Freitag, November 06, 2015

Deutsche Securitateoffiziere – Ofiţeri de Securitate germani








Deutsche Securitateoffiziere



War der deutsche Securitateoberst Martin Schnellbach (geb. 6. November 1912 in Lipova – gest. 27. März 1984 in Temeswar) Mitglied der Waffen-SS wie Anton Peter Petri in seinem Biographischen Lexikon des Banater Deutschtums, Th. Breit Druck + Verlag GmbH, Marquartstein 1992, S. 1741, behauptet? Wer waren Mihail Andre, Viliam Steskal (Wilhelm Steskahl), Rudolf Hinz, Gunter Almen, Ioan Kappel, Iosif Depner, Iosif Veber, Ioan (Öcsi) Bădescu (vgl. Position 110und Iosif Müller? Auf diese und andere Fragen finden Sie hier demnächst einige Antworten. Ausführlich in der gedruckten Halbjahresschrift 2016. 
William Totok


Ofiţeri de Securitate germani 



A fost colonelul de Securitate, Martin Schnellbach (născut la Lipova, 6 noiembrie 1912 – decedat la Timişoara, 27 martie 1984), încorporat în Waffen-SS, precum susţine Anton Peter Petri în: Biographisches Lexikon des Banater Deutschtums (Lexicon biografic al germanilor din Banat), Th. Breit Druck + Verlag GmbH, Marquartstein, 1992, p. 1741? Cine au fost Mihail Andre, Viliam Steskal(Wilhelm Steskahl), Rudolf Hinz, Gunter Almen, Ioan Kappel, Iosif Depner, Iosif Veber, Ioan (Öcsi) Bădescu (cf. pozitia 110)şi Iosif MüllerLa aceste întrebări veţi găsi aici, în curînd, cîteva răspunsuri. Pe larg în Halbjahresschrift 2016.
William Totok





****



Der rumäniendeutsche Securitatechef aus Hermannstadt: Mihail Andre (1933-1991). 
Şeful Securităţii din Sibiu, etnic german: Mihail Andre (1933-1991). 


Mihail Andre (geb. 28.01.1933, in Netuş - - deutsch Neithausen, ungarisch Netus -, Gemeinde Jakobsdorf/Iacobeni, Kreis Hermannstadt/Sibiu, Namen des Vaters Mihail, Namen der Mutter Ana. Verstorben 1991, in Hermannstadt/Sibiu). 

Mihail Andre (născut la 28.01.1933, în satul NETUŞ, comuna IACOBENI, judeţul SIBIU, fiul lui MIHAIL şi ANA. Decedat în 1991, în SIBIU) 








[7 iulie 1973. Fişa maiorului Mihail Andre Mihail redactată de Direcţia cadre şi învăţămînt al Ministerului de Interne, semnată de şeful Direcţiei Cadre şi învăţămînt, general-maior Iulian Vlad. Fragment.]

MINISTERUL DE INTENE                       SECRET DE SETVICIU[1]
Direcţia cadre şi învăţămînt               Exemplar nr. 1


[...] La 1 aprilie 1956 a fost încadrat ca salariat civil la Direcţia regională de securitate Braşov unde, iniţial a lucrat ca translator de limba germană, iar la puţin timp, dovedind pasiune şi aptitudini pentru munca informativă, i s-au încredinţat sarcini pe această linie în problema „naţionalişti germani”, în care a obţinut
rezultate foarte bune.

La 1 februarie 1957 a fost chemat în cadrele active cu gradul de sublocotenent şi repartizat ca lucrător operativ în aceeaşi unitate. [...]

[1] Material dactilografiat.
ACNSAS, Cadre MAI 27286, ff. 34-35

***

[22 decembrie 1975. Adresa şefului Securităţii din Sibiu, lt.col. Mihail Andre, trimisă Direcţiei a VI-a, cercetări penale, privind transferarea la procuratura militară din Timişoara a cauzei legate de procesul politic intentat lui Gunter Totok care a fost condamnat pe data de 10 decembrie 1975 la 5 ani de închisoare – nu la 7, precum se spune în text - în baza articolului 166 al. 2 C.P. – „propagandă împotriva orînduirii socialiste”] 

[22. Dezember 1975. Mitteilung des Securitatechefs aus Hermannstadt, Oberstleutnant Mihail Andre, an die Hauptabteilung VI in Bukarest, zuständig für politische Strafverfolgung, bezüglich der Übernahme des Verfahrens gegen Gunter Totok durch die Militärstaatsanwaltschaft aus Temeswar, nachdem der Angeklagte bereits am 10. Dezember 1975 zu einer Haftstrafe von 5 Jahren – nicht 7 Jahren, wie es im Text heißt – wegen antisozialistischer Propaganda, laut Paragraph 166 Abs.2 des StGB, verurteilt worden war.]


ACNSAS, D 16338, vol 9, f. 349

Zusätzliche Einzelheiten - detalii suplimentare:


  1. Plan der Securitate zur Zerschlagung der Aktionsgruppe Banat / Plan de dăstrămare a Grupului de Acţiune Banat, in: Zerschlagung der Aktionsgruppe - Plan der Securitate, in: Halbjahresschrift - hjs-online15.11. 2009 
  2. Securitate - Strafverfahren - Ancheta penală - 1975, in: Halbjahresschrift - hjs-online, 18.02.2010




***



[14 decembrie 1976. Notare de serviciu a lt.-col. Mihail Andre care a obţinut pentru activitatea sa calificativul „bine“, dar şi o sancţionare cu „mustrare scrisă“ pentru neajunsuri în urmărirea „fugarului Ion Gavrilă Ogoranu“]

[14.Dezember 1976. Dienstliche Beurteilung des Securitateoberleutnants Mihail Andre, der in seinem Arbeitszeugnis für seine Leistungen mit „gut“ bewertet wurde, gleichzeitig aber auch wegen einiger Unzulänglichkeiten bei der Fahndung nach dem „Untergetauchten“ Ion Gavrilă Ogoranu einen „schriftlichen Verweis“ erhielt]

MNISTERUL DE INTERNE                           SECRET
Unitatea militară nr. 0883 Sibiu          (după completare)[1]

NOTARE DE SERVICIU

pe perioada de la 1 ianuarie 1976 pînă la 31 decembrie 1976
Privind pe Lt. col. ANDRE Mihail MIHAIL
(gradul, numele de familie, prenumele tatălui şi prenumele celui în cauză)

Data şi locul naşterii: 28 ianuarie 1933, satul Noiştat, jud. Sibiu

Apartenţa politică: Membru P.C.R. din anul 1953
(membru P.C.R., membru U.T.C., din ce an)

Data înaintării la gradul actual: 12 octombrie 1973
Funcţia actuală şi data numirii în acestă funcţie: Şef al Securităţii jud. Sibiu
20 septembrie 1973

Studii absolvite (sau pe care le urmează şi anul)
- de cultură generală sau superioară: Student la Facultatea de drept fără frecvenţă, anul V 1976/1977
- politice: Universitatea serală 3 ani, 1967
- militare: Curs de perfecţionare fără frecvenţă 1 an
Calificativul la ultima notare: „BINE“


TEXTUL NOTĂRII

Lt. colonel ANDRE MIHAIL – Şeful Securităţii judeţului Sibiu, a depus interes şi se preocupă permanent pentru pregătirea sa politică, profesională, militară şi de cultură generală, manifestînd aceiaşi preocupare şi pentru pregătirea cadrelor din subordine.
Ofiţerul a acordat mai multă atenţie studierii şi în acelaşi timp aplicării în viaţă a prevederilor documentelor de partid, a actelor normative, a ordinelor şi instrucţiunilor care reglementează munca de securitate, cerînd cu mai multă insistenţă faţă de perioada anterioară cadrelor din subordine executarea lor.

f. 58

În această perioadă, ca urmare a activităţii desfăşurate personal, cît şi prin antrenarea efectivelor de securitate din subordine, s-au îndeplinit mai bine sarcinile şi misiunile încredinţate, a obţinut rezultate mai bune în muncă şi cu o mai mare operativitate.

Din punct de vedere profesional este bine pregătit, are simţul datoriei, mai ales cînd trebuie să lucreze de unul singur, manifestă o atitudine corectă faţă de munca subordonaţilor, creind un climat sănătos de muncă, cu responsabilitate la subordonaţi.
În exercitarea actului de comandă, ofiţerul se străduieşte să dea ordine cît mai bine gîndite, dar sînt situaţii cînd ordinele date nu le controlează şi nu trage la răspundere pe cei care nu le-au îndeplinit cu exigenţă şi fermitate.
Din punct de vedere al participării la procesul muncii informative, se poate aprecia că ofiţerul este competent şi sprijină subordonaţii pe această linie. Personal are în legătură 4 informatori, dar în 1976 nu a recrutat nici unul personal. Are o acţiune informativă în lucru, care este lucrată bine.
Coordonează direct activitatea de contraspionaj, pe această linie, făcîndu-se nişte salturi calitative.
Ca membru al Comitetului de partid şi preşedinte al comisiei pentru probleme profesionale desfăşoară o activitate bună şi susţinută.
Îi recomand pentru viitor ca să se formeze cu aptitudini mai ferme de personalitate în actul de comandă.
Manifestă preocupare pentru pregătirea sa de cultură generală. A promovat anul IV al Facultăţii de drept.
În serviciu, familie şi societate are o comportare corespunzătoare.
În cadrul organului de securitate starea disciplinară este corespunzătoare. Au fost două cazuri de scoatere în 1976,

f. 58v

pentru abateri.
Starea sănătăţii ofiţerului în general este bună, permiţîndu-i să facă eforturi intelectuale. În acest an a avut 7 zile concediu medical.
Recomand ofiţerului să manifestă mai multă grijă faţă de starea sănătăţii lui în general. Din fişa medicală rezultă următoarele afecţiuni: „Reumatism degenerativ“, „Spondiloză“, „Coxatroză bilaterală“, „Litiază renală“ şi „Cardiopatie ischemică dureroasă“.
Pentru neajunsurile manifestate în acţiunea de urmărire a fugarului GAVRILĂ ION[2] a fost sancţionat cu „Mustrare scrisă“.
Pentru activitatea de viitor recomand o concentrare a eforturilor, spre cuprinderea sub control şi îndrumare a tuturor liniilor de muncă şi să manifeste mai multă exigenţă în executarea actului de comandă.
Activitatea ofiţerului poate fi apreciată cu calificativul de „BINE“.

Funcţia, gradul şi semnătura          Data întocmirii
celui care a întocmit notarea         14 decembrie 1976
Colonel (ss) Gergely Francisc

f. 59

Concluzia comisiei de notare

De acord cu conţinutul notării şi calificativul acordat.

PREŞEDINTELE COMISIEI CENTRALE DE NOTARE
PRIM ADJUNCT AL MINISTRULUI DE INTERNE
General maior, (ss) Nicolae Pleşiţă[3]

MEMBRII

Adjunct al MiNISTRULUI DE INTERNE
General locotenent (ss) Alexandru Dănescu

Adjunct al MiNISTRULUI DE INTERNE
General locotenent (ss) Jean Moldoveanu

SECRETAR DE STAT AL MINISTERULUI DE INTERNE
General locotenent (ss) Mihai Pacepa

PRIM-secretar al comiTETULUI ORGANIZAţIEI DE PARTID
General locotenent (ss) Constantin Gelcă

ŞEFUL DIRECţIEI CADRE şI ÎNVăţăMÂNT
Colonel (ss) Moise Vasile

Data 25.03. 77

HOTĂRÎREA MINISTRULUI DE INTERNE

Aprob notarea şi calificativul „Bine“.

(ştampilat) (ss) Coman[4]

Data 06.04. 77

Am luat la cunoştinţă de conţinutul notării de serviciu
Semnătură (ss) lt.col. Mihail Andre  Data: 29.04. 1977

MODEL nr. 2
f. 59v
 ACNSAS, Cadre MAI 27286, ff. 58-59v


_______________________________________________________

[1] Material dactilografiat pe un formular tip.

[2] Despre pedepsirea mai multor ofiţeri pentru „neajunsuri“ în „acţiunile operative legate de depistarea partizanului Ion Gavrilă Ogoranu (1923-2006) a se vedea: William Totok, Elena Irina Macovei, Despre reconsiderarea critică a trecutului, Ion Gavrilă Ogoranu şi rezistenţa armată anticomunistă din România (Zwischen Mythos und Verharmlosung. Über die kritische Vergangenheitsbewältigung, Ion Gavrilă Ogoranu und den bewaffneten, antikommunistischen Widerstand in Rumänien), Editura Polirom, Iaşi, 2016, pp. 149-150. În cazul Ogoranu i-a fost ridicată pedeapsa de către ministrul de interne pe data de 9 mai 1977 (cf. „Fişa personală“, ACNSAS, Cadre MAI 27286, ff. 14-22, aici f. 21). Tot cu o „mustrare scrisă“ a mai fost pedepsit „pentru lipsă de fermitate faţă de abaterile comise de inspectoratul Sibiu“ pe data de 4 iunie 1977. Prin această pedeapsă s-a prevăzut şi „suspendarea îndemnizaţiei de comandă pe timp de 6 luni“. Pedeapsa a fost ridicată de ministrul de interne pe data de 30 decembrie 1977 (ibidem, f. 21). În cel de-al doilea caz este vorba despre „abaterile fostului şef al inspectoratului, col. Gergely Francisc“ (cf. Fişă personală dactilografiată pe maşină de scris IBM, cu litere mari, din 12 ianuarie 1979, nesemnată, întocmită de Serviciul independent de cadre şi învăţămînt al Departamentului Securităţii Statutului din cadrul Ministerului de interne, ibidem, f. 28). Francisc Gergely (1930-1996) a fost numit în 1968 şeful inspectoratului judeţean Sibiu.

[3] Nicolae Pleșiță (n. 16 aprilie 1929, orașul Curtea de Argeș, județul Argeș - m. 28 septembrie 2009, București) general de Securitate, fostul şef al Direcției de Informații Externe (1980-1984).

[4] Teodor Coman (n. 21 sept. 1928, com. Izvoru, jud. Argeş; d. 1996, Bucureşti) Membru al C.C. al P.C.R. (12 aug. 1969–16
dec. 1987).

Studii: Şcoala Generală din com. Izvoru (1935–1942); Şcoala Tehnică Industrială Militară Auto nr. 5 din Găeşti (oct. 1942–1947); Şcoala de Subofiţeri Tehnici Auto din Piteşti (1947–ian. 1948), continuată la Bucureşti (ian. 1948–apr. 1949); Curs de excavatorişti în com. Mircea Vodă, jud. Constanţa (mart.-mai 1950); Şcoala Centrală a Comsomolului de la Moscova (sept. 1955–1956); Şcoala Superioară de Partid „Ştefan Gheorghiu“, curs fără frecvenţă; Şcoala medie (în 1965); Facultatea de Economie Generală, Academia de Studii Economice Bucureşti.
Profesia de bază: mecanic auto.

Activitate şi funcţii: membru al U.T.C. din sept. 1947; membru de partid din aug. 1953; argat (iul.-oct. 1942); comandant de pluton şi comandant de companie la Şcoala de Conducători Auto Găeşti (apr. 1949–febr. 1950); sublocotenent (apr. 1949); locotenent în rezervă (febr. 1950); excavatorist şi secretar al organizaţiei U.T.M. la Şantierul Canalului Dunăre – Marea Neagră (iun. 1950–ian. 1951); instructor al Comitetului U.T.M. al Şantierului Canalului Dunăre – Marea Neagră (ian. 1951–1953); prim-secretar al Comitetului orăşenesc U.T.M. Constanţa (nov. 1953–1954); instructor, secretar (1954–sept. 1955) şi primsecretar (dec. 1956–1960) al Comitetului regional U.T.M. Constanţa; membru al biroului Comitetului regional de partid Constanţa (din ian. 1959); prim-adjunct al şefului Secţiei organizatorice (1960–1965) şi secretar pentru probleme organizatorice (1965–febr. 1968) al Comitetului regional de partid Dobrogea; primsecretar al Comitetului judeţean de partid şi preşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al judeţului Tulcea (febr. 1968–23 nov. 1974); prim-adjunct al ministrului de Interne (23 nov. 1974–22 mart. 1975); ministru de Interne (22 mart. 1975–5 sept. 1978); membru al Consiliului Suprem al Dezvoltării Economice şi Sociale (în 1975); membru al Consiliului Apărării al R.S.R. (11 nov. 1975–2 mart. 1979); prim-secretar al Comitetului judeţean de partid şi preşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al judeţului Vâlcea (din 26 sept. 1978); membru al Comisiei pentru problemele organizatorice de partid, de stat, ale organizaţiilor de masă şi obşteşti a C.C. al P.C.R. (din 27 mart. 1980); preşedinte al Comitetului pentru Problemele Consiliilor Populare (11 apr. 1984–26 aug. 1986); secretar al Comisiei Electorale Centrale (din 30 ian. 1985); ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al R.S.R. în Regatul Haşemit al Iordaniei (30 oct. 1986–3 mai 1989).

Deputat în M.A.N., ales în circ. elect.: Frecăţei, jud. Tulcea (1969–1975), Orţişoara, jud. Timiş (1975–1980), Zătreni, jud. Vâlcea (1980–1985) şi nr. 10 Sovata, jud. Mureş (1985–1989); membru al Comisiei pentru consiliile populare şi administraţia de stat a M.A.N. (din 29 mart. 1980).

Distincţii: Ordinul „Steaua Republicii Populare Române“ clasa a V-a (1961), clasa a III-a (1974); „Ordinul Muncii“ clasa a II-a (1965); Ordinul „Tudor Vladimirescu“ clasa a IV-a (1967); Ordinul „23 August“ clasa a III-a (1971); „Meritul Agricol“ clasa I (1974).

Florica Dobre (coord.), Membrii C.C. al P.C.R. 1945–1989. Dicţionar, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004, pp. 169-170, (accesibil online aici).  

***

[23. März 1979. Anfrage der Securitate aus Hermannstadt, unterzeichnet vom lokalen Securitatechef, Oberstleutnant Andre Mihail und dem Chef der Unterabteilung 1/B, Hauptmann Ignat Nechifor, gerichtet an das Kreisinspektorat Timiş der Securitate.]

[23 martie 1979. Adresă a Inspectoratului Jud. Sibiu-Securitate, semnată de şeful Securităţii locale, lt. col. Andre Mihail şi de şeful serviciului 1/B, cpt. Ignat Nechifor, către Inspectoratul Judeţean Timiş-Securitate cerînd supravegherea lui Walter Fromm - în cursul unei vizite la Timişoara - şi transmiterea de date despre William Totok pe care urmează să-l întîlnească.]
 

ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 194-194v.




***




Securitateoberst - col. Viliam Steskal




[28. Juni 1941. Wilhelm Steskahls Aufnahmeerklärung in die NS-Arbeiterschaft] 

[28 iunie 1941. Adeziunea lui Wilhelm Steskahl la organizația muncitorească național-socialistă]

ACNSAS, Cadre MAI 71, f. 216

***



[15. November 1944. Artikel aus der Scînteia, in dem auch Steskahl erwähnt wird, bevor er noch die deutsche Schreibweise seines Nachnamens in Steskal umgeändert hatte, um dadurch eine tschechische Abstammung zu suggerieren und orthografisch zu beglaubigen] 

[15 noiembrie 1944. Articol din Scînteia în care e amintit şi Wiliam Steskahl cu numele de familie în ortografie germană, modificat mai tîrziu în Steskal pentru a sugera o origine cehă] 
„La Reşiţa, muncitorii se organizează“, în: Scânteia, anul 1, nr. 56, 15 noiembrie 1944, p. 3





***

[Undatiert: Auszug aus einem Dokument betr. Generalmajor Viliam Steskal aus Temeswar]

[Nedatat: Fragment dintr-un document pr. la gen.-mr. Viliam Steskal din Timișoara]



***



[2. August 1950. Autobiografie von Viliam Steskal. Auszug]

[2 august 1950. Autobiografia lui Viliam Steskal. Fragment]

AUTOBIOGRAFIE[1]

Unterfertigter, Steskal Viliam, geboren in der Ortschaft, Brang, Deutschland, am 26. November 1913, habe 4 Grundschulklassen und 2 Klassen einer Industriefachschule besucht, meine Nationalität ist tschechisch, meinen Militärdienst habe ich in Chitila, in einem Eisenbahnerregiment, abgeleistet, mein Beruf ist der eines Schlossers. –
1938 heiratete ich Potocska Maria, geboren 1920, von Beruf Schneiderin, heute Hausfrau, politisch war sie früher nicht tätig, während des Krieges hat sie die ROTE HILFE unterstützt, 1945 trat sie der KPR bei, wir haben ein sechsjähriges Kind, Steskal Ernest[2], wir verfügen über keinen Besitz. [...]



(Anmerkungen und Übersetzung aus dem Rumänischen: William Totok)
ACNSAS, Cadre MAI 000071, Bl. 101



[1] Das Dokument umfasst 5 maschinengeschriebene Seiten. Alle hier kursiv geschriebenen Wörter sind im Original unterstrichen.
[2] Sein Sohn war später als Milizoffizier tätig. [Hier ein kurzer Auszug aus einem Referat, mit Hinweisen auf den Sohn des Generals, das hier in voller Länge gelesen werden kann: În decembrie 1965, generalul-maior Steskal Wiliam a fost sesizat că fiul său – ofiţer de miliţie–, fiind în stare de ebrietate, a provocat scandal public, cu care ocazie a fost bătut şi i s-au rupt epoleţii. Întrucât la restaurant a fost cu un salariat, angajat civil, al regiunii de securitate, l-a chemat pe acesta a doua zi în biroul său, unde l-a înjurat şi l-a bătut, pe motivul că nu l-ar fi apărat pe fiul său. La numai 3 luni după cele petrecute, generalul-maior Steskal Wiliam l-a încadrat pe angajatul civil în corpul subofiţerilor, cu gradul de plutonier-major. Şi în acest caz, general-maior Steskal Wiliam a săvârşit o infracţiune pentru care era pasibil de pedeapsă. - Citat dintr-un referat întocmit de Consiliul Securităţii Statului asupra abaterilor săvârşite de unii ofiţeri din fosta Direcţie regională de securitate Banat, din 8 iunie 1968 - a fost postat integral aici.]



Vollständiger Text in der gedruckten Ausgabe der Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, Nr. 1-2, 2016. 




24. / 31. 8. 2016: 

William Totok, "Decapitare dirijată. Viliam Steskal (1913-2001), schiţă de portret al unei figuri sinistre a Securităţii" (I), RFE, 24.8. 2016

Partea a II-a - RFE, 31.8. 2016

Über die „Entmachtung” des Securitateoffiziers, Viliam Steskal (1913-2001). Kurzporträt eines kommunistischen Polizeischergen in: William Totok, Ambivalente Lebensläufe. Securitateoffiziere zwischen Verklärung und Sachlichkeit (2), in: Elektronische Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte und Politik, 1. Jg., 1. Folge, Juli 2017

Zum gleichen Thema - Link:

Cf. Martin Schnellbach 

„Gică” von Radio Temeswar - „Gică” de la Radio Timişoara







Aktualisiert-actualizat: 14.8. 2023, 12:00 h


Sonntag, November 01, 2015

Securitate 1987-1989




Die letzten Jahre in Rumänien


1987-1989 



1. Auszüge aus: William Totok, Die Zwänge der Erinnerung. Aufzeichnungen aus Rumänien, Hamburg 1988, S. 152-155

3. Anhang - Fotos





4. Dokument aus dem Securitatearchiv mit einem Hinweis auf Roland Kirsch (geb. 1960 in Deta, Rumänien; gest. 2. oder 3. Mai 1989 in Temeswar). Abgefangener Brief (OV „Camelia", ACNSAS, I 235544, Bl. 176v).




5. 

12. März 1988. Analysebericht William Totok betreffend, enthält einen Maßnahmenplan zur Kompromittierung im Ausland und Vorschläge für Aktionen im Inland. Auszüge.



Ultimii ani din România


1987-1989 


2. Extrase din: William Totok, Constrângerea memoriei. Însemnări, documente, amintiri, Iaşi, 2001, pp. 121-124 

3. Addenda - fotografii





4. Document din arhiva Securităţii cu menţiunea lui Roland Kirsch (n. 1960 în Deta, România; m.  2 sau 3 mai 1989 la Timișoara). Scrisoare interceptată (D.U.I. Camelia", ACNSAS, I 235544, f. 176v).




5. 

12 martie 1988. Notă de analiză privindu-l pe William Totok, cuprinzînd un plan de compromitere în exterior şi măsuri pe plan intern. Fragmente.





1. 









2.







3. 



[Februar 1986. Auf der Suche nach dem Grab von Augustin Serac und die Entdeckung halbverwester Leichen auf dem Armenfriedhof in Temewar]


[Februarie 1986. În căutarea mormîntului lui Augustin Serac şi descoperirea unor cadavre în putrefacţie în cimitirul săracilor din Timişoara]



4. 




5. 

INSPECTORATUL JUDEŢEAN TIMIŞ         STRICT SECRET[1]
AL MINISTERULUI DE INTERNE           Ex. nr. 2
- SECURITATE/ SERVICIUL I/A -
12.03.1988.

SE APROBĂ,
(ss) Mr. [indescifrabil]

NOTĂ DE ANALIZĂ
- în dosarul de urmărire informativă
privind pe TOTOK WILIAM.

La data de 12.02.1988, la nivelul Conducerii Securităţii şi în prezenţa tov. Lt. Col. TĂNASE COSTICĂ, din DIRECŢIA I, BUCUREŞTI, s-a procedat la analiza dosarului de urmărire informativă privind pe TOTOK WILIAM, rezultînd următoarele:

[...]



B.- Pentru compromiterea lui TOTOK WILIAM în exterior, se vor întreprinde următoarele măsuri:
1. – Redactorii CORNELIU POPOVICI şi CEZAR IOANA de la ziarul „DRAPELUL ROŞU” defăimaţi de TOTOK WILIAM, într-una din emisiunile postului de radio „EUROPA LIBERĂ”, vor fi determinaţi să întocmească un articol de ripostă care să fie publicat într-un ziar central, sens în care vom solicita şi sprijinul Direcţiei I şi Serviciului „D”.
- Termen: 15.04.1988
- Răspunde: Maior PELE PETRU

2. – Scriitorul DAMIAN URECHE, element urmărit informativ, cunoscut cu o poziţie oscilantă, va fi determinat, prin intermediul informatorilor „MARCEL” şi „POPOVICI” să întocmească un material de ripostă, material ce va fi expediat la conducerea postului de radio „EUROPA LIBERĂ”.
- Termen: 30.04.1988
- Răspunde: Lt. Col. INDREI IOAN

3. – În acelaşi sens va fi exploatată şi informaţia din care rezultă că profesorul de limba română GALETARU TRAIAN, fost coleg de catedră cu TOTOK WILIAM este intrigat de conţinutul unei vederi, trimisă de obiectiv, în care se fac afirmaţii de subapreciere a românilor, a culturii şi civilizaţiei noastre.
Prof. GALETARU TRAIAN, cunoscut cu preocupări literare va fi contactat de Maior RADU TINU şi va fi determinat să întocmească o scrisoare de ripostă, care va fi expediată la conducerea postului de radio „EUROPA LIBERĂ”.[2]
- Termen: 15.04.1988
- Răspunde: Maior RADU TINU

4. – Informatorul „MAYER” cu multe relaţii în conducerea LANDSMANSCHAFT-ului şi a ziarului „BANATER POST”, cu ocazia călătoriei pe care o va efectua în următoarele luni în R. F. GERMANIA va fi instruit să ia o poziţie împotriva lui TOTOK WILIAM, să-l discrediteze pe acesta, folosind argumente privind comportarea acestuia din timpul studenţiei, fiindu-i profesor, precum şi argumente referitoare la familia sa.-
- Termen: 2 luni
- Răspunde: Lt. FULGA VALERICĂ

5. – Persoana de încredere „IOANA”, fostă colegă de şcoală şi prietenă apropiată a lui TOTOK WILIAM, care a avut şi are, încă, influenţă asupra sa, urmează să facă o călătorie în R. F. GERMANIA iar cu ocazia pregătirii contrainformative i se va indica să-l viziteze şi să acţioneze pentru influenţarea pozitivă a obiectivului, să încerce să-l determine să renunţe la colaborarea cu postul de radio „EUROPA LIBERĂ”.
- Termen: 15.04.1988
- Răspunde: Maior PELE PETRU

Lunar cazul va fi analizat la Conducerea securităţii şi în funcţie de evoluţia situaţiei operative, vor fi întreprinse măsurile ce se impun.

OFIŢER OPERATIV II
Lt.,
(ss) FULGA VALERICĂ

DE ACORD
ŞEFUL SERVICIULUI I/A
Maior,
(ss) PELE PETRU

ACNSAS, I 210845, vol. 3, ff. 87-91.

[1] Notă dactilografiată. 

[2] Cf. Einschüchterungsmethoden der Securitate. Die so genannte „positive Beeinflussung“, in: Halbjahresschrift - hjs-online, 06.09.2009. 



Aktualisiert - atualizat: 1.11. 2015, 22:00 h

Montag, Juni 15, 2015

Mineriada




Unter der Schlagzeile „Bukarest vor 25 Jahren“ sind in den letzten Tagen - in der rumänischen und der deutschen Presse - mehrere Beiträge erschienen, in denen an den Einsatz der Bergarbeiter (13.-15. Juni 1990) gegen die Demonstranten auf dem Bukarester Universitätsplatz erinnert wird. Aus fast all diesen Beiträgen wurden einige historisch relevante Passagen ausgeblendet und ein ziemlich einseitiges Bild im Sinne postkommunistischer Geschichtsklitterung entworfen und der Leserschaft vorgesetzt. Bezeichnend für diese Herangehensweise ist die Darstellung einer mit der Aura eines Helden ausgestatteten zwielichtigen Figur jener Tage: Viorel Ene. Im Jahr 2010 beispielsweise war Ene in seiner Eigenschaft als Vorsitzender des Verbandes der Opfer des Bergarbeitereinsatzes eine der Schlüsselfiguren, die eine vor der israelischen und amerikanischen Botschaft in Bukarest organisierten Demonstrationen mit antisemitischen und ultranationalistischen Stellungnahmen publizistisch begleitet hatte. Seine Beiträge wurden damals u.a. auch von der rechtsextremen Internetplattform AlterMedia verbreitet. (Hier Auszüge aus den Ansprachen von Mihai Rapcea und Viorel Ene, veröffentlicht auf Youtube am 3.8. 2010. 
Anm. 25.4. 2024: Die Aufzeichnungen wurden inzwischen gelöscht.) 

Hier zwei Beiträge über die Marathondemonstration auf dem Bukarester Universitätsplatz im Frühjahr 1990. Die Beiträge sind einen Tag vor den ersten freien Wahlen (20. Mai 1990) nach dem Sturz des kommunistischen Regimes in der taz erschienen („Lieber tot als Kommunist” und Guter Nationalismus). Historisch gesehen, ist diese Demonstration nicht nur die Geburtsstunde der postkommunistischen Zivilgesellschaft, sondern sie beinhaltet auch die nationalistische Erbsünde der postkommunistischen Gesellschaft rumänischer Prägung schlechthin.

15. Juni 2015 

 ***


„Lieber tot als Kommunist!“

Religiöse Überschwenglichkeit und dumpfer Nationalismus bei den Demonstranten auf dem Universitätsplatz in Bukarest/Täglich treten neue Redner und Liedermacher auf dem Balkon der Universität auf/

„Nieder mit dem Atheismus!“, brüllt eine heisere Stimme vom Balkon der Bukarester Universität. Tausende wiederholen den Satz und knien nieder. Wer stehen bleibt, wird sofort als Kommunist oder als Anhänger der Front zur nationalen Rettung beschimpft - zu Handgreiflichkeiten kommt es jedoch nicht. Die hier versammelten Bukarester sind Gegner der Front, „Antikommunisten“, wie sie sich selbst bezeichnen, oder „Golans“, Rowdies, wie sie Präsident Iliescu kürzlich abqualifiziert hatte. Stolz haben sie diesen Begriff zum Ehrentitel umfunktioniert.

Alle sind freundlich, immer bereit, Auskunft über die Gefährlichkeit des Gegners zu geben, den sie überall vermuten, auch in den eigenen Reihen. Die Securitate, diese schreckliche Hinterlassenschaft des Ceausescu-Regimes, hat in den Köpfen der Leute tiefe Spuren zurückgelassen. Das Mißtrauen sitzt tief. Am größten ist die Angst diese Leute vor einem erneuten Machtantritt der Front Iliescus, die als neokommunistische Partei verschrien wird.

Der Kampf gegen Iliescu, dessen populistisches Charisma die Demonstranten auf dem Bukarester Universitätsplatz ebenso kalt läßt wie die auf dem Temeswarer Opernplatz, wird in schrillen Tönen ausgefochten. Die religiöse Überschwenglichkeit, kombiniert mit dumpfen nationalen Sprüchen, zeugt von jahrzehntelang unterdrückten Gefühlen, die jetzt ins Kochen geraten. Selbst die mit den Gesetzen der Vernunft vertrauten Mathematikstudenten geraten in Ekstase. Die Freude darüber, die Staatsmacht provozieren zu können, äußert sich in Volksfeststimmung. Jeder kennt die Texte der immer wieder angestimmten Lieder: „Lieber tot als Kommunist.“

Ein junger Schauspieler empört sich in einer glänzenden Rede über grobe Manipulation und Verunglimpfung. Vor einigen Tagen hatten Unbekannte Fotos unter den Demonstranten verteilt, auf denen er in der Uniform der faschistischen Legionäre abgebildet war. Eine Zeitung der „Front“ veröffentlichte prompt einen Artikel, in dem er als Legionär diffamiert wurde. Doch die Fotos stammten aus einem Film, in dem er die Rolle eines Legionärs gespielt hatte. „Nieder mit dem Kommunismus, nieder mit dem Faschismus!“, schließt er seine Ansprache. „Nieder mit dem Kommunismus, nieder mit dem Faschismus!“, antwortet die Menge.

Ungestört verkauft ein fliegender Händler an einer Straßenecke die neue Zeitung 'Natiunea' (Die Nation). Auf dem Titelblatt prangt der frühere rumänische Diktator Antonescu, der sich als treuer Verbündeter Hitlers am Überfall auf die Sowjetunion beteiligt hatte. Antonescu sei ein Patriot, ein genialer Stratege und großer Rumäne gewesen, belehrt das Blatt seine Leser. Dieser Staatsmann habe nur die von der UdSSR annektierten östlichen Gebiete Rumäniens, Bessarabien und die Nordbukowina, dem größten Verbrecher aller Zeiten namens Stalin entreißen und dem Vaterland wieder einverleiben wollen. Daß die rumänischen Truppen Odessa besetzt hatten und bis nach Stalingrad vorgestoßen waren, verschweigt die Zeitung. Herausgegeben wird sie von dem Millionär Iosif Constantin Dragan, der aus Rumänien stammt und in Italien lebt. Chefredakteur Artur Silvestri ist als eifriger Verfechter des Ceausescu-Nationalismus bekanntgeworden.

In der 'Nation' wird die nationalchauvinistische Gruppe „Vatra Romaneasca“ als „wahre rumänische Organisation“ beschrieben, die jeder gute Rumäne unterstützen müsse. Derlei hatte bisher nur die Republikanische Partei verkündet, die mit der „Vatra Romaneasca“ ein Koalitionsabkommen abgeschlossen hat und unter der Bezeichnung „Allianz für die Einheit der Rumänen“ an den Wahlen teilnimmt.

Um die Gunst der „Allianz“ buhlt allerdings auch die „Front zur nationalen Rettung“ recht unverhohlen. Auch die Demonstranten, die seit mehr als drei Wochen auf dem Bukarester Universitätsplatz einen antitotalitären Marathonlauf veranstalten, schließen eine Regierungskoalition zwischen „Front“ und „Allianz“ nach einem Wahlsieg von Iliescus Front nicht mehr aus. Überall sehen sie das wiederauferstandene Gespenst des Kommunismus, dem sie das Bekenntnis zum orthodoxen Christentum entgegensetzen. Und das Bekenntnis zur Einheit der Nation, das die Rumänen in der sowjetischen Republik Moldavien miteinschließt. Die Moldavier ihrerseits lassen ihrem Unmut über den Wahlkampf von Iliescus Front in Solidaritätsadressen und Appellen an die Demonstranten freien Lauf.

Auf dem Balkon der Bukarester Uni treten täglich Dutzende von Rednern und Liedermachern auf. Als Redner melden sich auch solche zu Wort, die früher Ceausescu Lobeshymnen gewidmet haben und sich nun offen als Vorkämpfer der rumänischen Orthodoxie präsentieren. Einer davon ist Ion Alexandru, gegenwärtig Vizevorsitzender der Zaranisten (Bauernpartei). „Ein Volk, das nicht mehr beten kann, wird aus der Geschichte verschwinden“, schleudert er den Versammelten entgegen. „Wir sind Rumänen, und wir werden ewig diesen Boden beherrschen“, singt eine Frau vom Balkon. Alle stimmen mit ein. „Victorie!“, „Sieg!“, brüllt ein anderer. „Es lebe die Moldau, die Walachei und Siebenbürgen!“, skandiert die Menge. Und wieder: „Nieder mit dem Kommunismus, nieder mit der Front, nieder mit Iliescu!“

William Totok, Bukarest

19.5.1990 taz Nr. 3111 158 Zeilen, william totok S. 3
*
Guter Nationalismus

Der Bukarester Studentenführer Sorin Dragan, eine Gallionsfigur der rumänischen Opposition und Direktor der Studentenzeitung 'Glasul', ist überzeugt, daß der Nationalismus keine negative Erscheinung ist    I N T E R V I E W

taz: In der letzten Ausgabe ihrer Zeitung erschien eine Karikatur eines ungarischen Reiters der ungarische Fibeln nach Bessarabien bringt. Welchen Sinn macht das?

Sorin Dragan: Es handelt sich um eine Stellungnahme gegen die ungarische Regierung. Die ungarische Regierung hat Lehrbücher für die ungarische Minderheit in Siebenbürgen eingeführt und damit die separatistischen Forderungen der Rumänienungarn unterstützt. Dabei ging es um die umstrittene „Geschichte Siebenbürgens“.

Was halten sie von der „Vatra Romaneasca“?

Ich glaube , daß diese nationale Organisation der Rumänen, vor allem der siebenbürgischen Rumänen, sehr wichtig ist. Ich bin prinzipiell ein Verfechter des nationalen Gedankens - nicht nur aus rumänischer Perspektive.

Halten sie denn dann die Forderung der Rumänienungarn nach einer ungarnsprachigen medizinischen Fakultät für berechtigt?

Ehrlich gesagt, nein. Es scheint doch so zu sein, daß die Ungarn sich von den Rumänen separieren wollen, und nicht, wie oft behauptet, von uns ausgegrenzt werden.

Gibt es denn keinen rumänischen Nationalismus?

Doch, natürlich - aber keinen mit negativen Vorzeichen. Ich bin der Überzeugung, daß der Nationalismus keine negative Erscheinung ist, sondern die Werte des Volkes herausstellt.

Es gibt heute viele rumänische Intellektuelle, die als einzige Voraussetzung für die Entwicklung der Demokratie und eine europäische Integration Rumäniens das Anknüpfen an die Tradition der 30er Jahre betrachten.

Ich teile diese Auffassung.

Gab es zu der Zeit nicht vielmehr eine Entwicklung zum Faschismus mit dem damaligen populären Politiker und Philosophen Nae Ionescu an der Spitze?

Kategorisch nein. Ionescu war ein glänzender Verfechter nationalistischer Ideen, die ich nicht als faschistisch bezeichnen würde.

Wie erklären Sie sich dann den Holocaust an den rumänischen Juden und Zigeunern während des II. Weltkrieges?

In unseren Geschichtsbüchern stand darüber nichts. Mir sind gewisse Exzesse rechtsradikaler rumänischer Organisationen bekannt - ich kenne jedoch keine Details.

Wäre es dann nicht an der Zeit, jetzt eine Diskussion über den rumänischen Faschismus und den Stalinismus zu führen?

Selbstverständlich, ja. Das Ceausescu-Phänomen ist fast ausdiskutiert. Jetzt sollte man darüber reden, wie der rumänischen Nation nach dem II. Weltkrieg der Kommunismus aufgezwungen wurde.

Interview: William Totok

19.5.1990 taz Nr. 3111 79 Zeilen, William Totok S. 3

*


Guter Nationalismus
Der Bukarester Studentenführer Sorin Dragan, eine Gallionsfigur der rumänischen Opposition und Direktor der Studentenzeitung ‚Glasul’, ist überzeugt, daß der Nationalismus keine negative Erscheinung ist I N T E R V I E W
19.5.1990 taz 79 Zeilen, William Totok S. 3

„Lieber tot als Kommunist!“
Religiöse Überschwenglichkeit und dumpfer Nationalismus bei den Demonstranten auf dem Universitätsplatz in Bukarest/Täglich treten neue Redner und Liedermacher auf dem Balkon der Universität auf/
19.5.1990 taz 158 Zeilen, William Totok S. 3




+ + +  Infos über Rechtsextremismus, rechtsradikale rumänische Parteien, Antonescu-Kult und neolegionaristische Umtriebe - hierhier und hier+ + +  




Aktualisiert / actualizat: 25. 4. 2024