Securitate und evangelische Kirche - Securitatea şi Biserica Evanghelică

Securitatea şi Biserica Evanghelică - Securitate und evangelische Kirche  

Biserica Evanghelică şi Securitatea ÎN 1989, REPREZENTANŢII BISERICII DIN SIBIU AU ŞANTAJAT ORGANIZATORII CONGRESULUI EVANGHELIC DIN BERLIN  I. [...] Operaţiunea din 1989 a reuşit şi a fost înregistrată ca atare şi de către Securitate. Fără aportul activ al unor colaboratori neoficiali ca „Breban" poliţia secretă nu ar fi reuşit să manipuleze o manifestare occidentală. În ce proporţie a fost subminată Biserica Evanghelică de către clerici care au acceptat să lucreze pentru Securitate, este greu de spus. Dintr-o listă nominală a preoţilor din „consistoriul districtual evanghelic Braşov" se poate deduce proporţia acestei subversiuni informative. Din 34 de preoţi cuprinşi în 1978 într-un tabel al Securităţii, 10 erau în solda poliţiei politice. (ACNSAS, D 13381, vol. 7, ff. 98-102.) [...] Fragment din relatarea difuzată de RFE, 18 ianuarie 2011. Textul integral se poate citi aici. Cîteva documente privind chestiunea congresului bisericesc din Berlin sunt publicate în exclusivitate în hjs-online şi pot fi citite mai jos. II.  Măsuri de discreditare a pastorului Richard Wurmbrand (n. 24 martie 1909 la Bucureşti - m. 17 februarie 2001 in California) La discreditarea lui Wurmbrand, stabilit după lungi ani de detenţie în Occident, au participat de-a lungul anilor reprezentanţi ai tuturor cultelor admise în România comunistă. Nu numai reprezentanţi ai cultelor neoprotestante (baptişti, penticostali etc.), ci şi cei ai bisericii evanghelice germane din Transilvania CA, ai bisericii sinodo-prezbiteriene lutherane de limbă maghiară şi slovacă sau ai bisericii reformate. La discreditarea lui Wurmbrand a participat şi Ivan Deneş. În partea a 2-a documentarului nostru vom prezenta cîteva extrase din materiale ale Securităţii, legate de cazul Wurmbrand. W.T. Akte von: / Dosarul lui: Richard Wurmbrand (vol.9).

Die rumänische Wohnung im europäischen Haus Fragmentarische Chronologie und persönliche Erinnerungen an eine Veranstaltung des Deutschen Evangelischen Kirchentages 1989 in Berlin (West) I.  Unter obiger Überschrift ist ein Beitrag von Uwe-Peter Heidingsfeld in der Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, 22.Jg., Heft 1-2, 2010, erschienen, in dem er sich an den Kirchentag erinnert und die damit verbundenen Interventionen aus Rumänien, eine Rumänienveranstaltung zu untersagen. „Zum damaligen Zeitpunkt habe ich die Berliner Stelle des Kirchenamtes der EKD geleitet", schreibt Heidingsfeld, „und gehörte dem Internationalen Ausschuss des Deutschen Evangelischen Kirchentages (DEKT) an. Mit der rumänischen Situation war ich vertraut, weil ich von 1980 bis Mitte 1986 dem Kirchlichen Außenamt der EKD als Osteuropareferent angehört habe." Heidingsfeld bezieht sich in seinem Artikel auch auf den 1. Einspruch, der gegen die geplante Rumänienveranstaltung formuliert wurde: „Der erste für mich erkennbare Einspruch gegen die Veranstaltung war überraschend. Er kam von Dr. Hermann Pitters, Theologieprofessor aus Hermannstadt/Rumänien. Er hatte am 27. Februar 1989, im Rahmen eines Aufenthaltes in der Bundesrepublik, Hans Philippi (Ansbach) besucht. Dabei ist Dr. Pitters offenbar ein Kenntnisstand bezüglich jener Veranstaltung vermittelt worden, der bei ihm alle verfügbaren Alarmglocken in Bewegung gesetzt hat. Anders kann ich mir seine völlig überzogene Reaktion nicht erklären. Zur Verdeutlichung zitiere ich aus einer „Notiz" vom 28. Februar 1989, die Philippi für von Oppen verfasst hatte, der zum Vorbereitungskreis gehört und uns anderen diesen Text unverzüglich zur Kenntnis gebracht hat: Dr. Pitters zeigte sich „entsetzt über die Planung eines Forums Rumänien des Deutschen Evangelischen Kirchentags mit der durch die Thematik Menschenrechte und die vorgegebene Akzentuierung (Herta Müller, Richard Wagner etc.) unvermeidlichen politischen Zuspitzung. Das habe nichts mehr mit Kirche zu tun und diene auf keinen Fall der ökumenischen Verbundenheit mit den Kirchen in Rumänien. Die Veranstaltung empfinde er als Gefährdung der Beziehungen seiner Kirche zur Evangelischen Kirche in Deutschland; es sei zu befürchten, dass die Ev. Kirche in Rumänien dadurch gezwungen werde, ihre ökumenische Stütze bei der EKD, die für sie lebensnotwendig sei, einzubüssen und anderswo (etwa in Skandinavien) zu suchen. Das Forum sei darum nicht zu verantworten und sollte nicht stattfinden." Aufgrund von neu gesichteten Akten lässt sich der Einfluss der Securitate auf die Organisatoren des Kirchentags nachvollziehen. Dazu siehe den von RFE am 18. 1. 2011 in rumänischer Sprache ausgestrahlten Beitrag. Zu dem Thema siehe auch: William Totok, „Die Kirchen zwischen Unterordnung und Anpassungsdruck", in: Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, 6. Jg., Nr. 1, 1994, S. 15-25. Einige Dokumente über den Vorgang werden zum ersten Mal veröffentlicht und können in hjs-online gelesen werden II.  Diskreditierungsmaßnahmen von Richard Wurmbrand (geb. 24. März 1909 in Bukarest - gest. 17. Februar 2001 in Kalifornien) Vertreter der 14 im kommunistischen Rumänien zugelassenen religiösen Kulte hatten sich 1965 nach der Ausreise des lange Jahre inhaftierten Pastors Richard Wurmbrand systematisch an der Diskreditierung des Geistlichen beteiligt. Nicht nur Vertreter der neoprotestantischen Religionsgemeinschaften, Baptisten, Pfingstler u. a., sondern auch Repräsentanten der beiden lutherischen Kirchen, der siebenbürgisch-deutschen evangelischen Kirche (AB) und der ungarisch-slowakischen, lutherisch-evangelischen synodal-presbyterianischen Kirche (die Gründung einer rumänischsprachigen Filiale geht angeblich auf das Wirken von Wurmbrand zurück und existierte in Bukarest) sowie der reformierten Kirche. Wurmbrand wurde durch zahlreiche antikommunistische Streitschriften und spektakuläre Aktionen im Westen bekannt. Dabei bediente er sich einer radikal-kämpferischen Propagandasprache. Viele seiner theologisch und autobiografisch eingefärbten Schriften sind eine Mischung von maßlosen Übertreibungen, strotzenden Unwahrheiten und überspitzten Mystifizierungen, wobei es einem Außenstehenden schwerfällt, die Grenze zwischen Realität, propagandistischer Fiktion, religiösem Eiferertum  und missionarischer Phantasie zu erkennen. Gerade diese publizistischen Unzulänglichkeiten versuchte die Securitate auszuschlachten, um ihn zu diskreditieren und letztendlich in der Öffentlichkeit unglaubwürdig zu machen. In zahlreichen Maßnahmenplänen entwickelte die politische Polizei Strategien, in die nicht nur ihre inoffiziellen Mitarbeiter eingebunden wurden, sondern auch unbescholtene Theologen und Publizisten aus dem Westen. Diese wurden mit Hilfe von Agenten im Auslandseinsatz durch raffiniert ausgeklügelte Beeinflussungsmethoden bearbeitet und ließen sich, ohne es zu wissen, auf diese Weise von der Desinformationsabteilung der Securitate in nachrichtendienstlich gesteuerte Propagandawerkzeuge umfunktionieren. An der Munitionierung westlicher Theologen und Publizisten mit Materialien aus den Archiven der Securitate war u.a. Ivan Deneş beteiligt. Dieser hatte einem aus Siebenbürgen stammenden und in West-Berlin lebenden, evangelischen Theologen in den frühen 1970-er Jahren Informationen und Dokumente zugespielt, die in Bukarest von der Securitate vorbereitet worden waren und die später in verschiedenen Beiträgen in der deutschsprachigen Presse – in der Bundesrepublik Deutschland, der DDR, in der Schweiz und in Österreich – erschienen sind. Auszüge aus einigen Materialien können hier im 2. Teil unserer Dokumentation gelesen werden. W.T.  PS. Einige Zitate aus einem Aufsatz, in dem mehrere der manichäistischen Thesen, Aussagen und Theorien von Wurmbrand kritisch analysiert werden: Gerhard Möckel, "Gefoltert für Christus? Zur Aktivität Richard Wurmbrands" (I), in: Licht der Heimat, Folge 210, 15. April 1971, S. 2-3; (II), ebenda,  Folge 211, 15. Mai 1971, S. 2 [Beilage der Siebenbürgischen Zeitung, herausgegeben vom Hilfskomitee der Siebenbürger Sachsen und evangelischen Schwaben im Hilfswerk der evangelischen Kirche in Deutschland. Für den Inhalt verantwortlich Oberstudiendirektor Hans Philippi]. Aus einer redaktionellen Anmerkung geht hervor, dass der Beitrag in der Zeitschrift „Evangelische Kommentare" (Juni 1970) erschienen ist. [1.] Die Bücher und Vorträge Richard Wurmbrands haben in den letzten Jahren in vielen Ländern, wie auch bei uns in der Bundesrepublik, ein ungewöhnlich großes Echo gefunden. Man kann von Massenversammlungen sprechen, die er abhält, und das Buch „Gefoltert für Christus" — das erste in einer Reihe von Vieren — ist im April 1970 in der 9. Auflage erschienen. Es soll in einer Weltauflage von über einer Million verbreitet sein. Eines und immer wieder eines ist Wurmbrands Anliegen: seinen Lesern und Hörern die katastrophale Situation der „wahren" Christen hinter dem Eisernen Vorhang in dramatischen Farben zu schildern; Hunderttausende erlitten dort allein auf Grund ihres Glaubens Folter, Gefängnis, Gehirnwäsche und Martyrium durch „den Kommunismus." Von daher wird dieser Kommunismus von ihm grundsätzlich und ausschließlich nur als Mörder und Räuber ganzer Länder gekennzeichnet, mit dem die offizielle Kirche im Westen wie im Osten, insbesonders auch die Vertreter der Ökumene, kollaborieren, die wahren Tatbestände verharmlosend und verschweigend, ohne in ihm den Erzfeind der Christenheit zu erkennen. Seine Schilderungen machen nachhaltigen Eindruck auf weite Kreise von Christen und Nichtchristen. Andererseits hinterlassen die auf den ersten Blick schon simplifizierenden, massiven Argumente seiner Schlußfolgerungen bei nicht wenigen andern einen peinlichen Eindruck und betretene Ratlosigkeit, die ihnen zumindest gefühlsmäßig anzeigen, daß da etwas nicht stimmt. Aber wenige haben klare, differenzierte Gegenargumente zur Hand gegen diese Art der Darstellung, der Schlußfolgerung und ihrem Anspruch, allein genuin christlich zu sein und Zeugnis der von der übrigen Christenheit verratenen Märtyrer zu geben. [...] Die Tatsache seiner leidvollen Erfahrungen soll den Wahrheitsgehalt seiner Aussagen verbürgen. Er berichtet allerdings über seine Biographie sehr lückenhaft. Vor allem ist es seine Gefängniszeit im kommunistischen Rumänien, die er immer wieder als Beweis für die Wahrheit seines Zeugnisses anführt. Hingegen erfahren wir von ihm fast gar nichts aus den Zeiten vor seiner Bekehrung. Bestimmte Sachverhalte aus dieser Zeit sind aber zur Beurteilung und zum Verständnis gerade auch seiner späteren antikommunistischen Einstellung wesentlich. [...] Ein Teil der von ihm später so herausgestellten „Folterungen" (er soll u. a. im amerikanischen Fernsehen Narben an seinem Körper gezeigt haben) stammen aus dieser Zeit [gemeint ist die  Festnahme und Haft Wurmbrands 1934 wegen kommunistischer Agitation, vgl. dazu  die Erklärung von Wurmbrand vom 23. April 1964 im Gefängnis von Gherla, 5 maschinenschriftliche Blätter, Kopie, ACNSAS, I 146678, vol. 1, Bl. 86   - Anm. W.T.], in der er sich auch eine Lungentuberkulose zuzieht. [...] Zunächst wird man hier wohl das gleiche sagen müssen wie zu den persönlichen Daten: Es ist wohl unfruchtbar, über diese oder jene Tatsache zu streiten, die Wurmbrand — der seine Informationen auch nur aus zweiter oder dritter Hand hat — behauptet. Ob Metropolit Nikodim oder Patriarch Justinian Spitzel der Staatsorgane sind, ob Chruschtschow und Gheorghiu-Dej sich „bekehrt" haben, ob und in welchem Sinn und Umfang es eine „Untergrundkirche" gibt — wie soll man das beweisen oder widerlegen? Wurmbrands Umgang mit diesen „Fakten" macht aber eine differenzierte und sachliche Prüfung unmöglich, weil zu deutlich ist, wie er sie verknüpft, in die Fluchtlinie einer Tendenz stellt, in eine bestimmte Perspektive rückt. Und das ergibt das Bild einer grotesken Schwarz-Weiß-Maleirei, einer „terrible simplification", der Konsequenzmacherei und Wortklauberei. Es ist im Grunde ein undurchdringliches Gestrüpp von Wahrem, Halbwahrem und Falschem. Gerhard Möckel, "Gefoltert für Christus? Zur Aktivität Richard Wurmbrands" (I), in: Licht der Heimat, Folge 210, 15. April 1971, S. 2-3 [2.] Wurmbrands Bild von der Christenheit im Osten ist geprägt von seiner fundamentalistischen Bibel-Ideologie, die er in konsequentem Gegensatz zu der atheistischen Ideologie des totalitären Staates setzt. [...] [Wurmbrand hält es für ausgeschlossen], daß jemand, der meint, als Christ unter einem kommunistischen Regime leben zu können und es für möglich hält, einen positiven Beitrag zum Aufbau einer sozialistischen Gesellschaft geben zu können, ein guter Christ sein kann. Dieser ist vielmehr von vornherein verdächtig, ein Kollaborateur und Verräter zu sein. Seine Sicht zwingt die Menschen im Osten in ein Schema, in dem es nur die Wahl zwischen Opposition und Opportunismus zu geben scheint, zwischen selbstmörderischem, generellem Widerstand gegen den Staat und seine gesellschaftliche Ordnung und feiger, eigensüchtiger Anpassung. [...] Ibidem, II. Teil, in: Licht der Heimat, Folge 211, 15. Mai 1971, S. 2.

***

Aktualisiert - actualizat, 17. 9. 2014 13:14 h

Wie der Bischof der siebenbürgisch-evangelischen Kirche, Friedrich Müller-Langenthal gestürzt werden sollte. Text in: Horch und Guck, Heft 4, 2012, S. 72-75. (Externer Link.)

***

Întâlnirea lui Nicolae Ceauşescu, prim secretar al C.C. al P.C.R., preşedinte al Consiliului de Stat cu reprezentanţii cultelor din România. (martie 1968), Fotografia #G408, Fototeca online a comunismului românesc, (martie 1968), ANIC, 71/1968

***

I.

[3. April 1989. Nach einer Reise in die Bundesrepublik Deutschland berichtet „Breban" der Securitate über die Absicht „feindlicher Elemente" während des 23. Evangelischen Kirchentags aus der BRD im Juni ein so genanntes „Rumänienforum" zu organisieren]

[3 aprilie 1989. După o călătorie în R.F. Germania, „Breban" semnalează Securităţii intenţia „unor elemente ostile" „din R.F.G., de a include în programul manifestărilor prilejuit de a 23-a ediţia a „Zilelor festive ale Bisericii evanghelice din R.F.G." („KIRCHENTAG") din iunie a.c. un aşa-zis „FORUM ROMÂNIA"]


MINISTERUL DE INTERNE                 STRICT SECRET[1]
INSPECTORATUL JUDEŢEAN SIBIU          Exemplar nr 1[2]
- SECURITATE -
Nr. 132/BMV/0032135/3.04.1989

Către,[3]

MINISTERUL DE INTERNE

DEPARTAMENTUL SECURITĂŢII STATULUI

DIRECŢIA I – TOVARĂŞULUI COLONEL

RAŢIU GHEORGHE[4]

Urmare la sinteza noastră nr. 132/BMV/0032135 din 31.03.1989 privin informaţiile furnizate de sursa noastră „BREBAN" după înapoierea din călătoria în interes de serviciu, întreprinsă în R.F.G., care semnala, ca problemă de fond, intenţia unor elemente ostile din emigraţia de origine română din R.F.G., de a include în programul manifestărilor prilejuit de a 23-a ediţia a „Zilelor festive ale Bisericii evanghelice din R.F.G." („KIRCHENTAG") din iunie a.c. un aşa-zis „FORUM ROMÂNIA", cu caracter pronunţat antiromânesc, raportăm în continuare rezultatul măsurilor întreprise de noi atît pentru aprofundarea acestei informaţii, cît şi în direcţia prevenirii acestei acţiuni potrivnice intereselor României:

1. – „KIRCHENTAG" este o instituţie de sine stătătoare, cu organe de conducere proprii, aflată sub patronajul general al Uniunii bisericilor evanghelice din R.F.G., (E.K.D.), dar cu activitate independentă şi iniţiative care nu concordă întotdeauna cu conceptele şi politica E.K.D. „Zilele festive" organizate de KIERCHENTAG, pe timp de o săptămînă şi jumătate în diferite localităţi din R.F.G., includ de fiecare dată în program diferite „forumuri", dezbateri cu nuanţă politică, discordantă faţă de caracterul general al reuniunii;

2. - „FORUMUL ROMÂNIA" a fost inclus în programul din acest an al „Zilelor festive" (ediţa a 23-a Berlin Vest – 3 – 14.06.1989), din iniţiativa scriitorilor de origine română HERTA MÜLLER şi RICHARD WAGNER, cunoscuţi cu poziţie deosebit de ostilă faţă de România, fiind prevăzut ca referent, printre alţii şi preotul HELMUT JEHLE din München, membru al Consiliului pentru relaţii ecumenice al Bisericii evanghelice din Bavaria, iar ca participanţi la discuţii, alături de aţii, episcopul HARMATI al Bisericii evanghelice protestante din R.P.U. şi episcopul JOACHIM HEUBACH al Bisericii evanghelice din Schaumberg-Lippe, R.F.G.

Actuala ediţie a „Zilelor festive" va fi condusă de secretarul general al „KIRCHENTAG"- ului, Dr. KRAUSE.

3. – în baza informaţiilor furnizate de sursa „BREBAN", care semnala neliniştea unora din demnitarii cultici din R.F.G. cu poziţie favorabilă ţării noastre în legătură cu efectele negative posibile ale acestui „forum" asupra relaţiilor cu România şi cu Biserica evanghelică din ţară, cît şi decalajul nefavorabil în timp pînă la vizita din mai în România a episcopului JOACHIM HEUBACH, prin care preconizăm luarea unor măsuri de contracarare a acestei acţiuni duşmănoase, am analizat posibilitatea unei intervenţii preventive imediate, prin angajarea conducerii cultului evanghelic din ţara noastră şi folosirea posibilităţilor de influenţă existente în acest domeniu;

4. - astfel, la iniţiativa episcopului ALBERT KLEIN, şi cu participarea curatorului general HANS HERMANNSTÄDTER, vicarului episcopesc Dr. CHRISTOPH KLEIN, secretarului general al Bisericii evanghelice HANS GERALD BINDER, decanului Institutului teologic protestant Dr. HERMANN PITTERS şi a prof. Dr. PAUL PHILIPPI de la acest institut, a fost elaborată o notă telefonică, transmisă de ALBERT KLEIN episcopului JOACHIM HEUBACH din R.F.G., cu rugămintea de a fi înregistrată pe bandă de destinatar.

În această notă, autorii subliniază că sînt îngrijoraţi în legătură cu informaţiile obţinute privind iniţiativa cuplului WAGNER – MÜLLER, privind organizarea unui „Forum România" la actuala ediţie a „KIRCHENTAG"–ului, subliniind că, datorită atitudinii duşmănoase cunoscute a celor doi, este de aşteptat ca manifestarea să fie folosită pentru noi atacuri împotriva României, ceea ce va fi calificat, pe bună dreptate, de reprezentanţii ambasadei române invitaţi la „Zilele festive" ca amestec în treburile interne ale României şi va fi imputat forului răspunzător, respectiv E.K.D.-ului.

Urmarea va fi o grava afectare a relaţiilor dintre biserica evanghelică din ţară şi E.K.D., punînd sub semnul întrebării chiar orice colaborare viitoare.

Prin urmare, autorii intervenţiei au solicitat:

1. Ca episcopul JOACHIM HEUBACH, încercînd să realizeze un consens cu toate celelalte foruri competente, să acţioneze pentru a determina conducerea „KIRCHENTAG"–ului să-şi reconsidere poziţia faţă de organizarea unui „Forum România".

2. Dacă se invoacă că[5] hotărîrea luată nu poate fi revizuită, episcopul JOACHIM HEUBACH şi preotul HELMUTH JEHLE să se dezică de la participarea la forum.

3. Dacă[6] „Forumul România" nu va fi scos din programul manifestărilor, cei doi delegaţi invitaţi[7] ai Bisericii evanghelice din ţară nu vor mai participa.

5. – Episcopul JOACHIM HEUBACH a reacţionat imediat în sens pozitiv la acest apel, comunicînd-i printr-o scrisoare episcopului ALBERT KLEIN măsurile întreprinse şi rezultatul favorabil al acestora, astfel:

- a comunicat conducerii „KIRCHENTAG"–ului că nu va participa la „Zilele festive" dacă nu se va renunţa la „Forumul România" Acelaşi lucru l-a făcut imediat şi preotul HELMUTH JEHLE. Acesta din urmă a adresat o telegramă episcopului ALBERT KLEIN, în care a subliniat: „dvs. ştiţi că nu aş participa la nici o manifestare la care ar urma să fie blamată România. Acceptasem să particip la „KIRCHENTAG" doar pentru a spune public că în România au trăit şi pot trăi încă creştini de origine germană şi că au o biserică care-şi îndeplineşte în continuare cu devotament misiunea. Am renunţat însă la participare, pentru a nu fi greşit înţeles";

- consilierul LUDWIG MARKERT de la Oficiul central al E.K.D. de la Hanovra, preşedintele E.K.D., HANS JOACHIM HELD, consilierul superior HEIDINGSFELD al Bisericii evanghelice din Berlinul occidental şi preotul HELMUTH JEHLE l-au sfătuit insistent pe secretarul general al KIRCHENTAG–ului, Dr. KRAUSE, să scoată „Forum România" din program. Acesta le-a comunicat acordul său, dar cu menţiunea că programul manifestărilor a fost deja tipărit şi că este în căutare de căi pentru a motiva în mod plauzibil presei această modificare;

- episcopul MARTIN KRUSE, preşedintele consiliului de conducere al E.K.D. şi doamna von ROTHENHAHN, membră a prezidiului KIRCHENTAG–ului, vor întreprinde o călătorie oficială la Budapesta, pentru a discuta cu episcopul Harmati, în legătură cu renunţarea la „Forumul România";

- cu privire la aceste probleme a fost informat şi secretarul de stat în Ministerul de Externe al R.F.G., SCHÄFER, care va efectua o vizită oficială la Bucureşti la începutul lunii mai a.c.;

- la şedinţa conducerii „secţiei III" a E.K.D. (probleme interne), s-a obţinut o luare de poziţie unanimă împotriva organizării unui „Forum România" la actualul KIRCHENTAG. Această hotărîre a fost comunicată în scris secretarului general al KIRCHENTAG-ului, Dr. KRAUSE.

Raportăm că prin sursele noastre „DUMBRAVĂ" şi „BREBAN" vom urmări în continuare evoluţia acestei acţiuni, pînă la obţinerea rezultatului scontat.

Cu prilejul vizitei în ţara noastră a episcopului JOACHIM HEUBACH din R.F.G., vom acţiona în continuare în direcţia influenţării lui pozitive şi consolidării hotărîrii lui de a acţiona pentru neutralizarea acţiunii antiromâneşti de la Berlin.

Menţionăm că, din datele pe care le deţinem, episcopul JOACHIM HEUBACH pune accent să fie invitat ca oaspete oficial al Bisericii evanghelice din România, prin Departamentul Cultelor. Conducerea Bisericii evanghelice a făcut demersurile necesare, dar nu a primit pînă în prezent acceptul necesar. Avînd în vedere funcţia solicitatului şi angajamentul său în favoarea ţării noastre, opiniem că ar fi utilă aprobarea de către forul competent a solicitării străinului.

De asemenea, apreciem că şi vizita secretarului de stat SCHÄFER la Bucureşti ar putea constitui un prilej de a acţiona, prin canalele oficiale corespunzătoare, pentru a facilita obţinerea efectelor scontate în acest caz.

Vom raporta de urmare, cu maximă operativitate, toate aspectele noi ce vor apărea în evoluţia acţiunii şi măsurile pe care preconizăm să le luăm în continuare, sub directa dvs.coordonare.

ŞEFUL SECURITĂŢII

(ss) Lt.col. PETRIŞOR THEODOR           ŞEFUL SERVICIULUI I/B

                                      (ss) Lt.col.

                                      IGNAT NECHIFOR

ACNSAS, D 13381, vol. 45, ff. 210-214.

___________________________

[1] Document dactilografiat.

[2] Menţiune manuscrisă a unui ofiţer de securitate, scrisă cu creionul negru în partea dreaptă sus: "Lt. Col. Tănase [indescifrabil] urgent 04.04.89" (ss) [indescifrabil].

[3] Menţiune manuscrisă a unui ofiţer de securitate, scrisă cu pixul în partea stîngă sus:" S2 [indescifrabil] special. Daţi notă tov. lt.col. [indescifrabil]"(ss) [indescifrabil].

[4] După “DIRECŢIA I” sunt scrise formula de adresare şi numele lui Raţiu cu cerneală albastră.

[5] „se invoacă că" sunt cuvinte adăugate cu creion negru deasupra rîndului.
[6] Menţiune manuscrisă deasupra scrisă cu creion negru: "În cazul că".
[7] Cuvîntul este scris sub rînd cu creionul negru.

***

[19. November 1988. Bericht über den Rumänienbesuch des Journalisten Olaf Ihlau von der „Süddeutschen Zeitung" sowie die nachrichtendienstliche Bearbeitung des Bischofs Albert Klein vor seiner Reise in die Bundesrepublik durch die Hauptabteilung 1 und die Desinformationsabteilung „D"]

[19 noiembrie 1988. Raport privind prezenţa ziaristului Olaf Ihlau de la „Süddeutsche Zeitung" în România şi „folosirea deplasării episcopului ALBERT KLEIN în R.F.G. pentru realizarea unei acţiuni de influenţă şi contrapropagandă, prin instruirea contrainformativă amănunţită a acestuia, în cooperare" cu Direcţia 1  şi cu Serviciul „D" - dezinformare din Bucureşti]

MINISTERUL DE INTERNE                 STRICT SECRET[1]
INSPECTORATUL JUDEŢEAN SIBIU          Exemplar nr 1
- SECURITATE -
Nr. 132/BMV/0014965/19.XI.88

Către,[2]

MINISTERUL DE INTERNE

DEPARTAMENTUL SECURITĂŢII STATULUI

DIRECŢIA I

Urmare la raportul nostru nr. 132/BVM/0016166 din 13.X.1988 cuprinzînd sinteza datelor deţinute de noi cu privire la campania propagandistică antiromânească din R.F.G., declanşată în luna august a.c. de ziaristul vest-german OLAF IHLAU de la cotidianul „SÜDDEUTSCHE ZEITUNG", preluată şi amplificată apoi de organizaţiile ostile ale emigraţiei săseşti prin atacuri denigratoare la adresa conducerii Bisericii evanghelice precum şi a politicii naţionale şi social-economice din ţara noastră, raportăm următoarele evoluţii noi, legate de această problematică:

Pe adresa episcopului Bisericii evanghelice C.A. din R.S. România, ALBERT KLEIN, continuă să sosească, telefonic şi prin corespondenţă, manifestări de solidarizare cu poziţia clară exprimată de acesta privind neîncurajarea emigrării saşilor transilvăneni şi misiunea Bisericii evanghelice în acest context, venite în special din partea unor personalităţi cultice din R.F.G., cît şi a unor membri ai Consiliului Central al Bisericior evanghelice din R.F.G., care şi în alte împrejurări şi-au vădit atitudinea favorabilă ţării noastre.

În numele acestora, preşedintele acestui consiliu, episcopul MARTIN KRUSE din Berlinul occidental şi-a exprimat într-o scrisoare adresată episcopului ALBERT KLEIN regretul că bunele sale intenţii în legătură cu prezentul şi viitorul comunităţii săseşti din Transilvania au fost interpretate greşit şi chiar răuvoitor de o parte din mediile din R.F.G., care l-au expus unor atacuri vehemente.

Dr. KARL NEUKAMM, preşedintele societăţii de ajutor bisericesc „Diakonisches Werk" din R.F.G., care se situează pe aceeaşi poziţie favorabilă ca episcopul M. KRUSE, i-a comunicat episcopului KLEIN că i-a solicitat preotului KURT FRANCHY – în dubla sa calitate de conducător al organizaţiei diaconice „Hilfskommitee", subordonată societăţii menţionate, cît şi de membru al conducerii asociaţiei „Landmannschaft" a emigraţiei săseşti -, o explicaţie scrisă cu privire la atitudinea răuvoitoare pe care el, HARTL HANS, BERGEL HANS şi MIESKES HANS au adoptat-o în presă faţă de ideile, fundamental juste, exprimate de conducătorul Bisericii evanghelice din Transilvania.

Dr. KARL NEUKAMM şi exprimat intenţia de a folosi răspunsul trimis de preotul FRANCHY urmare a acestei interpelări, pentru formularea unei luări de poziţie comune, cu participarea episcopului JOACHIM HEUBACH, adr. HELMUT HELD, moderatorul Consiliului ecumenic al bisericilor din R.F.G. şi a altor personalităţi cultice cu opinii similare cu ale acestora, punct de vedere care urmează să fe dat publicităţii prin mijloacele de difuzare ale Uniunii bisericilor evanghelice din R.F.G.

Tot în acest scop, precum şi pentru explicarea şi clarificarea punctelor de vedere ale conducerii Bisericii evanghelice din România în legătură cu principalele probleme controversate, la nivelul vîrfurilor clerului evanghelic din R.F.G.,episcopul MARTIN KRUSE a lansat, după o consultare telefonică prealabilă, o invitaţie oficială pentru paticiparea episcopului ALBERT KLEIN la sesiuna din acest an a Consiliului Central al Bisericilor evanghelice din R.F.G., care se va desfăşura la Hanovra – R.F.G., în perioada 5-12 decembrie a.c.

Iniţiatorii acestei invitaţii au avut în vedere că reuniunea respectivă, la care vor participa toţi episcopii bisericilor evanghelice din R.F.G., conferă, pe de o parte, un cadru propice de informare la un nivel elevat, din partea unei personalităţi cultice apreciate şi care se bucură de credibilitate în R.F.G., iar pe de altă parte oferă – spre deosebire de conferinţele sinodale – posibilitatea de a i se asigura episcopului KLEIN protecţia faţă de presă, care nu are acces la lucrările sesiunii.

Date fiind aceste premise, după ce iniţial, consultînd şi Consistoriul superior al bisericii evanghelice, episcopul ALBERT KLEIN a acceptat această invitaţie, urmînd ca formalităţile pentru călătorie să fie rezolvate prin Departamentul Cultelor.

În urma convorbirilor şi corespondenţelor purtate cu persoane din ambianţa conducerii Bisericii evanghelice din R.F.G., episcopul ALBERT KLEIN apreciază că principalele teme de care participanţii la reuniune vor manifesta un interes deosebit, vor fi următoarele:

- complexul de probleme legate de emigarea cetăţenilor români de naţionalitate germană, inclusiv a preoţilor evanghelici, poziţia conducerii Bisericii evanghelice din România faţă de acest fenomen, precum şi repercusiunile lui asupra vieţii bisericeşti în comunităţile evanghelice;

- problema proiectelor privind sistemetizarea localităţilor rurale din România, în legătură cu care opinia publică din R.F.G. a fost sensibilizată şi dezinformată prin campania de presă denigratoare lansată pe această temă în R.F.G., Austria şi R[epblica]P[opulară] U[ngară];

- problema privind situaţia, în general, a naţionalităţilor conlocuitoare din România, modul de respectare a drepturilor şi libertăţilor acestora, inclusiv în domeniul cultic, cu accent pe respectarea drepturilor omului, etc.

Pe parcursul acestei deplasări în R.F.G., episcopul ALBERT KLEIN intenţionează să contacteze, în cadru particular şi alte naţionalităţi cu care se află în bune relaţii şi care sînt cunoscute cu poziţie constant favorabilă ţării noastre şi bisericii evanghelice de aici, în vederea realizării unor schimburi reciproce de opinie şi extinderii sferei de influenţă preconizate.

Avînd în vedere cele raportate mai sus, propunem folosirea deplasării episcopului ALBERT KLEIN în R.F.G. pentru realizarea unei acţiuni de influenţă şi contrapropagandă, prin instruirea contrainformativă amănunţită a acestuia, în cooperare cu dumneavoastră, precum şi cu sprijinul Serviciului independent „D" Bucureşti.

În acest sens, apreciem ca utilă punerea la dispoziţia celui în cauză a unui fond de date pe principalele probleme ce vor fi ridicate cu probabilitate în discuţii, a căror veridicitate şi credibilitate este asigurată prin funcţia acestuia şi prestigiul de care exponenetul lor se bucură în R.F.G.

Vom raporta de urmare cu operativitate noile aspecte ce vor apare în legătură cu pregătirea şi desfăşurarea acestei acţiuni.

ŞEFUL SECURITĂŢII JUDEŢENE
Locot. Col.                     ŞEFUL SERVICIULUI I/B
(ss) MACESANU CONSTANTIN         Locot. Col.
                                   IGNAT NECHIFOR

ACNSAS, D 13381, vol. 43, ff. 32-35.

____________________________

[1] Document dactilografiat.

[2] Menţiune manuscrisă a unui ofiţer de securitate, scrisă cu cerneală neagră în partea stînga sus: "Lt. col. Tănase C[ostică]. Faţă de propunerea de la Sibiu, urgent legătura Tov. de la 0544, iar apoi S.D. În 5 zile propuneri coerente." (ss) [indescifrabil].

(Transcrierea documentelor: Elena-Irina Macovei)

***

II.

[15. Januar 1970. Ernst Wilm, Warnung vor Wurmbrand]

[15 ianuarie 1970. Ernst Wilm, Avertizare faţă de Wurmbrand]

Licht der Heimat, Nr. 195, 15.1. 1970, S. 4 [Beilage der Siebenbürgischen Zeitung]

***

[27. Juli 1972. 4-seitiger Bericht des inoffiziellen Mitarbeiters „Văleanu Ion“ nach einem Auslandsaufenthalt in der B. R. Deutschland bezüglich der Widerlegung von Richard Wurmbrand; hier die erste Seite des Dokuments, das zur Auswertung an Securitateoffizier Ionescu Hristache weitergeleitet wurde]  

[27 iulie 1972. 4 pagini dactilografiate ale notei colaboratorului neoficial „Văleanu Ion“, predată pentru prelucrare ofiţerului Ionescu Hristache, după o vizită în R.F. Germania în care se vorbeşte despre măsurile de combatere a lui Richard Wurmbrand; reproducem doar prima pagină a documentului] 

ACNSAS, I 146678, vol. 8, f. 409 

***

[11. August 1972. Vorbereitungen zur nachrichtendienstlichen Bearbeitung einer Delegation von reformierten Geistlichen im Hinblick auf Diskreditierungsmaßnahmen von Richard Wurmbrand im Ausland]

[11. August 1972. Pregătiri în vederea instructajului informativ pentru discreditarea lui Richard Wurmbrand în străinătate de către o delegaţie a bisericii reformate]

ACNSAS, I 146678, vol. 9, f. 34

[Geschwärzt von uns - Halbjahresschrift hjs-online; / Anonimizat de noi - Halbjahresschrift hjs-online.] 

***

Nachtrag vom 20.1. 2018

In seinem letzten Buch erhebt Hans Bergel Anschuldigungen gegen mehrere Vertreter der deutschen Minderheit aus Rumänien, ohne jedoch konkrete Belege oder genaue Hinweise auf Quellen anzuführen. Hier ein Zitat:

"Das Verhalten sämtlicher weiter oben genannter Personen gibt mir u.a. deshalb bis heute Rätsel auf, weil unsere relativ häufigen Kontakte ungezählte Gelegenheiten geboten hätten, unter vier Augen Meinungsunterschiede zu besprechen. Da dies in keinem einzigen Fall geschah, bleibt nur diese Erklärung. Ein Teil der Genannten war erpressbar. Das Mittel dafür: NS-Vergangenheit in hohen Positionen - so Dr. Albert Klein, Dr. Ernst Wagner, Robert Gassner u.a.: Helmut Roth war durch seinen mit Hilfe der Securitate 1966 erschwindelten Doktortitel beliebig unter Druck zu setzen, wie aus meiner Akte hervorgeht."

Hans Bergel, "Fünfzig Jahre im Fokus der Securitate. Von Verfolgungsbefehlen, Denunziationen und Informanten, honorigen und weniger honorigen Persönlichkeiten", in: ders. Blick auf die Welt. Von Menschen, Masken und Märchen, Edition Noack & Block, Berlin 2017, S. 45-88 (hier S. 81-82).

***

Siehe auch - a se mai vedea: 

„Dumitrescu“ &; „Breban“, in: Halbjahresschrift - hjs-online, 16. 3. 2011

Geschichten aus dem Kalten Krieg - Din vremurile războiului rece , in:  Halbjahresschrift - hjs-online, 30. 4. 2014

Franz-Werfel-Menschenrechtspreis für Herta Müller, in: Halbjahresschrift - hjs-online, 2. 11. 2009

Johann Böhm: Bischofsvikar Friedrich Müller als Widerständler?, in: Halbjahresschrift - hjs-online, 27. 3. 2009 

Aktualisiert - actualizat: 25. 4. 2024 13:30 h

"Hegel" und das ungarische Mediengesetz

Der inoffizielle Securitatemitarbeiter "Hegel" als "graue Eminenz" des umstrittenen ungarischen Mediengesetzes.  Einzelheiten in rumänischer Sprache:  HIER

Der internationale Appell zur Unterstützung der Pressefreiheit in Ungarn - Proclamation for a media law to ensure basic constitutional and civil rights
wurde von 5032  Personen unterzeichnet, aus: Ungarn, Rumänien, der Moldau, Dänemark, Kanada, Deutschland, der Slowakei, England, Slowenien, Österreich, Belgien, Italien, Frankreich, Australien, Schweden, Luxemburg, der Schweiz, Portugal, Mazedonien, Tschechien, Norwegen, Serbien, Irland, Holland, Israel, Chile, Zypern, Griechenland, Spanien, Argentinien, den Vereinigten Staaten von Amerika und Peru. Die Liste kann hier eingesehen werden. 


Am 6. Januar machte Viktor Orbán im Streit um das Mediengesetz einen ersten verbalen Rückzieher. Der Premier erklärte, laut Deutschlandfunk: "Wir sind Teil der EU und akzeptieren die Regeln". Ungarn ist bereit, sein umstrittenes Mediengesetz zu ändern, sollte die Europäische Union dies fordern, sagte Orbán auf einer Pressekonferenz in Budapest. 
Im Dezember lehnte er jedwede Einmischung in die inneren Angelegenheiten seines Landes ab und erklärte, seine Regierung reagiere nicht mit "zitternden Knien" auf die internationale Kritik. 

Laut Spiegel-online lenkte Orbán wohl ein, stellte aber gleichzeitig Bedingungen an die EU: "Änderungen könne es nur geben, wenn auch entsprechende Passagen in den Mediengesetzen anderer EU-Staaten geändert würden. Ungarn dürfe gegenüber anderen Mitgliedern nicht diskriminiert werden." Der stellvertretende Staatssekretär im ungarischen Außenministerium, Gergely Pröhle, sagte am 7. 1. im Deutschlandfunk, sollte es Beanstandungen hinsichtlich der Pressefreiheit geben, sei man zu Änderungen bereit.
"Ungarn geht einen Weg, der extrem gefährlich ist und von der Demokratie wegführt", eklärte hingegen der luxemburgische Außenminister Jean Asselborn in der "Welt" (7.1.). "Wenn das Schule macht, wird die Glaubwürdigkeit der Europäer gefährdet". Der Minister forderte zudem die "Durchsetzung der Pressefreiheit und der freien Meinungsäußerung". "Es ist offensichtlich, dass das ungarische Mediengesetz demokratische Grundregeln verletzt und insbesondere Artikel 11 der Charta der Grundrechte der Europäischen Union," sagte er der erwähnten Zeitung. "Die Presse muss die Regierungen kontrollieren und nicht die Regierungen die Presse," so Jean Asselborn.
Am 6. 1. fand in Budapest  die offizielle Übergabe der EU-Ratspräsidentschaft von Belgien an Ungarn statt.
Sollte sich herausstellen, dass sich die vorgebrachten Kritik-Punkte am Mediengesetz bewahrheiteten, müsse Abhilfe geschaffen werden, erklärte Orbán am 7. 1. nach einem Treffen mit EU-Kommissionspräsident José Manuel Barroso in Budapest. 


Ein weiterer Appell wurde am 7. Januar 2010 von mehreren ehemaligen osteuropäischen Bürgerrechtlern veröffentlicht und ins Internet gestellt: iprotest.hu


Hungary: Our common values must be secured by common laws 
Közös értékeinket védelmezzék közös törvények


Zu den Unterzeichnern gehören u.a. Attila Ara-Kovács, Stephan Bickhardt, Marianne Birthler, Martin Böttger, Martin Butora, György Dalos, Gábor Demszky, Christian Dietrich, Frank Ebert, Smaranda Enache, Árpád Göncz, Éva Cs. Gyimesi, Christian Halbrock, Miklós Haraszti, Katrin Hattenhauer, Václav Havel, Milan Horáček, Dorothea Höck, Péter Hunčik, Wojciech Kamiński, János Kenedi, György Konrád, Ferenc Kőszeg, Markus Meckel, Adam Michnik, Iván Pető, Andrei Pleşu, Gerd Poppe, László Rajk, Lutz Rathenow, István Rév, Tom Sello, Jiřina Šiklová, Wolfgang Templin, Petr Uhl, Reinhard Weißhuhn, Henryk Wujec. 
Den Aufruf haben auch mehrere Personen unterschrieben, die den ersten - oben zitierten - Internationalen Appell zur Unterstützung der Pressefreiheit in Ungarn - Proclamation for a media law to ensure basic constitutional and civil rights - mit ihrer Unterschrift unterstützt haben. 
Die Unterschriftenliste ist hier einsehbar. 

Weiterführender (externer) Link: 

Proteste internaționale împotriva noii legi a presei din Ungaria, RFE, 3. Januar 2011

Reconsiderarea critică, RFE, 5. Januar 2011
Viktor Orbáns Freund diffamiert die Juden, Tages-Anzeiger, 15. Januar 2011; 

Gernot Erler fordert Einschreiten gegen Ungarn - 6. August 2011
Der SPD-Außenpolitiker Erler hat eine schleichende Abschaffung des Rechtsstaats in Ungarn beklagt und der Bundesregierung ebenso wie der EU Untätigkeit vorgeworfen, meldet der Deutschlandfunk am 6.8.2011 unter Berufung auf ein dpa-Interview. Nach dem Umbau der Verfassung, der völligen Unterwerfung der Justiz und der faktischen Kontrolle der Regierung über die Medien sei Ungarn als Rechtsstaat nicht mehr erkennbar, sagte der stellvertretende Fraktionsvorsitzende im Bundestag der Deutschen Presse-Agentur. Wer zu dieser Entwicklung schweige, mache sich mitschuldig. Dies gelte auch für die CDU-Vorsitzende, Bundeskanzlerin Merkel. Schließlich gehöre Ungarns Regierungschef Orban im Europaparlament dem Parteienverbund an, zu dem auch die deutschen Christdemokraten zählten. Die USA prangerten die rechtsnationale Regierung in Ungarn dagegen an, schreibt die Märkische Allgemeine in ihrer Onlineausgabe vom 6.8., weil sie ihre Zweidrittelmehrheit missbrauche. Die ungarische Führung hatte angekündigt, rückwirkend Gesetze zu ändern, um frühere Ministerpräsidenten wegen der Staatsverschuldung vor Gericht stellen zu können.

"Von der Demokratie in die Diktatur", Pester Lloyd, 3.1.2012 
Offener Brief von Oppositionellen: 

Unterzeichner in alphabetischer Reihenfolge:
Attila Ara-Kovács, Journalist
György Dalos, Schriftsteller
Gábor Demszky, Ex-Oberbürgermeister von Budapest
Miklós Haraszti, früherer OSZE-Repräsentant für Medien und ehem. Abgeordneter
Róza Hodosán, frühere Abgeordnete
Gábor Iványi, Pfarrer, früherer Abgeordneter
János Kenedi, Historiker
György Konrád, Schriftsteller
Bálint Magyar, Ex-Minister für Bildung
Imre Mécs, früherer Abgeordneter
Sándor Radnóti, Philosoph
László Rajk, Architekt, früherer Abgeordneter
Sándor Szilágyi, Schriftsteller”

***

The decline of democracy – the rise of dictatorship

The undersigned, participants of the erstwhile human rights and democracy movement that opposed the one-party communist regime in the 1970s and 1980s, believe that the Hungarian society is not only the victim of the current economic crisis, but also the victim of its own government. The present government has snatched the democratic political tools from the hands of those who could use these tools to ameliorate their predicament. While chanting empty patriotic slogans, the government behaves in a most unpatriotic way by reducing its citizens to inactivity and impotence.
The constitutional system of Hungary has also sunk into a critical situation. As of the 1st of January 2012, the new constitution of Hungary along with several fundamental laws came into force. Viktor Orbán’s government is intent on destroying the democratic rule of law, removing checks and balances, and pursuing a systematic policy of closing autonomous institutions, including those of civil society, with the potential to criticise its omnipotence. Never since the regime change of 1989 when communist dictatorship was crushed has there been such an intense concentration of power in the region as in present-day Hungary.
Institutions with the authority to hold government activity in check have met a similar fate: Fidesz continuously deprives such institutions of their autonomy, blackmails them for survival, discharges professional management, takes unlawful decisions and moulds these institutions so that they can no longer control and correct government activity but, in sharp contrast to their original function, they serve to augment unbridled autocracy. With the removal of the checks and balances, the whole state has become subservient to the government, or rather to the prime minister. The Parliament and the president obediently comply with the dictates of the cabinet. By having their staff radically reshuffled and implementing laws curtailing their competence, the Chief Prosecutor’s Office, the Court of Justice and the Constitution Court act as the lengthened arms of the government. While local councils have lost the better part of their clout, semi-autonomous institutions such as the Court of Auditors, the Hungarian Press Agency, the Hungarian Academy of Sciences and the National Cultural Fund may well be regarded today as quasi government agencies. Arbitration committees, including the now defunct National Conciliation Council, have been disbanded.

1. Legislative power
Fidesz created a system that put an end to genuine debates in and outside the Parliament, and by excluding stakeholders the Parliament became a virtual one-party powerhouse. It was stripped of even a semblance of lawful parliamentary protocol. By means of modifying house rules, Fidesz now has the exclusive right to turn any bill into law and make decisions about any issue concerning parliamentary protocol, thus rendering the existence of opposition parties a mere formality. Bills are rushed through legislation with no debate worthy of mention.

2. Executive power
Since a considerable proportion of proposals and amendments are submitted by individual members of Parliament who make no effort to seek consensus and often ignore relevant ministries, professional and accountable governance ceased to exist. This is a telling sign of the way power-sharing has become but a facade, with ministries and ministers having lost teeth. The president who is supposed to act independently of government and political parties, thereby being a living symbol of constitutional order, is a man who promptly signs any document pushed on his desk, and by disregarding the constitutional role bestowed on him, he is no more than a puppet of the executive power.

3. Jurisdiction
Numerous changes in legislation have been made that testify the direct political intentions to ignore democratic rules of law.
• The Constitutional Court, the ultimate institution to safeguard legality, has been gradually turned into a weightless body. The number of judges has been increased with members known to be loyal to the ruling parties (including a former minister and a member of Parliament, both being Fidesz party members). The scope of the Court has been narrowed, partly by depriving it of arbitration on economic issues.
• Established as part of the judiciary reform, the National Judiciary Office (NJO) is under direct political influence. Instead of being an independent professional body, the chairperson of NJO, who happens to be the wife of a Fidesz member of the European Parliament, has the exclusive right to appoint, delegate and promote judges, as well as to determine which court deals with which case. The chair of NJO has been elected for nine years by a two-third parliamentary majority, and short of a qualified majority in the future, the chair may remain in her post indefinitely.
• While retirement age has been raised across the board, a sigificant proportion of leading judges has been forced into retirement. The judiciary has thus become existentially dependent.
• The Chief Prosecutor, who has the exlusive right to decide which case may be forwarded to the Court of Justice and which court should hear it, is a politician of the ruling party.
• In the future, suspects and the accused may be deprived of the opportunity to consult their solicitors.
This new system marks the end of independent jurisdiction in Hungary.

4. The media
Fidesz intends to place the entire media under its control and regulation, hindering any form of an impartial, analytical and critical judgment of its policy. With this in mind,
• Originally destined to be an impartial forum, the public media has been forced to serve the goverment parties. Instead of professionalism, the only criterion for its continued existence is political loyalty.
• News service has been centralised: the same news is broadcast in every channel.
• Recently established and authorised with unprecedented power, the National Media and Telecommunication Agency, led by its chairman, a Fidesz loyalist, may exercise wide-ranging regulatory and sanctioning rights.
• Radio frequencies and television broadcasting rights are conferred in an arbitrary fashion.
• Independent press may be levied enormous fines, thus urging it to exercise self-censure. Destined to lose state-sponsored advertisers as well as private ones scared of retaliation, disobedient newspapers even run the risk of going bankrupt.

5. Election law
Democracy is posited on the condition that anyone may be voted out of office through peaceful measures. The new election law significantly restricts the opportunity to satisfy the will of citizens and realise a democratic change in the power structure. Instead of seeking consensus and a harmonisation of interests, Fidesz is intent on destroying rival political forces with the purpose of perpetuating its own power.
• Motivated by political considerations, the new election law redrafted constituencies, thus creating a system which favours candidates of the ruling parties. Undeserving of constitutional democracies, no independent body has the right to veto the new distribution of constituencies.
• Fidesz has taken the unprecedented step to ensure that all the votes from the compensatory list go to the winning party; ignoring the will of the electorate, this clause will distort the final outcome of the election.
• The new single-round system will force the rivalling opposition parties into a coalition.
Fidesz does its best to criminalise its rivals: 21years after the regime change a new law has been passed in which the Hungarian Socialist Party, a democratic party of the Hungarian Parliament, has been deemed guilty as being the legal successor of the former communist party.
In Hungary, liberal democracy as interpreted in the West has come to an end, the autonomy of power centres has become a formality. The government is thoroughly antidemocratic by according no respect to the sanctity of private property, eliminating local councils, and pushing all channels of social mobility, public and higher education under its political control. It seems obvious that the aim of the present government is to overhaul the entire society and, with recourse to threats and blackmail, to create a country rendered incapable and cowardly to defy its dictatorial rule. Under such conditions, Hungary would have stood no chance in 2004 to join the European Union, the community of the Western democracies. Regretfully, Hungary can only expect further isolation, impoverishment and hopelessness in the future.
However, instead of searching for an alternative to replace this constitutional dictatorship, we had better consider ways in which we can get rid of it within the bounds of legality. The question is whether there is any chance at all to break out and reinstate the rule of law under the legal constraints imposed by Fidesz.
The advocates of democracy and the rule of law within and outside Hungary must not acquiesce in having the government of a member state of the European Union crush these universal values. Nor should the European Union just sit back and watch as it is being held hostage by an outdated, provincial tyrant. It is in the interest of both Hungary and the European Union to make a stand against the prime minister of Hungary. The leaders of the European Union are right in their decision to tighten intergration, but this step should be taken not only to combat the financial crisis but also to challenge political crises and risks. The European Union may disintegrate not only for economic reasons but for reasons of pursuing disparate and antidemocratic policies as well.
As we regard ourselves simultaneously as Hungarian and European citizens, we wish to avoid a clash of identities. We reject any political command that we give up our „dual citizenship”. If choose we need, our choice will be between the values of democracy and dictatorship – just as we did at the time of communist dictatorship. We are aware that the idea of a common Europe was born as an economic project, but this project is no more than wishful thinking unless its value system is accounted for and enforced, and lack thereof gets punished.
We are convinced that Hungary can become a country where the rule of law is reinstated. However, we must not forget that Fidesz, busy building a one-party dictatorship at an ever-growing speed, will never surrender unless compelled by the political representatives of Hungarian democrats, in compliance with the legal norms of democracy on which the European Union is founded.
The dictatorial rule has already reached a point of no return; under the present circumstances our country is unlikely to be able to find its way back to the rule of law. However, a debate along these lines is not timely when democratic forces are faced with the daunting task of uniting forces – in and outside the Parliament, with one another. We cannot afford the luxury of learning the lesson after a lost election.
Unity for the time being – and for a long time hence – implies obtaining mass support. The size of this support will determine the means available for the reinstatement of democracy and the rule of law. Beyond raising its voice against the economic adventurism pursued by Orbán, Europe and the whole world will offer help for Hungarian democracy only after unity has been achieved with mass support to back it up.
Europe is at a crossroads too. Hungary is a sad example of what may happen wherever there is a concentration of crisis tendencies, aggravated by attempts to resolve problems caused by an economic and social crisis with authoritarian means and a policy of nationalistic isolation. Instead of prosperity and stability, such a policy can only lead to suppression, conflict and turmoil. The desperate situation of present-day Hungary should be a warning for all of us: if Europe is prepared to help Hungary, it will also help itself.

Attila Ara-Kovács, journalist
György Dalos, writer
Gábor Demszky, former Mayor of Budapest
Miklós Haraszti, former OSCE Representative on Freedom of the Media, former MP
Róza Hodosán, former MP
Gábor Iványi, pastor, former MP
János Kenedi, historian
György Konrád, writer
Bálint Magyar, former Minister of Education
Imre Mécs, former MP
Sándor Radnóti, philosopher
László Rajk, architect, former MP
Sándor Szilágyi, writer on photography

***

Bild von Miklós Horthy in einer Kneipe von Miercurea Ciuc/Csikszerda , 6.10.2011 (hjs-online)

"Kommt Radio Free Europe nach Ungarn zurück?", Wiener Zeitung, 22.12.11
"Auferstehung der braunen Ungeheuer", die tageszeitung (taz), 11.1.2011
"Învierea monştrilor", 22, 11.1.2012
"Die machen, was sie wollen - solange es geht", ARD, 12.1.2012 - Interview mit Pusztaranger 
"Despre necesitatea transparenţei istorice", RFI, 12.1.2012

***

28. Mai 2012

Die Asche des Faschisten

Diplomatische Spannungen zwischen Bukarest und Budapest, nachdem die rumänische Regierung die Umbettung des ungarischen Blut-und-Boden-Dichters József Nyírő (1889-1953) untersagt hatte

William Totok

Nyírő-Büste in Odorheiul Secuiesc

Die Haltung der rumänischen Regierung ist „barbarisch, unzivilisiert und unfreundlich“ erklärte am Pfingstsonntag der Vorsitzende des Budapester Parlaments László Köver am Rande einer kirchlichen Gedenkveranstaltung, die dem umstrittennen Dichter József Nyírő gewidmet war. Die rumänische Regierung hatte zuvor die vom ungarischen Parlament geplante Umbettung des völkischen Autors József Nyírő in der siebenbürgischen Stadt Odorheiul Secuiesc (ung. Szekelyudvarhély) mit dem Hinweis auf dessen faschistische Tätigkeit untersagt. Die Reaktion der rumänischen Regierung bezeichnete der rechtsgerichtete ungarische Parlamentspräsident als “hysterisch” und “paranoisch” und apellierte gleichzeitig an die Eltern der in Siebenbürgen ansässigen ungarischstämmigen so genannten Szekler, ihren Kindern “die Bücher von Nyírő in die Hände zu drücken“. In der Auffassung des zu weiteren patriotischen Rundumschlägen ausholenden Gründungsmitglieds der rechtskonservativen Regierungspartei FIDESZ wäre dies ein Beweis für die „Treue dem Ungarntum gegenüber“ und ein Bekenntnis zu dem Gedankengut des „Apostels der Szekler“. All dies wäre eine Garantie dafür, dass im Szeklerland „eine neue Generation von Nyírős” heranwachsen würde.

Kövér appellierte gleichzeitig an die Rumänen, den Verleumdungen, mit denen Nyírő in mehreren Stellungnahmen überschüttet wurde, keinen Glauben zu schenken.

József Nyírő (1889-1953)

József Nyírő, erklärt Radu Ioanid vom Holocaustmuseum in Washington, war Mitglied der ungarischen Faschistenpartei, den so genannten Pfeilkreuzlern, auf deren Konto die Deportation der ungarischen Juden in die Vernichtungslager geht. Nach dem von Hitler und Mussolini gefällten Wiener Schiedspruch von 1940, als Rumänien Nordsiebenbürgen an Ungarn abtreten musste, beteiligte sich Nyírő als Zeitungsredakteur, Autor und Politiker an rassistischen und antisemitischen Kampagnen.

Wass-Akte im CNSAS-Archiv (ACNSAS, P 1790491)

Seine literarischen Werke sind dem völkischen Schrifttum zuzurechnen. Aus diesem Grund wurde Nyírő ab 1941 auch zur Teilnahme an dem von den deutschen Nazis organisierten Weimarer Dichtertreffen eingeladen. An dieser Versammlung beteiligte sich die crème de la créme der nationalistischen und profaschistschen Schriftstellerelite aus zahlreichen europäischen Ländern.

Die Totenpfähle, 1944 (1. Aufl.1941)

József Nyírő und sein ebenfalls aus Siebenbürgen stammender Kollege Albert Wass (1908-1998), der sich nach 1944 durch Flucht in den Westen dem Todesurteil als Kriegsverbrecher entziehen konnte, gelten heute in Ungarn als vorbildliche Autoren. Deren vaterländischer, literarischer Politkitsch wurde nun in den Lehrplan aufgenommen. Eine zu einem Drama umgearbeitete Prosa von Nyírő soll demnächst im Budapester Ùj Színház (Neues Theater) inszeniert werden. Intendant des Neuen Theaters ist der rechtsradikale Schauspieler György Dörner.

Nyírő und Wass werden insbesondere von den Mitgliedern der rechtsextremistischen Jobbik-Partei gewürdigt. So erklärt sich auch die Anwesenheit des Jobbik-Vorsitzenden Gábor Vona an dem Requiem für den 1953 in Madrid verstorbenen Nyírő, das anstelle der feierlichen Umbettung seiner Asche in der “heimatlichen Erde” am Pfingstsonntag stattgefunden hatte.

Veröffentlicht auch in: Hagalil, 30.5. 2015 

Propagandavideo auf Youtube, 14. 10. 2010

***



Ansprache von Szőcs Géza, zuständig  für Kultur in der ungarischen Regierung, bei der Gedenkveranstaltung am Pfingstsonntag, gepostet auf Youtube, 27.5. 2012
***

Übertragung der Gedenkzeremonie für Nyírő József, Duna TV, gepostet auf Youtube, 27.5. 2012
***

Siehe auch: "Asche zu Asche und Faschist zu Ungarn", in: die tageszeitung (taz), 30.5.2012, S. 11; und in ungarischer Übersetzung in: Galamus Csoport, 31.5.2012; 

Consiliul Local Odorheiul Secuiesc intenţionează să atribuie numele scriitorului fascist maghiar, József Nyírő (1889-1953), bibliotecii municipale din localitate. Comunicat INSHR-EW, Agerpres, 3.4. 2018; 

Über die Rehabilitierungsversuche des siebenbürgisch-ungarischen Kriegsverbrechers und Autors Albert Wass siehe:

William Totok: "Történelmi összefonódások. Szélsőjobboldaliság és revizionizmus Romániában",  BESZÉLŐ FOLYÓIRAT, 7–8. SZÁM, 2004, p. 42-56.

William Totok, "Gratwanderung zwischen historischer Vergangenheitsbewältigung und -verdrehung. Rechtsextremismus und Revisionismus in Rumänien" (IV), in: Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, Heft 1, 2003, S. 44-64. 

William Totok, „Febra răsăriteană a reabilitărilor. Cazul Albert Wass”, în: Observator Cultural (184, 2003).

***

RFE, 6.6.2012

Aprecieri apologetice (1)

Autorii controversaţi, József Nyirő (1889-1953) şi Albert Wass (1908-1998) intră în programa şcolară din Ungaria.

• 
  

Multimedia

Audio

• Jurnal de corespondent: William Totok (Berlin)
  • Ascultă
  • Playlist

MĂRIMEA TEXTULUI 

William Totok

06.06.2012

Încercarea de reînhumare a scriitorului maghiar József Nyirő cu ocazia Rusaliilor, la Odorheiul Secuiesc, a declanşat un val de polemici între Budapesta şi Bucureşti. Autorităţile române s-au opus ceremoniilor programate, invocînd faptul că în activitatea sa politică şi scriitoricească Nyirő a militat pentru impunerea unor idei fasciste şi antisemite, susţinînd regimul lui Miklós Horthy şi, din octombrie 1944, cel al lui Ferenc Szálasi, liderul extremiştilor, pronazişti din Partidul Crucilor cu Săgeți.

Opera literară şi publicistică a lui Nyirő, omagiat de către unii politicieni ai puterii naţional-populiste actuale de la Budapesta drept „Apostol al Secuilor“, a fost transformată treptat într-un adevărat obiect de cult al naţionaliştilor şi forţelor extremiste din Ungaria, care îşi bazează demersurile ideologice pe depăşirea „dictatului de la Trianon“. Adică restabilirea Ungariei Mari şi realipirea teritoriilor pierdute după primul război mondial.

De o apreciere apologetică similară se bucură şi Albert Wass, un conte originar şi el din Transilvania care, după cel de-a doilea război mondial, a fost condamnat la moarte, în contumacie, pentru crime de război.
Scrierile literare ale lui Nyirő şi Wass au fost reeditate în ultimii ani atît în Ungaria cît şi în România, iar pentru cinstirea memoriei lor au fost dezvelite busturi şi statui. În cadrul unor ceremonii cu

​​iz patriotic s-au organizat în Ardeal lecturi maraton publice, unele scrieri chiar au fost traduse în limba română, ca de pildă trilogia lui Wass „Lângă Scaunul Domnului“ (Editura Mentor, Tg. Mureş, 2000).

Titlul unei scrieri cu tendinţă revizionistă semnată de Wass - „Dati-mi inapoi muntii!“ – „Adjátok vissza a hegyeimet!“ - a devenit sloganul preferat al unor organizaţii extremiste de dreapta din Ungaria (cf. „Febra răsăriteană a reabilitărilor. Cazul Albert Wass, Observatorul Cultural (București), 183, 2003).

Odată cu intensificarea procesului de reabilitare a unor personalităţi istorice compromise, ca de pildă Horthy (căruia i s-au ridicat deja busturi, locuri publice au fost rebotezate, primind numele său), şi scrierile literare ale celor doi autori au fost supuse unei revizuiri mai degrabă ideologice decît estetice.

Orice analiză literară serioasă a scrierilor beletristice ale lui Albert Wass şi Jószef Nyirő nu va putea ignora faptul evident că ele sunt înrudite cu un curent cultivat şi în Germania nazistă, cunoscut sub denumirea „Blut-und-Boden-Dichtung“, adică literatura „sîngelui şi gliei“.
(Va urma)

RFE, 13.6.12

Aprecieri apologetice (2)

Autorii controversaţi, József Nyirő (1889-1953) şi Albert Wass (1908-1998) intră în programa şcolară din Ungaria.

• 
  

Multimedia

Audio

• Jurnal de corespondent: cu William Totok (Berlin)
  • Ascultă
  • Playlist

MĂRIMEA TEXTULUI 

William Totok

13.06.2012

Temele tratate de Wass şi Nyirő sunt inspirate din tradiţii şi întîmplări locale, au la bază mituri autentice sau artifciale, exprimînd năzuinţele naţionale ale unei colectivităţi etnice în aşteptarea mîntuirii. Personajele sunt bîntuite de nostalgii de tip pseudoromantic sau acţionează în spiritul unui militantism belicos, izvorît din instinctele sîngelui unui neam umilit, dar legat de glia care trebuie eliberată.

Tocmai această ultimă trăsătură a literaturii „sîngelui şi gliei“ se poate depista într-o parabolă a lui Wass, publicată, în traducere germană, în septembrie 1942, în revista de propagandă culturală a guvernului

​​Ungariei, „Ungarn“ , intitulată: „Istoria lui János“. Ideea fixă a dispariţiei naţiunii şi a ţinutului idilic şi arhaic ardelean, agresat de industrializare şi modernizare, culminează în romanul lui Wass „Lângă Scaunul Domnului“ într-o adevărată apoteoză a neamului, întruchipat de personaje nobile, cu multiple valenţe simbolice.

József Nyirő evocă în cartea sa „Stîlpi de morminte“ („Kopjafák“, Cluj, 1924) istoria vieţii şi morţii unor

​​persoane, apelînd la sentimentele patriotice ale concetăţenilor săi secui, sugerîndu-le ideea necesităţii supravieţuirii etnice şi a opoziţiei faţă de un mediu ostil. Din ciclul de povestiri cuprinse în această carte nu lipsesc nici clişeele negative atribuite evreilor sau românilor.
Nu întîmplător cartea aceasta s-a bucurat şi de aprecierea birocraţiei culturale naziste. „Stîlpi de morminte“ a fost publicată în traducere germană, în două ediţii, în 1941 şi 1944, autorul ei fiind cooptat şi în „Asociaţia Scriitorilor Europeni“ (Europäische Schriftstellervereinigung, ESV), înfiinţată în 1941 la iniţiativa ministrului de propagandă, Joseph Goebbels.

(Unul din colegii de breaslă din România ai lui Nyirő în ESV fusese Ion Sân-Giorgiu, 1893-1950, care a fost ministru al educaţiei în guvernul legionr din exil al lui Horia Sima, creat cu sprijinul regimului nazist în toamna anului 1944, la Viena. Aceeaşi funcţie, de ministru al educaţiei a avut-o şi Nyirő în guvernul ungar din exil, format după prăbuşirea regimului fascist de la Budapesta, în primăvara anului 1945.)

Cu prilejul fondării Asociaţiei, din care făceau parte scriitori naţionalişti din 14 ţări europene, Goebbels a ţinut pe data de 11 octombrie 1941, în faţa celor prezenţi o cuvîntare impulsiv-incitantă, cerîndu-le intensificarea luptei pe tărîm literar contra: „evreilor, bolşevismului, plutocraţiei şi americanismului“. Singura datorie a scriitorului, a spus atunci Goebbels, este de a-şi pune literatura în serviciul unui singur scop: „cel de a sluji poporului“.
Faptul că József Nyirő şi Albert Wass au fost incluşi acum în programa şcolară în Ungaria a declanşat cîteva proteste la Budapesta. Decizia, însă, nu a fost anulată.

*

Dorottya Karsay: Nem tetszik a rendszer

[Refrain: Nem tetszik, nem tetszik, nem tetszik  a rendzer - Das System gefällt mir nicht]

***

Nationale Träume - Ungarns Abschied von Europa

ORF, 26. 9. 2012


***
DopeMan



****
RFI, 1.10. 2012

Quo vadis, Hungaria?

Ungaria Mare monument la Mosonmagyaróvár (Foto: William Totok)

Un documentar TV austriac, „Vise naţionale - Adio de la Europa?”, şi revista germană „Osteuropa“ tematizează situaţia actuală din Ungaria guvernată de cabinetul premierului Fidesz, Viktor Orbán, analizează recursul la mituri fondatoare, critică instrumentalizarea istoriei naţionale, iredentismul, rasismul şi antisemitismul din ţara vecină.

Corespondentul RFI la Berlin, William Totok

Ce s-a-ntîmplat cu fostul luptător pentru drepturi civice, Viktor Orbán, care s-a transformat într-un autocrat, poreclit "Puszta-Putin", care azi compară Uniunea Europeană cu defuncta Uniune Sovietică şi care îşi cimentează puterea prin măsuri care contravin codexului etic european? La aceste întrebări au încercat să răspundă publicista Andrea Morgenthaler şi politologul Paul Lendvai într-un amplu documentar difuzat miercurea trecută de televiziunea austriacă (ORF 2  sub titlul: "Vise naţionale - Ungaria: Adio de la Europa?“

Întrebări similare îşi pune şi revista „Osteuropa“ (nr. 12, 2011) care a dedicat chestiunii un număr special: „Quo vadis, Hungaria? Critica raţiunii ungare“. Printre colaboratri se află experţi, politologi, scriitori şi istorici. Unul dintre ei, care apare şi în filmul documentar este activistul civic, azi un critic al guvernului de la Budapesta, Rudolf Ungváry. El explică evoluţia politică negativă în direcţia unui etnocentrism militant reprezentat de către un regim cu un pronunţat caracter autocratic prin faptul că Ungaria nu a reuşit să depăşească stadiul pre-modern al istoriei sale. De la 1848 încoace, Ungaria a înregistrat numai eşecuri. Dezamăgirile populaţiei şi-au găsit o supapă în mituri naţionale şi în mistificări ale propriei istorii.

Astfel, proiecţiile colective asupra unui trecut glorios, practic inexistent, sunt instrumentalizate de către grupuri şi partide politice de dreapta şi extremă dreapta, cum ar fi de pildă, Jobbik. Schimbările intervenite după prăbuşirea comunismului nu au oferit populaţiei frustrate figuri democratice de identificare credibile. Tradiţionalismul belicos şi fixarea pe ideea superiorităţii faţă de alte naţiuni, pe care o garantează un stat puternic, generează intoleranţa faţă de minorităţi, xenofobie şi anti-semitism. Trauma tratatului de pace de la Trianon, din 1920, cînd Ungaria a pierdut o parte a teritoriului său, a devenit o prezenţă constantă în interpretarea istoriei, fiind folosită de extremişti pentru a apela la instincte naţionaliste. Inclusiv de grupuri muzicale, ca de exemplu Kárpátia (cu: Megemlékezés Trianonban), care militează alături de extremişti pentru refacerea Ungariei Mari.

Oprindu-se asupra tradiţiilor fatale în cultura memoriei ungare, istoricul Krisztián Ungváry sintetizează în revista „Osteuropa“ toate acele mituri fondatoare care alimentează motorul propagandei naţionalist-extremiste cu legende eroice actualizate cu idei revizioniste şi iredentiste pe gustul celor frustraţi şi nemulţumiţi. Două exemple semnificative ilustrează, în acest context, schimbarea unor legende în istorie: transformarea turanismului într-o ideologie a dreptei radicale şi folosirea unor simboluri istorice ca „pasărea Turul“ şi steagul lui Arpád în accesori ai anti-europenismului militant.

Potrivit legendelor istorice „pasărea Turul“ (o încrucişare între un vultur şi un şoim) ar fi însoţit triburile proto-ungare din stepele Asiei pînă-n cîmpia panonică. Turanismul este o ideologie care teoretizează originea comună a unor popoare ca finlandezii, turcii, mongolii şi ungurii. Potrivit acestei ideologii cu accente iredentiste, aceste popoare provin din acelaşi spaţiu geografic.

Turanismul contemporan promovat astăzi de extremiştii din Ungaria este un fenomen al megalomaniei politice prin care se urmăreşte refacerea Ungariei Mari şi reînvierea trecutului eroic prezentat ca model demn de urmat. În acest context se practică şi rescrierea sistematică a istoriei prin reabilitarea unor personaje compromise ca Miklós Horthy sau Albert Wass. Scriitorului maghiar din Transilvania, Albert Wass, condamnat în contumacie pentru crime de război, i-au fost ridicate în Ungaria 49 de monumente, scrie Krisztián Ungváry. Alături de un alt autor profascist, Jószef Nyirő, Wass este promovat ca un mare scriitor, devenind obiect de studiu pentru elevii de liceu din Ungaria.

În documentarul amintit, politologul Rudolf Ungváry deplînge lipsa unor grupări şi partide democratice, inclusiv de stînga care este divizată în urma dezastrului moral produs de fostul premier socialist Ferenc Gyurcsány. Cei care resping astăzi politicianismul iredentist, rasismul contra romilor şi anti-semitismul extremiştilor, se-mpotrivesc întregului sistem, ceea ce a exprimat cel mai bine cîntăreaţa Dorottya Karsay cu „Nem tetszik a rendszer“ - „Nu-mi place rînduiala“  , cîntec devenit imnul neoficial al opoziţiei tinerilor din Ungaria.

TAGS: UNGARIA

Un articol de: William Totok

***
Literaturnobelpreisträgerin Herta Müller über Ungarn: Nationalismus isoliert, Pusztaranger, 11. 11. 2012

***

Aufruf zum Mord an "Zigeunern" - FIDESZ-Funktionär und Orbán-Freund Zsolt Bayer in der regierungsnahen Zeitung Magyar Hírlap vom 5.1. 2013 - siehe externe Links:

Fidesz-Hassprediger Zsolt Bayer: Roma sind Tiere

Orbán-Freund fordert “Endlösung” der “Zigeunerfrage” in Ungarn


"Un partid extremist la tribunal. Scoaterea în afara legii a NPD în Germania, promovarea unor personaje radicale de dreapta în ţări răsăritene: Ungaria, România, Croaţia", RFE, 2.3. 2016

[Zsolt Bayer] "Umstrittener Orbán-Freund. Ein Ritterkreuz für den Menschenfeind", in: Spiegel-online, 23. 8. 2016



***

Naţionalismul de partid şi de stat din Ungaria, RFI, 28.1. 2013 

Fidesz, Jobbik, Albert Wass und die “Landnahme der Ratten”,  Pusztaranger, 7.6. 2013

***

Comunicat de presă a Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului în România “Elie Wiesel” în legătură cu declaraţiile rasiste ale liderului Jobbik, Gábor Vona, 12 august 2013  

Presserklärung des Instituts für das Studium des Holocaust in Rumänien „Elie Wiesel“ zur rassistischen Hetzrede des ungarischen Jobbikführers, Gábor Vona, 12. August 2013 

William Totok, Ungarns Jobbik-Partei in Rumänien. Importiertes Naziproblem. Ungarische Rechtsradikale sind auch im Nachbarland aktiv. Gegen die Provokationen regt sich Widerstand – und Protest von Regierungsseite, in: die tageszeitung (taz-online), 12. 8. 2013.

***

William Totok, Milliardär George Soros. Orbáns Feindbild, taz-o, 13.4. 2018.

***

24. 11. 2013:  Neue ungarische Neonazipartei demonstriert gegen "Holocaustindustrie"

***
26. 1. 2014: Begrüßenswerte Reaktion auf die Geschichtsfälschungen der ungarischen Orban-Regierung. US-Historiker Randolph L. Braham gibt ungarischen Verdienstorden zurück. 2004 gab Braham, der Mitglied in der internationalen Kommission zur Erforschung des rumänischen Holocaust war, auch den rumänischen Orden "Steaua României" zurück, nachdem mit dem selben Orden der großrumänische Berufsagitator Corneliu Vadim Tudor ausgezeichnet worden war.

***
29.1. 2014: In Ungarn sind "die Zigeuner eine Art Zersetzungsprodukt". Und Superminister Zoltán Balog meint: Sozialisten sind “sogenannte” Ungarn. Weiter hier...

***
9.4. 2014:   Erezia naţionalistă a comunismului românesc. 50 de ani de la publicarea aşa numitei „Declaraţii din Aprilie” şi un material inedit din arhivele Securităţii, privindu-l pe Gáll Ernő, RFE, 9 aprilie 2014 

***
4.4. 2017: Petitioning Országgyűlés Hungarian National Assembly and 3 others
Save Central European University

Erstellt: 4.1. 2011 - aktualisiert: 13.4. 2018