenten „Dan" unterrichtete, wird auf die Ausweitung dieser verdächtigen Verbindungen zu einer Ausländerin hingewiesen. Diese wird in einem schriftlichen Bericht vom 3. Dezember 1979 zusammengefasst, den Oberstleutnant Nicolae Pădurariu entgegennahm. „Sanda" zählt hier eine Reihe von Personen auf, die schon seit etlichen Jahren im Fadenkreuz nachrichtendienstlicher Überwachung stehen: Johann Lippet, Herta Müller, William Totok, Richard Wagner, Balthasar Waitz.
In der Akte von Johann Lippet befindet sich eine von Oberstleutnant Pădurariu angefertigte, orthografisch schlampige Zusammenfassung des erwähnten Berichtes von „Sanda", der an Oberstleutnant Ion Cristescu weitergereicht wurde: „Die Quelle berichtet, dass D. Totok, R. Wagner, Herta Müller, Hans Lippet, Balthasar Waitz mehrmals, in der Regel gemeinsam mit der Lektorin aus der Bundesrepublik, Dagmar Lehmann, gesehen wurden. Aus den Informationen geht hervor, dass Genannte einem intimen Kreis angehören, »literarischer« Natur. Die Quelle fand noch keine Möglichkeit, Einzelheiten zu erfahren."[3] Lippet zitiert danach aus den Bemerkungen und vorgeschlagenen Maßnahmen des Offiziers: „Die Verbindungen zur westdeutschen Lektorin sind interessant und müssen verifiziert werden. Wir werden die Möglichkeit der Überprüfung der Information durch die Quelle »Luca« in Erwägung ziehen."[4]
„Luca" erhält daraufhin tatsächlich den Auftrag, die von „Sanda" gelieferten Informationen zu überprüfen.[5] Den gleichen Auftrag erhält auch „Voicu"[6]. Er sollte unverzüglich Informationen über den so genannten „intimen Kreis" um Dagmar Lehmann (die von der Hauptabteilung 3 - Gegenspionage - beobachtet wurde) sammeln.
Um die Hinweise auf den „intimen Kreis" mit nachrichtendienstlich relevanten Beweisen zu belegen, mobilisierte die Securitate weitere inoffizielle Mitarbeiter. Die Ergebnisse sind mager und unbefriedigend. Mitarbeiterin „Bona", eine ebenfalls am Temeswarer Germanistiklehrstuhl tätige Dozentin, die mit der Betreuung und geheimen Überwachung der DAAD-Gastlektoren beauftragt war, berichtete am 16. Mai 1980 ihrem Führungsoffizier, Major Ioan Adamescu, Dagmar Lehmann sei eine Linguistin und würde sich aus diesem Grund kaum an deutschsprachigen kulturellen Tätigkeiten beteiligen.[7] [Anmerkung vom 8.Mai 2011: Aus der Lektüre weiterer Akten geht hervor, dass "Bona" keine Frau, sondern ein Mann war, der während  seiner schon 1959 einsetzenden Tätigkeit mehrere Decknamen hatte. In den Jahren vor seiner Ausreise in die Bundesrepublik hat der Hochschullehrer allerdings seine Berichte zumeist mit "Barbu" unterschrieben und an seine Führungsoffiziere - u.a. an Petru Ianto, Gheorghe Minciu, Andrei Manu(?), Ioan Adamescu - weiter gegeben. Vgl. ACNSAS, I 259088, 3. vol.] 
Die von „Sanda" und „Dan" suggerierte Existenz eines literarischen Untergrundkreises hat es in Wirklichkeit nie gegeben. Der „intime Kreis" war im Grunde das typische Ergebnis einer Securitateparanoia. Die Geheimpolizei erblickte in jedem Ausländer einen potentiellen Spion und böswilligen Gegner und konzentrierte sich deshalb darauf, Abschottungsstrategien zu entwickeln und durchzusetzen.
Im Laufe dieses Vorgangs verdiente sich „Dan" seine ersten Sporen als inoffizieller Mitarbeiter der politischen Polizei.
Die effektive und regelmäßige Tätigkeit von „Dan" beginnt aber erst später und erreichte ihren Höhepunkt in den 1980-er Jahren.
Seine Tätigkeit kann durchaus neben jene von „Gruia" und „Voicu" gestellt werden. Im Vergleich zu diesen bemühte sich jedoch „Dan" in seine Berichte außer politisch ausgeschmückten Unterstellungen, absichtlichen Verdrehungen und schändlichen Denunziationen auch erfundene Tatsachen einfließen zu lassen.
1990, ein Jahr nach dem Untergang des Regimes übersiedelte er in die Bundesrepublik, wo er - laut einem Interneteintrag - „Produkte und Dienstleistungen" anbietet, und zwar im Bereich, „Exportmarketing" und „Handel" („mit Gold, Diamanten und Edelmetallen, sowie Rohstoffen: Öl und Agrarrohstoffen"). Hinzukommen noch „Managementseminare". All dies läuft quasi unter dem Motto, das ihm auch früher, während seiner Securitatetätigkeit als Leitspruch hätte dienen können: „Lediglich das, was der Markt verlangt, entscheidet über das Schicksal eines Unternehmens."
Wie „Dan" den unersättlichen „Markt" der Securitate mit geheimdienstlich nützlichen Informationen, belastenden Auskünften und politisch gefährlichen Verleumdungen versorgte, ist anhand einer Vielzahl von Berichten belegbar. Außer über die bereits oben erwähnten Personen hat „Dan" die Securitate auch über die „Aktivitäten" von weiteren Adam-Müller-Guttenbrunn-Literaturkreismitgliedern informiert: Horst Samson[8], Emilie Bicskey[9], Helmuth Frauendorfer, Eduard Schneider, Luzian Geier[10], Nikolaus Berwanger u.a. Seine Berichte enthalten außerdem Informationen über Roxana Nubert[11] (tätig am Temeswarer Germanistiklehrstuhl), Siegbert Bruss (damals Student, heute verantwortlicher Redakteur der in München erscheinenden „Siebenbürgischen Zeitung"), Andrei Bodiu (Schriftsteller, damals Student und Zimmerkollege von „Dan"), Nicolae Harsanyi (vom Anglistiklehrstuhl, lebt heute in den USA, wurde von Oberst Radu Tinu öffentlich verleumdet), Remus Jurcă (ein mit der orthodoxen Kirche in Konflikt geratener Theologe, der aus diesem Grund wiederholt von der Securitate schikaniert wurde)[12], Mathias Pelger (Schauspieler am Deutschen Staatstheater in Temeswar)[13], Petru Ilieşu (den er Petrică nennt; ein bekannter Schriftsteller, der wegen regimekritischer Äußerungen von Oberstleutnant Ioan Indrei verhört wurde). Zudem berichtete „Dan" auch über den DAAD-Lektor Karl-Hermann Amthauer[14], nachdem zuvor „Voicu" über dessen Vorgänger, Thomas Krefeld[15] nachrichtendienstlich verwertbares Material gesammelt hatte.
Sein erbärmliches, voluntaristisches Vorgehen befremdete sogar die Securitate. In seinem Tatendrang war er kaum zu stoppen, so dass jeder, mit dem er in Berührung kam, mit großer Wahrscheinlichkeit veraktet wurde. Wenn die Beobachtungen, die er machte, oder die Gespräche, die er mit diversen Menschen führte, keine geheimdienstlich erwähnenswerte Elemente enthielten, dann frisierte er unscheinbare Daten so zurecht, damit sie dem groben Erwartungsmuster der Wachsamkeitsfanatiker aus dem Innenministerium entsprachen.
Einige seiner ziemlich phantasielos zusammengezimmerten Berichte waren mitunter so primitiv, dass selbst seine Auftraggeber über die Widersprüche staunten, die in den zu verschiedenen Zeitpunkten abgegebenen Darstellungen enthalten waren. Mitunter vergaß "Dan", was er noch vor Wochen über die eine oder andere Person mitgeteilt hatte und berichtete dann etwas völlig Entgegengesetztes.
Die von "Dan" handschriftlich abgefassten Produkte ähneln in ihrer Machart - nicht nur stilistisch - den Dokumenten aus der Feder eines Pădurariu, der offenkundig auch noch an einer milden Form von Legasthenie litt, die er aber durch ein fast unentzifferbares Gekritzel zu kaschieren versuchte. 
Aufgrund der eingesehenen Akten kann die Securitatetätigkeit von „Dan" in ihren wichtigsten Etappen und in ihrer Vielschichtigkeit nachgezeichnet werden.
Eine Auswahl seiner Berichte (die sich in den verschiedenen, von der CNSAS-Behörde verwalteten Archivbeständen befinden) wird hier in nächster Zeit gepostet.
W.T.

[1] Vgl. Bericht von „Dan“, vom 15.5. 1979, über die Begegnung von William Totok mit Dagmar Lehmann, ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 201.
[2] Im repressiven Kontext der 1970-er und 1980-er Jahre spielte „Sanda" (die 2012 verstorben ist) eine nicht unbedeutende Rolle als Zuträgerin und als Einflussagentin der Securitate. Sie hatte nicht nur die Aufgabe, bestimmte, von der Desinformationsabteilung der Securitate erfundene Gerüchte und Verleumdungen in Umlauf zu bringen, sondern betätigte sich auch als Verfasserin geheimdienstlich ausgerichteter, literarischer Gutachten. Am 17. 9. 1977 charakterisierte sie beispielsweise die Erzählung von Gerhard Ortinau „Erscheinung am Rande" als „anti-sozialistisch" und „unveröffentlichbar im In- und im Ausland". (Vgl. ACNSAS, D 013381, vol. 7, Bl. 390 ff.) Zu einer ähnlichen Schlussfolgerung kommt auch Corneliu Nistor, Professor für Weltliteratur an der Temeswarer Universität, der zusammen mit zwei seiner Kollegen 1975 an einem Gutachten der von der Securitate inkriminierten Texte von William Totok mitgearbeitet hatte. (Ebenda.) 1995 beteuerte er in einem Gespräch, keine anderen Expertisen für die Repressionsorgane verfasst zu haben. Er gab jedoch zu, mitunter Gutachten für die politischen Gremien geschrieben zu haben, darunter eine Beurteilung der Doktorarbeit von Herbert Bockel. (Vgl. Constrângerea memoriei, S. 137-161.) 
Bockel, geb. 23.10. 1940 in Arad, Germanist, schrieb 1979 eine Dissertation über die Entwicklung des rumäniendeutschen Romans im 20. Jahrhundert. An der Temeswarer Universität hielt er Vorlesungen über die deutsche Literatur im 19. und 20. Jahrhundert sowie über die rumäniendeutsche Literatur. Bockel betreute u.a. auch die Diplomarbeiten von Richard Wagner, "Moderne Tendenzen in der rumäniendeutschen Lyrik der sechziger Jahre", 1975, und William Totok, "Die rumäniendeutsche Lyrik der siebziger Jahre", 1979. Bockel ist in den 1980-er Jahren in die Bundesrepublik ausgewandert.
[3] Lippet, Das Leben einer Akte, a.a.O., S. 54.
[4] Ebenda, S. 55.
[5] Bericht von „Sanda", vom 3.12. 1979, und Maßnahmen bezüglich der Beauftragung von „Luca" zur Überprüfung der Informationen, ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 204.
Die hier zitierte "Sanda" (verstorben 2012) ist nicht zu verwechseln mit einer anderen Mitarbeiterin, die den gleichen Decknamen "Sanda" trug und die u.a. in den Operativen Vorgängen von Herta Müller, "Cristina", Christa Balzer, "Cristina" und danach "Camelia", Richard Wagner, "Ziaristul", William Totok, "Interpretul" auftaucht und 1988 auch Auslandsaufträge in West-Berlin zu erledigen hatte. (Vgl. Mitteilung an die Hauptabteilung 1, vom 28 Januar 1989, unterzeichnet vom Chef der Temeswarer Securitate, Oberst Traian Sima und dem Chef der lokalen Unterabteilung 1/A, Oberstleutnant, Petru Pele - Akte von Christa Balzer, D.U.I. "Cristina" - ACNSAS, I 235544, Bl. 145-148.) Ihre Berichte aus West-Berlin hat „Sanda“ Hauptmann C. Zărie übergeben. (Vgl. ACNSAS, I 210845, vol. 4, Bl. 188-188v). 
[6] Vgl. die Anmerkungen zum „Voicu"-Bericht vom 11.2.1980, ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 207-207v.
[7] Vgl. Bericht von „Bona", vom 16.5. 1980, ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 214.
[8] Vgl. Bericht von „Dan", vom 13.4. 1984, ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 325-326.
[9] Vgl. Bericht von „Dan", vom 5.10. 1985, (ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 18-18v) und vom 13. 11.1985 (in den Anmerkungen wird der Vorschlag des damaligen lokalen Securitatechefs, Oberst Traian Sima angeführt, Emilie Bicskey in einem Operativen Vorgang zu bearbeiten (ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 22-22v). Ob für die 1984 mit dem  Adam-Müller-Guttenbrunn-Förderpreis ausgezeichnete Lyrikerin ein OV eingeleitet wurde, ist den bislang eingesehenen und zugänglichen Akten nicht zu entnehmen.  
[10] Vgl. Bericht von „Dan", vom 11.3. 1986, (ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 26-26v).
[11] Vgl. Bericht von „Dan", vom 23.4. 1986, (ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 48).
[12] Vgl. Bericht von „Dan", vom 5. 10. 1985, (ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 19).
[13] Vgl. Bericht von „Dan", vom 12.6.1986, (ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 53-53v).
[14] Vgl. Bericht von „Dan", vom 23.4. 1986, (ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 49-49v).
[15] Vgl. Bericht von „Voicu", vom 26.10. 1981, (ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 238-238v). Als effizientere Überwachungsmaßnahme von Krefeld wird auf die Notwendigkeit einer engeren Zusammenarbeit mit der Hauptabteilung 3 (Gegenspionage) verwiesen und die elektronische Verwanzung seiner Wohnung in Erwägung gezogen.  

***

[23. März 1984. "Dan" informiert die Securitate über ein Gespräch in der NBZ-Redaktion]


***
[13 April 1984. Mit Hilfe von “Dan” sammelt die Securitate Beweise gegen die unter Beobachtung stehenden Autoren, jüngere Mitglieder des Adam-Müller-Guttenbrunn-Kreises anzustiften, sich subversiv zu betätigen]
[13 aprilie 1984. Cu ajutorul lui “Dan”, Securitatea adună dovezi pentru a demonstra că autorii urmăriţi din cenaclul Adam-Müller-Guttenbrunn practică un prozelitism subversiv]


[rînd vizibil parţial în materialul fotocopiat]: [1] NR. 29.084/1/A/P.N/006/13.IV.984
- Primeşte Lt. col. PĂDURARIU NICOLAE
- Informator: DAN
NOTĂ
Sursa informează că în urmă cu doi, trei ani, în timp ce eram elev la liceu, şi după un an de activitate de cenaclu “Adam Müller Guttenbrunn”, în una din zile prin luna iunie am mers la redacţia de la “Neue Banater Zeitung”, unde sursa s-a întîlnit cu HERTA MÜLLER, RICHARD WAGNER, HORST SAMSON, HELMUTH FRAUENDORFER, cu care ne-am deplasat la restaurantul “Palace” unde s-a servit vin. Nota de plată a fost achitată de către HORST SAMSON.

Discuţiile au început cu nişte referiri la unele poezii ale unui autor străin, care ar folosi aşa-zisul “substrat politic” în creaţiile lui. Toţi cei de faţă – menţionaţi sus – au fost foarte încîntaţi de acest poet “foarte valoros”. După aceea s-au făcut referiri şi la poetul Paul Célan, care trăia pe atunci la Paris.
HORST SAMSON a pus după aceea problema cum s-ar putea, într-un mod foarte subtil, dar totuşi clar de înţeles – “aşa printre rînduri” cum menţiona el, folosi acest substrat şi în poezia germană din România. S-a ajuns după discuţia la care şi-au dat toţi părerea în genul acesta, cam după vreo jumătate de oră, la concluzia, că viaţa omului ar trebui simbolizată prin natură, care la rîndul ei este în poezie simbolul frumosului, al purităţii. Factorii care îl distrug ar fi factori politici şi sociali, care acţionează din spate, spre a-l extermina, spre a-i răpi libertatea. Aceşti factori ar trebui simbolizaţi în poezie printr-o furtună, prin alţi factori extratereştri, adică independenţi de om.
13.04 1984 (ss) DAN
Observaţii
- Elementele semnalate sînt lucrate de noi pentru concepţie, poziţie şi scrieri ostile.
- Aceasta este probabil metoda prin care aceste elemente pregătesc tineri scriitori de limbă germană cum să procedeze pentru a redacta scrieri ostile şi tendenţioase orînduirii noastre. [2]
- Metodele indicate şi la care se fac referiri sînt folosite de mai mult timp de aceste elemente şi sînt reflectate în scrierile lor.
SARCINI: Informatorul a fost instruit cum să procedeze pentru a menţine legăturile cu aceste elemente.

(ss) Lt. col. Pădurariu Nicolae
[din: D.U.I. Richard Wagner, “Ziaristul”]
ACNSAS, I 184945, ff. 179-179v
_____________
[1] Notă manuscrisă.
[2] Menţiune manuscrisă pe margine în dreapta a unui ofiţer de securitate: “Se prezintă tov. col. Cristescu

***
[13. April 1984. „Dan” informiert die Securitate über den Inhalt eines anonymen Briefes, der in der NBZ-Redaktion eingetroffen ist und in dem mehrere Literaturkreismitglieder beschimpft werden; die Geheimpolizei hat die Absicht, den Autor zu identifizieren, um ihn dann zu überzeugen, in ähnlichen Schreiben die „Tätigkeiten” der unter Beobachtung stehenden „Elemente” anzuprangern]


[13 aprilie 1984. „Dan” informează despre o scrisoare anonimă, sosită la ziarul „Neue Banater Zeitung” în care sunt atacaţi cu diferite invective şi ameninţări unii dintre cei care frecventau cenaclul „Adam Müller-Guttenbrunn”; Securitatea încearcă imediat să afle identitatea autorului anonim pentru a-l folosi în „demascarea activităţii” „elementelor” urmărite]

- Nr. 29084/ 1/A/P.N./005/13 IV-984
- Primeşte lt. col. PĂDURARIU NICOLAE
- Informator: DAN

NOTĂ [1]
Sursa informează că cam pe la sfîrşitul lunii octombrie şi începutul lunii noiembrie 1983, sursa a fost chemată, rugată, de HORST SAMSON, prin intermediul prietenei lui WILLIAM TOTOK - CHRISTINE BALZER, studentă în anul II la Facultatea de Filologie, să vină la redacţie, spre a discuta nişte poezii cu dînsul, poezii ce urmau să fie publicate. Ajungînd la redacţie, sursa a avut discuţii cu TOTOK WILLIAM şi HORST SAMSON care i-au prezentat o anonimă, adresată redacţiei şi scrisă cu litere de tipar cu cerneală pe o hîrtie dublă, format caiet şi în care se adresa cu ameninţări ptr. HORST SAMSON, WILLIAM TOTOK, EDUARD SCHNEIDER, JOHANN LIPPET, HERTA MÜLLER, RICHARD WAGNER şi NIKOLAUS BERWANGER, fiindcă poeziile pe care ei le publică în NBZ şi în alte publicaţii, n-ar fi poezii, ci curată bătaie de joc pentru cititori. Se făceau referiri: s-a pus întreabarea dacă bunicul lui TOTOK ar fi coborît şi el din copac precum TOTOK, din cauza înfăţişării lui şi dacă nu, dacă nu s-ar răsuci sărmanul bătrîn în mormînt, dacă l-ar vedea pe nepotul lui cum arată.
Despre HERTA MÜLLER se zicea că ar fi ajuns o ordinară, care nu-şi dă seama ce scrie şi care nu se mai poate arăta în satul ei natal, Niţchidorf, ptr. că oamenii ar da-o afară din sat cu cartofi putrezi.
S-a pus şi întrebarea dacă fiicei de doi ani a lui EDUARD SCHNEIDER, i-ar plăcea, dacă ar şti să citească, pornografiile aşternute pe hîrtie, de tatăl ei.
JOHANN LIPPET a fost atacat iarăşi ptr. înfăţişarea lui şi ptr. „idioţeniile” pe care le scrie.
Despre RICHARD WAGNER s-a spus – în direct – că ar fi un escroc şi un porc – şi că cercul de literatură n-ar fi avut vreodată un preşedinte mai prost ca el, care şi-ar bate joc de toţi şi chiar de propia lui persoană.
Se amintea şi de fiica lui Berwanger, dar nu reţin ce fel de referiri s-au făcut.
În finalul scrisorii se menţiona, că dacă scrisoarea nu va fi publicată în decursul a două săptămîni, atunci toţi aceştia, care au fost menţionaţi, îşi vor pierde slujba şi vor fi daţi afară într-un mod ruşinos. Dar primul care va fi „şutit” va fi BERWANGER, care admite ca să se publice astfel de „porcării”. Dealtfel se menţiona că cei care au scris această scrisoare sunt finanţaţi de străinătate, ptr. că şi acolo ar fi oameni cărora nu le plac lucrurile care se petrec. La sfîrşit erau vreo 3 sau 4 semnături, scrise în alfabet arab.
Scrisoarea anonimă era scrisă în limba germană.
13.04.1984 (ss) DAN
Observaţii
- Este cunoscut faptul că mai multe persoane din rîndul naţionalităţii germane îşi manifestă nemulţumirile faţă de conţinutul scrierilor lui BERWANGER NICOLAE şi al celorlalte persoane menţionate în notă, însă nu avem date cu privire la posibilul autor al anonimei şi nu avem cunoştinţă despre aceasta.
- Despre scrierile acestor persoane s-au făcut mai multe informări la organele P.C.R.
MĂSURI
Informativ vom lua măsuri de a identifica autorul pentru a fi folosit de noi în demascarea activităţii acestor elemente.
(ss) lt. col. Pădurariu
[din: D.U.I. William Totok, "Interpretul"]
ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 325-326
___________
[1] Notă manuscrisă.
***


[28. Mai 1984. „Dan“ informiert die Securitate über eine Begegnung mit Helmuth Frauendorfer]
[28 mai 1984. “Dan” oferă Securităţii detalii despre o întîlnire cu Helmuth Frauendorfer, denunţînd încercările acestuia de a-i explica cum ar trebui concepute texte literare]

- Nr. 29084/1/A/PN/008/28.V.984 [1] 
- Primeşte Lt. col. PĂDURARIU NICOLAE
- Informator: “DAN”
NOTĂ [2]
Cu privire la FRAUENDORFER HELMUTH, student la Facultatea de Filologie, sursa informează că în anul 1981, după o întîlnire avută cu el întîmplător la redacţia NBZ, acesta a invitat pe sursă la domiciliul său pentru a discuta, el cumpărînd şi doi litri de vin. La domiciliu, consumînd vin, s-au purtat discuţii în diferite privinţe: întîi s-au discutat unele poezii ale sursei, FRAUENDORFER sugerîndu-i un alt stil, mai “expresiv, angajat şi mai revoluţionar”, stil aşa-zis “subtil” pentru a releva unele “adevăruri sociale”, care ar fi ascunse şi suprimate de către regim. Apoi s-a discutat despre mentalitatea omului în general, care ar fi prea fricos şi laş ptr. a se revolta împotriva nedreptăţilor din toate punctele de vedere – care i se fac. Discuţiile au continuat cu relevarea lipsurilor sociale şi economice ale ţării noastre. Doar conducerea de partid şi de stat ar fi de vină la toate aceste neajunsuri, afirmîndu-se (FRAUENDORFER) că ar trebui să fie vreo zece, douăzeci de oameni într-adevăr “curajoşi” ca Paul Goma, care să le arate clar oamenilor mizeria în care trăiesc şi să le indice drumul de a scăpa de tot.
Dar din păcate poporul român este mult prea slab şi prea fricos.
De la FRAUENDORFER, la propunerea lui, am mers la “cel mai bun prieten” al său, HARALD ZIMMERMANN [3], student la Politehnică unde s-a consumat în continuare vin, cumpărat de ZIMMERMANN, şi în discuţii s-au făcut unele referiri la problemele de literatură, FRAUENDORFER situîndu-se pe acceaşi poziţie, cu care era de acord şi ZIMMERMANN, el avînd chiar unele lucrări personale, din care a citit, sursa nu-şi mai aminteşte conţinutul. ZIMMERMANN l-a întrebat pe FRAUENDORFER, dacă a ascultat ultimele emisiuni de la “Europa liberă”, întrebînd de o anume emisiune, pe care FRAUENDORFER nu o ascultase.
Despre ZIMMERMANN, sursa mai menţionează că este de loc din zona Braşovului, în acea perioadă locuia probabil în gazdă, într-o singură încăpere la demisol, pe “Porumbescu”, colţ cu prima stradă de la complexul “Cooperaţiei”, participa în acea perioadă la cenaclul literar GUTTENBRUNN; a publicat unele poezii în NBZ şi în FORUM Studenţesc şi poza lui a apărut în “Almanahul NBZ” ca membru al grupului de teatru THALIA, condus de FRAUENDORFER.
28.05.1984 (ss) DAN
Observaţii:
- FRAUENDORFER HELMUT este lucrat în D.U.I. de Mr. Adamescu pentru scrieri ostile.
- ZIMMERMAN este în atenţia Mr. Adamescu primit de la Lt. col. [indescifrabil].
Sarcini:
Informatorul a fost instruit cum să procedeze pentru a relua legăturile cu FRAUENDORFER cît şi cu alte persoane cu preocupări literare.
MĂSURI:
Mr. Adamescu va face propuneri pentru finalizarea cazului lui FRAUENDORFER. [4]
Termen: 25.VI.84.
(ss) Lt. col. Pădurariu Nicolae [5].

[din: D.U.I. Helmuth Frauendorfer, „Florin“]
ACNSAS, I 211348, f. 45 ş.u.

_________
[1]Notă manuscrisă.
[2] Menţiune manuscrisă pe margine în stînga deasupra notei, a unui ofiţer de securitate: “Analizaţi toate materialele ce le avem cu acest element, şi veniţi cu propuneri de finalizare. Nu trebuie lăsat să se manifeste. (ss) [indescifrabil] 09.06.1984”.
[3] „Dan” face aici o confuzie. Persoana la care se referă a fost, de fapt, Dietmar Zerwes. Acesta nu a scris poezii, a activat doar în echipa de teatru, amintită în notă.
[4] „Finalizarea” a culminat în august 1984 în convocarea şi interogarea lui Frauendorfer la Securitete, episod descris astfel în volumul Constrângerea memoriei, p. 111: Securiştii „au încercat să-l facă să declare că cei din anturajul său scriitoricesc ticluiesc texte duşmănoase ce sunt promovate deliberat în Cenaclul »Adam Müller Guttenbrunn«. Frauendorfer a refuzat să semneze astfel de declaraţii şi a fost bătut de maiorul Adamescu. A primit un avertisment scris. În plus, maiorul l-a ameninţat cu un proces în cazul unei »recidive«. Ca urmare, şapte scriitori timişoreni au protestat împotriva practicilor Securităţii şi a politicii represive faţă de minorităţi într-o scrisoare adresată primului secretar al Comitetului Judeţean de Partid Timiş, Cornel Pacoste, şi preşedintelui Uniunii Scriitorilor, Dumitru Radu Popescu”. Semnatarii scrisorii de protest au fost: Helmuth Frauendorfer, Herta Müller, William Totok, Richard Wagner, Johann Lippet, Horst Samson, Balthasar Waitz. Scrisoarea a fost expediată autorităţilor menţionate în septembrie 1984, puţin mai tîrziu a fost difuzată de Europa liberă. În documentele Securităţii scrisoarea este menţionată sub denumirea „memoriu colectiv” (cf. Raport către Direcţia 1, serviciul II, din 24.10 1984, redactat de lt.col. Pădurariu şi semnat de locţiitorul şef al Securităţii din Timişoara, col. Ion Cristescu şi şeful serviciului 1 local, col. Antonie Ianculescu, ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 338-340 şi Raportul către Direcţia 1, din 25.10 1984, semnat de locţiitorul şefului Securităţii, col. Cristescu, ibidem, ff. 341-342v).
[5] Sarcinile şi măsurile sunt scrise pe pagină în dreapta pe orizontal.

***
[20 februarie 1985. „Dan” liefert der Securitate verdrehte Informationen über die Solidarisierung mehrerer Autoren mit Helmuth Frauendorfer, der bei einem Verhör von Major Ioan Adamescu geschlagen wurde]

[20 februarie 1985. „Dan” furnizează Securităţii informaţii distorsionate privind solidarizarea mai multur autori cu Helmuth Frauendorfer, bătut de către maiorul Ioan Adamescu]
- NR. 29084/1/A/PN/0026/20 II 985[1]
- Primeşte Lt. col. PĂDURARIU NICOLAE
- Informator DAN
NOTĂ
Sursa informează că pe data de 23.01.1985 s-a dus la redacţia de la „Neue Banater Zeitung”, unde s-a întîlnit cu TOTOK WILLIAM. Acesta i-a spus că dacă doreşte să colaboreze cu ziarul NBZ la pagina de literatură, să i se adreseze lui SCHNEIDER EDUARD, deoarece el, TOTOK, a fost dat afară din postul său de redactor, deoarece el, SAMSON HORST, şi „prietenii noştri” (aceştia fiind alţi scriitori de naţionalitate germană)[2] s-au retras ca protest din Uniunea scriitorilor deoarece un scriitor de-al lor, FRAUENDORFER HELMUT, ar fi fost bătut pe nedrept şi cu totul nejustificat de către organele de securitate. El, TOTOK, şi-ar fi exprimat nemulţumirea printr-o scrisoare deschisă către Comitetul judeţean de partid. La această scrisoare şi-au pus semnătura şi SAMSON HORST, WAITZ BALTHASAR şi alţii. Din cauza acestei scrisori ar fi fost dat afară şi WAITZ. Sursa întrebîndu-l pe WAITZ dacă este adevărat, acesta a dat doar nedumerit din umeri, deoarece l-a văzut intrînd pe TOTOK; s-a sculat după aceea şi a lăsat sursa singură cu TOTOK.
Sursa l-a întrebat ce are el (TOTOK) împotriva ei, la care acesta i-a răspuns că ea (sursa) nu poate fi considerat artist, deoarece dacă vrei să fii un poet adevărat şi bun trebuie să scrii despre ceea ce e în jurul tău, deci despre viaţa socială, cu care el, TOTOK, nu poate fi în nici un caz de acord. Dar el este un marxist convins şi nu poate vedea cum marxismul este călcat în picioare şi înţeles greşit de către autorităţi aici în România. Ca exemplu a dat întîmplarea cu FRAUENDORFER, care ar fi fost bătut de organele de securitate în aşa hal, încît ar fi stat 4 (patru) zile la spital. TOTOK a pus în acest sens problema libertăţii şi gîndirii scriitorului şi a omului în general în România, spunînd că orice afirmaţie adevărată în legătură cu viaţa în ţara noastră, te pune în pericol faţă de organele de securitate.
TOTOK a spus că un poet este bun doar atunci cînd scrie despre realitatea socială – deci ca poet trebuie să fii categoric pentru sau împotriva regimului, iar prin faptul că ceea ce se întîmplă în societate în jurul lui, el nu poate fi de acord cu regimul actual.
(ss) DAN
Observaţii
- TOTOK WILIAM este lucrat în D.U.I. pentru scrieri şi poziţie ostile, aşa cum reiese şi din prezenta notă.
- Cele semnalate cu privire la memoriu şi la înlăturarea din redacţie a lui TOTOK sînt reale.
SARCINI
Să se găsească prilejul pentru a-l contacta pe TOTOK cu care ocazie să discute asupra serviciului său şi cu privire la activitatea literară din Timişoara în limba germană. Deasemeni să stabilească ce relaţii are în rîndul tineretului liceal sau universitar.
MĂSURI
- Vom stabili unde se va angaja TOTOK WILIAM pentru încadrarea informativă la locul de muncă.
- Deasemeni cu ocazia analizei D.U.I. vom stabili ce măsuri vor fi luate pentru a-l determina să renunţe la preocupările sale ostile.
(ss) Lt. col. Pădurariu Nicolae
[din: D.U.I. William Totok, „Interpretul”]
ACNSAS, I 210845, vol. 3, ff. 6-6v
___________________
[1] Notă manuscrisă.
[2] În paranteză sub rînd este menţionat: “cenaclu literar”.

***
[24 mai 1985. „Dan” interpretiert mehrere, ihm verdächtig erscheinende Gedichte und zeigt den Literaturkritiker Helmut Britz an, der den Gedichtband von William Totok, Freundliche Fremdheit rezensiert hatte]

[24 mai 1985. „Dan” interpretează mai multe poezii pe care le consideră suspecte şi-l denunţă pe criticul Helmut Britz care a recenzat volumul lui William Totok, Freundliche Fremdheit / Politeţe rezervată]
- NR. 29084/1/A/PN/0034/24.05.985[1]
- Primeşte Lt. col. PĂDURARIU N:
- Informator DAN
NOTĂ
Sursa informează că citind Nr. 3/1985 al revistei Neue Literatur, a dat de nişte versuri de-ale lui TOTOK WILLIAM, citate de Helmuth Britz în recenzia pe care acesta i-a făcut-o printre altele şi volumului lui TOTOK intitulat: „Înstrăinare amabilă” („Freundliche Fremdheit”), versuri prin care TOTOK critică starea morală a oamenilor, influenţată de ideologia partidului.
Acest lucru se subînţelege din versurile:
„(1) uşile comit acum trădare
(2) eroarea devine o glumă proastă
(3) păsările se prăbuşesc moarte pe de copaci
(4) perdeaua devine şi mai grea/ pînă
(5) la urmă totul va mai fi doar un vis
(6) şi noi admiratorii creduli” (pag. 75 din Neue Literatur)
Aceste versuri sunt din poezia intitulată “Aproape noapte. O poezie adevărată.” (“Fast Nacht. Ein wahres Gedicht”[2]).
Prin aceste versuri Totok vrea să spună că în ziua de azi omul nu mai este în siguranţă nicăieri (1), că tot ceea ce se întîmplă în ţară este eronat, este o eroare întreagă (2), totul, chiar şi animalele libere, simbolizate prin păsări, sînt distruse (3), că ideologia regimului (simbolizată prin perdea) este din ce în ce mai greu de suportat (4), că el speră că acestea toate se vor termina odată, devenind doar un vis pe care toţi îl vor uita (5) şi că “noi”, adică oamenii vor da cîndva crezare ideologiei – care aici se subînţelege că ar fi mincinoasă. (6).
În poezia din acelaşi volum, intitulată “Explicarea punctului de vedere” (“Standpunkterklärung”) Totok spune:
“şi te întreb încet... (1)
de ce totul este deodată atît de fără-de-consolare (2)
relaţiile s-au infiltrat în poezie (3)
ca nişte iluzii răcite.” (4)
“Relaţiile” sînt cele sociale, viaţa omului în general în ziua de astăzi; este o necesitate de a vorbi despre ele în poezie. (3). Totul este doar o iluzie (4), nimic nu mai are sens, deoarece în nimic din lumea asta în care trăim [cuvînt ilizibil] nu găsim consolarea. (2).
24.05.1985                (ss) DAN
Observaţii
- TOTOK WILIAM este lucrat în D.U.I. iar Britz Helmuth lucrează la „NEUE LITERATUR” în Bucureşti.
SARCINI
Cînd îl întîlneşte pe TOTOK să discute asupra preocupărilor sale prezente şi intenţiile pe care le are cu servicul.
MĂSURI
Copii şi la DIR. I- a pentru Britz.

(ss) Lt. col. Pădurariu Nicolae
[din: D.U.I. William Totok, „Interpretul”]
ACNSAS, I 210845, vol. 3, ff. 12-12v
___________________

[1] Notă manuscrisă.
[2] “Dan“ nu înţelege sensul substantivului compus Fastnacht (carnaval). Din această traducere deficitară rezultă că titlul ar insemna: aproape (fast) noapte (Nacht). Poezia amintită a apărut în volumul Freundliche Fremdheit (Politeţe rezervată), Editura Facla, Timişoara, 1984, p. 23.
***
[September 1986. “Dan” über eine Begegnung mit Horst Samson]

[Septembrie 1986. “Dan” despre o întîlnire cu Horst Samson]
[rînd lipsă în materialul fotocopiat]
- Primeşte Lt. col. PĂDURARIU N[1]
- Informator: “DAN”
NOTĂ[2]
Sursa informează că în data de 31.08.1986 s-a întîlnit la Bacova cu SAMSON HORST; discuţia a durat doar vreo două minute. SAMSON a întrebat sursa de ce nu mai publică, la care sursa i-a răspuns: “poate chiar din aceleaşi motive ptr. care nu publicaţi nici dvs.”
SAMSON i-a cerut sursei să-i aducă nişte poezii că el ar fi tare curios să vadă evoluţia, deoarece el, SAMSON, ar fi acela, care “te-am promovat”.
(ss) DAN
Observaţii:
- HORST SAMSON este lucrat în D.U.I. de serviciul III.
SARCINI
Sursa a fost instruită să selecteze cîteva poezii şi să le prezinte lui HORST SAMSON şi în acest fel să stabileacă ce sfaturi îi dă şi ce atitudine adoptă.
Despre participarea la cenaclu a informatorului să-i spună că fiecare din ei (SAMSON, TOTOK, WAGNER, HERTA MÜLLER şi ceilalţi) s-au afirmat ca scriitori tot în acest cenaclu şi ca autor şi el nu poate proceda altfel întrucît ar risca să rămînă necunoscut dacă nu participă la creaţia literară.[3]
MĂSURI:
Copie la Serv. III.
(ss) Lt. col. Pădurariu Nicolae

[din: D.U.I. Horst Samson, “Sandu”]
ACNSAS, I 184942, vol. 2, f. 365
___________________
[1] Notă manuscrisă.
[2] Menţiune manuscrisă deasupra în stînga a unui ofiţer de securitate: “Lt. Popa”.
[3] Menţiune manuscrisă pe margine în stînga a unui ofiţer de securitate: “Da" (ss) Radu Tinu.
***
[16. Oktober 1986. “Dan” berichtet über die Haltung von Andrei Bodiu gegenüber einigen deutschen Schriftstellern aus Temeswar]

[16 octombrie 1986. “Dan” raportează despre atitudinea lui Andrei Bodiu faţă de cîţiva scriitori germani din Timişoara]
- NR. 29.084/1/A/P.N/0089/16.X.986[1]
- Primeşte Lt. col. Pădurariu Nicolae
- Informator: “DAN”
NOTĂ [2]
Sursa informează că în data de 21.09.1986 a stat de vorbă cu BODIU ANDREI, care la un moment dat a afirmat următoarele:
“Chiar dacă mă vor face membru de partid, niciodată n-am să fiu de acord cu ideologia lor. Eu nu pot să cred în ceea ce-mi este imposibil.” El, în poeziile sale, a spus, nu se referă direct la anumite aspecte negative, ci le împleteşte în versuri – dar, cu toate acestea, el n-ar scrie poezii antipolitice.
De asemenea el îi admiră foarte mult pe TOTOK, SAMSON, WAGNER, LIPPET şi HERTA MÜLLER şi îi respectă ptr. ceea ce au realizat ei, cînd activau în “Aktionsgruppe Banat”. El, BODIU, ar avea acasă la Braşov toate volumele lor, traduse în limba română.[3]
În data de 15.10.1986 sursa s-a aflat la “Flora” cu o colegă de-a lui BODIU; de la aceasta, sursa a aflat că prin mai sau iunie, a.c., BODIU, SEBESTEYN [4] şi P.M. [anonimizat] ar fi fost chemaţi la organele de securitate[5]; SEBESTEYN a povestit ziua următoare în gura mare că ar fi fost pus să interpreteze nişte poezii scrise de BODIU şi că el ar fi vorbit într-un limbaj atît de încărcat, încît “ăia la mintea lor n-au înţeles nimic.”
(ss) DAN
Observaţii:
- BODIU ANDREI este lucrat în D.U.I. de cpt. Vlădic Viorel.
SARCINI:
- Informatorul a fost instruit să stabilească în discuţie cu BODIU cum îşi valorifică lucrările literare care le elaborează, dacă a publicat ceva pînă în prezent, unde anume şi cum preconizează să se afirme ca scriitor.[6]
MĂSURI:
Copia notei se predă Cpt. Vlădic.
(ss) Lt. col. Pădurariu Nicolae
[din: D.U.I. Richard Wagner, “Ziaristul”]
ACNSAS, I 184945, ff. 359-359v
_______________
[1] Notă manuscrisă.
[2] Menţiune manuscrisă deasupra în stînga a unui ofiţer de securitate: “Am primit 1 copie (ss) lt. maj. D Jalea”.
[3] Menţiune manuscrisă pe margine în stînga a unui ofiţer de securitate: “Dar au fost traduse? (ss) Radu Tinu”.
[4] Cunoscut mai tîrziu sub numele: Carol Sebastian.
[5] Menţiune manuscrisă pe margine în stînga a unui ofiţer de securitate: “Cpt. Vlădic – identificare şi la mine (ss) Radu Tinu”.
[6] Menţiune manuscrisă pe margine în dreapta a unui ofiţer de securitate: “Da”.
***
[13. November 1986. “Dan” informiert die Securitate erneut über Bodiu]

[13 noiembrie 1986. “Dan” informează Securitatea încă o dată despre Bodiu]
- NR. 29.084/1/A/P.N/0096/13.XI.986[1]
- Primeşte Lt. col. Pădurariu N.
- Informator: “DAN”
NOTĂ
Sursa informează că a stat - cu o săptămînă în urmă – de vorbă cu BODIU ANDREI care a afirmat că s-ar fi întîlnit cu o zi înainte cu TOTOK WILLIAM. Acesta i-ar fi spus lui BODIU că el ar vrea să emigreze definitiv în R.F.G. – dar nu numai el doreşte să plece ci şi SAMSON HORST şi RICHARD WAGNER, ultimul avînd depuse formularele mari ptr. plecare.
BODIU a afirmat că el îi stimează şi îi apreciază foarte mult pe aceşti poeţi deoarece ei “sînt foarte buni, ptr. că văd adevărul aşa cum este” – şi din cauza asta ar avea probleme cu organele de securitate. El, BODIU ar avea toate volumele susnumiţilor traduse în limba română.[2]
De asemenea BODIU i-a arătat sursei un număr din 1982 al revistei “Forum studenţesc”, în care – pe o pagină întreagă – se vorbeşte despre TOTOK, SAMSON, LIPPET, WAGNER şi FRAUENDORFER, susnumiţii fiind reprezentaţi pe poze în susul paginii.
La afirmaţia sursei că susnumiţii TOTOK, WAGNER şi SAMSON nu vor avea succes cu poeziile lor, BODIU a susţinut că “de-abia acolo (în R.F.G.) vor fi şi ei apreciaţi după valoarea lor.”
13.11.1986                         (ss) DAN
Observaţii:
- BODIU ANDREI este lucrat în D.U.I. de cpt. Vlădic Viorel.
- TOTOK WILIAM, WAGNER RICHARD şi celelalte elemente sunt lucrate în dosare de urmărire informativă.
SARCINI:
În discuţie cu Bodiu să stabilească mai concret dacă întreţine relaţii cu elementele la care s-a referit, în ce mod şi loc, discuţiile pe care le poartă.
Să stabilească dacă BODIU redactează lucrări literare şi ce fel de lucrări.
MĂSURI:
Vom verifica prin mijloacele cunoscute dacă Bodiu apare ca legătură a lui TOTOK, WAGNER şi celelalte elemente.[3]
(ss) Lt. col. Pădurariu Nicolae
[din: D.U.I. Richard Wagner, “Ziaristul”]
ACNSAS, I 184945, ff. 363-363v
_________________
[1] Notă manuscrisă.
[2] Menţiune manuscrisă pe margine în stînga a unui ofiţer de securitate: “16.XI.86 Au apărut în română?” (ss) Radu Tinu.
[3] Menţiune manuscrisă pe margine în dreapta a unui ofiţer de securitate: “Da”.
***
[4. Dezember 1986. "Dan" denunziert seinen Kollegen Andrei Bodiu und erhält Instruktionen wie er als Agent Provocateur Richard Wagner und William Totok ausforschen soll]
[4 decembrie 1986. "Dan" îl denunţă pe Andrei Bodiu şi primeşte sarcina de a-i provoca pe Richard Wagner şi pe William Totok care erau de părere că o reluare a activităţii cenaclului literar Adam Müller-Guttenbrunn este rezultatul intervenţiei Securităţii]

- NR. 29.084/1/A/P.N/ [rînd parţial lipsă din materialul fotocopiat][1]
- Primeşte Lt. col. PĂDURARIU NICOLE
- Informator: “DAN”

NOTĂ
Sursa informează că a stat de vorbă cu BODIU ANDREI cu două săptămîni în urmă, care i-a spus că s-ar fi întîlnit cu TOTOK WILLIAM care a afirmat că peste cîteva luni va pleca definitiv din ţară, deoarece ar avea deja formularele mari depuse. În aceeaşi situaţie s-ar afla şi LIPPET JOHANN, SAMSON HORST, WAGNER RICHARD şi HERTA MÜLLER – ultimii doi numiţi vor părăsi ţară încă în anul acesta. TOTOK a recunoscut că ei toţi – cei susnumiţi- nu vor avea şanse de a se afirma ca poeţi în R.F.G. şi că le va fi destul de greu chiar să şi trăiască acolo, dar ei toţi “trebuie să plece pentru că a venit timpul.”
Susnumitul BODIU a afirmat în dimineaţa zilei referendumului următoarele: “Mă întreb oare cît timp ne vor mai prosti ăştia – nu s-au săturat nici ei de-atîta minciună?”. BODIU a mai susţinut că orice fel de meeting sau formă de vot ar fi doar “ca să-i scoată ochii la popor”, că “ăştia” – aici s-a referit la guvern – “tot fac ce vor ei.”
BODIU a criticat – tot cu două săptămîni în urmă – situaţia economică şi politică – “deplorabilă” după părerea lui a României, afirmînd că nici măcar dreptul de a gîndi nu-l mai are omul în zilele noastre.
04.12.1986                           (ss) DAN.
Observaţii:
- BODIU ANDREI este lucrat în D.U.I. la problema TINERET ÎNVĂŢĂMÎNT şi este una din legăturile lui TOTOK W.-

- TOTOK W., WAGNER şi celelalte elemente sînt lucrate în D.U.I. pe linie de NAŢIONALIŞTI – FASCIŞTI GERMANI.
SARCINI:
Informatorul a fost instruit ca sub pretextul că are nevoie de unele cărţi de literatură să ia legătura cu WAGNER R. şi TOTOK WILIAM, cunoscînd că aceştia sînt în curs de a-şi vinde din materialele pe care le deţin. Cu această ocazie să discute despre lucrările sale literare şi în acest fel să stabilească ce poziţii adoptă cei de mai sus, ce sfaturi îi dau pentru activitatea sa literară.
Dacă cei în cauză îi reproşează că desfăşoară activităţi în cadrul cenaclului, să le spună că altă modalitate de afirmare nu are şi că dealtfel şi ei tot la fel au procedat pînă au ajuns să se afirme.
MĂSURI:
- Extras pentru BODIU ANDREI la compartimentul tineret.[2]
- Dosarul de urmărire informativă privind pe WAGNER RICHARD este în curs de pregătire pentru a fi trimis pentru analiză la DIR. I-a.
(ss) Lt. col. Pădurariu Nicolae

[din: D.U.I. Richard Wagner, “Ziaristul”]
ACNSAS, I 184945, ff. 365-365v
________________________________________
[1] Notă manuscrisă.
[2] Menţiune manuscrisă pe margine în dreapta a unui ofiţer de Securitate unde este trecut aproape ilizibil şi numele altui ofiţer [probabil Galea?] – „cu d.u.i. la analiză. (ss) Radu Tinu.”

***





11.04.2010

"Gruia" und "Voicu": Securitate-Entlohnung für Mitarbeit


"Gruia" und "Voicu"[1] erhielten Geld für ihre inoffizielle Securitatetätigkeit. Ihre Mitarbeit wurde von ihren Führungsoffizieren als operativ wertvoll eingeschätzt.

Den in den letzten Wochen gesichteten Aktenbeständen ist zu entnehmen, seit wann "Gruia" und "Voicu" mit der rumänischen Geheimpolizei zusammenarbeiteten, worüber sie berichteten und wie hoch die erhaltenen Geldsummen für die jeweiligen Informationen waren.
Eine am 15. Februar 2010 verfasste und danach an Redaktionen und Privatpersonen verschickte zehnseitige “Erklärung” von "Gruia" enthält eine ganze Reihe von Ungereimtheiten, vagen Angaben, Verdrehungen sowie unwahren Darstellungen und Behauptungen. Im krassen Widerspruch zu seinen Darlegungen stehen die Angaben in mehreren Archivdokumente.
In seiner „Erklärung“, die wenige Tage vor der Enthüllung seiner Securitatetätigkeit in der Allgemeinen Zeitung Mainz und danach im SWR[2] bekannt wurde, behauptet "Gruia", kein Mitglied des Kommunistischen Jugendverbandes (Uniunea Tineretului Comunist, UTC) gewesen zu sein. "In die UTC bin ich nicht eingetreten", heißt es da wörtlich. In mehreren Dokumenten jedoch wird eine VKJ-Mitgliedschaft ausdrücklich erwähnt[3]. In einem dieser Dokumente ist auch der Zeitpunkt seiner Anwerbung (1971) durch die Securitate vermerkt. Dazu schreibt er in seiner „Erklärung“:
"Es muss 1971 gewesen sein, als im Büro ein Mann auftauchte, der mich aufforderte mitzukommen, um mir dann in einem Büro des Betriebs jovial mitzuteilen, dass er von der Securitate sei, es aber keinen Grund zur Beunruhigung gebe, sondern nur ein paar offene Fragen bezüglich meiner Person zu klären wären, die sich auch auf mein Verhalten in der Zeit des Militärdienstes beziehen, weshalb ich mich zu einem bestimmten Termin im Gebäude der Securitate einzufinden habe."
Aus einer undatierten, aber wahrscheinlich aus dem Jahr 1971 stammenden "Mitteilung" eines seiner Führungsoffiziere, Nicolae Pădurariu, damals noch Major, geht hervor, dass die Anwerbung am 1. März 1970 stattgefunden haben soll und vom Chef des Kreisbüros der Hauptabteilung 1, Major Gheorghe Mărgineanu genehmigt worden war[4]. Es handelt sich vermutlich um einen Schreibfehler, denn in anderen Dokumenten wird ebenfalls das Jahr 1971 genannt.[5]
Die einzelnen Etappen der Anwerbung sind durch mehrere Akteneinträge belegt. Ebenfalls belegt ist auch die konkrete Tätigkeit von "Gruia", die von 1971 bis 1977 dauerte.
Ohne genauere Angaben über seine frühen Securitatekontakte und nachrichtendienstlichen Aufträge zu machen, schreibt "Gruia" in seiner „Erklärung“:
"Das gleiche Prozedere wiederholte sich in unregelmäßigen Abständen – soweit meine Erinnerung nicht trügt - noch dreimal".
Aus den bislang bekannten Akten ergeben sich allerdings 3 unterschiedliche Formen oder Etappen seiner inoffiziellen Tätigkeit für die rumänische Geheimpolizei:

1) In seiner Eigenschaft als Fremdenführer am Schwarzen Meer, wo er seine Berichte an Securitatehauptmann Eduard Sebestyen[6] weitergab[7].
2) Nach einem gescheiterten Fluchtversuch aus Rumänien und seiner Verurteilung im Herbst 1974 schickten der damalige Chef der Temeswarer Securitate Oberst Rusalin Terziu und der Leiter der lokalen Unterabteilung 1, Oberstleutnant Gheorghe Mărgineanu an den für das Gefängnis Gherla zuständigen Securitateoffizier die schriftliche Empfehlung, "Gruia" als "erprobten Informanten während der Haftzeit" zur Überwachung seiner Mitgefangenen einzusetzen. "Gruia", heißt es wörtlich in dem am 30. April 1975 abgeschickten Schreiben, "este un informator cu experienţă în munca informativă şi considerăm că poate fi folosit de Dv. în perioada detenţiei". [8]
3) In der erwähnten „Erklärung“ gibt "Gruia" zu verstehen, dass seine "Kooperation" erst Ende 1973 richtig einsetzte:
"Ende 1973 (wenn ich das richtig erinnere) wurde ich zur Securitate bestellt zur Klärung einiger Unregelmäßigkeiten. Mir wurde eröffnet, dass ich mir widerrechtlich ein Studium erschleiche und eine Exmatrikulation vor Abschluss des Studiums bevorstehe, wenn ich mich nicht bereit erkläre, gelegentlich mit den „Staatssicherheitsorganen“ zu kooperieren.Mir wurde ein Text diktiert, mit dem ich die Kooperation bestätigt und anschließend unterzeichnet habe. Gleichzeitig wurde mir der Deckname GRUIA nahe gelegt in Anspielung an meine Handballer-Vergangenheit."
Tatsache ist, und dies belegen zahlreiche handschriftliche Dokumente, die von "Gruia" selber stammen, sowie Mitteilungen, Berichte, Analysen und Pläne mehrerer Securitateoffiziere, deren Namen er in seiner "Erklärung" verschweigt, dass er von 1971 bis im Herbst 1974 regelmäßig operativ wertvolle Berichte abgeliefert hat. Darin geht es nicht nur um Ausländer, sondern auch um seine holländische Freundin, die er heiraten wollte und für die sich der Geheimdienst interessierte, weil sie angeblich in einem NATO-Büro arbeitete.[9]
Im operativen Vorgang „Interpretul“ taucht "Gruia" (Kennziffer 21146) zum ersten Mal am 20. Juli 1974 mit einem Bericht über die Aktionsgruppe auf.[10]
Der Geheimdienst charakterisiert ihn in einem Ende 1972 verfassten Personalbogen als einen vertrauensvollen Mitarbeiter, der "eigene Initiativen" entwickelt und die ihm zugewiesenen "Aufgaben" löst.[11] Aufgrund seiner nachrichtendienstlichen Fähigkeiten sollte er in der Geheimoperation "Tera" als Agent eingesetzt werden.
Die Ziele dieser Operation sind nicht bekannt. Es handelte sich vermutlich um komplexe Überwachungsmaßnahmen von Ausländern. Es ist auch nicht bekannt, ob zwischen dieser Operation und der in den 1970er Jahren angelaufenen Operation "Peregrinii" ein Zusammenhang besteht.[12]
1974-75 hat es dann in der inoffiziellen Zusammenarbeit tatsächlich einen Riss gegeben, was im Zusammenhang mit seiner Verurteilung wegen des gescheiterten Fluchtversuchs zu sehen ist und was aus einer Anmerkung (vom 14. August 1976) von Oberstleutnant Nicolae Pădurariu hervorgeht. Darin heißt es in einem Nebensatz und ohne weitere Erklärungen, man habe 1975 auf die Mitarbeit von "Gruia" verzichtet ("abandonat în 1975").[13]
Am 16. Oktober 1975 taucht “Gruia” im OV “Interpretul” wieder mit einem Bericht auf, diesmal aber unter einer neuen Kennziffer - 3665[14]. Ein weiterer Bericht von ihm ist im OV “Titan” enthalten und wurde bereits am 15. August 1976 verfasst und an Pădurariu übergeben, nachdem er am 13. August 1976 von Hauptmann Constantin Chişu, dem Verbindungsoffizier aus der Bukarester Hauptabtabteilung 1, instruiert wurde.[15]
In seiner „Erklärung“ beschreibt „Gruia“ diese Etappe folgendermaßen:
"Es muss September 1975 gewesen sein, als ich erneut vorgeladen wurde. (...) Ab Oktober 1975 bis etwa Mitte 1976 wurde ich in unregelmäßigen Abständen vornehmlich auf die beiden Autoren Ortinau und Totok fixiert. Zwar bin ich diesen »Aufträgen« widerwillig nachgekommen aus »Bewährungsnot«, habe jedoch in den Berichten häufig von den eigentlichen Ermittlungszielen abzulenken und »detailliert« »Unpolitisches« einzubauen versucht, um zum einen Genauigkeit zu demonstrieren, zum anderen behauptend, bestimmte Gespräche nicht mitbekommen zu haben."
Die abgelieferten Berichte, die insbesondere in den OV „Interpretul“ und „Titan“ enthalten sind, stehen im Widerspruch zu dieser Behauptung. Ebenso die Anfechtung der Authentizität des Berichtes vom 12. Oktober 1974, in dem er die Texte einzelner Mitglieder der Aktionsgruppe Banat interpretiert, die in der Zeitschrift Neue Literatur, Nr. 4, 1974, erschienen sind. Dieser Bericht, von dem er sagt, er habe ihn Mitte Oktober 1974, ca. eine Woche vor seiner Flucht abgeliefert, „stammt in dieser Form definitiv nicht von mir“.[16]
„Gruia“ präzisiert in seiner "Erklärung" auch, dass er nach seiner Entlassung aus der Haft, auf Bewährung, im Juli 1975, vom Roten Kreuz finanziell unterstützt wurde:
"Monatlich [erhielt ich] einen Valuta-Scheck, mit dem ich Waren aus dem sog. Intershop kaufen durfte, die ich dann auf dem Schwarzmarkt umsetzte, um mein Leben zu sichern."
Dass er für seine Dienste von der Securitate auch Geld erhielt, verschweigt „Gruia“.[17]
Eine an purem Zynismus grenzende Aussage enthält ein weiterer Abschnitt dieser "Erklärung", in dem „Gruia“ sich zum Opfer einer Observierung stilisiert, wobei er jedoch verschweigt, dass er für diese am 9. März 1977 stattgefundene Aktion vorher genauste Instruktionen erhielt, die er durchzuführen und an die er sich strikt gehalten hatte:
"Mir war in diesem Moment klar, dass man MICH überprüfen wollte, ob ich überhaupt Totok besuche bzw. was ich mit ihm unternehme. Mein Bericht, zumindest was die Beschattungsaktion angeht, musste also sehr genau sein."[18]
Bezeichnend für die irreführende Beschreibung der Vorgänge aus den 1970-er Jahren ist auch dieser Abschnitt aus der „Erklärung“ von „Gruia“, in dem er sein Verhältnis zu den Autoren der Aktionsgruppe als eine politischen Ungleichartigkeit darstellt:
„Mein Problem mit den Autoren der »Aktionsgruppe Banat« war weniger ein literarisches als vielmehr ein politisches: ihr Versuch, dem Kommunismus neues Leben einzuhauchen. (Nicht von ungefähr waren einige Mitglieder der Gruppe bis zuletzt Mitglied der Kommunistischen Partei, Preisträger und Stipendiaten der kulturellen »Ableger« dieser Partei und nie mit Veröffentlichungsverbot behelligt). Sie haben, ohne es zu wollen, jenem SYSTEM gedient, dass die brutale Existenz der Securitate sicherte.“
Von sich selber behauptet „Gruia“, er habe nach seiner Ausreise 1977 in der Bundesrepublik Deutschland öffentlich erklärt, gezwungen worden zu sein, für die Securitate Protokolle zu schreiben.
„Dies habe ich bei späteren Gelegenheiten auch vor Journalisten und Autoren wiederholt, und auch bei diversen öffentlichen Lesungen, nur schien das die Öffentlichkeit damals nicht sonderlich zu interessieren.“
In dem vom SWR ausgestrahlten Beitrag widerspricht der Mainzer Bildhauer Michael Wolff dieser Behauptung und charakterisiert „Gruia“ als Mann mit zwei Gesichtern: "Diese Zwiespältigkeit war ein Charakterzug, der ihn immer begleitet hat.”[19]
William Totok


__________________
[1] Siehe dazu den Bericht von Pădurariu, vom 21.12.1985, ACNSAS, I 251877, Bl. 100-103. Originaltext: http://halbjahresschrift.blogspot.com/2010/04/gruia-und-voicu-securitate-entlohnung_11.html.
[2] Vgl. u.a. Helena Sender-Petry, "Ich habe nie ein Geheimnis daraus gemacht". Der Lehrer und Schriftsteller Peter Grosz bekennt, IM Gruia gewesen zu sein, in: Allgemeine Zeitung Mainz, 20.02.2010, S. 3; Achim Reinhardt, "Peter Grosz im Feuer der Kritik", LandesArt, SWR, 27.2. 2010, http://www.swr.de/landesart/-/id=100902/did=6067316/pv=video/nid=100902/1ahg173/index.html. Siehe auch die Presseankündigung zur TV-Sendung, „Die zwei Gesichter des Peter Grosz“, SWR, 27.2.2010.
[3] Z. B in einem im Jahr 1972 verfassten Personalbogen - Fişă personală - vgl. ACNSAS, R 303393, Bl. 38.
[4] Vgl. ACNSAS, R 303393, Bl. 55
[5] Vgl. „Raport cu propuneri pentru scoaterea din reţeaua informativă a numitului Grosz Petru“, 15. 8. 1975, (ss) lt.col. N. Pădurariu, ACNSAS, R 303393, Bl. 77-77v.
[6] Vgl. z.B. seinen Bericht Nr. 90,.vom 6. 7. 1974, den er Sebestyen übergab, und in dem er über die Bundesbürgerin, MP informierte, die er 1977 heiratete, (ACNSAS, R 303393, Bl. 7). Ebenfalls über MP informierte er seinen Temeswarer Führungsoffizier Pădurariu in seinen Bericht Nr. 79 am 16.3. 1974, (ACNSAS, R 303393, Bl. 12).
[7] Vgl. Nota de analiză - Analyse-Mitteilung - von Pădurariu, vom 15.11. 1974, ACNSAS, R 303393, Bl. 2-3.
[8] Vgl. Către Penitenciarul Gherla, 30.4.1975, ACNSAS, R 303393, Bl. 4.
[9] Siehe: Fişa personală a informatorului "GRUIA" din Timişoara - Personalbogen - , ACNSAS, R 303393, Bl. 38-39v.
[10] Vgl. ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 11-11v.
[11] "Manifestă încredere şi ataşament faţă de organele noastre, are iniţiativă şi se preocupă de rezolvarea sarcinilor care i se trasează." - Vgl. Fişa personală a informatorului "GRUIA" din Timişoara - Personalbogen -, ACNSAS, R 303393, Bl. 38-39v.
[12] Vgl. „Raport privind verificările întreprinse în legătură cu acţiunea »Peregrinii«“, adjunct al ministrului, Romus Dima, 30.11.1978, in: Ion Mihai Pacepa în dosarele Securităţii. 1978-1980, a.a.O., S. 311-320. Im Zusammenhang mit der Operation „Peregrinii“ stehen jene Maßnahmen, die mit der Beschaffung von Devisen von den auswanderunsgwilligen Deutschen (wahrscheinlich auch Juden) zu tun hatten bzw. mit den Kopfgeldern, die auf konspirative Weise von den bundesdeutschen Behörden an den rumänischen Staat gezahlt wurden.
[13] Vgl. ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 107-108.
[14] ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 61-63.
[15] ACNSAS, I 233471, vol. 1, Bl 71-72.
[16] Aufgrund der Interpretation des Gedichtes „k und k epochenbilder“ wurde kurz darauf der Operative Vorgang „Interpretul eröffnet“. Der besagte Abschnitt lautet in der Originalfassung folgendermaßen: „Un alt membru al grupului WILLIAM TOTOK, pretinde a colaja pasaje ale vocabularului de pe vremea armatei austro-ungare, folosind de fapt o colajare tendenţioasă, cu nuanţe iredentiste, cînd spun o interpretare în contextul celorlalte poezii »paravan« a sursei, că din cauza călătoriilor în Rusia, ne aflăm în centrul Daciei lui TRAIAN.” (Vgl. ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 21-22; siehe dazu auch: "Die Securitate eröffnet einen operativen Vorgang", http://halbjahresschrift.blogspot.com/2009/09/die-securitate-eroffnet-einen.html).
[17] Mehrere Quittungen und eine Liste der Zuwendungen enthält die Akte „Gruia“ (ACNSAS, R 303393, Bl. 66, 75, 76.). Siehe auch die Faksimile: http://halbjahresschrift.blogspot.com/2009/09/observierung-durch-die-securitate.html.
[18] Siehe dazu den Bericht von „Gruia“ bzw. das von der Securite angefertigte Observierungsprotokoll, „Doppelte Beschattung durch die Securitate und durch »Gruia«“, http://halbjahresschrift.blogspot.com/2009/09/observierung-durch-die-securitate.html. (Vgl. ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 145-148v und ebenda, vol. 4, ff. 104-105v.)
[19] SWR, 26.2.2010, http://www.presseportal.de/pm/7169/1568675/swr_suedwestrundfunk.
*
Hier auch weitere Dokumente zu "Voicu".
***

[1972, nedatat, sfîrşitul anului. Fişa personală a lui "Gruia", apreciat de către Securitate care intenţionează a-l folosi în operaţiunea de supraveghere informativ-operativă a străinilor,"TERA" ]

CONSILIUL SECURITĂŢII STATULUI[1]
INSPECTORATUL DE SECURITATE AL JUDEŢULUI
-TIMIŞ -
                                                                                - STRICT SECRET –
                                             Expl. nr. 1

FIŞA PERSONALĂ
a informatorului "GRUIA" din Timişoara.-

Informatorul "GRUIA" este în etate de 25 de ani, de naţionalitate germană, membru U.T.C., lucrează ca funcţionar în Timişoara şi în acelaşi timp urmează, la seral, anul III al Facultăţii de filologie, secţia germană.
Este în curs de căsătorie şi are în ţară părinţii şi un frate.
Informatorul a fost recrutat în anul 1971 în urma închiderii mapei de lucru prin care a fost lucrat informativ, pentru faptul că întreţinea relaţii cu unele persoane din străinătate şi în perioada 1967-1968 şi-a manifestat intenţia de a crea un club de muzică uşoară, ca filială a unui club din Elveţia, condus de un oarecare KP[2] cu care s-a aflat în relaţii prin corespondenţă.
Cu ocazia recrutării, informatorul a avut o poziţie sinceră, dînd relaţii despre legăturile sale din străinătate şi despre preocupările pe care le-a avut în legătură cu crearea aşa zisului club de muzică uşoară.
A acceptat că colaboreze cu organele noastre şi pînă în prezent a furnizat mai multe materiale de interes operativ, materiale care s-au dovedit a fi reale.
Manifestă încredere şi ataşament faţă de organele noastre, are iniţiativă şi se preocupă de rezolvarea sarcinilor care i se trasează.
Este o persoană inteligentă şi cu influenţă în rîndul colegilor de serviciu şi de facultate. Are unele preocupări cu caracter literar şi îl pasionează ziaristica şi muzica.
Informatorul are în R.F. a Germaniei o mătuşă, pensionară şi care în ultimii ani a fost în vizită în ţara noastră.

Relaţii în străinătate:

1. KP cu domiciliul în Zürich-Elveţia, conducătorul unui club de muzică uşoară, cu care a purtat[3] corespondenţă şi de la care a primit reviste, discuri şi benzi de magnetofon cu înregistrări de muzică uşoară.

2. MS, originar din S.U.A. şi stabilit la Londra, unde a urmat Facultatea de psihologie şi pe care l-a cunoscut în Timişoara în anul 1966, dată de la care a purtat corespondenţă pînă în anul 1969.

3. MD din Hamburg – R.F. a Germaniei, unde lucrează ca inspector poştal, pe care l-a cunoscut în Timişoara[4] şi de atunci au rămas în relaţii prin corespondenţă.

4. FA cetăţean vest-german din oraşul Schrabach (sic!), pe care l-a cunoscut prin intermediul rudelor sale.[5] În prezent este căsătorit cu o cetăţeancă din R.P. Ungară şi care era în aşteptare de a primi aprobare de a părăsi Ungaria.

Dat fiind calităţile informatorului, poziţia sa faţă de muncă şi faţă de organele de securitate şi avînd în vedere unele relaţii pe care le are în străinătate, cît şi posibilitatea de a-şi crea noi relaţii, apreciem că se impune necesitatea de a fi luat în atenţie în vederea folosirii sale în viitor pe linie de "TERA".
În acest scop să întreprindem măsuri de verificarea sa temeinică asupra sincerităţii şi garanţiei pe care o prezintă şi în acelaşi timp dirijat pentru a-şi lărgi cercul de relaţii atît în ţară, cît şi în străinătate.-
Analiza măsurilor întreprinse şi a rezultatelor obţinute în pregătirea şi verificarea informatorului se va efectua trimestrial.-

Apreciez că este prematură cuprinderea sursei GRUIA în acţiunea TERA.
Să se continue activizarea lui cu sarcini precise şi controlabile, precum şi cu verificările necesare, urmînd să rediscutăm cazul în ianuarie 1973.[6]
(ss) [indescifrabil]

NOTĂ[7]
din
27.XII.972
Informatorul "GRUIA" este în vîrstă de 26 de ani şi urmează facultatea de filologie – secţia germană-serală din Timişoara.
În prezent se află în relaţie cu cetăţeanca olandeză EDB care este funcţionară la o firmă denumită E E G de NATO unde mai lucrează în acelaşi birou şi 5 ingineri, birou cunoscut a fi al francezilor.
Informatorul intenţionează să se căsătorească cu această persoană şi să se stabilească în străinătate, respectiv în Olanda şi apoi în R.F. a Germaniei.
Avînd în vedere cele de mai sus, informatorul prezintă interes pentru scoaterea definitivă din ţară în care sens necesită a fi verificat şi pregătit.
(ss) N. Pădurariu.

26.XII.972[8]
Să-l verificăm bine, să-l apropiem şi apoi să apreciem oportunitatea în raport de calităţi.
(ss) [indescifrabil]
ACNSAS, R 303393,  ff. 38-39v


[1] Notă dactilografiată.
[2] Numele tuturor persoanelor menţionate în acest material au fost trecute ulterior de mînă. Numele au fost anonimizate şi înlocuite cu iniţiale.
[3] Menţiune manuscrisă pe margine în stînga a unui ofiţer de securitate: "De ce nu a continuat?"
[4] Menţiune manuscrisă pe margine în stînga a unui ofiţer de securitate: "Cînd?"
[5] Menţiune manuscrisă pe margine în stînga a unui ofiţer de securitate: "Cînd? Unde?"
[6] Menţiune scrisă de mînă, cu un creion roşu, de către un ofiţer de securitate, probabil un superior al lui Pădurariu.
[7] Notă manuscrisă a Lt. col. de securitate N. Pădurariu.
[8] Notă manuscrisă a unui ofiţer de securitate.

***
[21 decembrie 1985. Raport către Direcţia I cuprinzînd date despre Franz Thomas Schleich, alias „Voicu", emigrat în martie 1983 în Germania]

INSPECTORATUL JUDEŢEAN TIMIŞ
                                           STRICT SECRET[1]
AL MINISTERULUI DE INTERNE                                                         
Ex. nr. 2
- SERVICIUL I/A -
Nr. I/A/P.N./0034881/ 21.XII 985

Către,
MINISTERUL DE INTERNE
- DIRECŢIA I-a -
BUCUREŞTI
- SERVICIUL II -

La ordinul Dv. telefonic cu privire la SCHLEICH FRANZ TOMA[2] (sic!) raportăm următoarele:
SCHLEICH FRANZ TOMA[3] este născut la 01.01.1948 în TOMNATIC, judeţul TIMIŞ, fiul lui FRANZ şi ELISABETA de naţionalitate germană, cetăţenie română, absolvent al Facultăţii de filologie, a avut ultimul domiciliu în TIMIŞOARA, Str. CALEA TORONTALULUI, Nr. 12 ap. 25 iar din martie 1983 stabilit în R.F. GERMANIA pe bază de paşaport împreună cu soţia H şi fiul GB născut la 06.02.1980.-
Anterior a mai fost căsătorit cu TH absolventă a Facultăţii de filologie, în prezent cu serviciul la ANTICARIAT TIMIŞOARA şi cu care mai are un copil rămas în întreţinerea acesteia.-
Rude în ţară are pe:
- SCHLEICH FRANZ tată, în vîrstă de 64 de ani, de profesie agricultor, în prezent pensionar, fost militar în armata germană, domiciliat în TOMNATIC Nr. 666.-
- SCHLEICH ELISABETA mamă, în vîrstă de 61 de ani, casnică, cu acelaşi domiciliu.-
- SM socru, în vîrstă de 64 de ani, domiciliat în JIMBOLIA Str. Tudor Vladimirescu Nr. 62.-
- SK soacră, casnică, domiciliată în JIMBOLIA.-
Toţi cei de mai sus au intenţii de plecare definitivă din ţară.-
În perioada facultăţii SCHLEICH FRANCISC T. a fost recrutat şi folosit ca informator pe linia problemei "TINERET-ÎNVĂŢĂMÎNT" furnizînd informaţii de interes operativ, însă în 1971, după terminarea facultăţii şi încadrarea în producţie ca tehnoredactor şi apoi redactor principal la redacţia ziarului de limbă germană "NEUE BANATER ZEITUNG" din TIMIŞOARA, este primit membru P.C.R., motiv pentru care a fost abandonat din reţea.-
Din 1975 şi pînă în 1981 a fost folosit ca sursă cu aprobarea organelor P.C.R. pe linia problemei "NAŢIONALIŞTI FASCIŞTI GERMANI" de către Lt. Col. PĂDURARIU NICULAE pînă în 1981 cînd solicitînd plecarea definitivă din ţară a fost exclus din P.C.R. şi scos din serviciu.-
După această dată SCHLEICH FR. TOMA a rămas în contact neorganizat cu Lt. col PĂDURARIU NICULAE pînă în martie 1983 cînd a plecat definitiv din ţară.-
În calitate de sursă cît şi în perioada contactului neorganizat cu organele noastre a furnizat un volum mare de informaţii atît asupra unor cetăţeni români cît şi străini, materiale de certă valoare operativă care au constituit temeiul luării mai multor măsuri preventive.-
Menţionăm printre altele identificarea unui manuscris de 80 de pagini cu conţinut profund duşmănos aparţinînd lui TOTOK WILLIAM, care a fost apoi fotocopiat şi tradus integral de SCHLEICH FR. TOMA, şi ulterior prin măsuri combinative în care a fost implicat direct SCHLEICH FR. TOMA, s-a intrat în posesia manuscrisului printr-o percheziţie legendată, material folosit în demascarea activităţii lui TOTOK WILLIAM şi a unor legături ostile ale sale.-
Tot SCHLEICH FR. TOMA a identificat şi ne-a semnalat despre mai multe lucrări aşa zis literare şi alte scrieri cu conţinut tendenţios şi ostil redactate de BERWANGER NICOLAE, TOTOK WILLIAM, WAGNER RICHARD, LIPPET IOAN, FRAUENDORFER HELMUTH, SAMSON HORST şi MÜLLER HERTA, BETTINA GROSS elemente cu concepţii duşmănoase aflate în atenţia organelor noastre cît şi date asupra altor multor persoane care au avut poziţii ostile orînduirii noastre.-
Toate informaţiile, inclusiv traduceri şi interpretări ale lucrărilor literare cu conţinut ostil sau interpretativ, au fost semnalate organelor noastre în scris sub formă de "NOTE" şi semnate cu numele conspirativ de "VOICU".-
Pentru aportul adus în obţinerea de informaţii a fost recompensat în bani, respectiv 300 lei în 1976, 800 lei în iunie 1982 şi 500 de lei în noiembrie 1982 dînd chitanţe scrise personal cu menţiunea "Am primit suma de ______ de la organele M.I. sau de securitate."-
Înaintea plecării din ţară a fost prelucrat atrăgîndu-i-se atenţia să nu desconspire legăturile avute cu organele de securitate şi să nu ducă vreo activitate potrivnică ROMÂNIEI.-
Pînă la plecarea din ţară, îndeosebi pînă în 1981 SCHLEICH FR. TOMA a avut preocupări literare publicînd mai multe volume de poezii fiind primit ca membru stagiar în Uniunea Scriitorilor din R.S. ROMÂNIA.-
A avut mai multe relaţii şi cunoştinţe în rîndul scriitorilor, publiciştilor, editorilor şi cu alte persoane din străinătate, îndeosebi din R.F. GERMANIA şi a publicat în străinătate înainte de emigrare unele lucrări literare, îndeosebi poezii.-
Întrucît după plecarea din ţară SCHLEICH FR. TOMA a publicat un articol cu unele referiri generale tendenţioase la situaţia social-economică din ţara noastră, fiind semnalat avînd relaţii în mediul emigraţiei germane şi cu unele elemente din TIMIŞOARA cunoscute cu poziţii ostile, la data de 4.03.1985 a fost luat în lucru cu prioritate în evidenţa dosarului de problemă.-
În 1985 SCHLEICH FR. TOMA a publicat în ziarul vest-german "MANNHEIMER MORGEN" un amplu articol intitulat "VIAŢA ŞI PROBLEMELE GERMANILOR DIN BANAT" cu un conţinut calomniator şi denigrator cu privire la populaţia de naţionalitate germană din BANAT şi a scriitorilor de limbă germană referindu-se şi la aşa zisele persecuţii la care ar fi supuşi aceştia şi îndeosebi cei despre care el a furnizat informaţii că adoptă poziţii duşmănoase statului nostru.-
Astfel de susţineri face şi într-o scrisoare trimisă în decembrie a.c. directorului "CASEI DE CULTURĂ" a R.F. GERMANIA din BUCUREŞTI, aşa cum reiese din materialul trimis în 5 decembrie a.c. de Unitatea Specială "S" BUCUREŞTI.-
Într-o scrisoare trimisă părinţilor în noiembrie a.c. SCHLEICH FR. TOMA afirmă printre altele: "Diferite stări de lucruri nu-mi permit să vin acum în ROMÂNIA deoarece diverse articole au făcut multă vîlvă. Trebuie să mai treacă puţin timp. Dacă totul merge bine voi pleca cu avionul pentru un reportaj de Crăciun în Delta Dunării şi atunci vin şi la TIMIŞOARA. Dar pentru aceasta sînt necesare mai întîi discuţii cu BUCUREŞTIUL".-
Avînd în vedere cele de mai sus, preconizăm ca în cazul lui SCHLEICH FR. TOMA să întreprindem următoarele măsuri:

1.- În cazul cînd va sosi în ţara noastră conform comunicării făcute părinţilor, să fie cercetat şi ţinînd cont de datele existente asupra sa atît înainte de plecarea din ţară cît şi după această dată, să clarificăm motivele pentru care s-a dedat la acţiuni ostile şi poziţia lui de viitor.-
2.- Dacă va adopta o atitudine necorespunzătoare, se va proceda la avertizarea sa, ridicarea dreptului de şedere în ţară şi declararea ca indezirabil.-
Apoi, pe baza unui plan împreună cu Serviciul "D" să stabilim măsuri de compromitere în extern şi în mediul relaţiilor din ţara noastră.-
3.- În situaţia că nu va sosi în ţara noastră şi se menţine pe poziţie ostilă, vom acţiona în direcţia compromiterii sale.-

ŞEFUL SECURITĂŢII
Colonel,                                                     ŞEFUL SERVICIULUI I/A
(ss) CRISTESCU ION                               Colonel,
                                                                    (ss) IANCULESCU ANTONIE


R.P.N.
D.M.G.
RD. 1137/21.12.1985
Scrisă în 2 ex.
ACNSAS, I 251877, ff. 100-103


[1] Notă dactilografiată.
[2] Numele tuturor persoanelor menţionate în acest material au fost trecute ulterior de mînă.
[3] Corect: Thomas.

***

[15 martie 1986. Raport despre contactarea telefonică de către „Voicu" a lt.col. Nicolae Pădurariu, ofiţerul său de legătură înainte de plecarea definitivă în R.F. Germania, în martie 1983 ]

INSPECTORATUL JUDEŢEAN[1]
AL MINISTERULUI DE INTERNE
SERV. I/A
Lt. col. PĂDURARIU NICOLAE

RAPORT
din 15 martie 1986

Raportez:
În ziua de 14 martie 1986 în jurul orelor 16,30 am fost solicitat la telefonul de la domiciliu – 36145 – de către cetăţeanul vest-german SCHLEICH FRANZ THOMAS născut la 01.01.1948 în Tomnatic, plecat definitiv din ţară cu paşaport în martie 1983, a fost înaintea plecării din ţară în contactul subsemnatului.
Schleich Franz Thomas s-a exprimat că vorbeşte din străinătate, nu a menţionat ţara, dar bănuiesc că din R.F. Germania şi că intenţionează să vină în România în jurul datei de 9 aprilie a.c. ocazie cu care are intenţia de a mă căuta şi a dorit să cunoască dacă în acea perioadă nu sînt plecat din localitate.
I-am răspuns că nu se întrevede să fiu plecat pentru mai mult timp şi cînd soseşte să mă caute.
Schleich a mai afirmat că eventual pe timpul deplasării îmi va mai da un telefon din Budapesta, i-am răspuns că nu mai este cazul să-mi dea din Budapesta şi să-mi dea cînd soseşte aici.
Schleich a început să mai spună că pe acolo, adică în R.F.G., sînt mulţi... Am intervenit pentru a nu mai continua discuţia, spunîndu-i să mă caute cînd soseşte.-
În cadrul discuţiilor a mai spus că a intenţionat să-mi scrie dar nu mai ştia adresa mea.-
Avînd în vedere că înaintea plecării din ţară Schleich a furnizat informaţii de valoare operativă, iar în 1985 a publicat în presa vest-germană articole cu un profund caracter denigrator la adresa statului nostru, articole preluate şi de "Europa liberă" propun următoarele măsuri:

1. Darea în consemn la U.M. 0200 pentru a ne comunica intrarea în ţară.
2. Întocmirea unui plan de discuţii cu Schleich care să cuprindă problemele de clarificat ca urmare a activităţii sale din ultima perioadă.
3. Aprobarea pentru intrarea în contact cu SCHLEICH FRANZ THOMAS, discuţiile să fie purtate la sediul Inspectoratului sub controlul mijloacelor T.O.-
4. În raport de modul cum se vor clarifica problemele [restante ?], voi face noi propuneri.
5. Verificarea la paşapoarte a situaţiei părinţilor lui SCHLEICH şi a socrului său SM din Jimbolia care au solicitat emigrarea în R.F. Germania.-

(ss) Lt. col.
PĂDURARIU NICOLAE
ACNSAS, I 251877, ff. 106-106v


[1] Notă manuscrisă.
***

[9 aprilie 1986. Securitatea pregăteşte planul de discuţii cu fostul colaborator „Voicu", emigrat în Germania, în vizită în România ]

INSPECTORATUL JUDEŢEAN[1]                                         STRICT SECRET
AL MINISTERULUI DE INTERNE                                     Ex. unu
SERVICIUL I/A                                                                     DATA: 9.IV.986

PLAN DE DISCUŢII[2]
cu cetăţeanul vest-german
SCHLEICH FRANZ THOMAS

1. Aspecte generate din preocupările sale de după plecarea din ţară:
- domiciliu, loc de muncă, activitate literară, contactul cu unele publicaţii ale emigraţiei şvăbeşti, deplasări efectuate în alte ţări, scop.
- situaţia de familie – locul de muncă.
- situaţiile părinţilor şi socrilor din jud. Timiş – preocupările de plecare din ţară.

2. Cercetările la care a fost supus în R.F.G. şi declaraţiile făcute.

3. Deplasările efectuate pînă în prezent în ţara noastră.-
- 17-23 august 1984
- 16-19 XI 984
- 24-27 dec. 1984
- 11.04-13.04. 985
- Scopul acestor deplasări şi contactele pe care le-a avut cu persoane despre care înaintea plecării din ţară a furnizat informaţii:
- TOTOK WILLIAM, WAGNER RICHARD, SAMSON HORST şi alţii.
- Datele pe care le-a obţinut de la aceştia şi alte materiale.

4. Cauza, împrejurările şi condiţiile în care s-a antrenat în activitatea duşmănoasă împotriva ţării noastre.
- Publicarea în ziarul vest-german "MANNHEIMER MORGEN" a articolului cu caracter ostil "VIAŢA ŞI PROBLEMELE GERMANILOR DIN BANAT".  
- Cine l-a determinat să publice acest articol, scopul urmărit.
- Apariţia acestui articol în comentariile postului de radio "Europa liberă".
- De ce a redactat şi publicat acest articol ostil din moment ce el personal ne-a furnizat informaţii şi pe baza acestor informaţii s-au întreprins măsuri asupra unor persoane nominalizate în acest articol (FRAUENDORFER H. TOTOK WILLIAM, SAMSON HORST, etc.)

5. – Alte materiale ostile publicate în străinătate:
- REVISTA "STERN" NR. 43/985 [3]care:
- Ar deţine fotocopia unei scrisori de protest a scriitorilor de limbă germană.

6. În ce alte acţiuni ostile statului nostru este implicat.-
7. Ce urmăreşte prin aceste acţiuni ostile statului nostru.-

8. Dacă îşi dă seama asupra consecinţelor care pot decurge din activităţile sale împotriva României.

9. Dacă are în vedere că înaintea plecării din ţară ne-a furnizat suficiente informaţii scrise despre activitatea elementelor a căror apărare o ia în prezent prin acţiunile din extern.

11. Care sînt intenţiile sale de viitor.

(ss) Lt. col. PĂDURARIU N.

Discuţii cu Schleich Francisc Thomas vor avea loc în ziua de 9. IV 986 la orele 12 într-o cameră cu mijloace T.O.
Aprobarea contactării este dată pe raportul din 15 martie 1986.
În cazul cînd în cadrul discuţiilor din 9. IV 986 nu se vor clarifica toate datele se va stabili o nouă discuţie şi dacă se va aprecia utilă chiar la sediul Inspectoratului.

(ss) Lt. col. PĂDURARIU N.
 ACNSAS, I 251877, ff. 108-108v


[1] Notă manuscrisă. Nota-raport, din data de 11 aprilie 1986, privind discuţia propriu zisă, s-a publicat în: Timpul, Nr 11/2009, pp.12-15, Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, Nr. 2, 2009, pp. 110-117 şi pe pagina de internet a postului de radio Deutsche Welle, 12.1. 2010.
[2] Menţiune manuscrisă deasupra a unui ofiţer de securitate: "SE APROBĂ (ss) [indescifrabil]"
[3] Se referă la articolul apărut sub titlul „Nur die Alten wollen bleiben" (Numai bătrînii vor să rămînă) în revista Stern, 18.10. 1985.

***

[9 aprilie 1986. Raport privind contactarea de către Securitate a lui Franz Thomas Schleich care i-a adus fostului său ofiţer de legătură, lt.-col. Nicolae Pădurariu, un cadou]

INSPECTORATUL JUDEŢEAN[1]
AL MINISTERULUI DE INTERNE
SERV. I/A

RAPORT[2]
din 9 aprilie 1986

În ziua de 9 aprilie a.c. în baza aprobării conducerii securităţii am efectuat contactarea cetăţeanului vest-german SCHLEICH FRANZ THOMAS.
Contactarea a avut loc la hotelul „CONTINENTAL" în camera 308 şi discuţiile au fost înregistrate pe mijloace T.O. fiind desfăşurate pentru clarificarea problemelor specificate în planul de discuţii aprobat.
La plecarea din hotel SCHLEICH FR. THOMAS a lăsat cu insistenţă o pungă din plastic care conţine:
- 1 litru de vin – de Tomnatic - probabil
- 0,700 l Schery
- 2 SPREIURI
- un săpun
- ½ kg cafea
Am refuzat lăsarea acestor obiecte însă a insistat şi nu a mai acceptat să le reia.
Avînd în vedere că pentru ziua de 10 aprilie 1986 urmează o nouă întîlnire cu SCHLEICH FR. THOMAS propun fie să-i restitui obiectele menţionate sau să-i predau în schimb un macrameu în valoare de aproximativ 500 lei.

Raportez să dispuneţi
(ss) Lt. col. Pădurariu[3]
ACNSAS, I 251877, f. 111


[1] Notă manuscrisă. A se vedea şi Nota-raport, din data de 11 aprilie 1986 (ACNSAS, I 210845, vol. 3, ff. 38-46), privind discuţia cu "Schneider" (alias"Voicu"), în: Timpul, Nr 11/2009, pp.12-15, Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, Nr. 2, 2009, pp. 110-117 şi pe pagina de internet a postului de radio Deutsche Welle, 12.1. 2010.
[2] Menţiune manuscrisă pe margine, în stînga, a unui ofiţer de securitate: "Obiectele rămîn asupra ofiţerului. (ss) [indescifrabil]"
[3] Menţiune manuscrisă în stînga jos a Lt. col Pădurariu: "În 10 IV 986 am predat lui SCHLEICH un MACRAMEU". (ss) Lt. col Pădurariu."

***