Linke und Securitate 3 – Stînga şi Securitatea 3

Inhalt dieser Seite - Sumarul acestei pagini

I.

Nikolaus Berwanger



20. 3. 1984.  Sammelbericht für die Hauptabteilung I über das Verhalten einiger Vertreter aus dem Temeswarer Kulturbereich /  Raport „privind concluziile ce se desprind asupra modului cum sînt lucrate informativ persoanele din mediile cultural-artistice din judeţul Timiş...”

15. 12 1986. Begleitschreiben an Generaloberst Iulian Vlad / Adresă către gen.col. Iulian Vlad
Von „Lucian” gelieferte Informationen / informaţii furnizate de „Lucian”

1986-1987. „Personalbogen von Fritz Dahmen” / „Fişa lui Fritz Dahmen”

12. 1. 1987. Brief eines Verlegers an Vaida / Scrisoarea unui editor către Vaida

9. 4. 1987. Akte „Der Publizist” / dosarul de caz „Publicistul”

15. 7 1987. Nachrichtendienstliche Vorbereitung des Agenten „Ionaşcu”, um mit Hilfe von Berwanger, Fritz Dahmen zu identifizieren / Pregătirea contrainformativă a agentului „Ionaşcu” care, cu ajutorul lui Berwanger, urmează să stabilească identitatea lui Fritz Dahmen

14. 11. 1987. Agent „Huţu” hat Dahmen nicht identifiziert / Agentul „Huţu” nu l-a identificat pe Dahmen 

27. 11 1987. Mircea Vaida interviewt Michael Rehs vom Institut für Auslandsbeziehungen /  Mircea Vaida face un interviu cu Michael Rehs de la Institutului de relaţii cu străinătatea din Stuttgart  

4. 12. 1987. „Rumänischer Schriftsteller zu Gast bei Wilhelm König”  / „Scriitor român în vizită la Wilhelm König”, in: Reutlinger-General-Anzeiger

PS „In Stein geprägt” - ein Berwanger gewidmetes Gedicht von Vaida-Voevod / O poezie dedicată lui Berwanger de Vaida-Voevod

14. 12. 1987. „Mittler zwischen zwei ‚Welten’. Mircea Graf Vaida-Voevod und Nikolaus Berwanger für eine ‚Politik der kleinen Schritte’” / „Mediatori între două ‚lumi’. Mircea Conte Vaida-Voevod şi Nikolaus Berwanger”, in: Ludwigsburger Kreiszeitung

Undatiert - nedatat. Texte: Mircea Vaida & N. Mărgineanu 

29. 10. 1988. Mircea Vaida, „Unirea – voinţă a întregului popor” / Vereinigung – der Wille des ganzen Volkes), în: Scînteia, 29 octombrie 1988

24. 11. 1988. Die Zeitschrift România literară berichtet über die BRD-Reise von Mircea Vaida /  

Revista România literară relatează despre călătoria lui Mircea Vaida în R. F. Germania  

21.9 1989. Mircea Vaida veröffentlicht in der Zeitschrift România literară, Reiseaufzeichnungen aus Deutschland, in denen er „verleumderische und anachronistische Stimmen aus dem Ausland” erwähnt / Mircea Vaida publică în România literară însemnări de călătorie din R.F. Germania în care vorbeşte despre „voci anacronice şi calomnioase care doresc să umbrească evidenţa adevărului, realităţile muncii paşnice ale poporului nostru stăpîn pe destinele sale, cuceririle raţiunii şi ale păcii la acest sfîrşit de mileniu” 

*****************

I.

Nikolaus Berwanger



[28. März 1984. Sammelbericht für die Hauptabteilung I über das Verhalten einiger Vertreter aus dem Temeswarer Kulturbereich, die im Laufe der Jahre 1978-1983 Einladungen für Auslandreisen erhalten hatten oder im westlichen Ausland waren. In dem hier veröffentlichten Auszug geht es um Nikolaus Berwanger, der als unzuverlässig eingestuft wird. Die von dem zuständigen Securitateoffizier, Oberstleutnant Ioan Indrei verfassten Angaben fußen zum Großteil auf Hinweisen aus den Berichten von „Sorin”, der allerdings hier nicht erwähnt wird. In dem Bericht werden u.a. auch folgende Personen aus Temeswar und anderen Ortschaften erwähnt: Damian Ureche, Wagner Richard, Şerban Foarţă, Livius Ciocîrlie, Adriana Babeţi Simlovici, Sorin Dumitrescu, Radu Petrescu, Virgil Tănase, Nikolaus Neumann, Ioan Linder, Horst Samson, Johann Lippet, William Totok, Andrei Lillin, William Marin, Andrei Ujică, Noel Bernard, Virgil Ierunca, Vlad Mugur, Ioan Godea, Ana-Maria Podlipny-Hehn, Panait Stănescu-Bellu, Gheorghe Leahu, Viorel Iliescu, Gerhard Ortinau, Dumitru Mărgineanu, Ion Marin Almăjan, Anghel Dumbăveanu, Dumitru Preda, Maria Pop-Pongracz, Hans Mokka, Wilhelmina Michels, Ioan Ploscaru, Ioan Maxim, Ioan Arieşanu, Virgil Cîrcu, Paul Goma, Monica Lovinescu, Ovidiu Cotruş, Eugen Ionescu, aber auch die inoffiziellen Mitarbeiter: „Bellu”, Vasilescu”, „Alois”.]

[28 martie 1984. Raport „privind concluziile ce se desprind asupra modului cum sînt lucrate informativ persoanele din mediile cultural-artistice din judeţul Timiş, care au beneficiat de burse şi invitaţii acordate de organisme, fundaţii şi alte instituţii din Occident”, în perioada 1978-1983. Raportul, trimis la Direcţia I din Bucureşti, a fost redactat de lt. col. Ioan Indrei care răspundea de problema Artă-cultură. Fragmentul reprodus mai jos se referă la Berwanger şi se bazează mai ales pe informaţii culese de la „Sorin” care nu este amintit. În raport mai sînt nominalizate următoarele persoane din Timişoara şi din alte localităţi: Damian Ureche, Wagner Richard, Şerban Foarţă, Livius Ciocîrlie, Adriana Babeţi Simlovici, Sorin Dumitrescu, Radu Petrescu, Virgil Tănase, Nikolaus Neumann, Ioan Linder, Horst Samson, Johann Lippet, William Totok, Andrei Lillin, William Marin, Andrei Ujică, Noel Bernard, Virgil Ierunca, Vlad Mugur, Ioan Godea, Ana-Maria Podlipny-Hehn, Panait Stănescu-Bellu, Gheorghe Leahu, Viorel Iliescu, Gerhard Ortinau, Dumitru Mărgineanu, Ion Marin Almăjan, Anghel Dumbăveanu, Dumitru Preda, Maria Pop-Pongracz, Hans Mokka, Wilhelmina Michels, Ioan Ploscaru, Ioan Maxim, Ioan Arieşanu, Virgil Cîrcu, Paul Goma, Monica Lovinescu, Ovidiu Cotruş, Eugen Ionescu etc., dar şi colaboratorii: „Bellu”, Vasilescu”, „Alois”.]

ACNSAS, D 120, vol. 9, ff. 210-216v, aici f. 215v

#

[15. Dezember 1986. Begleitschreiben an Generaloberst Iulian Vlad, Stellvertreter des Innenministers, zu einem Bericht des Kreisinspektorats Klausenburg, in dem die von „Lucian” erhaltenen Informationen zusammengefasst wurden, nachdem dieser im November von einer Reise aus der BR Deutschland zurückgekehrt war. Das Schreiben ist vom Securitatechef aus Klausenburg, Oberst Nicolae Ioniţă unterzeichnet und wurde in 2 Exemplaren von Oberst Ioan Oprea verfasst.]

[15 decembrie 1986. Adresă către gen.col. Iulian Vlad, adjunct al ministrului, cu informaţii culese de la sursa „Lucian” de Securitatea Judeţului Cluj, referitoare la călătoria pe care a efectuat-o în noiembrie în R. F. Germania. Adresa e semnată de şeful Securităţii din Cluj, col. Nicolae Ioniţă şi a fost redactată în 2 exemplare de col. Ioan Oprea .]

ACNSAS, I 184939, f. 3

[Undatiert. Das Dokumente, betitelt „Personalbogen von Fritz Dahmen” wurde ebenfalls im Dezember 1986 erstellt und enthält die von „Lucian” gelieferten Informationen im Zusammenhang mit der Begegnung mit Nikolaus Berwanger am 14. November 1986, als dieser ihn in einem Stuttgarter Lokal mit Fritz Dahmen bekannt gemacht hatte. Dahmen stellte sich als freier Journalist vor und soll „Lucian” aufgefordert haben, ihm Informationen aus Rumänien zu liefern, die er für seine Veröffentlichungen benötigte. Am 20. November 1986 fand eine 2. Begegnung mit Dahmen und Berwanger statt. Zusammen besuchten sie daraufhin Ahlen und weitere Städte, inklusive Hildesheim und den dort ansässigen Olms-Verlag. Am 26. November traf sich „Lucian” erneut mit Berwanger und Dahmen in Ludwigsburg. Dahmen traf er dann später, am 29. November in München. Bei dieser Gelegenheit wurde eine verschlüsselte Kommunikationsmethode für ihre spätere Korrespendenz festgelegt. Dahmen soll „Lucian” gewarnt haben, Radio Free Europe nicht zu kontaktieren, denn dies würde ihn kompromittieren. In seinen Hinweisen auf den Redaktionsleiter der „Ahlener Volkszeitung”, Rolf Kersting, übermittelt „Lucian” der Securitate dessen genaue Anschrift und seine Telefonnummer. Diese Hinweise wurden von uns geschwärzt, da sie auch heute noch mit den Angaben von „Lucian” übereinstimmen.]

[Nedatat. Documentul intitulat „Fişa lui Fritz Dahmen” a fost întocmit tot în decembrie 1986 şi conţine informaţiile prelucrate, bazate pe cele furnizate de „Lucian” în urma unei întîlniri cu Nikolaus Berwanger la data de 14 noiembrie 1986 cînd acesta i-a făcut cunoştinţă cu Fritz Dahmen, într-un local din Stuttgart. Dahmen care s-a prezentat drept ziarist independent i-ar fi cerut lui „Lucian” să-i furnizeze anumite informaţii din România pe care se le folosească în articolele sale. La data de 20 noiembrie 1986 a avut loc cea de-a 2-a întîlnire cu Dahmen şi Berwanger, iar toţi trei s-au deplasat atunci la Ahlen şi în alte oraşe, ajungînd şi la Hildesheim şi la editura Olms. La 26 noiembrie, „Lucian” s-a întîlnit din nou cu Berwanger şi Dahmen la Ludwigsburg, iar cu Dahmen a avut loc o întîlnire la München, la 29 noiembrie. Atunci Dahmen i-ar fi propus un cod de comunicare prin poştă pentru a deghiza informaţiile pe care urma să i le trimită din România. Dahmen i-ar fi recomandat „să evite relaţiile cu ‚Europa liberă’, deoarece se poate compromite.” Referitor la întîlnirea cu redactorul şef al ziarului „Ahlener Volkszeitung”, Rolf Kersting, „Lucian” indică adresa exactă a acestuia şi numărul său de telefon - pe care le anonimizăm, deoarece sînt valabile şi astăzi.]

ACNSAS, I 184939, ff. 4-5v

#

[12. Januar 1987. Unstimmigkeiten zwischen Nikolaus Berwanger und dem Verleger, der Arbeiten von Mircea Vaida veröffentlichen sollte. Brief des Verlegers an Vaida.]

[12 ianuarie 1987. Neînţelegeri între Nikolaus Berwanger şi editorul care urma să publice scrieri semnate de Mircea Vaida. Scrisoarea editorului către Vaida.]

ACNSAS, D 118, vol. 16, ff. 144-145 

(Geschwärzt - anonimizat - HJS-online.)


#



[9. April 1987. Bericht bezüglich der Anlegung der Akte „Der Publizist” sowie ein Maßnahmenplan, an dessen Durchführung der aus Klausenburg stammende Autor „Lucian” beteiligt werden soll, da dieser den von einer Besuchsreise in die Bundesrepublik nicht mehr nach Rumänien zurückgekehrte Nikolaus Berwanger besucht hatte, wobei dieser ihn untersützte, einige seiner Schriften in deutscher Übersetzung zu veröffentlichen. Der Bericht wurde von Grigore Zăgărin verfasst, der als Oberstleutnant der Securitate in der Hauptabteilung III, Gegenspionage, tätig war. An der Durchführung des Maßnahmenplans war auch Hauptmann Petrache Cîndea  beteiligt.]

[9 aprilie 1987. Raport cu propunere de deschidere a dosarului de caz „Publicistul” şi un plan de măsuri în care urmează să acţioneze un scriitor din Cluj, „Lucian”, care a fost în vizită la Nikolaus Berwanger, rămas în RFG şi care i-a facilitat acolo şi publicarea unor scrieri. Raportul a fost întocmit de lt.col. Grigore Zăgărin de la Direcţia a III-a, contraspionaj. La realizarea planului de măsuri urma să participe şi cpt. Petrache Cîndea.]

ACNSAS, I 184939, ff. 1-1v, 2-2v 

#



[15. Juli 1987. Nachrichtendienstliche Vorbereitung des Agenten „Ionaşcu” (1915-1998), der in Bochum an einem Symposion teilnehmen sollte und Mannheim, Bonn und Stuttgart besuchte. Bei dieser Gelegenheit sollte er Nikolaus Berwanger kontaktieren, den er noch aus Rumänien kannte, und herausfinden, wer Fritz Dahmen ist. „Ionaşcu” war ein bekannter rumänischer Germanist, ehemaliger Sekretär des Propagandaministers der Antonescu-Regierung, Nichifor Crainic, und Assistent des Germanisten Ion Sîn-Giorgiu, Minister in der Wiener legionaristischen Exilregierung unter Horia Sima. „Ionaşcu” verfasste deutsch-rumänische Wörterbücher, übersetzte aus der deutschen Literatur ins Rumänische, z.B. Dieter Noll, Aventurile lui Werner Holt. Romanul unei adolescenţe, Editura pentru literatură universală, Bukarest 1965; Elias Canetti, Orbirea, Univers, Bukarest 1973. Personalbogen hier.]

[15 iulie 1987. Pregătirea contrainformativă a agentului „Ionaşcu” (1915-1998), care urma să participe la un simpozion din Bochum şi să viziteze oraşele Mannheim, Bonn şi Stuttgart. Cu această ocaţie trebuia să-l contacteze pe Nikolaus Berwanger pe care-l cunoştea din România şi să afle, cine este Fritz Dahmen. „Ionaşcu” a fost un cunoscut germanist din România, fost secretar al ministrului propagandei, Nichifor Crainic, şi asistentul germanistului Ion Sîn-Giorgiu, ministru în guvernul legionar de exil, din Viena, condus de Horia Sima. „Ionaşcu” este autorul unor dicţionare germano-române şi a tradus din literatura germană în limba română, de exemplu, Dieter Noll, Aventurile lui Werner Holt. Romanul unei adolescenţe, Editura pentru literatură universală, Bucureşti, 1965; Elias Canetti, Orbirea, Univers, Bucureşti, 1973. Fişa personală aici.]

ACNSAS, I 184939, f. 9

#



[14. Noember 1987. Der Securitatechef aus Iaşi, Oberst Constantin Ciurlău und der Gruppenchef der Einheit UM 0544, Oberst Mihai Volf, teilen der Hauptabteilung III mit, dass Agent „Huţu” es nicht geschafft hatte, Nikolaus Berwanger während seines Deutschlandbesuches zu kontaktieren und somit auch keine Erkenntnisse zur Identifizierung von Fritz Dahmen in Erfahrung bringen konnte. Laut dem vervollständigten Maßnahmenplan vom 22. September 1987 erhielt „Huţu” den Auftrag, Dahmens Identität festzustellen. Verantwortlich für die in der Akte „Publicistul” dokumentierte nachrichtendienstliche Operation waren Hauptmann P(etrache oder Petrică) Cîndea und Oberstleutnant Zăgărin Grigore; in dem erwähnten Maßnahmenplan taucht der Agent unter dem Decknamen „Hosu” auf - vgl. ACNSAS, I 184939, Bl. 17-18]

[14 noiembrie 1987. Şeful Securităţii din Iaşi, col. Constantin Ciurlău  şi şeful GOT de la UM 0544, col. Mihai Volf, raportează Direcţiei a III-a că agentul „Huţu” fusese în Germania, dar nu a reuşit să-l contacteze pe Nikolaus Berwanger. În consecinţă, „Huţu” nu a reuşit să contribuie la identificarea lui Fritz Dahmen şi să-şi îndeplinească sarcina primită, menţionată în completarea planului de măsuri „în dosarul de caz ‚Publicistul’”, din 22 septembrie 1987, răspunzători în această acţiune fiind cpt. P(etrache sau Petrică) Cîndea şi lt. col. Zăgărin Grigore; în planul de măsuri numele agentului apare ortografiat „Hosu” - cf. ACNSAS, I 184939, ff. 17-18]

ACNSAS, I 184939, f. 18

#

[27. November 1987. Mircea Vaida interviewt Michael Rehs vom Institut für Auslandsbeziehungen in Stuttgart und veröffentlicht es unter dem Titel, „Sympathien für Rumänien und seine Leute!” / „Simpatiile pentru România şi oamenii ei!”. Dialog cu dr. Michael Rehs, secretar al Institutului de relaţii cu străinătatea din Stuttgart, R. F. Germania, in: Contemporanul, 27. 11. 1987, p. 14.]

[27 noiembrie 1987. Mircea Vaida, „Simpatiile pentru România şi oamenii ei!”. Dialog cu dr. Michael Rehs, secretar al Institutului de relaţii cu străinătatea din Stuttgart, R.F. Germania, în: Contemporanul, 27. 11. 1987, p. 14.]

#

[4. Dezember 1987. „Rumänischer Schriftsteller zu Gast bei Wilhelm König”, in: Reutlinger-General-Anzeiger]

ACNSAS, I 210847, vol. 3, f. 292

Dem Artikel aus dem Reutlinger-General-Anzeiger ist zu entnehmen, dass Nikolaus Berwanger und Mircea Vaida zu Besuch im Reutlinger Rathaus waren. Bei dieser Gelegenheit berichteten sie, dass in Rumänien, im Klausenburger Dacia-Verlag, der Band des Autors und Verfassers von Mundartliteratur Wilhelm König (eigentlich: Wilhelm Karl König, geb. 27. Juni 1935 in Tübingen), „Näher zum Himmel oder der Fall Karl Simpel”, Bleicher Verlag, Gerlingen, 1985, in der Übersetzung von Berwanger erscheinen soll.
– Der Roman ist allerdings erst 1990 im Dacia Verlag unter dem Titel „Mai aproape de cer sau cazul Karl Simpel” erschienen, allerdings in der Übersetzung von Petre Forna.-
Angekündigt werden in dem Artikel außerdem zwei Publikationen von Vaida in deutscher Sprache: „Der Olms-Verlag bringt seine Studie: ‚Lucian Blaga. Der rumänische Dichter und die deutsche Literatur’ heraus und der Burgschreiber-Verlag Spiegelau (Niederbayern) veröffentlicht Vaidas Lyrikband – Das Testament des letzten Grafen.”
- Mircea Vaida-Voevods, „Das Testament des letzten Grafen. Gedichte”, übersetzt von Nikolaus Berwanger, Hans Diplich, Franz Hodjak, Erika Scharf, Anneliese Ludwig und Georg Scherg,  ist 1989 im Olms-Verlag, Hildesheim – Zürich - New York, erschienen. Drei Jahre später dann auch die Studie, „Lucian Blaga. Ein rumänischer Dichter und die deutsche Literatur”, übersetzt von Erika Scharf, Olms Presse Hildesheim – Zürich -New York, 1992. Merkwürdigerweise erwähnt Vaida auf seiner Internetseite Berwanger mit keinem einzigen Wort (mirceavaidavoevod.ro -letzter Besuch, 22.4. 2020). -
„Darüber hinaus”, heißt es in dem Artikel, „ist im Werden eine zweibändige Anthologie mit Lyrik aus Transsylvanien und Württemberg. Der [...] Schriftsteller Wilhelm König war im September dieses Jahres Gast des rumänischen Schriftstellerverbandes; der Gegenbesuch Mircea Vaidas – Sproß eines alten rumänischen Adelsgeschlechtes und Enkel des ehemaligen rumänischen Minsterpräsidenten Alexandru Vaida – erfolgte auf Einladung der Reutlinger Mundartgesellschaft Württemberg, deren Vorsitzender König ist.” Abschließend wird in dem Artikel ein Vortrag von Dr. Vaida angekündigt, der am 9. Dezember in der Reutlinger Stadtbibliothek stattfinden sollte. Der Vortrag trug den ganz im Sinne der protochronistischen Propaganda formulierten Titel: „Die Siebenbürger Sachsen, die Banater Schwaben und ihr jahrhundertelanges Zusammenleben mit dem rumänischen Volk”.

[4 decembrie 1987. „Scriitor român în vizită la Wilhelm König”, în: Reutlinger-General-Anzeiger]

Din articolul din ziarul Reutlinger-General-Anzeiger aflăm că Nikolaus Berwanger şi Mircea Vaida au vizitat primăria din Reutlingen. Cu această ocazie au anunţat că în România, la editura Dacia din Cluj o să apară un volum al autorului de literatură în dialect, Wilhelm König (de fapt: Wilhelm Karl König, n. 27 iunie 1935 la Tübingen), „Näher zum Himmel oder der Fall Karl Simpel”, Bleicher Verlag, Gerlingen, 1985, în traducerea lui Berwanger.
– Romanul a apărut, într-adevăr la editura Dacia, sub titlul „Mai aproape de cer sau cazul Karl Simpel”, însă abia în 1990, şi în traducerea lui Petre Forna.-
În articol sînt anunţate şi două publicaţii ale lui Vaida care urmează să apară în limba germană: Editura Olms va publica studiul său „Lucian Blaga. Der rumänische Dichter und die deutsche Literatur” („Lucian Blaga. Poetul român și literatura germană”), iar editura Burgschreiber din Spiegelau (Bavaria Inferioară - Niederbayern) va scoate volumul de poezii „Das Testament des letzten Grafen” („Testamentul ultimului conte”).
- Volumul lui Mircea Vaida-Voevod, „Das Testament des letzten Grafen. Gedichte” („Testamentul ultimului conte. Poezii”), tradus în limba germană de Nikolaus Berwanger, Hans Diplich, Franz Hodjak, Erika Scharf, Anneliese Ludwig şi Georg Scherg, a apărut în 1989 la Editura Olms, Hildesheim – Zürich - New York. Trei ani mai tîrziu a apărut şi studiul, „Lucian Blaga. Ein rumänischer Dichter und die deutsche Literatur” (Lucian Blaga. Un poet român și literatura germană), tradus de Erika Scharf, tot la editura Olms, Hildesheim – Zürich -New York, 1992. Ciudat este faptul că pe pagina sa de internet, Vaida nu-l pomeneşte pe Berwanger cu nici un singur cuvînt (mirceavaidavoevod.ro - văzut, 22.4. 2020). -
În acelaşi articol se mai anunţă un alt proiect, şi anume o antologie de poezie în două volume cu texte din Transilvania şi Württemberg. Tot acolo se poate citi că Wilhelm König fusese în septembrie în România, fiind invitat de Uniunea Scriitorilor. Vizita lui Vaida, descris ca un urmaş al unei vechi familii de nobili şi nepot al fostului prim ministru Alexandru Vaida – a avut loc în urma invitaţiei din partea Societăţii de Literatură în Dialect din Reutlingen, prezidată de König. În finalul articolului se anunţă că la data de 9 decembrie, Vaida va ţine o conferinţă la biblioteca oraşului Reutlingen. Titlul prelegerii este formulat în spiritul propagandei protocroniste: „Saşii din Ardeal, şvabii bănăţeni şi convieţuirea lor seculară cu poporul român.”

#

PS. Der Band „Das Testament des letzten Grafen” enthält das Gedicht „In Stein geprägt” (S. 18-19), das Nikolaus Berwanger gewidmet ist.

În volumul „Das Testament des letzten Grafen” („Testamentul ultimului conte”) se află poezia „In Stein geprägt” („Imprimat în piatră”) pp. 18-19, dedicată lui Nikolaus Berwanger.

In Stein geprägt 

Für Nikolaus Berwanger 

Mein Freud (sic!), 

dein Herz ist weit wie die Banater Heide; 

blaues Schilfland - blanke Schwerter. 

Deiner Stimme Wucht 

erschüttert den Tempel der Scheinheiligkeit. 

Mein großer Schwabe, 

deine Seele erzittert am Grund der Quelle, 

einem unverrückbaren Felsen gleich 

standest du auf trautem Boden 

von Nordwinden gepeitscht, 

Verleumdungen und Intrigen ausgesetzt. 

Steinern in deiner Überzeugung - 

geschöpft vielleicht aus der Unnachgiebigkeit 

des alten Sozialisten, der 1918 für die 

Große Vereinigung war, der an Völkerverständigung 

glaubte, an Worte wie Freundschaft und Bruder, 

du mein Freund, gehetzt von niederträchtigem Hunden, 

von habgierigen Schurken, 

du Nikolaus gehst unbeirrt deinen Weg. 

Der Westwind bekommt dir nicht, 

deine Seele ist wund und das Rauschen 

der Karpatenwälder 

dringt unentwegt in deine Träume. 

Deinen Kampf setzt du fort in Liebe und Haß, 

dein bärtiges Gesicht sucht sich 

im Spiegel der Zeit und hadernd 

ziehst du durch Europa, durch Welten und Länder, 

durch taube Städte, deine Worte 

verhöhnen Dummheit und Heuchelei. 

Du kannst nicht jungen Bäumen ähnlich 

verpflanzt werden, bist kein Unkraut, 

das überall Wurzeln schlägt, 

sei es in „Trizonien” oder in Übersee. 

Nein, mein Freund, 

nicht Hirte weiter Herden, 

weder leichtsinniger Feigling 

noch Verräter kannst du sein. 

Uns beide verbindet die Ohnmacht 

mächtiger Bäume, nicht fliegen zu können, 

gleich ihnen sind wir tief und fest 

im heimischen Boden verankert. 

Ein Grund mehr, dir einen Bruchstein 

der Schwelle meiner Ahnen Burg 

zu schenken, 

einen Brocken meiner Ruinen, 

meines gedemütigten Stolzes! 

Es ist der Stein, der uns beide 

zu Brüdern macht. 

Übertragen von Anneliese Ludwig

#


[14. Dezember 1987. „Mittler zwischen zwei ‚Welten’. Mircea Graf Vaida-Voevod und Nikolaus Berwanger für eine ‚Politik der kleinen Schritte’”, in: Ludwigsburger Kreiszeitung]

[14 decembrie 1987. „Mediatori între două ‚lumi’. Mircea Conte Vaida-Voevod şi Nikolaus Berwanger”, în: Ludwigsburger Kreiszeitung]

#

[Undatiert. Veröffentlichte Gedichte von Mircea Vaida sowie ein Artikel von N. Mărgineanu, ohne Quellenangabe archiviert von der Securitate]

[Nedatat. Poezii publicate de Mircea Vaida, plus un articol semnat de N. Mărgineanu, arhivate de Securitate, fără indicarea sursei]

ACNSAS, I 0581718, ff. 38-38v

#

Mircea Vaida, „Unirea – voinţă a întregului popor” (Vereinigung – der Wille des ganzen Volkes), în: Scînteia, 29 octombrie 1988, p. 5

#

[24. November 1988. Die Zeitschrift România literară, vom 24. 11. 1988 berichtet über die BRD-Reise von Mircea Vaida] 

[24 noiembrie 1988. Revista România literară, din 24. 11. 1988, relatează în rubrica „Prezenţe româneşti” despre călătoria lui Mircea Vaida în R. F. Germania]

#

[21. September 1989. Mircea Vaida veröffentlicht in der Zeitschrift România literară, Nr. 38, 21. 9. 1989, Reiseaufzeichnungen aus Deutschland unter dem Titel, „Eminescu an den Quellen der Donau”, in denen er „verleumderische und anachronistische Stimmen aus dem Ausland” erwähnt.]

[21 septembrie 1989. Mircea Vaida publică sub titlul „Eminescu la izvoarele Dunării”, în România literară, nr. 38, 21.9. 1988, însemnări de călătorie din R.F. Germania în care spre final vorbeşte despre „voci anacronice şi calomnioase care doresc să umbrească evidenţa adevărului, realităţile muncii paşnice ale poporului nostru stăpîn pe destinele sale, cuceririle raţiunii şi ale păcii la acest sfîrşit de mileniu”.]

***



Siehe auch - A se vedea

Teil 1 - Partea 1

Linke und Securitate  – Stînga şi Securitatea 

Teil 2 - Partea a 2-a

Linke und Securitate 2 – Stînga şi Securitatea 2  

4. Teil - Partea a 4-a

Linke und Securitate 4 – Stînga şi Securitatea 4

#

„Securitate - NBZ. Staats- und parteifeindliche Texte  - Texte ostile partidului şi statului“, in: Halbjahresschrift - hjs-online, 21.9. 2010

Erstellt: 22.4. 2020 - Aktualisiert: 21. 4. 2022, 14:36 h 

Securitate und katholische Kirche - Securitatea şi Biserica Catolică

Securitate und katholische Kirche - Securitatea şi Biserica Catolică

Biografia exemplară a preotului catolic român, Rafael Haag (1895-1978). Spicuiri din dosarul de urmărire informativă „Radu Haralambie" După ce fusese eliberat din detenţie, unde avea de ispăşit o pedeapsă de 18 ani, preotul iezuit catolic Rafael Haag devine din nou un „obiectiv" al poliţiei politice. Este suspectat de „manifestări ostile", deoarece susţine „victoria finală a bisericii catolice asupra comunismului", precum se poate citi într-o „notă sinteză" din 7 octombrie 1965. Biografia dramatică a iezuitului Rafael Haag (n. 6. februarie 1895 în Colelia /Dobrogea, m. 15 aprilie 1978 la Bucureşti) din perioada comunismului este sintetizată în şapte dosare de urmărire informativă şi, parţial, în cel penal, care se află astăzi în arhiva CNSAS.(...) Articolul Închisoare, şicane, supraveghere permanentă. Biografia exemplară a preotului catolic român, Rafael Haag (1895-1978). Spicuiri din dosarul de urmărire informativă „Radu Haralambie“ au fost difuzate de DW, pe 29 decembrie 2010 şi pot fi citite aici. Un alt document din dosarul lui Haag poate fi citit aici. Detalii suplimentare şi alte documente au apărut într-un articol din: Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, anul 22, nr. 1-2, 2010, pp. 111-120 Detalii despre supravegherea clerului catolic, reformat şi lutheran din Banat, Bucureşti, Arad, Sibiu, Oradea, Cluj şi Braşov vor fi postate aici, tot aşa şi amănunte despre rolul unor ofiţeri de Securitate (ca, de exemplu, Paul Sterescu, implicat în supravegherea şi acţiuni represive îndreptate împotriva clerului catolic, după 1990 a sprijinit munca de contabilitate în cadrul comunităţii evreieşti din Timişoara, Gheorghe Bota, Mihai David, Alex Simlovici ş.a). William Totok

Aus der Akte des Jesuiten Rafael Haag OV „Radu Haralambie" Haft, Schikanen, Demütigungen und eine permanente Überwachung überschatteten das Leben des katholischen Priesters Rafael Haag (geb. 6. Februar 1895 in Colelia /Dobrudscha, gest. 15. April 1978 in Bukarest). Aus der Lektüre seiner 7 Bände umfassenden Akte, die kurz nach seiner Entlassung aus dem Gefängnis, 1964, angelegt wurde, ergibt sich das Porträt eines Menschen, zu dem, ohne übertrieben zu wirken, das Beiwort „aufrecht" passt. Der Operative Vorgang, in dem Haag unter dem Decknamen „Radu Haralambie" auftaucht, ist einerseits beispielhaft für die Securitateparanoia, andererseits für den ungebrochenen Mut und die Kompromisslosigkeit eines Jesuitenpriesters, der seinen Glauben standhaft verteidigte, sich nicht einschüchtern ließ und sich mit Erfolg den Anwerbungsversuchen und Kollaborationsangeboten der Securitate widersetzt hatte. Dies im Unterschied zu vielen seiner Amtsbrüder, die den Pakt mit der Geheimpolizei geschlossen hatten und Haag auf Schritt und Tritt ausspionierten. Die Akte von Rafeal Haag wirft ein verheerendes Licht auf viele Geistliche der katholischen Kirche - insbesondere aus der (Erz)Diözese Bukarest. Franz Augustin, der als Ordinarius Substitutus bis 1983 das Bistum leitete, war Mitglied der Großen Nationalversammlung (also des Parlaments) und der verlängerte Arm der Securitate und des so genannten Departaments für Kulte. Auch an der unausgesetzten Verfolgung von Haag war er indirekt beteiligt. Einzelheiten dazu müssten ausführlich erörtert werden. In den Veröffentlichungen, die in den letzten Jahren von Historikern verfasst wurden, die der katholischen Kirche nahestehen, wird die Rolle von Franz [Francisc] Augustin während der kommunistischen Diktatur undifferenziert, leicht apologetisch und völlig unkritisch dargestellt. So ähnlich sehen auch die seinem Vorgänger, Traian Iovanelli (gest. 7.9. 1961) gewidmeten Darstellungen aus. Der vollständige Aufsatz kann in der Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, 22.Jg., Heft 1-2, 2010, S 111-120, nachgelesen werden. Im gleichen Heft der HJS sind auch einige Dokumente aus der Akte abgedruckt. Ein Beitrag zu Rafael Haag wurde am 29.12. 2010 im rumänischen Programm  der Deutschen Welle ausgestrahlt, am 31.12. gepostet und kann hier gelesen werden. Ein weiteres Dokument aus der Akte Haag kann hier nachgelesen werden.  Es folgen Einzelheiten über die Überwachung der katholischen und evangelischen und reformierten Geistlichen im Banat, aus Bukarest, Arad, Hermannstadt, Großwardein, Klausenburg und Kronstadt, über inoffizielle Mitarbeiter aus den Reihen der Priesterschaft sowie die Rolle einiger Securitateoffiziere (beispielsweise die von Paul Sterescu, der an der nachrichtendienstlichen Repression der katholischen Priester beteiligt war und der sich nach der Wende ehrenamtlich in der Temeswarer jüdischen Gemeinde betätigte; Gheorghe Bota, Mihai David, Alex Simlovici u.a). William Totok

Siehe auch - a se vedea  şi: Securitate vs. Vatikan  

und / şi: Dosar documentar privind Biserica romano-catolica
Nachrichtendienstliche Akte zur römisch-katholischen Kirche in Rumänien (PDF)

***

[7. Januar 1950. Rundschreiben des für Kirchenfragen zuständigen Securitatehauptmanns Heinz Stănescu^(*) und des Leiters der Hauptabteilung 1, Oberst Gavril Birtaş, in dem die Securitatemitarbeiter landesweit aufgefordert werden, ihre Überwachungsmaßnahmen anlässlich des Dreikönigsfestes und der anschließenden Hausweihen zu verstärken, um die regimefeindliche Aufwiegelung der Gläubigen durch anti-demokratische Geistliche rechtzeitig zu unterbinden]

[7 ianuarie 1950. Circulară semnată de căpitanul de Securitate, Heinz Stănescu^(*) şi colonelul Gavril Birtaş în care se cere lucrătorilor amplificarea acţiunilor de supraveghere a preoţilor romano-catolici în perioada epifaniei cînd, în mod tradiţional, se face sfinţirea locuinţelor şi caselor enoriaşilor]

ACNSAS, D 12244, vol. 2, f. 5

^(*) cf. Heinz Stănescu: "Cariera unui ofiţer de Securitate: Heinz Stănescu", RFI, 3.8. 2010; "Freud - cu voie de la poliţia politică sau Rolul fostului ofiţer de Securitate Heinz Stănescu", DW, 21.12. 2010; 

Documentul 1

[31. Juli 1948. Erklärung von Rafael Haag während eines Verhörs durch die Politische Polizei]


[31 iulie 1948. Declaraţia lui Rafael Haag dată în faţa organelor poliţiei politice]

2 – VIII – 948

[indescifrabil][1]

Declaraţie [2]

Subsemnatul preot romano-catolic, născut 5.II.[1895] în Colelia, Com. Râmnicul de Sus, Jud. Constanţa ca fiul lui Timotei Haag, cu doctorat în filosofie şi teologie, şi domiciliat în Bucureşti str. Cuza-Vodă 119, declar următoarele:

Am predat spre păstrare D-rei Elvira Noia, vecină şi chiriaşă a noastră, nişte cărţi despre Francmasonerie, pe care le-am primit şi eu spre păstrare de la Dl Luzis când acesta a plecat în provincie. Şi s-a mai aflat la mine o carte a mea „Mein Kampf” de Hitler şi, fără să ştiu, s-a rătăcit printre cărţi şi-o scrisoare scrisă de mine, dar nu expediată – scrisă la 1.III.948 şi aruncată de mine, din cauza conţinutului gingaş cu privire la situaţia viitoare a Bisericii, aşa cum o prevedeam eu atunci.

a) „Mein Kampf” l-am cumpărat, ca un document de o criminalitate dementă monstruoasă – nicidecum din simpatie pentru demenţa nazistă. Cât priveşte atitudinea mea pe timpul lui Antonescu, - am fost de nenumărate ori la Dl general Dragalina, guvernatorul Bucovinei – mă aflam atunci în Cernăuţi – pentru a interveni în favorul Evreilor persecutaţi. Am şi reuşit să se ridice „steaua lui David” şi din 3 evrei catolici internaţi în lagăre am reuşit să eliberez pe doi: pe Dl Scherer Paul – domiciliat azi în Str. Dr Florea Teodorescu 8 – şi pe Dra M. Klein, al cărei domiciliu nu-mi mai e cunoscut. Şi Dl Axman, atunci Director al Chesturii din Cernăuţi poate mărturisi despre nenumăratele mele intervenţii în favoarea Evreilor. Când frontul germano-român s-a apropiat, în retragere, de Cernăuţi, Evreii creştini s-au temut că naziştii, în retragere, îi vor masacra, atunci am intervenit, prin Nunţiatură, pe lângă Guvern, ca şi Evreii să se poată refugia – intervenţia neavând succes, am venit la Bucureşti şi, cu ajutorul Institutului Notre Dame [probabil: de] Sion, am aranjat găzduirea lor clandestină în casele evreieşti din Bucureşti.-

Leca a făcut haz văzându-mă pe mine, preot catolic, la Catedrala Evreilor – când am intervenit pentru eliberarea d-lui Scherer Paul.

Evreii din Bucureşti, în special cei catolici, pot mărturisi cât de departe am fost de nazism! Şi chiar tremurau ei pentru soarta mea, căci prea mult m-am expus pentru ei.

„Mein Kampf” a fost găsit la mine, fiindcă se rătăcise printre note muzicale, într-un geamantan, cu ocazia strămutării mele, aşa că am uitat de el.

b) Despre cărţile d-lui Luzis, predate mie învelite în jurnal; Nu le-am controlat, ci la insistenţa lui le-am primit spre păstrare. Ştiam doar de la el că tratează  despre Francmasonerie – şi am fost foarte surprins când domnii agenţi au descoperit printre ele „J’accuse Moscou”!

Pe Dl Luzis l-am cunoscut cu 30 ani înainte ca liceeni de cl. VIII.

c) Scrisoarea mea din 1. III – s-a rătăcit fără ştirea mea. Căci recitind-o, nu mi-a plăcut şi am renunţat la expedierea ei, uitând însă s-o arunc în coşul de hârtii.

Drept care am semnat prezenta declaraţie.

Bucureşti, 31 Iulie 1948   (ss) Pr.dr. R. Haag

ACNSAS, P 7748, ff.16-16v

---

Transcrierea textelor din dosare: Elena-Irina Macovei.
[1] Menţiune manuscrisă a unui ofiţer cu cerneală albastră.
[2] Document manuscris.

 ***

Documentul 2

[7. Oktober. Beginn der operativen Überwachung von Rafael Haag nach seiner Entlassung aus dem Gefängnis, im August 1964]


[7 octombrie 1965. Reînceperea urmăririi lui Rafael Haag după eliberarea sa din detenţie, în august 1964, prin deschiderea unui „dosar de verificare”]

304/2/7 oct.[ombrie] 1965[1]

NOTĂ SINTEZĂ [2]

în dosarul de verificare nr. 8802

deschis la 11 mai 1965 asupra lui

HAAG RAFAEL de la clauzura „Sf. Agnes”

din Com.[una] Popeşti-Leordeni.

La data de 11 mai 1965, s-a deschis dosar de verificare asupra numitului HAAG RAFAEL, născut la 6 februarie 1895 în Com.[una] Colelia-Dobrogea, fiul lui Timotei şi Francisca de naţionalitate germană cetăţenie română, fost călugăr iezuit, în prezent preot romano-catolic, cu domiciliul la clauzura „Sf. Agnes” – Prelungirea Şos. Olteniţei nr. 6 Popeşti-Leordeni.-

La baza deschiderii dosarului au stat materiale din care rezultă că Haag Rafael după eliberarea din detenţie, a fost contactat de o serie de elemente duşmănoase, preoţi şi laici catolici, cu care a purtat discuţii pe diferite teme în care a făcut referiri şi la actualul regim.-

Fiind cunoscut că vrea să pozeze în „martir” al credinţei şi că desfăşoară o intensă propagandă de prozelitism în favoarea cultului catolic, la data de 5 februarie 1965, i s-a deschis verificare prealabilă.

Cu ajutorul agenturii şi a altor mijloace s-a stabilit că Haag Rafael, desfăşoară o intensă propagandă religioasă, scriind predici, poezii şi „meditaţii” din timpul cît a stat în detenţie pe care le trimitea rudelor şi cunoscuţilor din ţară şi străinătate.

Faţă de agentură, susnumitul şi-a exprimat nemulţumirea pentru faptul că în ţara noastră nu există libertatea cultului, scriind că Vaticanul va lua măsuri pentru reglementarea situaţiei.

În urma datelor obţinute, la data menţionată s-a deschis dosar de verificare.-

Din analiza materialelor obţinute în perioada desfăşurării acţiunii, rezultă că Haag Rafael încă din perioada detenţiei preconiza o intensă propagandă catolică în rîndul credincioşilor, atragere de noi credincioşi. Pentru aceasta cel în cauză s-a gîndit să formeze un corp de 400 de propagandişti „devotaţi”, cu ajutorul cărora să desfăşoare această muncă.

Acest „plan” al obiectivului începe să se contureze, deoarece a început să iniţieze în această problemă unii credincioşi cu pregătire superioară (în agenta „Geta”).

Imediat după eliberare, Haag Rafael din prudenţă a adoptat o poziţie bună, nu a avut manifestări ostile şi nu a întreprins nimic pentru punerea în aplicare a concepţiilor pe care şi le-a format în închisoare. Această situaţie s-a datorat şi faptului că neavînd o locuinţă stabilă, s-a preocupat de acest lucru şi de obţinerea buletinului de identitate pentru Bucureşti, ceea ce a reuşit.

Începînd din luna februarie 1965, Haag Rafael redactează predici şi scrie poezii religioase pe care le-a trimis unor cunoscuţi în speranţa atragerii lor la catolicism, pronunţîndu-se împotriva comunismului care – spune el – propagă ateismul şi nu asigură libertatea religiei.

Treptat, obiectivul intră în legătură prin corespondenţă cu multe elemente din ţară cum sînt: Puni Emil din Deva, Ormay Paul din Cluj, Daniel Cantemir din Buc.[ureşti] şi alţii, cunoscuţi ca elemente ostile regimului, urmăriţi prin diferite foruri de evidenţă, precum şi cu elementele din străinătate – Canada, Italia, R.F.G., cărora le trimite poezii şi „meditaţii”, cerînd în schimb medicamente şi obiecte de îmbrăcăminte pe care le-a primit.-

În unele note, agentul „Cristea Ion” relatează că Haag Rafael a încercat să ia legătura personal cu unii  preoţi care au plecat definitiv din ţară, cum a fost Bachmaier Adolf şi Pfarecoff[3] Otto, fără însă să reuşească. Despre motivele care l-au determinat să facă acest lucru, nu a vorbit însă nimănui.-

În urma măsurilor luate, s-a reuşit infiltrarea agentei „GETA” pe lîngă Haag Rafael. – Din notele furnizate de susnumita agentă la 20.VI şi 2 VII.1965 rezultă că obiectivul, în dicuţiile purtate cu ea, s-a interesat de locul de muncă al tatălui agentei, cu ce se ocupă, cîte secţii are institutul de cercetări unde lucrează, evitînd însă să răspundă pentru ce îl interesează acest lucru. De asemenea, Haag Rafael a însărcinat pe agentă să se intereseze la fratele ei – care este medic[4] - despre actele de imoralitate ale tineretului, ce procentaj de fete se prezintă pentru eliminarea sarcinii, ce fel de medicamente „anticoncepţionale” se găsesc pe piaţă şi pe ce scară sînt folosite acestea în special de tinere necăsătorite şi minore. Nici de data aceasta, Haag Rafael nu a vrut să spună la ce i-ar putea folosi astfel de date.-

Ulterior, Haag Rafael, în contactele pe care le-a avut cu „GETA” a început „să-i dea lecţii” de religie, dîndu-i întîlniri în oraş (folosind în acest scop pe călugăriţa „Anunţiata”) continuînd să facă uz de teorii interpretative, fără conţinut asemănătoare cu cele ale scolasticii medievale.

Haag Rafel, în discuţiile cu aceeaşi agentă caută să aducă unele „argumente” prin care să arate existenţa lui Dumnezeu. El nu admite contrazicerea teoriilor sale, deoarece – spune Haag – el este doctor în filozofie şi poate aduce probe concrete pentru susţinerea teoriilor sale, pe cînd comunismul şi marxismul sînt „o prostie” care emană teorii „neştiinţifice şi lipsite de logică”.

Susnumitul a cerut agentei să-şi întocmească un program strict de „meditaţii” şi „rugăciuni” pe care să-l respecte riguros, iar el să fie acela care s-o controleze şi să-i completeze programul.

În faţa unor elemente de încredere, cum este Daniel Cantemir (urmărit prin acţ[iune] informativă) a avut manifestări ostile, preconizînd printre altele „victoria finală a bisericii catolice asupra comunismului”.

Agentul „Cristea Ion”, în nota sa din 24 iulie 1965, arată că obiectivul scrie unele „meditaţii” cu caracter religios, după modelul călugărului IGNAŢIU DE LOYOLA – întemeietorul  ordinului iezuit. Haag Rafael a spus agentului că vrea să termine toate aceste scrieri, după care vrea să găsească o dactilografă care să i le bată la maşină, iar apoi să le împartă la unii credincioşi.-

Datorită bigotismului de care este stăpînit, susnumitul caută să susţină existenţa „minunilor” care se săvîrşesc la Lourdes, Fatima şi alte locuri „sfinte”. De curînd a intrat în posesia unei cărţi „Padre Pio” – în care se vorbeşte despre „minunile” pe care le poate face preotul „Pio” din Italia, „prin rugăciunile sale”.

Această carte este citită în clauzură de către toate călugăriţele, iar obiectivul propagă printre unii credincioşi ideea de a scrie în Italia la acest „Pio”, pentru a li se îndeplini dorinţele.

Acelaşi agent, semnalează că Haag Rafael este în legătură cu un fost avocat – HULES – (care nu a putut fi încă identificat) din Bucureşti despre care obiectivul spune că poate facilita obţinerea de paşapoarte, în schimbul unei sume de bani. – (S-au luat măsuri pentru identificarea lui).

Analizînd întregul material existent la dosarul acţiunii, se poate trage concluzia că preotul iezuit Haag Rafael, prin atitudinea şi comportarea sa începe să-şi pună în aplicare ideile pe care şi le-a format în perioada de detenţie, încercînd atragerea la catolicism a unor credincioşi ortodocşi, ţinînd cu ei ore de catehism. În afară de aceasta, prin scrisori sau direct răspîndeşte „meditaţiile” şi poeziile sale religioase (de fapt sînt numai versificaţii), în rîndul cunoscuţilor.

Faţă de unele elemente de încredere are şi manifestări ostile în special, referindu-se la „netemeinicia” învăţăturii marxiste. – În faţa forurilor superioare – chiar bisericeşti – caută să pozeze ca un om „realist”, care admiră orînduirea actuală, că admite înţelegerea cu organele de stat, dar aceasta numai cu intenţia de a ocupa un post de preot în Bucureşti, vizînd în mod deosebit biserica „Sf. Elena” care în trecut a aparţinut ordinului iezuit, din care a făcut şi el parte.

Fiind pus în supraveghere informativă, s-au stabilit unele legături ale obiectivului, între care pot fi menţionaţi: SACHS ERICH PAUL, medic stomatolog la unitatea C I 30 MAI, CAPŞA CONSTANTIN – fără ocupaţie, SENTERA MARIA-KLARA şi alţii, necunoscuţi în evidenţele noastre fapt pentru care s-a trecut la identificarea lor.

Din analiza întregului material existent la dosar rezultă că HAAG RAFAEL desfăşoară o intensă propagandă de prozelitism în favoarea cultului catolic, uneori avînd şi manifestări ostile la adresa regimului nostru.

Activitatea pe care cel în cauză o desfăşoară prezintă un pericol social, prin aceea că prin teoriile pe care le răspîndeşte în rîndul elementelor cu care vine în contact, caută să lovească în ideologia marxist-leninistă, să-i determine pe aceştia la o viaţă religioasă intensă, cu program, sustrăgîndu-i de la anumite alte activităţi folositoare.

În vederea documentării activităţii pe care Haag Rafael o desfăşoară s-au identificat unele elemente pe care susnumitul caută să le convertească la catolicism şi cu care întreţine un contact mai strîns.

Elemente care ar putea fi audiate, pentru atingerea scopului propus sînt următoarele:

- Blaj Maria-Benedicta, superioara călugăriţelor de la clauzura „Sft. Agnes”.

- Blaj Ana-Anunţiata, călugăriţă la aceeaşi clauzură, care a fost folosită de obiectiv la îndeplinirea unor servicii.

- Laslău Catrina-Clara[5], tot călugăriţă la clauzura Agnes, care cunoaşte o bună parte a activităţii desfăşurată de Haag Rafael.

- Sachs Martin-Moritz, domiciliat în Bucureşti Bd. Republicii nr. 130, cu care obiectivul este în foarte bune relaţii şi se vizitează reciproc.

- Părinţii elevei Alfonse Ecaterina din comuna Popeşti-Leordeni, Str. Şcoalei nr. 41 care ia „lecţii” de religie de la Haag Rafael.-

În acelaşi scop vor fi identificaţi şi alţi părinţi ai unor copii care sînt în atenţia celui acţionat precum şi numita ARTIR GEMMA, pe care Haag caută s-o convertească la catolicism.-

(ss) [indescifrabil]

ACNSAS, I 203455, vol. 3, ff. 261-264.

---

[1] Notă manuscrisă. 

[2] Notă manuscrisă a unui ofiţer de securitate, scrisă cu cerneală albastră deasupra documentului: “Tov. Maior Mihuţ A. Posibilitatea documentării activităţii lui HAAG RAFAEL prin audierea călugăriţelor de la Agnes este foarte şubredă.

Chiar dacă unele din acestea în anumite privinţe sînt împotriva lui HAAG R. vă asigur că vor înceta această aversiune în momentul în care vom interveni noi.- De aceea urmărirea lui HAAG trebuie dusă în direcţia stabilirii altor persoane, legături laici cărora el se străduieşte a le face educaţie mistică duşmănoasă.-

Cînd vom avea asemenea elemente vom proceda la audieri.-

Să vedem ce vom rezolva şi prin discuţiile de la recrutare cu SACHS în cazul cînd se va aproba a se trece la recrutarea lui.-“ (ss) [indescifrabil].

[3] Corect: Otto Kanisius Farrenkopf sau Farenkopf (cf. Bota, Ioan/ Ioniţoiu, Cicerone: Martiri şi mărturisitori ai bisericii din România (1945-1989), Editura Viaţa Creştină, Cluj, f.a., p. 210). Ortografierea numelui în diversele documente: Pfahrenkopf, Fahrenkopf,  Pfarenkopf, Pfarrenkoff, Farenkopf. - n. n. Elena-Irina Macovei.

[4] Notă manuscrisă a unui ofiţer de securitate, scrisă cu cerneală albastră pe marginea din stînga: “Dar ce posibilităţi avea acesta de cunoaşterea acestor date ptr. că nu orice medic poate avea la dispoziţie astfel de date şi nici vederea de ansamblu a problemei pe baza căreia să poată face aprecieri.” (ss) [indescifrabil].

[5] Sora Clara Catrina Laslău (1912-2009) a fost arestată în perioada 1950 – 1964 şi condamnată ca spioană a Vaticanului. Din 4 ianuarie 1938 şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Nunţiaturii Apostolice, dar este arestată la 29 iulie 1950 împreună cu alte călugăriţe şi condamnată în 1952 la 15 ani de temniţă grea. Este eliberată în 1964, cînd a fost amnistiată. Sursă: http://revista.memoria.ro/?location=view_article&id=328, accesat: 22.12.2010. Vezi şi Clara, IBMV, Das Institut der Englischen Fräulein. Erinnerungen aus der Nuntiatur (Gekürzte deutsche Fassung aus verschiedenen Berichten von Sr. Chrysostoma. Bericht von Schwester M. Clara Laslău IBMV/Rumänien), Privatdruck, s.l., s.a.

***

Documentul 3

[1. November 1973. Bericht des Securitatehauptmanns Iosif Ilea über eine als Verwarnung getarnte Einschüchterungsaktion von Rafael Haag, an der auch mehrere Priester der Bukarester Erzdiözese beteiligt waren]

[1 noiembrie 1973. Raportul căpitanului de Securitate, Iosif Ilea, despre o acţiune de intimidare a lui Rafael Haag la care au participat şi cîţiva preoţi catolici din arhidieceza de Bucureşti]

I.M. 8. – Securitate                  Strict Secret[1]

132/I.I./ 1 – X - 1973[sic!][2]            Ex. unic

NOTĂ - RAPORT

În ziua de 31 octombrie 1973, în baza aprobării date de conducerea unităţii, a fost avertizat la sediul organelor noastre preotul romano-catolic (iezuit) HAAG RAFAEL de la clauzura de călugăriţe „Sf. Agnes”, Prelungirea ŞOS. Olteniţei nr. 6, Sectorul 5.

Obiectul avertizării l-au constituit următoarele aspecte ale activităţii şi comportării lui HAAG RAFAEL:

- Difuzarea în rîndul soldaţilor din U.M. 1035 (vecină cu clauzura) a unor materiale de îndoctrinare religioasă dintre care unele întocmite de sus-numitul.

- Acordarea de ajutoare materiale unor preoţi greco-catolici care desfăşoară activitate clandestină.

- Relaţii cu cetăţeni străini (preoţi şi teologi) despre care nu a informat organele competente potrivit Legii 23/1971.

- Manifetări duşmănoase la adresa orînduirii noastre socialiste (şi a unor organe şi instituţii de stat).

În legătură primul aspect HAAG R. a afirmat că personal nu a dat niciunui soldat din U.M. vecină materiale de îndoctrinare religioasă recunoscînd însă că unele din materialele găsite la soldaţi îi aparţin, dar că au fost date de vreo călugăriţă fără ştirea lui.

HAAG R. susţine că a scris, multiplicat şi difuzat asemenea materiale în rîndul unor cunoştinţe dintre credincioşii catolici pînă în decembrie 1972, iar de la acea dată atrăgîndu-i-se atenţia de către vicarul Arhiepiscopiei romano-catolice să nu mai facă acest lucru a renunţat deşi părerea lui este că nu comite o crimă dacă trimite cunoştinţelor sale asemenea predici, căci combaterea ateismului este datoria lui de preot.

În acest an, susţine că a dat materiale de acest fel numai călugăriţelor din clauzură.

Referitor la problema acordării de ajutoare preoţilor greco-catolici Haag R. a afirmat că este de datoria lui să-i ajute şi că organele de stat nu au dreptul să se amestece în această problemă, precizînd că el chiar dacă dă unele ajutoare nu este răspunzător de ceea ce fac preoţii greco-catolici, căci ei ştiu că „guvernul actual nu le permite să facă slujbe pînă cînd problema bisericii lor nu va fi rezolvată” şi el susţine că această problemă nu e rezolvată pentru că „preoţii şi episcopii greco-catolici există şi doresc libertatea bisericii lor” şi ca dovadă Haag R. susţine că însuşi Papa i-a spus acest lucru şefului statului român şi i-a cerut măsuri concrete în acest sens, neacceptînd soluţia propusă ca foştii greco-catolici reveniţi la ortodoxism să rămînă ortodocşi, iar ceilalţi să treacă la romano-catolici.

Haag R. a enumerat cîţiva preoţi greco-catolici şi iezuiţi din Transilvania cărora le-a dat diverse sume de bani ca liturghii sau obiecte de îmbrăcăminte (Lazăr Ioan din Şomcuta Mare, Sîrbu Ioan din Sibiu, Neamţiu Gh. din Cluj şi alţii), arătînd că sumele respective le-a primit de la diverşi credincioşi din ţară, fie de la Caritas.

Sus-numitul a menţionat şi întîlnirile pe care le-a avut cu unii episcopi greco-catolici clandestini ca Dragomir Ioan şi Todea Alexandru prezentîndu-le ca întîmplătoare şi precizînd unele discuţii purtate cu aceştia (mai puţin importante, dar reale întrucît se verifică şi prin alte surse).

Asupra relaţiilor pe care le-a avut cu diferiţi cetăţeni străini, Haag R. a afirmat că în general a informat Arhiepiscopia romano-catolică chiar dacă uneori cu întîrziere, iar unele scăpări pe care le-a avut a considerat că nu sînt importante sau că despre unele a cunoscut vicarul Arhiepiscopiei pe alte căi.

Haag Rafael a recunoscut că în dicuţiile cu unele persoane a avut manifestări nepotrivite, dar a menţionat că niciodată în dicuţiile cu cetăţenii străini. S-a angajat ca în viitor să fie mai prudent (termenul e folosit de Haag R.) în discuţii.

Haag R. a afirmat chiar de la începutul discuţiei că a făcut aproape 15 ani de închisoare pentru credinţă susţinînd că în acea perioadă era şi la noi stalinismul care dorea să distrugă catolicismul astfel că preoţii romano-catolici au fost închişi fără să fie vinovaţi.

Sus-numitul susţinea că declaraţiile erau obţinute prin teroare şi mijloace violente şi că exprimau dorinţa organelor de instrucţie (a specificat şi unele cazuri şi exemple şi avînd o atitudine ironică şi de ură).

În încheierea discuţiilor Haag Rafael a precizat că el consideră că mai există încă la noi un regim de teroare de vreme ce organele noastre l-au chemat pentru aspectele discutate. Recapitulîndu-i faptele pentru care a fost chemat şi-a cerut scuze pentru afirmaţia făcută, angajîndu-se să nu se mai angreneze în astfel de activităţi.

(ss) cpt. Ilea Iosif.

ACNSAS, I 203455, vol. 5, ff. 19-20.

---

[1] Notă manuscrisă.
[2] Corect: 1.XI.1973. Discuţia cu Rafael Haag are loc pe 31 octombrie 1973.

***

Documentul 4

[12. März 1974. Bericht des Bukarester Geistlichen mit dem Decknamen „Demeny" über Rafael Haag]

[12 martie 1974. Notă despre Rafael Haag a preotului bucureştean, conspirat sub numele de „Demeny"]

Dir. a I-a                              Strict Secret [1]

Nr. 140/P.E./12-III-1974                29011/0023

Notă-raport

În ziua de 12-03-1974 la ora 11 informatorul „Demeny" a relatat că la biserica „Bărăţiei" a venit o călugăriţă (al cărei nume nu-l cunoaşte, are circa 35 de ani şi are funcţia de curieră) de la mănăstirea Sf. Agnes din partea preotului Haag Rafael cu un plic şi o scrisoare (bilet) care avea următoarul conţinut:

Buc. 10-III-1974

„Prea cucernice păr.[inte] Zudor [2], vă rog să binevoiţi a preda d-şoarei Luana Marina, cînd vine la biserică scrisoarea alăturată adresată ei.

Mulţumesc frumos şi respectuos al Sf. V. prea devotat pr. R. Haag S.I."

În plic se află alături de biletul pentru informator un plic mic alb adresat d-nei Marina Luana în care era un material bătut la maşină pe foiţă în 4 pagini (prima pagină fără titlu şi se încheie cu „cu toată stima şi dragostea în Domnul vă salută al dv. devotat

Pr. Rafael Haag S.I.

Buc. 15-XII-1971)".

- Din conţinut rezultă că materialul este întocmit de R. Haag şi are un caracter religios-antiştiinţific.

În prima pagină începe cu: „Dragii mei nepoţi şi nepoate şi scumpii mei prieteni!" La pag.[ina] a 3-a are un titlu: II „Galileo Galilei" iar la pag. 4-a un alt titlu III – „Darwin".

N.L.

Haag R. se află în atenţia IMB/Sec. La 10-XII-1973 a fost avertizat pentru manifestări ostile, multiplicarea şi difuzarea unor materiale antiştiinţifice şi antisociale pe fond religios, sprijinirea cu bani a unor foşti preoţi greco-catolici, încercări de prozelitism şi legături cu cetăţeni străini.

Avînd în vedere atitudinea de combatere pe care informatorul a avut-o faţă de Haag R. cu ocazia avertizării acestuia într-un cadru lărgit i s-a indicat să-l cheme telefonic pe Haag şi să-i restituie materialul arătînd că nu are încredere în persoana căreia i-a fost adresat şi nici nu o cunoaşte (să-i ceară relaţii desprea ea pentru a o putea identifica) şi totodată să caute să-l influenţeze să renunţe la asemenea preocupări aşa cum s-a angajat.

(ss) Lt. col. E. Pandele

- Notă

De comun acord cu lt.col. Pandele am stabilit ca informatorul să nu dea  materialul respectiv şi să folosească prilejul pentru influenţarea pozitivă a lui Haag Rafael. Mai ales că aceasta poate fi o încercare din partea lui Haag de verificarea informatorului pentru a se convinge dacă are legături cu organele noastre.

(ss) Cpt. Ilea I[osif]

ACNSAS, I 203455, vol. 5, ff. 155-156.

_________

[1] Notă manuscrisă.

[2] Francisc Zudor a fost preot la biserica romano-catolică Băraţiei din Bucureşti. El a avut permisiunea specială de a-i înmormînta pe cei doi episcopi greco-catolici, Iuliu Hossu (1885-1970, cardinal in pectore) şi Ioan Bălan (1880-1959) care au murit în timpul reţinerii lor de către autorităţile comuniste într-o mănăstire ortodoxă. Securitatea a supravegheat cu mare atenţie ceremonia înmormîntării lui Hossu, a înregistrat şi ulterior prezenţa unor credincioşi la mormîntul său din cimitirul Bellu din Bucureşti şi a recrutat persoane din administraţia cimitirului pentru a cunoaşte detalii despre ce se vorbeşte în preajma mormintelor celor doi episcopi.

16.4. 2014:   Împăratul, capelanul şi Securitatea. 150 de ani de la întronarea împăratului Maximilian I al Mexicului şi povestea discreditării capelanului său bănăţean de către Securitate, în 1983, RFE, 16 aprilie 2014 +++ Securitate vs. Vatikan +++ Securitate und katholische Kirche - Securitatea şi Biserica Catolică +++Der Kaiser, der Kaplan und die Securitate. Vor 150 Jahren wurde Kaiser Maximilian I. von Mexiko inthronisiert / Seinen Banater Kaplan diskreditierte die Securitate, in: ADZ (BZ), 10. Mai 2014, S. VI.+++

Octavian Coman: Adevărul ne va face liberi, în: Să fie lumină, 4. 11. 2018 (Despre Ioan Robu, arhiepiscopul romano-catolic de București.)

De ce „vânează” Vaticanul colaboratori ai Securităţii din Biserica Catolică Română. Reacţia unui prelat investigat: „Eram prea mititel atunci”, în: Adevărul, 14.2. 2019

Erstellt: 1.1. 2011 - Aktualisiert: 1.7.2020, 16:23 h