17/V/1975: Aktionsgruppenfeier - Jubileul Grupului de Acţiune

Beschattung der Aktionsgruppenfeier - Jubileul Grupului de Acţiune filat

Vor 35 Jahren, am 17. Mai 1975, fand im Temeswarer Studentenkulturhaus die Feier anlässlich des dreijährigen Bestehens der Aktionsgruppe Banat statt. Den jetzt einsehbaren Archivmaterialien ist zu entnehmen, dass die Securitate bereits im November 1974 den Plan gefasst hatte, die Gruppe zu sprengen. Die von der Geheimpolizei minutiös geplanten Schritte zur Verwirklichung dieses Vorhabens können anhand dieser Akten weitgehend rekonstruiert werden. In dem Buch „Die Zwänge der Erinnerung“ wird der Ablauf der Aktionsgruppenfeier folgendermaßen beschrieben: „Für die am 17. Mai 1975 festgelegte Jubiläumsfeier wurde eine Textmontage - »von allen seiten stürmisch begrüßt«, so lautete der Titel - zusammengestellt und auf Band aufgezeichnet. Zu der auch in der Presse angekündigten Feier waren allerdings viele geladene Gäste nicht erschienen. Gekommen waren die »Sympathisanten«, Studenten, Schüler, und die Aufpasser vom Dienst. Aus Bukarest kam der Kritiker Gerhardt Csejka von der Zeitschrift Neue Literatur, Bernd Kolf, Redakteur der in Kronstadt erscheinenden Karpaten Rundschau, Eduard Schneider von der Neuen Banater Zeitung in Temeswar, sowie Franz Binder, Redakteur beim Temeswarer Rundfunk. Außer der erwähnten Montage wurden dem Publikum neue Texte der Aktionsgruppe vorgestellt. Bei dieser Gelegenheit lasen Anton Sterbling (Essay »aktionsgruppe - oder ähnlich so«, veröffentlicht im Juli 1975 in der Neuen Literatur), Rolf Bossert, Gerhard Ortinau, Richard Wagner und ich. Eugen Eliu trug einige seiner Folksongs vor. Gerhardt Csejka verlas einen an die Aktionsgruppe gerichteten Brief von Anemone Latzina, Bernd Kolf trug eine antiautoritäre Parabel (»Caligula - das Stiefelchen«) vor. Die offizielle Feier wurde am selben Abend im privaten Rahmen in der Wohnung Ortinaus fortgesetzt, wo trotz intensiver Sicherheitsvorkehrungen plötzlich auch einige bekannte freiwillige Securitate-Agenten auftraten. Mehrere Artikel würdigten nachträglich das »Ereignis«. Der Temeswarer Rundfunk, für den Franz Binder sämtliche Wortmeldungen aufgezeichnet hatte, strahlte auszugsweise nur Sterblings Essay und einige Gedichte Bosserts aus. (Ob sich diese Aufzeichnungen heute noch im Archiv der Sendeanstalt befinden, ist schwer zu sagen. Feststeht, dass während der späteren Untersuchungen der volle Wortlaut sämtlicher bei der Feier vorgetragener Texte der Securitate bekannt war.) Zweifellos empfand der Sicherheitsdienst diese Feier als eine Provokation, was wahrscheinlich zu einer Beschleunigung des gegen die Aktionsgruppe geplanten Verfahrens beigetragen hat. Die Gelegenheit zu einem Vorwand ließ sich bald finden.“ (Die Zwänge der Erinnerung, a.a.O., S. 77-78) Den ersten Hinweis auf die Vorbereitung der Aktionsgruppenfeier erhielt die Securitate am 16. April 1975 von „Nelu“. Dieser hatte seine Frau abgeschöpft und will von ihr erfahren haben, dass die Aktionsgruppe beabsichtige, sich selbst aufzulösen. Oberstleutnant Pădurariu erteilt sofort den Befehl, diesen Hinweis zu überprüfen und instruiert „Nelu“, von seiner Frau weitere Informationen zu sammeln. Gleichzeitig erhält er den Auftrag, „in direkten Gesprächen mit Wagner, Totok und Ortinau“ die Frage der Gruppenauflösung anzuschneiden (ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 47-47v). „Nelu“ war, im Unterschied zu seiner Frau, nicht bei allen Tonbandaufzeichnungen der Montage als Sprecher dabei. Trotzdem wird er im Abspann namentlich genannt. Ebenso auch seine Frau. (Vgl. Kassette mit der Kopie der Montage „von allen seiten stürmisch begrüßt“, Archiv des Verfassers). Offensichtlich war „Nelu“ auch nicht am 17. Mai 1975 bei der Jubiläumssitzung und der anschließenden Feier in der Wohnung von Ortinau, was auch aus seinem Bericht vom 19. Juni 1975 hervorgeht. Darin widergibt er nur die Schilderungen seiner Frau, die ihn über den Ablauf der Feier unterrichtet hatte (ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 54-55v). In einer schriftlichen Aussage, die sie später bei einem Verhör vor den Strafuntersuchungsorganen macht, heißt es bezüglich der Aktionsgruppenfeier: „Ich erinnere mich, dass Totok William am 17. Mai 1975, anlässlich des dreijährigen Bestehens der „AKTIONSGRUPPE BANAT“, das Gedicht „Das Wetter“ vorgelesen hat. Auch der Inhalt dieses Gedichts ist interpretierbar, der Autor will damit soziale Veränderungen voraussagen. Ich erkläre, mir Rechenschaft gegeben zu haben, dass der Inhalt einiger Gedichte von Totok William der sozialistischen Ordnung unseres Landes gegenüber feindlich eingestellt ist. Aus diesem Grund bin ich nicht zu den besagten Literaturkreissitzungen gegangen, wenn uns Gedichtlesungen von Totok William angekündigt wurden, denn solche Gedichte empörten mich.“ (Erklärung vom 23. Oktober 1975, APTM, P 23614, vol. 1, Bl. 38). Nach 35 Jahren kann nun das Manuskript des hier erwähnten Textes eingesehen werden, nachdem im Dezember 2010 die CNSAS-Behörde die beiden Arbeitshefte, die 1975 beschlagnahmt wurden, an ihren rechtmäßigen Besitzer zurückgegeben hatte. Der Text wurde teilweise auch in die Montage „von allen seiten stürmisch begrüßt“ eingebaut und ist in einer leicht überarbeiteten Fassung in dem 1980 erschienenen Band die vergesellschaftung der gefühle, S. 16, abgedruckt:

În urmă cu 35 de ani, pe data de 17 mai 1975, s-a desfăşurat la Casa de Cultură a Studenţilor din Timişoara festivitatea dedicată aniversării a trei ani de  existenţă a Grupului de Acţiune Banat. Din documentele accesibile acum rezultă că Securitatea luase deja în noiembrie 1974 decizia de a destrăma Grupul. Măsurile pentru realizarea acestui obiectiv, au fost planificate minuţios. Cu ajutorul dosarelor ele pot fi reconstituite astăzi în linii mari. Desfăşurarea festivităţii jubiliare este astfel descrisă în volumul „Constrângerea memoriei“:  „Pentru şedinţa jubiliară, programată pentru data de 17 mai, a fost pregătit un colaj de texte, înregistrat şi pe bandă, cu titlul "Aplauze frenetice din toate părţile". Mulţi invitaţi nu au venit, deşi aniversarea fusese anunţată în presă. Au venit doar "simpatizanţii", studenţi, elevi, şi, desigur, supraveghetorii de serviciu. Au mai sosit: criticul Gerhardt Csejka din Bucureşti, de la revista Neue Literatur, Bernd Kolf, redactor la Karpaten Rundschau din Braşov, Eduard Schneider de la Neue Banater Zeitung din Timişoara, precum şi Franz Binder, redactor la Radio Timişoara. În afară de colajul amintit, publicului i-au fost prezentate şi creaţii noi ale Grupului de Acţiune. Au citit cu această ocazie Anton Sterbling (eseul "Grup de acţiune - sau ceva asemănător", publicat în ediţia din iulie 1975 a revistei Neue Literatur), Rolf Bossert, Gerhard Ortinau, Richard Wagner şi eu. Eugen Eliu a cântat piese folk din creaţia proprie, Gerhardt Csejka a dat citire unei scrisori adresate Grupului de către Anemone Latzina, iar Bernd Kolf a prezentat parabola antiautoritară "Caligula-Cizmuliţa". Sărbătorirea a continuat în aceeaşi seară în locuinţa lui Ortinau, unde în ciuda măsurilor de precauţie foarte stricte, au apărut şi câţiva din agenţii voluntari ai Securităţii. Ulterior, "evenimentului" i-au fost dedicate mai multe articole în presă. Radio Timişoara, pentru care Franz Binder înregistrase toate luările de cuvânt, a transmis doar eseul lui Sterbling şi câteva din poeziile lui Bossert. (E greu de spus dacă aceste înregistrări se mai găsesc astăzi în arhiva postului. Sigur e doar că, aşa cum a reieşit din cercetările ulterioare, Securitatea a cunoscut integral textele prezentate la festivitate.) Fără îndoială că Securitatea a perceput această sărbătorire ca pe o provocare, ceea ce a contribuit la accelerarea măsurilor îndreptate împotriva Grupului de Acţiune. Ocazia favorabilă pentru represalii nu a întârziat să apară.“ (Constrângerea memoriei, pp. 26-27) Prima înştiinţare privind pregătirea serbării Grupului de Acţiune a primit Securitatea de la „Nelu“ pe data de 16 aprilie 1975. Acesta a exploatat-o pe nevastă-sa în orb, aflînd că Grupul intenţionează să se autodizolve. Locotenant-colonelul Pădurariu dă imediat ordinul să se cerceteze dacă informaţia este reală, instruindu-l pe „Nelu“ să culeagă de la soţia sa alte amănunte, tot aşa să afle şi „prin discuţii directe cu Wagner, Totok şi Ortinau“ ce este adevărat cu intenţia de dizolvare. (ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 47-47v). Spre deosebire de nevastă-sa „Nelu“ nu a participat la toate şedinţele de înregistrare a montajului. Totuşi este amintit în generic. Tot aşa şi nevastă-sa. (Cf. Caseta cu copia audio a montajului "Aplauze frenetice din toate părţile", arhiva autorului). Fără îndoială, „Nelu“ nu a participat pe data de 17 mai 1975 la şedinţa jubiliară şi nici la petrecerea care a urmat apoi în apartamentul lui Ortinau. Asta rezultă şi din nota sa, din 19 iunie 1975. În acest material redă doar relatările soţiei sale care i-a povestit despre derularea serbării ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 54-55v). Într-o declaraţie scrisă, dată în timpul anchetei în faţa organelor de cercetare penală, ea se referă în felul următor la festivitatea jubiliară a Grupului de Acţiune: „Îmi amintesc însă că Totok William a citit în data de 17 mai 1975, cu ocazia aniversării a trei ani de existenţă a grupului "AKTIONSGRUPPE BANAT", poezia intitulată "Buletin meteorologic". Şi conţinutul acestei poezii este interpretabil, în sensul că autorul prevesteşte schimbări pe plan social. Declar că mi-am dat seama că unele poezii scrise de Totok William au un conţinut duşmănos la adresa orînduirii socialiste din ţara noastră. De aceea atunci cînd eram anunţaţi că va urma să citească din poeziile sale Totok William nu mă duceam la şedintele cenaclului respectiv, întrucît asemenea poezii mă indignau. (Declaraţie din 23 octombrie 1975, APTM, P 23614, vol. 1, f. 38). Manuscrisul textului amintit poate fi consultat acum, la 35 de ani de la aceste evenimente. Asta datorită faptului că CNSAS-ul a returnat proprietarului în decembrie 2010 cele 2 caiete de lucru confiscate în 1975. Textul fusese integrat într-o formă scurtată şi în colajul "Aplauze frenetice din toate părţile", iar într-o versiune uşor prelucrată a fost tipărit în volumul socializarea sentimentelor, p. 16, apărut în 1980:

das wetter ^*)

temeswar

heute:

im allgemeinen kühl und bedeckt,

   vereinzelt schwache niederschläge

   mäßiger bis stärkerer

nordwestwind

nachtwerte zwischen 2 und 7 grad,

tageshöchstwerte zwischen 12 und 17 grad.

morgen und übermorgen:

weiterhin unbeständig,

zeitweilg regen.

im gebirge: trüb,

schneeregen möglich.

11. april 1975

^{*) wem dieser text ein besonderes vergnügen bereitet hat, mag täglich DAS WETTER in immer neuen varianten in der temeswarer nbz lesen.}

(Kopie des Corpus delicti, Heft 2, S. 38, ACNSAS,  P 23614, vol. 1)

Die Feier wird  in den internen Securitateberichten immer wieder erwähnt, analysiert und als eine Bestätigung für die staatsfeindlichen Umtriebe der Aktionsgruppe angeführt.

In einem nicht unterzeichneten Referat vom 12. Februar 1976 sind der Feier mehrere Abschnitte gewidmet:

„În vederea sărbătoririi a 3 ani de la înfiinţarea »ACTIONSGRUPPE«, WAGNER RICHARD împreună cu LIPPET IOHAN şi TOTOK WILLIAM au alcătuit un montaj literar din versuri şi proză aparţinând membrilor »ACTIONSGRUPPE«. Rolul principal în alcătuirea montajului l-a avut WAGNER RICHARD, care l-a finisat şi i-a dat forma definitivă, avînd grijă, ca alternarea unor citate şi fragmente din scrierile respective să exprime lipsa de libertate a populaţiei din ţara noastră, imposibilitatea de exprimare liberă a scriitorului de limbă germană din România, prezentînd în mod tendenţios realităţile social politice din ţara noastră. Montajul a fost apoi înregistrat pe bandă de magnetofon, în interpretarea unor studenţi ai Facultăţii de Filologie, secţia germană din Timişoara, unii dintre ei făcînd parte din »ACTIONSGRUPPE«.-

Montajul respectiv a fost prezentat în şedinţa Cenaclului „UNIVERSITAS” în ziua de 17 mai 1975, cu care ocazie WAGNER RICHARD a afirmat că: »montajul a fost astfel altcătuit încît să stimuleze şi să dirijeze gîndirea auditoriului. Vreau să arăt aici că nu ne asumăm răspunderea pentru eventualele gînduri care ar putea să se nască din ascultarea lui, deoarece acestea îl privesc pe ascultător şi nu pe autor.« În acest fel a atras atenţia auditoriului asupra acelui caracter reacţionar spre care a intenţionat să dirijeze gîndirea publicului.-

În seara aceleiaşi zile, la locuinţa lui ORTINAU GERHARD din Timişoara s-a organizat o petrecere la care au participat membrii »ACTIONSGRUPPE«, precum şi alte persoane. Cu această ocazie a fost reaudiată banda cu montajul respectiv, făcîndu-se discuţii şi comentarii pe marginea acestuia.” (Referat, 12.2.1976, ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 78v).

„De menţionat că LIPPET IOHAN şi-a adus şi el contribuţia la alcătuirea montajului literar care s-a prezentat în şedinţa Cenaclului din 17 mai 1975, montaj despre care am arătat mai sus.” (Ebenda, Bl. 79v).

„Cu ocazia şedinţei festive din 17 mai 1975, în care s-a sărbătorit 3 ani de existenţă a »GRUPEI DE ACŢIUNE«, ANNEMONE LATZINA a transmis salutul ei tinerilor scriitori, declarîndu-se întrutotul de acord cu activitatea acestora, cu orientarea problematicii şi caracterul poeziei social-politice scrisă de membrii grupului. Mesajul lui ANNEMONE LATZINA, adresat membrilor »GRUPULUI DE ACŢIUNE«, se încheie astfel: »Să trăiască acţiunea, să trăiască grupa care a luat poziţie«.” (Ebenda, Bl. 80)

„e) La şedinţa din 17 mai 1975 a „GRUPULUI DE ACŢIUNE” a participat – din partea Catedrei de limbă germană de la Universitatea din Timişoara – numita MARSCHANG EVA, lector universitar, membră P.C.R.[*] Cu toate că a luat la cunoştinţă despre conţinutul montajului prezentat, de conţinutul poeziilor prezentate în acestă şedinţă şi de cuvîntul introductiv a lui RICHARD WAGNER, sus-numita nu a informat nici organizaţia de partid, nici Decanatul Facultăţii de Filologie-Istorie şi nici Rectoratul Universităţii.-

Deşi lector universitar MARSCHANG EVA şi-a dat seama de conţinutul tendenţios şi duşmănos al materialelor prezentate în şedinţă, a preferat să ascundă adevărul despre existenţa acestui grup de tineri cu preocupări ostile statului nostru.” (Ebenda, Bl. 80v)

„f) Aşa după cum am arătat mai sus în seara zilei de 17 mai 1975, după şedinţa festivă de la Casa de cultură a studenţilor din Timişoara, la locuinţa lui ORTINAU GERHARD din Timişoara Str. Titan Nr.9, etaj III ap. 15 s-a organizat o petrecere care a început la orele 20,30 şi s-a terminat în dimineaţa zilei următoare. La această petrecere au participat membrii „grupei de acţiune” precum şi alte persoane.

Cu această ocazie, numitul KOLF BERND, redactor la revista de limbă germană din Braşov „KARPATEN RUNDSCHAU” a citit din lucrările sale o proză intitulată „DAS STIEFELCHEN” („CIZMULIŢA”). În proza sa, autorul, pornind de la unele lucrări despre împăratul roman CALIGULA în care este descrisă perioada de dictatură a acestuia, aminteşte că împăratul a avut supuşi denumiţi „cai”. Cei prezenţi de la locuinţa lui ORTINAU GERHARD au înţeles şi şi-au dat seama că numitul KOLF BERND în mod intenţionat a citit aceată proză cu scopul ca persoanele prezente să-şi dea seama că autorul, de fapt, se referă în mod direct şi ridicularizează situaţia politică din ţara noastră, pe care o aseamănă cu perioada de dictatură a împăratului roman CALIGULA.”(Ebenda, Bl. 80v-81)

____________________________

[*] Într-un mail, din aprilie 2011, doamna Eva Marschang a precizat că nu a fost niciodată membră P.C.R, rectificînd astfel aserţiunea din materialul întocmit de Securitate.
Im April 2011 erklärt Frau Eva Marschang in einer Mail, sie sei nie RKP-Mitglied gewesen und weist somit die von der Securitate verfasste Darstellung als falsch zurück. - Anm. hjs-online. 

In einem am 29. April 1976 von Major Rudolf Köpe verfassten und vom Stellvertretenden Temeswarer Securitatechef, Oberst Ioan Tîrnoveanu und dem Chef der lokalen Abteilung 1, Oberst Gheorghe Mărgineanu, unterzeichneten Schreiben, das an den Chef der Hauptabteilung 1, Generalmajor Dumitru Borşan persönlich gerichtet ist, wird auf die Feier erneut Bezug genommen:

„Cu ocazia şedinţei festive ţinută la Casa studenţilor din Timişoara la data de 17 mai 1975 pentru sărbătorirea a 3 ani de existenţă a „AKTIONSGRUPPE BANAT”, ORTINAU GERHARD a citit un text intitulat „STABILIREA TONULUI LA RECITAREA POEZIILOR SCRIITORILOR DE LIMBĂ GERMANĂ DIN BANAT”, în care autorul face referiri tendenţioase la posibilitatea de a spune pe nume (sau pe faţă) stărilor de fapt din ţara noastră. Poezia lasă să se înţeleagă şi poate fi interpretată că ea (poezia) nu trebuie să ajungă în nici un fel la cunoştinţa autorităţilor de stat.-

Cu această ocazie, ORTINAU GERHARD a citit un text intitulat „PSEUDOBALADA, SAU PROBLEMA COMENSURĂRII RĂULUI ÎN BALADĂ”, în care autorul face referiri şi lasă să se înţeleagă că situaţia populaţiei devine din ce în ce mai grea, mai insuportabilă, fără însă a localiza despre ce anume populaţie este vorba.

(Schreiben an Generalmajor Dumitru Borşan, vom 29.4.1976,ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 84)

În vederea sărbătoririi a 3 ani de la înfiinţarea „AKTIONSGRUPPE Banat”, WAGNER RICHARD împreună cu LIPPET IOHAN şi TOTOK WILLIAM au alcătuit un montaj literar din versuri şi proză aparţinând membrilor „AKTIONSGRUPPE”. Rolul principal în alcătuirea montajului l-a avut WAGNER RICHARD, care l-a finisat şi i-a dat forma definitivă, avînd grijă, ca alternarea unor citate şi fragmente din scrierile respective să exprime lipsa de libertate a populaţiei din ţara noastră, imposibilitatea de exprimare liberă a scriitorului de limbă germană din România, prezentînd în mod tendenţios realităţile social politice din ţara noastră. Montajul a fost apoi înregistrat pe bandă de magnetofon, în interpretarea unor studenţi ai Facultăţii de filologie, secţia germană din Timişoara, unii dintre ei făcînd parte din „AKTIONSGRUPPE”.

Montajul respectiv a fost prezentat în şedinţa Cenaclului „UNIVERSITAS” în ziua de 17 mai 1975, cu care ocazie WAGNER RICHARD a afirmat că: „montajul a fost astfel altcătui încît să stimuleze şi să dirijeze gîndirea auditoriului. Vreau să arăt aici că nu ne asumăm răspunderea pentru eventualele gînduri care ar putea să se nască din ascultarea lui, deoarece  acestea îl privesc pe ascultător şi nu pe autor.” În acest fel a atras atenţia auditoriului asupra acelui caracter reacţionar spre care a intenţionat să dirijeze gîndirea publicului.

În seara aceleiaşi zile, la locuinţa lui ORTINAU GERHARD din Timişoara s-a organizat o petrecere la care au participat membrii „AKTIONSGRUPPE”, precum şi alte persoane. Cu această ocazie a fost reaudiată banda cu montajul respectiv, făcîndu-se discuţii şi comentarii pe marginea acestuia. (Ebenda, Bl. 84v-85).

Auch in der Akte von Johann Lippet (OV „Luca”, ACNSAS, I 203877) wird die Feier erwähnt und fast genauso dargestellt wie im OV „Interpretul”. In seinem Buch Das Leben einer Akte, a.a.O., S. 45, zitiert Lippet folgenden Eintrag:

„Anlässlich des dreijährigen Bestehens der »Aktionsgruppe Banat« [...] beschlossen die Mitglieder das Ereignis feierlich zu begehen. Zu dieser Feier fertigten Lippet Johann, Wagner Richard und William Totok eine literarische Montage an, bestehend aus Gedichten und Prosa der Mitglieder der »Aktionsgruppe Banat«. Durch den Aufbau der Montage sollte zum Ausdruck gebracht werden, dass die Bevölkerung unseres Landes keine Freiheiten hat, dass es einem deutschen Schriftsteller nicht möglich ist, sich frei auszudrücken, wodurch die sozial-politischen Verhältnisse unseres Landes tendenziös dargestellt werden. Die Montage wurde auf Tonband aufgezeichnet und auf der Sitzung des Literaturkreises »Universitas« am 17. Mai 1975 vorgestellt, an der Veranstaltung nahmen Schüler, Studenten und Lehrkräfte der Universität teil, die sich über den tendenziösen Inhalt dieser Montage Rechenschaft gaben.

Am Abend des 17. Mai 1975 fand in der Wohnung von Gerhard Ortinau in Temeswar eine Feier statt, bei der unter anderen Personen auch Lippet Johann teilnahm. Aus diesem Anlass wurde die Aufzeichnung noch einmal abgespielt, sie wurde kommentiert, und es wurde darüber diskutiert. Desgleichen fanden tendenziöse Gespräche statt, die sich auf die sozial-politischen Verhältnisse unseres Landes bezogen.”

Da in der Wohnung von Gerhard Ortinau zum Zeitpunkt der Aktionsgruppenfeier noch keine Wanzen installiert waren, versucht die Securitate das Anbringen einer Abhöranlage zu beschleunigen. In der Anmerkung eines Securitateoffiziers zu einem „Voicu“-Bericht vom 3. Juli 1975 wird die Verwanzung angemahnt (vgl. OV. Gerhard Ortinau, „Titan”, ACNSAS, I 233471, vol. 1, Bl. 22-23. Siehe auch das Faksimile: Schleich hat noch nie etwas von "Voicu" gehört). Am 13. Oktober 1975 wurde der Plan dann schließlich umgesetzt. Die Maßnahme zur operativen, elektronischen Überwachung galt zuerst wahrscheinlich nur für einen Monat. Danach wurde die Maßnahme wiederholt, und zwar am 12. April 1976 und am 3. September 1976, was auch aus den Abhörprotokollen hervorgeht, die sich in der Akte von Gerhard Ortinau befinden.

***

[16. April 1975. Die Securitate erfährt von “Nelu”, dass die Aktionsgruppe ihr dreijähriges Bestehen zu feiern beabsichtigt]

[16 aprilie 1975. Securitatea află de la “Nelu” că Grupul de Acţiune intenţionează “să sărbătorească 3 ani de la înfiinţare”]

COPIE                                                                   STRICT SECRET[1]

- Nr. X/ I/                                                             Ex. nr.______

- Data: 16. IV. 1975

- Sursa: “NELU”

- Primit: Lt. col. PĂDURARIU N.

- Probl.: “El. fasc. germ.”

NOTĂ

Sursa informează că din discuţiile purtate cu soţia a aflat că Cenaclul “AKTIONSGRUPPE” intenţionează să sărbătorească 3 ani de la înfiinţare, lucru aflat de soţia sursei de la TOTOK WILIAM membru al acestui cenaclu. Amănunte despre dată şi loc sursa nu cunoaşte.-

De asemeni de la soţie sursa a aflat că membrii cenaclului afirmă că au greutăţi în activitatea lor literară pentru că LUCUTA YVONNE ar fi informat organele de partid şi securitate că scrierile lor ar conţine elemente subversive.-

Sursa nu a insistat la soţie asupra omului de la care a aflat, dar bănuieşte că tot WILIAM TOTOK a fost.-

16 aprilie 1975                                                   (ss) “Nelu”

Observaţii, sarcini şi măsuri conform notei originale.-

(ss) Maior Köpe Rudolf

[din: D.U.I. William Totok, "Interpretul"]

ACNSAS, I 210845, vol. 2, f. 46

---

[1] Notă dactilografiată, identică cu originalul, scris de mîna, f. 47.

***

[20. Mai 1975. Anlässlich der Feier des dreijährigen Bestehens der Aktionsgruppe wird William Totok von der Securitate 3 Tage lang beschattet]
[20 mai 1975. Cu prilejul aniversării a trei ani de existenţă a Grupului de Acţiune, Securitatea îl filează pe William Totok timp de 3 zile]

INSPECTORATUL JUDEŢEAN TIMIŞ                        Strict Secret[1]
AL MINISTERULUI DE INTERNE                              Exemplar Unic
- Serv. de Filaj -
Nr. 0016344/ 20 V 1975

Către,

SERVICIUL I

NOTA
privind filajul numitului TOTOK WILIAM
cu numele conspirativ “INTERPRETUL”
efectuat în perioada 16-18 mai 1975.-

ACTIVITATEA OBIECTIVULUI

În data de 16 mai 1975 la orele 14, 05 ob. “INTERPRETUL” a ieşit de la “Universitate” împreună cu o individă ce a fost poreclită “IOANA”, cu care discutînd au mers pînă în faţa Căminului nr. 7.-

Aici ob. “INTERPRETUL” a intrat la cămin iar legătura “IOANA” a rămas afară, iar după cca. 3’ ob. “INTERPRETUL” s-a reîntors la legătura “IOANA” căreia i-a dat un caiet de tip studenţesc, au mai discutat circa 2’ după care s-au despărţit orele fiind 14,20.-

După despărţire leg. “IOANA” a fost luată spre plasare şi s-a stabilit că domiciliază la Căminul 16 etajul III.-

Ob. “INTERPRETUL” după despărţire a intrat la Căminul 7.-

La orele 17, 20 ob. “INTERPRETUL” a ieşit de la Căminul 7 (domiciliu) împreună cu un coleg discutînd au mers pînă la Bufetul “Cluj” unde au intrat dar după circa 1’ au ieşit, au continuat pe str. 1 DECEMBRIE şi au intrat la “CAFEA STADION” orele fiind 17, 30. Aici obiectivul a consumat cafea, iar colegul băutură alcoolică.-

La orele 18, 20 ob. “INTERPRETUL” a ieşit de la CAFEA împreună cu colegul şi au mers la căminul 7 orele fiind 18, 30.-

La orele 19, 10 obiectivul a ieşit de la domiciliu şi a mers la CANTINĂ, după ce a servit masa de seară s-a reîntors la cămin orele fiind 19, 35.-

La orele 19, 55 ob. “INTERPRETUL” a ieşit de la cămin împreună cu un coleg şi din staţia de tramvai str. CLUJ au urcat în tramvaiul nr. 8 cu care au călătorit pînă la staţia str. 13 DECEMBRIE. Aici au coborît şi au mers la CASA STUDENŢEASCĂ de pe Bul. TINEREŢII orele fiind 20, 15 unde au vizionat un film.-

De aici ob. “INTERPRETUL” a ieşit la orele 22, 10 a mers la staţia de tramvai de unde a luat tramvaiul 8 cu care a călătorit pînă la staţia “STR. CLUJ” după coborîre a mers la domiciliu orele fiind 22, 45.-

În data de 17. V. 1975

La orele 15, 40 ob. “INTERPRETUL” a ieşit de la domiciliu, a mers la staţia de tramvai “STR. CLUJ” de unde a luat tramvaiul 6 cu care a călătorit pînă la staţia “BUL. 6 MARTIE”, aici a coborît şi a urcat în tramvaiul 2 cu care a călătorit pînă la staţia str. “13 DECEMBRIE”.-

După coborîre ob. “INTERPRETUL” s-a întîlnit în faţă la CAFEA “DELICIA” cu numitul WAGNER RICHARD care domiciliază pe str. I. VĂCĂRESCU nr. 37 şi împreună cu un individ de circa 25 ani, statură mijlocie, conformaţia corpului potrivită, părul blond, tuns normal, pieptănătură cu cărare, faţă ovală, ochi căprui, fiind îmbrăcat în sacou pepit, pantaloni maro, pantofi negri, discutînd au mers pe Bul. Tinereţii str. I. VĂCĂRESCU şi au intrat în imobilul cu nr. 37, orele fiind 16, 10 (adresă cunoscută de org. informativ).

La orele 16, 45 ob. “INTERPRETUL” a ieşit de la adresa de mai sus împreună cu cei doi cu care a intrat, şi discutînd au mers la “CASA STUDENŢEASCĂ” orele fiind 16, 53 unde au participat la Cenaclul Literar “Universitatea”.-

La orele 19, 30 de la CASA STUDENŢEASCĂ au ieşit două grupuri de studenţi, într-un grup fiind şi numitul ORTINAU GERHARD, împreună cu alţi studenţi şi studente, din acest grup s-a luat spre plasare un individ de circa 25 de ani, statură înaltă, conformaţia corpului potrivită fiind îmbrăcat în pantaloni vernil, cămaşă galbenă, pantofi negri, avînd asupra sa un magnetofon şi s-a stabilit că se numeşte BINCHER ALEXANDRU. Din celălalt grup, printre care era şi numitul WAGNER RICHARD ce domiciliază pe str. I VĂCĂRESCU 37, s-a luat spre plasare un individ ce a fost poreclit “ION” în etate de circa 25 de ani, statură înaltă, conformaţia corpului potrivită, ochelari de vedere, poartă mustaţă, fiind îmbrăcat în pantaloni verzi, pantofi maro şi s-a stabilit că domiciliază pe str. MANGALIA nr 64 (prima uşă pe dreapta).-

După circa 10’ a ieşit şi ob. “INTERPRETUL” împreună cu un individ avînd asupra lor o chitară şi un magnetofon, iar într-o plasă benzi, au mers la staţia de tramvai de unde au luat tramvaiul 1 cu care au călătorit pînă la parcul PIONIERILOR, aici au coborît şi au mers pe mai multe străzi, str. TITAN şi au intrat la imobilul cu nr. 15 Scara B et. III la numitul ORTINAU GERHARD, orele fiind 20, 00.-

De la această ora şi pînă la orele 21, 00 ob. “INTERPRETUL” nu a mai părăsit adresa de mai sus, aici fiind organizată o petrecere.-

În data de 18. V. 1975

De la orele 7, 00 pînă la orele 13, 00 obiectivul “INTERPRETUL” nu a mai ieşit de la domiciliu.-

Filajul a luat sfîrşit.-

ŞEFUL SERVICIULUI

(ss) Cpt. Ienculescu Gheorghe

[din: D.U.I. William Totok, "Interpretul"]

ACNSAS, I 210845, vol. 4, ff. 15-16.

---

[1] Notă dactilografiată.

***

[19. Juni 1975. “Nelu” schöpft seine Frau ab, um Informationen über die Aktionsgruppenfeier zu sammeln]
[19 iunie 1975. “Nelu” o exploatează-n orb pe nevastă-sa, culegînd informaţii despre aniversarea Grupului de Acţiune]

- Nr. x/1/PN/0028/ din 19.VI 975.[1]

- Primit Lt. col. Pădurariu N.

- Sursa: NELU

- Problema: Elemente fasciste germane

Notă

Sursa informează că în jurul datei de 15 mai tinerii scriitori din Timişoara care fac parte din grupa de acţiune Banat printre care Wagner Richard, Ortinau Gerhard, Totok William, Lippet Ioan şi alţii au organizat sărbătorirea aniversării a trei ani de la înfiinţarea acestei grupe.

Sursa a fost anunţată prin soţie de organizarea aniversării, făcîndu-se înregistrări de magnetofon. Wagner a pregătit textele şi a stabilit persoanele care să le recite.

În ziua 14 sau 15 mai toţi membrii grupei şi invitaţii pentru recitare s-au întîlnit la Casa de Cultură a studenţilor făcîndu-se înregistrările. Cu această ocazie fiecăruia i s-a dat textul, s-a procedat la citirea lui fără înregistrare şi Wagner făcea corecturile necesare. După aceea s-a trecut la înregistrarea pe loc. În această primă seară nu au fost terminate înregistrările ele continuînd în a doua seară cînd sursa din motiv de serviciu nu a putut participa.

Sursa nu a observat nimic cu ocazia primei înregistrări care să intereseze organele de stat. În această seară s-au făcut înregistrări numai pe bază de texte fără alte comentarii.

Şedinţa de aniversare a avut loc sîmbătă, 18 mai (sic!). Sursa în acea zi fiind plecat în deplasare în alt judeţ. Din discuţiile purtate cu soţia a rezultat că în această şedinţă au luat parte membrii grupei Wagner, Ortinau, Lippet, Totok, Kremm, Sterbling şi ca invitaţi numiţii Csejka Gerhardt, de la “Neue Litaratur” Kolf Bernd de la redacţia “Karpatenrundschau” Braşov Rolf Bossert student la Bucureşti.

La această şedinţă au participat şi alţi invitaţi din Timişoara, studenţi, elevi, ziarişti, cadre didactice.

După şedinţa festivă a avut loc o întîlnire la Ortinau unde au participat cei numiţi sus şi soţia lui Wagner, prietena lui Lippet (studente) sora lui Ortinau şi Abalaşei Margrit (studentă).

Din discuţiile purtate de sursă cu X [anonimizat] a rezultat că în cadrul acestei întîlniri  nu s-a discutat decît foarte puţin despre literatură, membrii grupei deplîngînd faptul că atmosfera literară nu mai este atît de efervescentă ca acum trei ani şi că nu mai vin tineri noi în urma lor.

I s-a imputat lui Lippet că nu mai face poezie angajată şi scrie numai despre dragoste şi natură.

De asemeni i s-a  imputat lui Motjan[2]/ asistent univ Cluj/ că nu s-a prezentat la aniversare şi că vrea să facă carieră universitară în loc să sprijine literatura.

Între timp s-au consumat băuturi şi degustări (au existat circa 5 litri de Vodkă) s-a ascultat muzică [şi] s-a dansat.

Membrii grupului au deplîns faptul că din cauza prezenţei fetelor nu s-au purtat discuţii serioase despre literatură [şi] cultură.

În stadiul acesta erau deja turmentaţi şi în acest stadiu pe la orele 4 dimineaţa Abalaşei şi sora lui Ortinau sau altă fată au plecat, ceilalţi rămînînd dar mulţi sub influenţa alcoolului.

Din discuţii cu X [anonimizat] sursa a aflat că ea era decepţionată de felul celor doi invitaţi externi (Kolf, Csejka), Kolf neputînd să-şi formuleze ideile iar Csejka spunînd lucruri arhicunoscute, nimic nou, discutîndu-se de fapt mai mult şi în negativ despre persoane care nu erau de faţă şi deci în loc să asculte ce spuneau aceşti doi a dansat X [anonimizat].

Sursa a mai reţinut că mulţi din cei prezenţi au venit acolo cu poeziile proprii încercînd să insiste la publicarea lor pe lîngă Csejka şi Kolf.

(ss) Nelu[3]

19 iunie 1975
Observaţii:
- Cazul semnalat este lucrat în D.U.I. “INTERPRETUL” de Mr. Köpe Rudolf.
- CSEYKA şi KOLF sînt în atenţia D. 1 Bucureşti.
- Sursei nu i s-au dat sarcini privind acest caz întrucît pleacă din localitate pentru mai mult timp.
MĂSURI: La domiciliul lui ORTINAU se impun mijloace T.O.[4]
- Copie la D. 1. Mr. Köpe va pregăti DUI pentru analiză şi un raport la D[irecţia]. 1.

(ss) Lt. col. Pădurariu Nicolae.

[din: D.U.I. William Totok, "Interpretul"]

ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 54-55v.

---

[1] Notă manuscrisă.

[2] Corectat sus într-o menţiune manuscrisă a unui ofiţer de securitate: “MOTYAN”. [Este vorba, de fapt, despre Peter Motzan - W.T.]

[3] Menţiune manuscrisă pe margine în dreapta a unui ofiţer de securitate: “De ce nu am folosit mijloace T.O. şi dacă  le-am folosit de ce nu se cercetează.” (ss) [indescifrabil]

[4] Menţiune manuscrisă pe margine în dreapta a unui ofiţer de securitate: “Da” (ss) [indescifrabil]

„Dan“: Securitateeinsatz mit Hingabe

Aktualisiert, 6. 12. 2021 

Der "intime Kreis" - "Cercul intim"

(1) "Dan" informiert die Securitate am 23. März 1984 über ein Gespräch in der NBZ-Redaktion

- „Dan" oferă Securităţii informaţii despre o discuţie avută la redacţia ziarului NBZ

(2) 13 April 1984. Mit Hilfe von “Dan” sammelt die Securitate Beweise gegen die unter Beobachtung stehenden Autoren, jüngere Mitglieder des Adam-Müller-Guttenbrunn-Kreises anzustiften, sich subversiv zu betätigen

- 13 aprilie 1984. Cu ajutorul lui “Dan”, Securitatea adună dovezi pentru a demonstra că autorii urmăriţi din cenaclul Adam-Müller-Guttenbrunn practică un prozelitism subversiv

(3) 13. April 1984. „Dan” informiert die Securitate über den Inhalt eines anonymen Briefes, der in der NBZ-Redaktion eingetroffen ist und in dem mehrere Literaturkreismitglieder beschimpft werden; die Geheimpolizei hat die Absicht, den Autor zu identifizieren, um ihn dann zu überzeugen, in ähnlichen Schreiben die „Tätigkeiten” der unter Beobachtung stehenden „Elemente” anzuprangern

- 13 aprilie 1984. „Dan” informează despre o scrisoare anonimă, sosită la ziarul „Neue Banater Zeitung” în care sunt atacaţi cu diferite invective şi ameninţări unii dintre cei care frecventau cenaclul „Adam Müller-Guttenbrunn”; Securitatea încearcă imediat să afle identitatea autorului anonim pentru a-l folosi în „demascarea activităţii” „elementelor” urmărite

(4) "Dan" über Helmuth Frauendorfer, am 28 Mai 1984 -

-"Dan” oferă Securităţii detalii despre o întîlnire cu Helmuth Frauendorfer...

(5) 20 februarie 1985. „Dan” liefert der Securitate verdrehte Informationen über die Solidarisierung mehrerer Autoren mit Helmuth Frauendorfer, der bei einem Verhör von Major Ioan Adamescu geschlagen wurde

- 20 februarie 1985. „Dan” furnizează Securităţii informaţii distorsionate privind solidarizarea mai multur autori cu Helmuth Frauendorfer, bătut de către maiorul Ioan Adamescu

(6) 24 mai 1985. „Dan” interpretiert mehrere, ihm verdächtig erscheinende Gedichte und zeigt den Literaturkritiker Helmut Britz an, der den Gedichtband von William Totok, Freundliche Fremdheit rezensiert hatte 

- 24 mai 1985. „Dan” interpretează mai multe poezii pe care le consideră suspecte şi-l denunţă pe criticul Helmut Britz care a recenzat volumul lui William Totok, Freundliche Fremdheit / Politeţe rezervată

(7) September 1986. “Dan” über eine Begegnung mit Horst Samson

- Septembrie 1986. “Dan” despre o întîlnire cu Horst Samson

(8) 16. Oktober 1986. “Dan” berichtet über die Haltung von Andrei Bodiu gegenüber einigen deutschen Schriftstellern aus Temeswar

- 16 octombrie 1986. “Dan” raportează despre atitudinea lui Andrei Bodiu faţă de cîţiva scriitori germani din Timişoara

(9) 13. November 1986. “Dan” informiert die Securitate erneut über Bodiu

- 13 noiembrie 1986. “Dan” informează Securitatea încă o dată despre Bodiu

(10) "Dan" denunziert am 4.12. 1986 Andrei Bodiu und erhält Instruktionen als Agent Provocateur

- "Dan" îl denunţă pe Andrei Bodiu şi primeşte sarcina de a face pe agentul provocator

Der „intime Kreis“

1982 ist in Temeswar das zweite Jahrbuch des Literaturkreises Adam-Müller-Guttenbrunn unter dem Titel „Pflastersteine" erschienen. Als Herausgeber fungieren Nikolaus Berwanger, Eduard Schneider und Horst Samson. In einer Anmerkung wird am Ende der Anthologie festgehalten, dass das Typoskript bereits im Frühjahr 1980 der Druckerei übergeben worden war. Aus diversen Gründen jedoch, die in der Anmerkung nicht erläutert werden, hatte sich die Drucklegung verzögert. „In der Zwischenzeit sind u.a. einzelne Beiträge bereits in Buchform erschienen und neue Namen, die es zu berücksichtigen galt, hinzugekommen. Die redaktionellen Änderungen wurden nach erfolgter Paginierung vorgenommen, so dass die für den Textteil festgelegte alphabetische Reihenfolge der Autoren nur bedingt beibehalten werden konnte", so die Herausgeber.

Unter den 40 Autoren, die im Jahrbuch vertreten sind, befindet sich auch einer der fleißigsten inoffiziellen Mitarbeiter der Securitate, der hier seine schriftstellerischen Spuren hinterlassen hat. Gelegentlich tauchte er auch in den Spalten der „Neuen Banater Zeitung" auf. Und auch im NBZ-Volkskalender 1982 ist er mit einem Text vertreten.

Die Securitate setzte auf seine Dienstfertigkeit und hoffte, ihn als einen tauglichen Nachfolger von „Voicu", der 1983 in die Bundesrepublik ausgereist war, als inoffiziellen Mitarbeiter für die konspirative Arbeit einsetzen zu können.

Die ersten schriftlichen Spuren des unter dem Namen „Dan" agierenden Streiters an der Schattenfront stammen bereits aus dem Jahr 1979. Am 15. Mai 1979 berichtete er über die ihm verdächtig scheinenden Zusammenkünfte der westdeutschen DAAD-Gastlektorin Dagmar Lehmann mit einem Mitglied des Adam-Müller-Guttenbrunn-Literaturkreises.[1] Das Interesse der Securitate an diesen Kontakten scheint damit geweckt worden zu sein. In einer Mitteilung von „Sanda"[2], die an der Germanistikfakultät in Temeswar auch den Studenten „Dan" unterrichtete, wird auf die Ausweitung dieser verdächtigen Verbindungen zu einer Ausländerin hingewiesen. Diese wird in einem schriftlichen Bericht vom 3. Dezember 1979 zusammengefasst, den Oberstleutnant Nicolae Pădurariu entgegennahm. „Sanda" zählt hier eine Reihe von Personen auf, die schon seit etlichen Jahren im Fadenkreuz nachrichtendienstlicher Überwachung stehen: Johann Lippet, Herta Müller, William Totok, Richard Wagner, Balthasar Waitz.

In der Akte von Johann Lippet befindet sich eine von Oberstleutnant Pădurariu angefertigte, orthografisch schlampige Zusammenfassung des erwähnten Berichtes von „Sanda", der an Oberstleutnant Ion Cristescu weitergereicht wurde: „Die Quelle berichtet, dass D. Totok, R. Wagner, Herta Müller, Hans Lippet, Balthasar Waitz mehrmals, in der Regel gemeinsam mit der Lektorin aus der Bundesrepublik, Dagmar Lehmann, gesehen wurden. Aus den Informationen geht hervor, dass Genannte einem intimen Kreis angehören, »literarischer« Natur. Die Quelle fand noch keine Möglichkeit, Einzelheiten zu erfahren."[3] Lippet zitiert danach aus den Bemerkungen und vorgeschlagenen Maßnahmen des Offiziers: „Die Verbindungen zur westdeutschen Lektorin sind interessant und müssen verifiziert werden. Wir werden die Möglichkeit der Überprüfung der Information durch die Quelle »Luca« in Erwägung ziehen."[4]

„Luca" erhält daraufhin tatsächlich den Auftrag, die von „Sanda" gelieferten Informationen zu überprüfen.[5] Den gleichen Auftrag erhält auch „Voicu"[6]. Er sollte unverzüglich Informationen über den so genannten „intimen Kreis" um Dagmar Lehmann (die von der Hauptabteilung 3 - Gegenspionage - beobachtet wurde) sammeln.

Um die Hinweise auf den „intimen Kreis" mit nachrichtendienstlich relevanten Beweisen zu belegen, mobilisierte die Securitate weitere inoffizielle Mitarbeiter. Die Ergebnisse sind mager und unbefriedigend. Mitarbeiterin „Bona", eine ebenfalls am Temeswarer Germanistiklehrstuhl tätige Dozentin, die mit der Betreuung und geheimen Überwachung der DAAD-Gastlektoren beauftragt war, berichtete am 16. Mai 1980 ihrem Führungsoffizier, Major Ioan Adamescu, Dagmar Lehmann sei eine Linguistin und würde sich aus diesem Grund kaum an deutschsprachigen kulturellen Tätigkeiten beteiligen.[7] [Anmerkung vom 8.Mai 2011: Aus der Lektüre weiterer Akten geht hervor, dass "Bona" keine Frau, sondern ein Mann war, der während  seiner schon 1959 einsetzenden Tätigkeit mehrere Decknamen hatte. In den Jahren vor seiner Ausreise in die Bundesrepublik hat der Hochschullehrer allerdings seine Berichte zumeist mit "Barbu" unterschrieben und an seine Führungsoffiziere - u.a. an Petru Ianto, Gheorghe Minciu, Andrei Manu(?), Ioan Adamescu - weiter gegeben. Vgl. ACNSAS, I 259088, 3. vol.] 

Die von „Sanda" und „Dan" suggerierte Existenz eines literarischen Untergrundkreises hat es in Wirklichkeit nie gegeben. Der „intime Kreis" war im Grunde das typische Ergebnis einer Securitateparanoia. Die Geheimpolizei erblickte in jedem Ausländer einen potentiellen Spion und böswilligen Gegner und konzentrierte sich deshalb darauf, Abschottungsstrategien zu entwickeln und durchzusetzen.

Im Laufe dieses Vorgangs verdiente sich „Dan" seine ersten Sporen als inoffizieller Mitarbeiter der politischen Polizei.

Die effektive und regelmäßige Tätigkeit von „Dan" beginnt aber erst später und erreichte ihren Höhepunkt in den 1980-er Jahren.

Seine Tätigkeit kann durchaus neben jene von „Gruia" und „Voicu" gestellt werden. Im Vergleich zu diesen bemühte sich jedoch „Dan" in seine Berichte außer politisch ausgeschmückten Unterstellungen, absichtlichen Verdrehungen und schändlichen Denunziationen auch erfundene Tatsachen einfließen zu lassen.

1990, ein Jahr nach dem Untergang des Regimes übersiedelte er in die Bundesrepublik, wo er - laut einem Interneteintrag - „Produkte und Dienstleistungen" anbietet, und zwar im Bereich, „Exportmarketing" und „Handel" („mit Gold, Diamanten und Edelmetallen, sowie Rohstoffen: Öl und Agrarrohstoffen"). Hinzukommen noch „Managementseminare". All dies läuft quasi unter dem Motto, das ihm auch früher, während seiner Securitatetätigkeit als Leitspruch hätte dienen können: „Lediglich das, was der Markt verlangt, entscheidet über das Schicksal eines Unternehmens."

Wie „Dan" den unersättlichen „Markt" der Securitate mit geheimdienstlich nützlichen Informationen, belastenden Auskünften und politisch gefährlichen Verleumdungen versorgte, ist anhand einer Vielzahl von Berichten belegbar. Außer über die bereits oben erwähnten Personen hat „Dan" die Securitate auch über die „Aktivitäten" von weiteren Adam-Müller-Guttenbrunn-Literaturkreismitgliedern informiert: Horst Samson[8], Emilie Bicskey[9], Helmuth Frauendorfer, Eduard Schneider, Luzian Geier[10], Nikolaus Berwanger u.a. Seine Berichte enthalten außerdem Informationen über Roxana Nubert[11] (tätig am Temeswarer Germanistiklehrstuhl), Siegbert Bruss (damals Student, heute verantwortlicher Redakteur der in München erscheinenden „Siebenbürgischen Zeitung"), Andrei Bodiu (Schriftsteller, damals Student und Zimmerkollege von „Dan"), Nicolae Harsanyi (vom Anglistiklehrstuhl, lebt heute in den USA, wurde von Oberst Radu Tinu öffentlich verleumdet), Remus Jurcă (ein mit der orthodoxen Kirche in Konflikt geratener Theologe, der aus diesem Grund wiederholt von der Securitate schikaniert wurde)[12], Mathias Pelger (Schauspieler am Deutschen Staatstheater in Temeswar)[13], Petru Ilieşu (den er Petrică nennt; ein bekannter Schriftsteller, der wegen regimekritischer Äußerungen von Oberstleutnant Ioan Indrei verhört wurde). Zudem berichtete „Dan" auch über den DAAD-Lektor Karl-Hermann Amthauer[14], nachdem zuvor „Voicu" über dessen Vorgänger, Thomas Krefeld[15] nachrichtendienstlich verwertbares Material gesammelt hatte.
Sein erbärmliches, voluntaristisches Vorgehen befremdete sogar die Securitate. In seinem Tatendrang war er kaum zu stoppen, so dass jeder, mit dem er in Berührung kam, mit großer Wahrscheinlichkeit veraktet wurde. Wenn die Beobachtungen, die er machte, oder die Gespräche, die er mit diversen Menschen führte, keine geheimdienstlich erwähnenswerte Elemente enthielten, dann frisierte er unscheinbare Daten so zurecht, damit sie dem groben Erwartungsmuster der Wachsamkeitsfanatiker aus dem Innenministerium entsprachen.
Einige seiner ziemlich phantasielos zusammengezimmerten Berichte waren mitunter so primitiv, dass selbst seine Auftraggeber über die Widersprüche staunten, die in den zu verschiedenen Zeitpunkten abgegebenen Darstellungen enthalten waren. Mitunter vergaß "Dan", was er noch vor Wochen über die eine oder andere Person mitgeteilt hatte und berichtete dann etwas völlig Entgegengesetztes.
Die von "Dan" handschriftlich abgefassten Produkte ähneln in ihrer Machart - nicht nur stilistisch - den Dokumenten aus der Feder eines Pădurariu, der offenkundig auch noch an einer milden Form von Legasthenie litt, die er aber durch ein fast unentzifferbares Gekritzel zu kaschieren versuchte. Aufgrund der eingesehenen Akten kann die Securitatetätigkeit von „Dan" in ihren wichtigsten Etappen und in ihrer Vielschichtigkeit nachgezeichnet werden.

Eine Auswahl seiner Berichte (die sich in den verschiedenen, von der CNSAS-Behörde verwalteten Archivbeständen befinden) wird hier in nächster Zeit gepostet.

W.T.

---

[1] Vgl. Bericht von „Dan“, vom 15.5. 1979, über die Begegnung von William Totok mit Dagmar Lehmann, ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 201.

[2] Im repressiven Kontext der 1970-er und 1980-er Jahre spielte „Sanda" (die 2012 verstorben ist) eine nicht unbedeutende Rolle als Zuträgerin und als Einflussagentin der Securitate. Sie hatte nicht nur die Aufgabe, bestimmte, von der Desinformationsabteilung der Securitate erfundene Gerüchte und Verleumdungen in Umlauf zu bringen, sondern betätigte sich auch als Verfasserin geheimdienstlich ausgerichteter, literarischer Gutachten. Am 17. 9. 1977 charakterisierte sie beispielsweise die Erzählung von Gerhard Ortinau „Erscheinung am Rande" als „anti-sozialistisch" und „unveröffentlichbar im In- und im Ausland". (Vgl. ACNSAS, D 013381, vol. 7, Bl. 390 ff.) Zu einer ähnlichen Schlussfolgerung kommt auch Corneliu Nistor, Professor für Weltliteratur an der Temeswarer Universität, der zusammen mit zwei seiner Kollegen 1975 an einem Gutachten der von der Securitate inkriminierten Texte von William Totok mitgearbeitet hatte. (Ebenda.) 1995 beteuerte er in einem Gespräch, keine anderen Expertisen für die Repressionsorgane verfasst zu haben. Er gab jedoch zu, mitunter Gutachten für die politischen Gremien geschrieben zu haben, darunter eine Beurteilung der Doktorarbeit von Herbert Bockel. (Vgl. Constrângerea memoriei, S. 137-161.) 
Bockel, geb. 23.10. 1940 in Arad, Germanist, schrieb 1979 eine Dissertation über die Entwicklung des rumäniendeutschen Romans im 20. Jahrhundert. An der Temeswarer Universität hielt er Vorlesungen über die deutsche Literatur im 19. und 20. Jahrhundert sowie über die rumäniendeutsche Literatur. Bockel betreute u.a. auch die Diplomarbeiten von Richard Wagner, "Moderne Tendenzen in der rumäniendeutschen Lyrik der sechziger Jahre", 1975, und William Totok, "Die rumäniendeutsche Lyrik der siebziger Jahre", 1979. Bockel ist in den 1980-er Jahren in die Bundesrepublik ausgewandert.

[3] Lippet, Das Leben einer Akte, a.a.O., S. 54.

[4] Ebenda, S. 55.

[5] Bericht von „Sanda", vom 3.12. 1979, und Maßnahmen bezüglich der Beauftragung von „Luca" zur Überprüfung der Informationen, ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 204.
Die hier zitierte "Sanda" (verstorben 2012) ist nicht zu verwechseln mit einer anderen Mitarbeiterin, die den gleichen Decknamen "Sanda" trug und die u.a. in den Operativen Vorgängen von Herta Müller, "Cristina", Christa Balzer, "Cristina" und danach "Camelia", Richard Wagner, "Ziaristul", William Totok, "Interpretul" auftaucht und 1988 auch Auslandsaufträge in West-Berlin zu erledigen hatte. (Vgl. Mitteilung an die Hauptabteilung 1, vom 28 Januar 1989, unterzeichnet vom Chef der Temeswarer Securitate, Oberst Traian Sima und dem Chef der lokalen Unterabteilung 1/A, Oberstleutnant, Petru Pele - Akte von Christa Balzer, D.U.I. "Cristina" - ACNSAS, I 235544, Bl. 145-148.) Ihre Berichte aus West-Berlin hat „Sanda“ Hauptmann C. Zărie übergeben. (Vgl. ACNSAS, I 210845, vol. 4, Bl. 188-188v). 

[6] Vgl. die Anmerkungen zum „Voicu"-Bericht vom 11.2.1980, ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 207-207v.

[7] Vgl. Bericht von „Bona", vom 16.5. 1980, ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 214.

[8] Vgl. Bericht von „Dan", vom 13.4. 1984, ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 325-326.

[9] Vgl. Bericht von „Dan", vom 5.10. 1985, (ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 18-18v) und vom 13. 11.1985 (in den Anmerkungen wird der Vorschlag des damaligen lokalen Securitatechefs, Oberst Traian Sima angeführt, Emilie Bicskey in einem Operativen Vorgang zu bearbeiten (ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 22-22v). Ob für die 1984 mit dem  Adam-Müller-Guttenbrunn-Förderpreis ausgezeichnete Lyrikerin ein OV eingeleitet wurde, ist den bislang eingesehenen und zugänglichen Akten nicht zu entnehmen.  

[10] Vgl. Bericht von „Dan", vom 11.3. 1986, (ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 26-26v).

[11] Vgl. Bericht von „Dan", vom 23.4. 1986, (ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 48).

[12] Vgl. Bericht von „Dan", vom 5. 10. 1985, (ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 19).

[13] Vgl. Bericht von „Dan", vom 12.6.1986, (ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 53-53v).

[14] Vgl. Bericht von „Dan", vom 23.4. 1986, (ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 49-49v).

[15] Vgl. Bericht von „Voicu", vom 26.10. 1981, (ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 238-238v). Als effizientere Überwachungsmaßnahme von Krefeld wird auf die Notwendigkeit einer engeren Zusammenarbeit mit der Hauptabteilung 3 (Gegenspionage) verwiesen und die elektronische Verwanzung seiner Wohnung in Erwägung gezogen.  

***

[23. März 1984. "Dan" informiert die Securitate über ein Gespräch in der NBZ-Redaktion]

[23 martie 1984. „Dan" oferă Securităţii informaţii despre o discuţie avută la redacţia ziarului „Neue Banater Zeitung" din Timişoara]

***

[13 April 1984. Mit Hilfe von “Dan” sammelt die Securitate Beweise gegen die unter Beobachtung stehenden Autoren, jüngere Mitglieder des Adam-Müller-Guttenbrunn-Kreises anzustiften, sich subversiv zu betätigen]

[13 aprilie 1984. Cu ajutorul lui “Dan”, Securitatea adună dovezi pentru a demonstra că autorii urmăriţi din cenaclul Adam-Müller-Guttenbrunn practică un prozelitism subversiv]

[rînd vizibil parţial în materialul fotocopiat]: [1] NR. 29.084/1/A/P.N/006/13.IV.984

- Primeşte Lt. col. PĂDURARIU NICOLAE

- Informator: DAN

NOTĂ

Sursa informează că în urmă cu doi, trei ani, în timp ce eram elev la liceu, şi după un an de activitate de cenaclu “Adam Müller Guttenbrunn”, în una din zile prin luna iunie am mers la redacţia de la “Neue Banater Zeitung”, unde sursa s-a întîlnit cu HERTA MÜLLER, RICHARD WAGNER, HORST SAMSON, HELMUTH FRAUENDORFER, cu care ne-am deplasat la restaurantul “Palace” unde s-a servit vin. Nota de plată a fost achitată de către HORST SAMSON.

Discuţiile au început cu nişte referiri la unele poezii ale unui autor străin, care ar folosi aşa-zisul “substrat politic” în creaţiile lui. Toţi cei de faţă – menţionaţi sus – au fost foarte încîntaţi de acest poet “foarte valoros”. După aceea s-au făcut referiri şi la poetul Paul Célan, care trăia pe atunci la Paris.

HORST SAMSON a pus după aceea problema cum s-ar putea, într-un mod foarte subtil, dar totuşi clar de înţeles – “aşa printre rînduri” cum menţiona el, folosi acest substrat şi în poezia germană din România. S-a ajuns după discuţia la care şi-au dat toţi părerea în genul acesta, cam după vreo jumătate de oră, la concluzia, că viaţa omului ar trebui simbolizată prin natură, care la rîndul ei este în poezie simbolul frumosului, al purităţii. Factorii care îl distrug ar fi factori politici şi sociali, care acţionează din spate, spre a-l extermina, spre a-i răpi libertatea. Aceşti factori ar trebui simbolizaţi în poezie printr-o furtună, prin alţi factori extratereştri, adică independenţi de om.

13.04 1984 (ss) DAN

Observaţii

- Elementele semnalate sînt lucrate de noi pentru concepţie, poziţie şi scrieri ostile.

- Aceasta este probabil metoda prin care aceste elemente pregătesc tineri scriitori de limbă germană cum să procedeze pentru a redacta scrieri ostile şi tendenţioase orînduirii noastre. [2]

- Metodele indicate şi la care se fac referiri sînt folosite de mai mult timp de aceste elemente şi sînt reflectate în scrierile lor.

SARCINI: Informatorul a fost instruit cum să procedeze pentru a menţine legăturile cu aceste elemente.

(ss) Lt. col. Pădurariu Nicolae

[din: D.U.I. Richard Wagner, “Ziaristul”]

ACNSAS, I 184945, ff. 179-179v

_____________

[1] Notă manuscrisă.

[2] Menţiune manuscrisă pe margine în dreapta a unui ofiţer de securitate: “Se prezintă tov. col. Cristescu”

***

[13. April 1984. „Dan” informiert die Securitate über den Inhalt eines anonymen Briefes, der in der NBZ-Redaktion eingetroffen ist und in dem mehrere Literaturkreismitglieder beschimpft werden; die Geheimpolizei hat die Absicht, den Autor zu identifizieren, um ihn dann zu überzeugen, in ähnlichen Schreiben die „Tätigkeiten” der unter Beobachtung stehenden „Elemente” anzuprangern]

[13 aprilie 1984. „Dan” informează despre o scrisoare anonimă, sosită la ziarul „Neue Banater Zeitung” în care sunt atacaţi cu diferite invective şi ameninţări unii dintre cei care frecventau cenaclul „Adam Müller-Guttenbrunn”; Securitatea încearcă imediat să afle identitatea autorului anonim pentru a-l folosi în „demascarea activităţii” „elementelor” urmărite]

- Nr. 29084/ 1/A/P.N./005/13 IV-984

- Primeşte lt. col. PĂDURARIU NICOLAE

- Informator: DAN

NOTĂ [1]

Sursa informează că cam pe la sfîrşitul lunii octombrie şi începutul lunii noiembrie 1983, sursa a fost chemată, rugată, de HORST SAMSON, prin intermediul prietenei lui WILLIAM TOTOK - CHRISTINE BALZER, studentă în anul II la Facultatea de Filologie, să vină la redacţie, spre a discuta nişte poezii cu dînsul, poezii ce urmau să fie publicate. Ajungînd la redacţie, sursa a avut discuţii cu TOTOK WILLIAM şi HORST SAMSON care i-au prezentat o anonimă, adresată redacţiei şi scrisă cu litere de tipar cu cerneală pe o hîrtie dublă, format caiet şi în care se adresa cu ameninţări ptr. HORST SAMSON, WILLIAM TOTOK, EDUARD SCHNEIDER, JOHANN LIPPET, HERTA MÜLLER, RICHARD WAGNER şi NIKOLAUS BERWANGER, fiindcă poeziile pe care ei le publică în NBZ şi în alte publicaţii, n-ar fi poezii, ci curată bătaie de joc pentru cititori. Se făceau referiri: s-a pus întreabarea dacă bunicul lui TOTOK ar fi coborît şi el din copac precum TOTOK, din cauza înfăţişării lui şi dacă nu, dacă nu s-ar răsuci sărmanul bătrîn în mormînt, dacă l-ar vedea pe nepotul lui cum arată.

Despre HERTA MÜLLER se zicea că ar fi ajuns o ordinară, care nu-şi dă seama ce scrie şi care nu se mai poate arăta în satul ei natal, Niţchidorf, ptr. că oamenii ar da-o afară din sat cu cartofi putrezi.

S-a pus şi întrebarea dacă fiicei de doi ani a lui EDUARD SCHNEIDER, i-ar plăcea, dacă ar şti să citească, pornografiile aşternute pe hîrtie, de tatăl ei.

JOHANN LIPPET a fost atacat iarăşi ptr. înfăţişarea lui şi ptr. „idioţeniile” pe care le scrie.

Despre RICHARD WAGNER s-a spus – în direct – că ar fi un escroc şi un porc – şi că cercul de literatură n-ar fi avut vreodată un preşedinte mai prost ca el, care şi-ar bate joc de toţi şi chiar de propia lui persoană.

Se amintea şi de fiica lui Berwanger, dar nu reţin ce fel de referiri s-au făcut.

În finalul scrisorii se menţiona, că dacă scrisoarea nu va fi publicată în decursul a două săptămîni, atunci toţi aceştia, care au fost menţionaţi, îşi vor pierde slujba şi vor fi daţi afară într-un mod ruşinos. Dar primul care va fi „şutit” va fi BERWANGER, care admite ca să se publice astfel de „porcării”. Dealtfel se menţiona că cei care au scris această scrisoare sunt finanţaţi de străinătate, ptr. că şi acolo ar fi oameni cărora nu le plac lucrurile care se petrec. La sfîrşit erau vreo 3 sau 4 semnături, scrise în alfabet arab.

Scrisoarea anonimă era scrisă în limba germană.

13.04.1984 (ss) DAN

Observaţii

- Este cunoscut faptul că mai multe persoane din rîndul naţionalităţii germane îşi manifestă nemulţumirile faţă de conţinutul scrierilor lui BERWANGER NICOLAE şi al celorlalte persoane menţionate în notă, însă nu avem date cu privire la posibilul autor al anonimei şi nu avem cunoştinţă despre aceasta.

- Despre scrierile acestor persoane s-au făcut mai multe informări la organele P.C.R.

MĂSURI

Informativ vom lua măsuri de a identifica autorul pentru a fi folosit de noi în demascarea activităţii acestor elemente.

(ss) lt. col. Pădurariu

[din: D.U.I. William Totok, "Interpretul"]
ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 325-326

___________

[1] Notă manuscrisă.

***

[28. Mai 1984. „Dan“ informiert die Securitate über eine Begegnung mit Helmuth Frauendorfer]

[28 mai 1984. “Dan” oferă Securităţii detalii despre o întîlnire cu Helmuth Frauendorfer, denunţînd încercările acestuia de a-i explica cum ar trebui concepute texte literare]

- Nr. 29084/1/A/PN/008/28.V.984 [1] 

- Primeşte Lt. col. PĂDURARIU NICOLAE

- Informator: “DAN”

NOTĂ [2]

Cu privire la FRAUENDORFER HELMUTH, student la Facultatea de Filologie, sursa informează că în anul 1981, după o întîlnire avută cu el întîmplător la redacţia NBZ, acesta a invitat pe sursă la domiciliul său pentru a discuta, el cumpărînd şi doi litri de vin. La domiciliu, consumînd vin, s-au purtat discuţii în diferite privinţe: întîi s-au discutat unele poezii ale sursei, FRAUENDORFER sugerîndu-i un alt stil, mai “expresiv, angajat şi mai revoluţionar”, stil aşa-zis “subtil” pentru a releva unele “adevăruri sociale”, care ar fi ascunse şi suprimate de către regim. Apoi s-a discutat despre mentalitatea omului în general, care ar fi prea fricos şi laş ptr. a se revolta împotriva nedreptăţilor din toate punctele de vedere – care i se fac. Discuţiile au continuat cu relevarea lipsurilor sociale şi economice ale ţării noastre. Doar conducerea de partid şi de stat ar fi de vină la toate aceste neajunsuri, afirmîndu-se (FRAUENDORFER) că ar trebui să fie vreo zece, douăzeci de oameni într-adevăr “curajoşi” ca Paul Goma, care să le arate clar oamenilor mizeria în care trăiesc şi să le indice drumul de a scăpa de tot.

Dar din păcate poporul român este mult prea slab şi prea fricos.

De la FRAUENDORFER, la propunerea lui, am mers la “cel mai bun prieten” al său, HARALD ZIMMERMANN [3], student la Politehnică unde s-a consumat în continuare vin, cumpărat de ZIMMERMANN, şi în discuţii s-au făcut unele referiri la problemele de literatură, FRAUENDORFER situîndu-se pe acceaşi poziţie, cu care era de acord şi ZIMMERMANN, el avînd chiar unele lucrări personale, din care a citit, sursa nu-şi mai aminteşte conţinutul. ZIMMERMANN l-a întrebat pe FRAUENDORFER, dacă a ascultat ultimele emisiuni de la “Europa liberă”, întrebînd de o anume emisiune, pe care FRAUENDORFER nu o ascultase.

Despre ZIMMERMANN, sursa mai menţionează că este de loc din zona Braşovului, în acea perioadă locuia probabil în gazdă, într-o singură încăpere la demisol, pe “Porumbescu”, colţ cu prima stradă de la complexul “Cooperaţiei”, participa în acea perioadă la cenaclul literar GUTTENBRUNN; a publicat unele poezii în NBZ şi în FORUM Studenţesc şi poza lui a apărut în “Almanahul NBZ” ca membru al grupului de teatru THALIA, condus de FRAUENDORFER.

28.05.1984 (ss) DAN

Observaţii:

- FRAUENDORFER HELMUT este lucrat în D.U.I. de Mr. Adamescu pentru scrieri ostile.

- ZIMMERMAN este în atenţia Mr. Adamescu primit de la Lt. col. [indescifrabil].

Sarcini:

Informatorul a fost instruit cum să procedeze pentru a relua legăturile cu FRAUENDORFER cît şi cu alte persoane cu preocupări literare.

MĂSURI:

Mr. Adamescu va face propuneri pentru finalizarea cazului lui FRAUENDORFER. [4]

Termen: 25.VI.84.

(ss) Lt. col. Pădurariu Nicolae [5].

[din: D.U.I. Helmuth Frauendorfer, „Florin“]

ACNSAS, I 211348, f. 45 ş.u.

_________

[1]Notă manuscrisă.

[2] Menţiune manuscrisă pe margine în stînga deasupra notei, a unui ofiţer de securitate: “Analizaţi toate materialele ce le avem cu acest element, şi veniţi cu propuneri de finalizare. Nu trebuie lăsat să se manifeste. (ss) [indescifrabil] 09.06.1984”.

[3] „Dan” face aici o confuzie. Persoana la care se referă a fost, de fapt, Dietmar Zerwes. Acesta nu a scris poezii, a activat doar în echipa de teatru, amintită în notă.

[4] „Finalizarea” a culminat în august 1984 în convocarea şi interogarea lui Frauendorfer la Securitete, episod descris astfel în volumul Constrângerea memoriei, p. 111: Securiştii „au încercat să-l facă să declare că cei din anturajul său scriitoricesc ticluiesc texte duşmănoase ce sunt promovate deliberat în Cenaclul »Adam Müller Guttenbrunn«. Frauendorfer a refuzat să semneze astfel de declaraţii şi a fost bătut de maiorul Adamescu. A primit un avertisment scris. În plus, maiorul l-a ameninţat cu un proces în cazul unei »recidive«. Ca urmare, şapte scriitori timişoreni au protestat împotriva practicilor Securităţii şi a politicii represive faţă de minorităţi într-o scrisoare adresată primului secretar al Comitetului Judeţean de Partid Timiş, Cornel Pacoste, şi preşedintelui Uniunii Scriitorilor, Dumitru Radu Popescu”. Semnatarii scrisorii de protest au fost: Helmuth Frauendorfer, Herta Müller, William Totok, Richard Wagner, Johann Lippet, Horst Samson, Balthasar Waitz. Scrisoarea a fost expediată autorităţilor menţionate în septembrie 1984, puţin mai tîrziu a fost difuzată de Europa liberă. În documentele Securităţii scrisoarea este menţionată sub denumirea „memoriu colectiv” (cf. Raport către Direcţia 1, serviciul II, din 24.10 1984, redactat de lt.col. Pădurariu şi semnat de locţiitorul şef al Securităţii din Timişoara, col. Ion Cristescu şi şeful serviciului 1 local, col. Antonie Ianculescu, ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 338-340 şi Raportul către Direcţia 1, din 25.10 1984, semnat de locţiitorul şefului Securităţii, col. Cristescu, ibidem, ff. 341-342v).

[5] Sarcinile şi măsurile sunt scrise pe pagină în dreapta pe orizontal.

***

[20 februarie 1985. „Dan” liefert der Securitate verdrehte Informationen über die Solidarisierung mehrerer Autoren mit Helmuth Frauendorfer, der bei einem Verhör von Major Ioan Adamescu geschlagen wurde]

[20 februarie 1985. „Dan” furnizează Securităţii informaţii distorsionate privind solidarizarea mai multur autori cu Helmuth Frauendorfer, bătut de către maiorul Ioan Adamescu]

- NR. 29084/1/A/PN/0026/20 II 985[1]

- Primeşte Lt. col. PĂDURARIU NICOLAE

- Informator DAN

NOTĂ

Sursa informează că pe data de 23.01.1985 s-a dus la redacţia de la „Neue Banater Zeitung”, unde s-a întîlnit cu TOTOK WILLIAM. Acesta i-a spus că dacă doreşte să colaboreze cu ziarul NBZ la pagina de literatură, să i se adreseze lui SCHNEIDER EDUARD, deoarece el, TOTOK, a fost dat afară din postul său de redactor, deoarece el, SAMSON HORST, şi „prietenii noştri” (aceştia fiind alţi scriitori de naţionalitate germană)[2] s-au retras ca protest din Uniunea scriitorilor deoarece un scriitor de-al lor, FRAUENDORFER HELMUT, ar fi fost bătut pe nedrept şi cu totul nejustificat de către organele de securitate. El, TOTOK, şi-ar fi exprimat nemulţumirea printr-o scrisoare deschisă către Comitetul judeţean de partid. La această scrisoare şi-au pus semnătura şi SAMSON HORST, WAITZ BALTHASAR şi alţii. Din cauza acestei scrisori ar fi fost dat afară şi WAITZ. Sursa întrebîndu-l pe WAITZ dacă este adevărat, acesta a dat doar nedumerit din umeri, deoarece l-a văzut intrînd pe TOTOK; s-a sculat după aceea şi a lăsat sursa singură cu TOTOK.

Sursa l-a întrebat ce are el (TOTOK) împotriva ei, la care acesta i-a răspuns că ea (sursa) nu poate fi considerat artist, deoarece dacă vrei să fii un poet adevărat şi bun trebuie să scrii despre ceea ce e în jurul tău, deci despre viaţa socială, cu care el, TOTOK, nu poate fi în nici un caz de acord. Dar el este un marxist convins şi nu poate vedea cum marxismul este călcat în picioare şi înţeles greşit de către autorităţi aici în România. Ca exemplu a dat întîmplarea cu FRAUENDORFER, care ar fi fost bătut de organele de securitate în aşa hal, încît ar fi stat 4 (patru) zile la spital. TOTOK a pus în acest sens problema libertăţii şi gîndirii scriitorului şi a omului în general în România, spunînd că orice afirmaţie adevărată în legătură cu viaţa în ţara noastră, te pune în pericol faţă de organele de securitate.

TOTOK a spus că un poet este bun doar atunci cînd scrie despre realitatea socială – deci ca poet trebuie să fii categoric pentru sau împotriva regimului, iar prin faptul că ceea ce se întîmplă în societate în jurul lui, el nu poate fi de acord cu regimul actual.

(ss) DAN

Observaţii

- TOTOK WILIAM este lucrat în D.U.I. pentru scrieri şi poziţie ostile, aşa cum reiese şi din prezenta notă.

- Cele semnalate cu privire la memoriu şi la înlăturarea din redacţie a lui TOTOK sînt reale.

SARCINI

Să se găsească prilejul pentru a-l contacta pe TOTOK cu care ocazie să discute asupra serviciului său şi cu privire la activitatea literară din Timişoara în limba germană. Deasemeni să stabilească ce relaţii are în rîndul tineretului liceal sau universitar.

MĂSURI

- Vom stabili unde se va angaja TOTOK WILIAM pentru încadrarea informativă la locul de muncă.

- Deasemeni cu ocazia analizei D.U.I. vom stabili ce măsuri vor fi luate pentru a-l determina să renunţe la preocupările sale ostile.

(ss) Lt. col. Pădurariu Nicolae

[din: D.U.I. William Totok, „Interpretul”]

ACNSAS, I 210845, vol. 3, ff. 6-6v

___________________

[1] Notă manuscrisă.

[2] În paranteză sub rînd este menţionat: “cenaclu literar”.

***

[24 mai 1985. „Dan” interpretiert mehrere, ihm verdächtig erscheinende Gedichte und zeigt den Literaturkritiker Helmut Britz an, der den Gedichtband von William Totok, Freundliche Fremdheit rezensiert hatte]

[24 mai 1985. „Dan” interpretează mai multe poezii pe care le consideră suspecte şi-l denunţă pe criticul Helmut Britz care a recenzat volumul lui William Totok, Freundliche Fremdheit / Politeţe rezervată]

- NR. 29084/1/A/PN/0034/24.05.985[1]

- Primeşte Lt. col. PĂDURARIU N:

- Informator DAN

NOTĂ

Sursa informează că citind Nr. 3/1985 al revistei Neue Literatur, a dat de nişte versuri de-ale lui TOTOK WILLIAM, citate de Helmuth Britz în recenzia pe care acesta i-a făcut-o printre altele şi volumului lui TOTOK intitulat: „Înstrăinare amabilă” („Freundliche Fremdheit”), versuri prin care TOTOK critică starea morală a oamenilor, influenţată de ideologia partidului.

Acest lucru se subînţelege din versurile:

„(1) uşile comit acum trădare

(2) eroarea devine o glumă proastă

(3) păsările se prăbuşesc moarte pe de copaci

(4) perdeaua devine şi mai grea/ pînă

(5) la urmă totul va mai fi doar un vis

(6) şi noi admiratorii creduli” (pag. 75 din Neue Literatur)

Aceste versuri sunt din poezia intitulată “Aproape noapte. O poezie adevărată.” (“Fast Nacht. Ein wahres Gedicht”[2]).

Prin aceste versuri Totok vrea să spună că în ziua de azi omul nu mai este în siguranţă nicăieri (1), că tot ceea ce se întîmplă în ţară este eronat, este o eroare întreagă (2), totul, chiar şi animalele libere, simbolizate prin păsări, sînt distruse (3), că ideologia regimului (simbolizată prin perdea) este din ce în ce mai greu de suportat (4), că el speră că acestea toate se vor termina odată, devenind doar un vis pe care toţi îl vor uita (5) şi că “noi”, adică oamenii vor da cîndva crezare ideologiei – care aici se subînţelege că ar fi mincinoasă. (6).

În poezia din acelaşi volum, intitulată “Explicarea punctului de vedere” (“Standpunkterklärung”) Totok spune:

“şi te întreb încet... (1)

de ce totul este deodată atît de fără-de-consolare (2)

relaţiile s-au infiltrat în poezie (3)

ca nişte iluzii răcite.” (4)

“Relaţiile” sînt cele sociale, viaţa omului în general în ziua de astăzi; este o necesitate de a vorbi despre ele în poezie. (3). Totul este doar o iluzie (4), nimic nu mai are sens, deoarece în nimic din lumea asta în care trăim [cuvînt ilizibil] nu găsim consolarea. (2).

24.05.1985                (ss) DAN

Observaţii

- TOTOK WILIAM este lucrat în D.U.I. iar Britz Helmuth lucrează la „NEUE LITERATUR” în Bucureşti.

SARCINI

Cînd îl întîlneşte pe TOTOK să discute asupra preocupărilor sale prezente şi intenţiile pe care le are cu serviciul.

MĂSURI

Copii şi la DIR. I- a pentru Britz.

(ss) Lt. col. Pădurariu Nicolae

[din: D.U.I. William Totok, „Interpretul”]

ACNSAS, I 210845, vol. 3, ff. 12-12v

___________________

[1] Notă manuscrisă.

[2] “Dan“ nu înţelege sensul substantivului compus Fastnacht (carnaval). Din această traducere deficitară rezultă că titlul ar insemna: aproape (fast) noapte (Nacht). Poezia amintită a apărut în volumul Freundliche Fremdheit (Politeţe rezervată), Editura Facla, Timişoara, 1984, p. 23.

***

[September 1986. “Dan” über eine Begegnung mit Horst Samson]

[Septembrie 1986. “Dan” despre o întîlnire cu Horst Samson]

[rînd lipsă în materialul fotocopiat]

- Primeşte Lt. col. PĂDURARIU N[1]

- Informator: “DAN”

NOTĂ[2]

Sursa informează că în data de 31.08.1986 s-a întîlnit la Bacova cu SAMSON HORST; discuţia a durat doar vreo două minute. SAMSON a întrebat sursa de ce nu mai publică, la care sursa i-a răspuns: “poate chiar din aceleaşi motive ptr. care nu publicaţi nici dvs.”

SAMSON i-a cerut sursei să-i aducă nişte poezii că el ar fi tare curios să vadă evoluţia, deoarece el, SAMSON, ar fi acela, care “te-am promovat”.

(ss) DAN

Observaţii:

- HORST SAMSON este lucrat în D.U.I. de serviciul III.

SARCINI

Sursa a fost instruită să selecteze cîteva poezii şi să le prezinte lui HORST SAMSON şi în acest fel să stabileacă ce sfaturi îi dă şi ce atitudine adoptă.

Despre participarea la cenaclu a informatorului să-i spună că fiecare din ei (SAMSON, TOTOK, WAGNER, HERTA MÜLLER şi ceilalţi) s-au afirmat ca scriitori tot în acest cenaclu şi ca autor şi el nu poate proceda altfel întrucît ar risca să rămînă necunoscut dacă nu participă la creaţia literară.[3]

MĂSURI:

Copie la Serv. III.

(ss) Lt. col. Pădurariu Nicolae

[din: D.U.I. Horst Samson, “Sandu”]

ACNSAS, I 184942, vol. 2, f. 365

___________________

[1] Notă manuscrisă.

[2] Menţiune manuscrisă deasupra în stînga a unui ofiţer de securitate: “Lt. Popa”.

[3] Menţiune manuscrisă pe margine în stînga a unui ofiţer de securitate: “Da" (ss) Radu Tinu.

***

[16. Oktober 1986. “Dan” berichtet über die Haltung von Andrei Bodiu gegenüber einigen deutschen Schriftstellern aus Temeswar]

[16 octombrie 1986. “Dan” raportează despre atitudinea lui Andrei Bodiu faţă de cîţiva scriitori germani din Timişoara]

- NR. 29.084/1/A/P.N/0089/16.X.986[1]

- Primeşte Lt. col. Pădurariu Nicolae

- Informator: “DAN”

NOTĂ [2]

Sursa informează că în data de 21.09.1986 a stat de vorbă cu BODIU ANDREI, care la un moment dat a afirmat următoarele:

“Chiar dacă mă vor face membru de partid, niciodată n-am să fiu de acord cu ideologia lor. Eu nu pot să cred în ceea ce-mi este imposibil.” El, în poeziile sale, a spus, nu se referă direct la anumite aspecte negative, ci le împleteşte în versuri – dar, cu toate acestea, el n-ar scrie poezii antipolitice.

De asemenea el îi admiră foarte mult pe TOTOK, SAMSON, WAGNER, LIPPET şi HERTA MÜLLER şi îi respectă ptr. ceea ce au realizat ei, cînd activau în “Aktionsgruppe Banat”. El, BODIU, ar avea acasă la Braşov toate volumele lor, traduse în limba română.[3]

În data de 15.10.1986 sursa s-a aflat la “Flora” cu o colegă de-a lui BODIU; de la aceasta, sursa a aflat că prin mai sau iunie, a.c., BODIU, SEBESTEYN [4] şi P.M. [anonimizat] ar fi fost chemaţi la organele de securitate[5]; SEBESTEYN a povestit ziua următoare în gura mare că ar fi fost pus să interpreteze nişte poezii scrise de BODIU şi că el ar fi vorbit într-un limbaj atît de încărcat, încît “ăia la mintea lor n-au înţeles nimic.”

(ss) DAN

Observaţii:

- BODIU ANDREI este lucrat în D.U.I. de cpt. Vlădic Viorel.

SARCINI:

- Informatorul a fost instruit să stabilească în discuţie cu BODIU cum îşi valorifică lucrările literare care le elaborează, dacă a publicat ceva pînă în prezent, unde anume şi cum preconizează să se afirme ca scriitor.[6]

MĂSURI:

Copia notei se predă Cpt. Vlădic.

(ss) Lt. col. Pădurariu Nicolae

[din: D.U.I. Richard Wagner, “Ziaristul”]

ACNSAS, I 184945, ff. 359-359v

_______________

[1] Notă manuscrisă.

[2] Menţiune manuscrisă deasupra în stînga a unui ofiţer de securitate: “Am primit 1 copie (ss) lt. maj. D Jalea”.

[3] Menţiune manuscrisă pe margine în stînga a unui ofiţer de securitate: “Dar au fost traduse? (ss) Radu Tinu”.

[4] Cunoscut mai tîrziu sub numele: Carol Sebastian.

[5] Menţiune manuscrisă pe margine în stînga a unui ofiţer de securitate: “Cpt. Vlădic – identificare şi la mine (ss) Radu Tinu”.

[6] Menţiune manuscrisă pe margine în dreapta a unui ofiţer de securitate: “Da”.

***

[13. November 1986. “Dan” informiert die Securitate erneut über Bodiu]

[13 noiembrie 1986. “Dan” informează Securitatea încă o dată despre Bodiu]

- NR. 29.084/1/A/P.N/0096/13.XI.986[1]

- Primeşte Lt. col. Pădurariu N.

- Informator: “DAN”

NOTĂ

Sursa informează că a stat - cu o săptămînă în urmă – de vorbă cu BODIU ANDREI care a afirmat că s-ar fi întîlnit cu o zi înainte cu TOTOK WILLIAM. Acesta i-ar fi spus lui BODIU că el ar vrea să emigreze definitiv în R.F.G. – dar nu numai el doreşte să plece ci şi SAMSON HORST şi RICHARD WAGNER, ultimul avînd depuse formularele mari ptr. plecare.

BODIU a afirmat că el îi stimează şi îi apreciază foarte mult pe aceşti poeţi deoarece ei “sînt foarte buni, ptr. că văd adevărul aşa cum este” – şi din cauza asta ar avea probleme cu organele de securitate. El, BODIU ar avea toate volumele susnumiţilor traduse în limba română.[2]

De asemenea BODIU i-a arătat sursei un număr din 1982 al revistei “Forum studenţesc”, în care – pe o pagină întreagă – se vorbeşte despre TOTOK, SAMSON, LIPPET, WAGNER şi FRAUENDORFER, susnumiţii fiind reprezentaţi pe poze în susul paginii.

La afirmaţia sursei că susnumiţii TOTOK, WAGNER şi SAMSON nu vor avea succes cu poeziile lor, BODIU a susţinut că “de-abia acolo (în R.F.G.) vor fi şi ei apreciaţi după valoarea lor.”

13.11.1986                         (ss) DAN

Observaţii:

- BODIU ANDREI este lucrat în D.U.I. de cpt. Vlădic Viorel.

- TOTOK WILIAM, WAGNER RICHARD şi celelalte elemente sunt lucrate în dosare de urmărire informativă.

SARCINI:

În discuţie cu Bodiu să stabilească mai concret dacă întreţine relaţii cu elementele la care s-a referit, în ce mod şi loc, discuţiile pe care le poartă.

Să stabilească dacă BODIU redactează lucrări literare şi ce fel de lucrări.

MĂSURI:

Vom verifica prin mijloacele cunoscute dacă Bodiu apare ca legătură a lui TOTOK, WAGNER şi celelalte elemente.[3]

(ss) Lt. col. Pădurariu Nicolae

[din: D.U.I. Richard Wagner, “Ziaristul”]

ACNSAS, I 184945, ff. 363-363v

_________________

[1] Notă manuscrisă.

[2] Menţiune manuscrisă pe margine în stînga a unui ofiţer de securitate: “16.XI.86 Au apărut în română?” (ss) Radu Tinu.

[3] Menţiune manuscrisă pe margine în dreapta a unui ofiţer de securitate: “Da”.

***

[4. Dezember 1986. "Dan" denunziert seinen Kollegen Andrei Bodiu und erhält Instruktionen wie er als Agent Provocateur Richard Wagner und William Totok ausforschen soll]

[4 decembrie 1986. "Dan" îl denunţă pe Andrei Bodiu şi primeşte sarcina de a-i provoca pe Richard Wagner şi pe William Totok care erau de părere că o reluare a activităţii cenaclului literar Adam Müller-Guttenbrunn este rezultatul intervenţiei Securităţii]

- NR. 29.084/1/A/P.N/ [rînd parţial lipsă din materialul fotocopiat][1]

- Primeşte Lt. col. PĂDURARIU NICOLE

- Informator: “DAN”

NOTĂ

Sursa informează că a stat de vorbă cu BODIU ANDREI cu două săptămîni în urmă, care i-a spus că s-ar fi întîlnit cu TOTOK WILLIAM care a afirmat că peste cîteva luni va pleca definitiv din ţară, deoarece ar avea deja formularele mari depuse. În aceeaşi situaţie s-ar afla şi LIPPET JOHANN, SAMSON HORST, WAGNER RICHARD şi HERTA MÜLLER – ultimii doi numiţi vor părăsi ţară încă în anul acesta. TOTOK a recunoscut că ei toţi – cei susnumiţi- nu vor avea şanse de a se afirma ca poeţi în R.F.G. şi că le va fi destul de greu chiar să şi trăiască acolo, dar ei toţi “trebuie să plece pentru că a venit timpul.”

Susnumitul BODIU a afirmat în dimineaţa zilei referendumului următoarele: “Mă întreb oare cît timp ne vor mai prosti ăştia – nu s-au săturat nici ei de-atîta minciună?”. BODIU a mai susţinut că orice fel de meeting sau formă de vot ar fi doar “ca să-i scoată ochii la popor”, că “ăştia” – aici s-a referit la guvern – “tot fac ce vor ei.”

BODIU a criticat – tot cu două săptămîni în urmă – situaţia economică şi politică – “deplorabilă” după părerea lui a României, afirmînd că nici măcar dreptul de a gîndi nu-l mai are omul în zilele noastre.

04.12.1986                           (ss) DAN.

Observaţii:

- BODIU ANDREI este lucrat în D.U.I. la problema TINERET ÎNVĂŢĂMÎNT şi este una din legăturile lui TOTOK W.-

- TOTOK W., WAGNER şi celelalte elemente sînt lucrate în D.U.I. pe linie de NAŢIONALIŞTI – FASCIŞTI GERMANI.

SARCINI:

Informatorul a fost instruit ca sub pretextul că are nevoie de unele cărţi de literatură să ia legătura cu WAGNER R. şi TOTOK WILIAM, cunoscînd că aceştia sînt în curs de a-şi vinde din materialele pe care le deţin. Cu această ocazie să discute despre lucrările sale literare şi în acest fel să stabilească ce poziţii adoptă cei de mai sus, ce sfaturi îi dau pentru activitatea sa literară.

Dacă cei în cauză îi reproşează că desfăşoară activităţi în cadrul cenaclului, să le spună că altă modalitate de afirmare nu are şi că dealtfel şi ei tot la fel au procedat pînă au ajuns să se afirme.

MĂSURI:

- Extras pentru BODIU ANDREI la compartimentul tineret.[2]

- Dosarul de urmărire informativă privind pe WAGNER RICHARD este în curs de pregătire pentru a fi trimis pentru analiză la DIR. I-a.

(ss) Lt. col. Pădurariu Nicolae

[din: D.U.I. Richard Wagner, “Ziaristul”]

ACNSAS, I 184945, ff. 365-365v

________________________________________

[1] Notă manuscrisă.

[2] Menţiune manuscrisă pe margine în dreapta a unui ofiţer de Securitate unde este trecut aproape ilizibil şi numele altui ofiţer [probabil Galea?] – „cu d.u.i. la analiză. (ss) Radu Tinu.”

***