Sonntag, April 11, 2010

"Gruia" und "Voicu": Securitate-Entlohnung für Mitarbeit


"Gruia" und "Voicu"[1] erhielten Geld für ihre inoffizielle Securitatetätigkeit. Ihre Mitarbeit wurde von ihren Führungsoffizieren als operativ wertvoll eingeschätzt.

Den in den letzten Wochen gesichteten Aktenbeständen ist zu entnehmen, seit wann "Gruia" und "Voicu" mit der rumänischen Geheimpolizei zusammenarbeiteten, worüber sie berichteten und wie hoch die erhaltenen Geldsummen für die jeweiligen Informationen waren.
Eine am 15. Februar 2010 verfasste und danach an Redaktionen und Privatpersonen verschickte zehnseitige “Erklärung” von "Gruia" enthält eine ganze Reihe von Ungereimtheiten, vagen Angaben, Verdrehungen sowie unwahren Darstellungen und Behauptungen. Im krassen Widerspruch zu seinen Darlegungen stehen die Angaben in mehreren Archivdokumente.
In seiner „Erklärung“, die wenige Tage vor der Enthüllung seiner Securitatetätigkeit in der Allgemeinen Zeitung Mainz und danach im SWR[2] bekannt wurde, behauptet "Gruia", kein Mitglied des Kommunistischen Jugendverbandes (Uniunea Tineretului Comunist, UTC) gewesen zu sein. "In die UTC bin ich nicht eingetreten", heißt es da wörtlich. In mehreren Dokumenten jedoch wird eine VKJ-Mitgliedschaft ausdrücklich erwähnt[3]. In einem dieser Dokumente ist auch der Zeitpunkt seiner Anwerbung (1971) durch die Securitate vermerkt. Dazu schreibt er in seiner „Erklärung“:
"Es muss 1971 gewesen sein, als im Büro ein Mann auftauchte, der mich aufforderte mitzukommen, um mir dann in einem Büro des Betriebs jovial mitzuteilen, dass er von der Securitate sei, es aber keinen Grund zur Beunruhigung gebe, sondern nur ein paar offene Fragen bezüglich meiner Person zu klären wären, die sich auch auf mein Verhalten in der Zeit des Militärdienstes beziehen, weshalb ich mich zu einem bestimmten Termin im Gebäude der Securitate einzufinden habe."
Aus einer undatierten, aber wahrscheinlich aus dem Jahr 1971 stammenden "Mitteilung" eines seiner Führungsoffiziere, Nicolae Pădurariu, damals noch Major, geht hervor, dass die Anwerbung am 1. März 1970 stattgefunden haben soll und vom Chef des Kreisbüros der Hauptabteilung 1, Major Gheorghe Mărgineanu genehmigt worden war[4]. Es handelt sich vermutlich um einen Schreibfehler, denn in anderen Dokumenten wird ebenfalls das Jahr 1971 genannt.[5]
Die einzelnen Etappen der Anwerbung sind durch mehrere Akteneinträge belegt. Ebenfalls belegt ist auch die konkrete Tätigkeit von "Gruia", die von 1971 bis 1977 dauerte.
Ohne genauere Angaben über seine frühen Securitatekontakte und nachrichtendienstlichen Aufträge zu machen, schreibt "Gruia" in seiner „Erklärung“:
"Das gleiche Prozedere wiederholte sich in unregelmäßigen Abständen – soweit meine Erinnerung nicht trügt - noch dreimal".
Aus den bislang bekannten Akten ergeben sich allerdings 3 unterschiedliche Formen oder Etappen seiner inoffiziellen Tätigkeit für die rumänische Geheimpolizei:

1) In seiner Eigenschaft als Fremdenführer am Schwarzen Meer, wo er seine Berichte an Securitatehauptmann Eduard Sebestyen[6] weitergab[7].
2) Nach einem gescheiterten Fluchtversuch aus Rumänien und seiner Verurteilung im Herbst 1974 schickten der damalige Chef der Temeswarer Securitate Oberst Rusalin Terziu und der Leiter der lokalen Unterabteilung 1, Oberstleutnant Gheorghe Mărgineanu an den für das Gefängnis Gherla zuständigen Securitateoffizier die schriftliche Empfehlung, "Gruia" als "erprobten Informanten während der Haftzeit" zur Überwachung seiner Mitgefangenen einzusetzen. "Gruia", heißt es wörtlich in dem am 30. April 1975 abgeschickten Schreiben, "este un informator cu experienţă în munca informativă şi considerăm că poate fi folosit de Dv. în perioada detenţiei". [8]
3) In der erwähnten „Erklärung“ gibt "Gruia" zu verstehen, dass seine "Kooperation" erst Ende 1973 richtig einsetzte:
"Ende 1973 (wenn ich das richtig erinnere) wurde ich zur Securitate bestellt zur Klärung einiger Unregelmäßigkeiten. Mir wurde eröffnet, dass ich mir widerrechtlich ein Studium erschleiche und eine Exmatrikulation vor Abschluss des Studiums bevorstehe, wenn ich mich nicht bereit erkläre, gelegentlich mit den „Staatssicherheitsorganen“ zu kooperieren.Mir wurde ein Text diktiert, mit dem ich die Kooperation bestätigt und anschließend unterzeichnet habe. Gleichzeitig wurde mir der Deckname GRUIA nahe gelegt in Anspielung an meine Handballer-Vergangenheit."
Tatsache ist, und dies belegen zahlreiche handschriftliche Dokumente, die von "Gruia" selber stammen, sowie Mitteilungen, Berichte, Analysen und Pläne mehrerer Securitateoffiziere, deren Namen er in seiner "Erklärung" verschweigt, dass er von 1971 bis im Herbst 1974 regelmäßig operativ wertvolle Berichte abgeliefert hat. Darin geht es nicht nur um Ausländer, sondern auch um seine holländische Freundin, die er heiraten wollte und für die sich der Geheimdienst interessierte, weil sie angeblich in einem NATO-Büro arbeitete.[9]
Im operativen Vorgang „Interpretul“ taucht "Gruia" (Kennziffer 21146) zum ersten Mal am 20. Juli 1974 mit einem Bericht über die Aktionsgruppe auf.[10]
Der Geheimdienst charakterisiert ihn in einem Ende 1972 verfassten Personalbogen als einen vertrauensvollen Mitarbeiter, der "eigene Initiativen" entwickelt und die ihm zugewiesenen "Aufgaben" löst.[11] Aufgrund seiner nachrichtendienstlichen Fähigkeiten sollte er in der Geheimoperation "Tera" als Agent eingesetzt werden.
Die Ziele dieser Operation sind nicht bekannt. Es handelte sich vermutlich um komplexe Überwachungsmaßnahmen von Ausländern. Es ist auch nicht bekannt, ob zwischen dieser Operation und der in den 1970er Jahren angelaufenen Operation "Peregrinii" ein Zusammenhang besteht.[12]
1974-75 hat es dann in der inoffiziellen Zusammenarbeit tatsächlich einen Riss gegeben, was im Zusammenhang mit seiner Verurteilung wegen des gescheiterten Fluchtversuchs zu sehen ist und was aus einer Anmerkung (vom 14. August 1976) von Oberstleutnant Nicolae Pădurariu hervorgeht. Darin heißt es in einem Nebensatz und ohne weitere Erklärungen, man habe 1975 auf die Mitarbeit von "Gruia" verzichtet ("abandonat în 1975").[13]
Am 16. Oktober 1975 taucht “Gruia” im OV “Interpretul” wieder mit einem Bericht auf, diesmal aber unter einer neuen Kennziffer - 3665[14]. Ein weiterer Bericht von ihm ist im OV “Titan” enthalten und wurde bereits am 15. August 1976 verfasst und an Pădurariu übergeben, nachdem er am 13. August 1976 von Hauptmann Constantin Chişu, dem Verbindungsoffizier aus der Bukarester Hauptabtabteilung 1, instruiert wurde.[15]
In seiner „Erklärung“ beschreibt „Gruia“ diese Etappe folgendermaßen:
"Es muss September 1975 gewesen sein, als ich erneut vorgeladen wurde. (...) Ab Oktober 1975 bis etwa Mitte 1976 wurde ich in unregelmäßigen Abständen vornehmlich auf die beiden Autoren Ortinau und Totok fixiert. Zwar bin ich diesen »Aufträgen« widerwillig nachgekommen aus »Bewährungsnot«, habe jedoch in den Berichten häufig von den eigentlichen Ermittlungszielen abzulenken und »detailliert« »Unpolitisches« einzubauen versucht, um zum einen Genauigkeit zu demonstrieren, zum anderen behauptend, bestimmte Gespräche nicht mitbekommen zu haben."
Die abgelieferten Berichte, die insbesondere in den OV „Interpretul“ und „Titan“ enthalten sind, stehen im Widerspruch zu dieser Behauptung. Ebenso die Anfechtung der Authentizität des Berichtes vom 12. Oktober 1974, in dem er die Texte einzelner Mitglieder der Aktionsgruppe Banat interpretiert, die in der Zeitschrift Neue Literatur, Nr. 4, 1974, erschienen sind. Dieser Bericht, von dem er sagt, er habe ihn Mitte Oktober 1974, ca. eine Woche vor seiner Flucht abgeliefert, „stammt in dieser Form definitiv nicht von mir“.[16]
„Gruia“ präzisiert in seiner "Erklärung" auch, dass er nach seiner Entlassung aus der Haft, auf Bewährung, im Juli 1975, vom Roten Kreuz finanziell unterstützt wurde:
"Monatlich [erhielt ich] einen Valuta-Scheck, mit dem ich Waren aus dem sog. Intershop kaufen durfte, die ich dann auf dem Schwarzmarkt umsetzte, um mein Leben zu sichern."
Dass er für seine Dienste von der Securitate auch Geld erhielt, verschweigt „Gruia“.[17]
Eine an purem Zynismus grenzende Aussage enthält ein weiterer Abschnitt dieser "Erklärung", in dem „Gruia“ sich zum Opfer einer Observierung stilisiert, wobei er jedoch verschweigt, dass er für diese am 9. März 1977 stattgefundene Aktion vorher genauste Instruktionen erhielt, die er durchzuführen und an die er sich strikt gehalten hatte:
"Mir war in diesem Moment klar, dass man MICH überprüfen wollte, ob ich überhaupt Totok besuche bzw. was ich mit ihm unternehme. Mein Bericht, zumindest was die Beschattungsaktion angeht, musste also sehr genau sein."[18]
Bezeichnend für die irreführende Beschreibung der Vorgänge aus den 1970-er Jahren ist auch dieser Abschnitt aus der „Erklärung“ von „Gruia“, in dem er sein Verhältnis zu den Autoren der Aktionsgruppe als eine politischen Ungleichartigkeit darstellt:
„Mein Problem mit den Autoren der »Aktionsgruppe Banat« war weniger ein literarisches als vielmehr ein politisches: ihr Versuch, dem Kommunismus neues Leben einzuhauchen. (Nicht von ungefähr waren einige Mitglieder der Gruppe bis zuletzt Mitglied der Kommunistischen Partei, Preisträger und Stipendiaten der kulturellen »Ableger« dieser Partei und nie mit Veröffentlichungsverbot behelligt). Sie haben, ohne es zu wollen, jenem SYSTEM gedient, dass die brutale Existenz der Securitate sicherte.“
Von sich selber behauptet „Gruia“, er habe nach seiner Ausreise 1977 in der Bundesrepublik Deutschland öffentlich erklärt, gezwungen worden zu sein, für die Securitate Protokolle zu schreiben.
„Dies habe ich bei späteren Gelegenheiten auch vor Journalisten und Autoren wiederholt, und auch bei diversen öffentlichen Lesungen, nur schien das die Öffentlichkeit damals nicht sonderlich zu interessieren.“
In dem vom SWR ausgestrahlten Beitrag widerspricht der Mainzer Bildhauer Michael Wolff dieser Behauptung und charakterisiert „Gruia“ als Mann mit zwei Gesichtern: "Diese Zwiespältigkeit war ein Charakterzug, der ihn immer begleitet hat.”[19]
William Totok


__________________
[1] Siehe dazu den Bericht von Pădurariu, vom 21.12.1985, ACNSAS, I 251877, Bl. 100-103. Originaltext: http://halbjahresschrift.blogspot.com/2010/04/gruia-und-voicu-securitate-entlohnung_11.html.
[2] Vgl. u.a. Helena Sender-Petry, "Ich habe nie ein Geheimnis daraus gemacht". Der Lehrer und Schriftsteller Peter Grosz bekennt, IM Gruia gewesen zu sein, in: Allgemeine Zeitung Mainz, 20.02.2010, S. 3; Achim Reinhardt, "Peter Grosz im Feuer der Kritik", LandesArt, SWR, 27.2. 2010, http://www.swr.de/landesart/-/id=100902/did=6067316/pv=video/nid=100902/1ahg173/index.html. Siehe auch die Presseankündigung zur TV-Sendung, „Die zwei Gesichter des Peter Grosz“, SWR, 27.2.2010.
[3] Z. B in einem im Jahr 1972 verfassten Personalbogen - Fişă personală - vgl. ACNSAS, R 303393, Bl. 38.
[4] Vgl. ACNSAS, R 303393, Bl. 55
[5] Vgl. „Raport cu propuneri pentru scoaterea din reţeaua informativă a numitului Grosz Petru“, 15. 8. 1975, (ss) lt.col. N. Pădurariu, ACNSAS, R 303393, Bl. 77-77v.
[6] Vgl. z.B. seinen Bericht Nr. 90,.vom 6. 7. 1974, den er Sebestyen übergab, und in dem er über die Bundesbürgerin, MP informierte, die er 1977 heiratete, (ACNSAS, R 303393, Bl. 7). Ebenfalls über MP informierte er seinen Temeswarer Führungsoffizier Pădurariu in seinen Bericht Nr. 79 am 16.3. 1974, (ACNSAS, R 303393, Bl. 12).
[7] Vgl. Nota de analiză - Analyse-Mitteilung - von Pădurariu, vom 15.11. 1974, ACNSAS, R 303393, Bl. 2-3.
[8] Vgl. Către Penitenciarul Gherla, 30.4.1975, ACNSAS, R 303393, Bl. 4.
[9] Siehe: Fişa personală a informatorului "GRUIA" din Timişoara - Personalbogen - , ACNSAS, R 303393, Bl. 38-39v.
[10] Vgl. ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 11-11v.
[11] "Manifestă încredere şi ataşament faţă de organele noastre, are iniţiativă şi se preocupă de rezolvarea sarcinilor care i se trasează." - Vgl. Fişa personală a informatorului "GRUIA" din Timişoara - Personalbogen -, ACNSAS, R 303393, Bl. 38-39v.
[12] Vgl. „Raport privind verificările întreprinse în legătură cu acţiunea »Peregrinii«“, adjunct al ministrului, Romus Dima, 30.11.1978, in: Ion Mihai Pacepa în dosarele Securităţii. 1978-1980, a.a.O., S. 311-320. Im Zusammenhang mit der Operation „Peregrinii“ stehen jene Maßnahmen, die mit der Beschaffung von Devisen von den auswanderunsgwilligen Deutschen (wahrscheinlich auch Juden) zu tun hatten bzw. mit den Kopfgeldern, die auf konspirative Weise von den bundesdeutschen Behörden an den rumänischen Staat gezahlt wurden.
[13] Vgl. ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 107-108.
[14] ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 61-63.
[15] ACNSAS, I 233471, vol. 1, Bl 71-72.
[16] Aufgrund der Interpretation des Gedichtes „k und k epochenbilder“ wurde kurz darauf der Operative Vorgang „Interpretul eröffnet“. Der besagte Abschnitt lautet in der Originalfassung folgendermaßen: „Un alt membru al grupului WILLIAM TOTOK, pretinde a colaja pasaje ale vocabularului de pe vremea armatei austro-ungare, folosind de fapt o colajare tendenţioasă, cu nuanţe iredentiste, cînd spun o interpretare în contextul celorlalte poezii »paravan« a sursei, că din cauza călătoriilor în Rusia, ne aflăm în centrul Daciei lui TRAIAN.” (Vgl. ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 21-22; siehe dazu auch: "Die Securitate eröffnet einen operativen Vorgang", http://halbjahresschrift.blogspot.com/2009/09/die-securitate-eroffnet-einen.html).
[17] Mehrere Quittungen und eine Liste der Zuwendungen enthält die Akte „Gruia“ (ACNSAS, R 303393, Bl. 66, 75, 76.). Siehe auch die Faksimile: http://halbjahresschrift.blogspot.com/2009/09/observierung-durch-die-securitate.html.
[18] Siehe dazu den Bericht von „Gruia“ bzw. das von der Securite angefertigte Observierungsprotokoll, „Doppelte Beschattung durch die Securitate und durch »Gruia«“, http://halbjahresschrift.blogspot.com/2009/09/observierung-durch-die-securitate.html. (Vgl. ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 145-148v und ebenda, vol. 4, ff. 104-105v.)
[19] SWR, 26.2.2010, http://www.presseportal.de/pm/7169/1568675/swr_suedwestrundfunk.
*
Hier auch weitere Dokumente zu "Voicu".
***

[1972, nedatat, sfîrşitul anului. Fişa personală a lui "Gruia", apreciat de către Securitate care intenţionează a-l folosi în operaţiunea de supraveghere informativ-operativă a străinilor,"TERA" ]

CONSILIUL SECURITĂŢII STATULUI[1]
INSPECTORATUL DE SECURITATE AL JUDEŢULUI
-TIMIŞ -
                                                                                - STRICT SECRET –
                                             Expl. nr. 1

FIŞA PERSONALĂ
a informatorului "GRUIA" din Timişoara.-

Informatorul "GRUIA" este în etate de 25 de ani, de naţionalitate germană, membru U.T.C., lucrează ca funcţionar în Timişoara şi în acelaşi timp urmează, la seral, anul III al Facultăţii de filologie, secţia germană.
Este în curs de căsătorie şi are în ţară părinţii şi un frate.
Informatorul a fost recrutat în anul 1971 în urma închiderii mapei de lucru prin care a fost lucrat informativ, pentru faptul că întreţinea relaţii cu unele persoane din străinătate şi în perioada 1967-1968 şi-a manifestat intenţia de a crea un club de muzică uşoară, ca filială a unui club din Elveţia, condus de un oarecare KP[2] cu care s-a aflat în relaţii prin corespondenţă.
Cu ocazia recrutării, informatorul a avut o poziţie sinceră, dînd relaţii despre legăturile sale din străinătate şi despre preocupările pe care le-a avut în legătură cu crearea aşa zisului club de muzică uşoară.
A acceptat că colaboreze cu organele noastre şi pînă în prezent a furnizat mai multe materiale de interes operativ, materiale care s-au dovedit a fi reale.
Manifestă încredere şi ataşament faţă de organele noastre, are iniţiativă şi se preocupă de rezolvarea sarcinilor care i se trasează.
Este o persoană inteligentă şi cu influenţă în rîndul colegilor de serviciu şi de facultate. Are unele preocupări cu caracter literar şi îl pasionează ziaristica şi muzica.
Informatorul are în R.F. a Germaniei o mătuşă, pensionară şi care în ultimii ani a fost în vizită în ţara noastră.

Relaţii în străinătate:

1. KP cu domiciliul în Zürich-Elveţia, conducătorul unui club de muzică uşoară, cu care a purtat[3] corespondenţă şi de la care a primit reviste, discuri şi benzi de magnetofon cu înregistrări de muzică uşoară.

2. MS, originar din S.U.A. şi stabilit la Londra, unde a urmat Facultatea de psihologie şi pe care l-a cunoscut în Timişoara în anul 1966, dată de la care a purtat corespondenţă pînă în anul 1969.

3. MD din Hamburg – R.F. a Germaniei, unde lucrează ca inspector poştal, pe care l-a cunoscut în Timişoara[4] şi de atunci au rămas în relaţii prin corespondenţă.

4. FA cetăţean vest-german din oraşul Schrabach (sic!), pe care l-a cunoscut prin intermediul rudelor sale.[5] În prezent este căsătorit cu o cetăţeancă din R.P. Ungară şi care era în aşteptare de a primi aprobare de a părăsi Ungaria.

Dat fiind calităţile informatorului, poziţia sa faţă de muncă şi faţă de organele de securitate şi avînd în vedere unele relaţii pe care le are în străinătate, cît şi posibilitatea de a-şi crea noi relaţii, apreciem că se impune necesitatea de a fi luat în atenţie în vederea folosirii sale în viitor pe linie de "TERA".
În acest scop să întreprindem măsuri de verificarea sa temeinică asupra sincerităţii şi garanţiei pe care o prezintă şi în acelaşi timp dirijat pentru a-şi lărgi cercul de relaţii atît în ţară, cît şi în străinătate.-
Analiza măsurilor întreprinse şi a rezultatelor obţinute în pregătirea şi verificarea informatorului se va efectua trimestrial.-

Apreciez că este prematură cuprinderea sursei GRUIA în acţiunea TERA.
Să se continue activizarea lui cu sarcini precise şi controlabile, precum şi cu verificările necesare, urmînd să rediscutăm cazul în ianuarie 1973.[6]
(ss) [indescifrabil]

NOTĂ[7]
din
27.XII.972
Informatorul "GRUIA" este în vîrstă de 26 de ani şi urmează facultatea de filologie – secţia germană-serală din Timişoara.
În prezent se află în relaţie cu cetăţeanca olandeză EDB care este funcţionară la o firmă denumită E E G de NATO unde mai lucrează în acelaşi birou şi 5 ingineri, birou cunoscut a fi al francezilor.
Informatorul intenţionează să se căsătorească cu această persoană şi să se stabilească în străinătate, respectiv în Olanda şi apoi în R.F. a Germaniei.
Avînd în vedere cele de mai sus, informatorul prezintă interes pentru scoaterea definitivă din ţară în care sens necesită a fi verificat şi pregătit.
(ss) N. Pădurariu.

26.XII.972[8]
Să-l verificăm bine, să-l apropiem şi apoi să apreciem oportunitatea în raport de calităţi.
(ss) [indescifrabil]
ACNSAS, R 303393,  ff. 38-39v


[1] Notă dactilografiată.
[2] Numele tuturor persoanelor menţionate în acest material au fost trecute ulterior de mînă. Numele au fost anonimizate şi înlocuite cu iniţiale.
[3] Menţiune manuscrisă pe margine în stînga a unui ofiţer de securitate: "De ce nu a continuat?"
[4] Menţiune manuscrisă pe margine în stînga a unui ofiţer de securitate: "Cînd?"
[5] Menţiune manuscrisă pe margine în stînga a unui ofiţer de securitate: "Cînd? Unde?"
[6] Menţiune scrisă de mînă, cu un creion roşu, de către un ofiţer de securitate, probabil un superior al lui Pădurariu.
[7] Notă manuscrisă a Lt. col. de securitate N. Pădurariu.
[8] Notă manuscrisă a unui ofiţer de securitate.

***
[21 decembrie 1985. Raport către Direcţia I cuprinzînd date despre Franz Thomas Schleich, alias „Voicu", emigrat în martie 1983 în Germania]

INSPECTORATUL JUDEŢEAN TIMIŞ
                                           STRICT SECRET[1]
AL MINISTERULUI DE INTERNE                                                         
Ex. nr. 2
- SERVICIUL I/A -
Nr. I/A/P.N./0034881/ 21.XII 985

Către,
MINISTERUL DE INTERNE
- DIRECŢIA I-a -
BUCUREŞTI
- SERVICIUL II -

La ordinul Dv. telefonic cu privire la SCHLEICH FRANZ TOMA[2] (sic!) raportăm următoarele:
SCHLEICH FRANZ TOMA[3] este născut la 01.01.1948 în TOMNATIC, judeţul TIMIŞ, fiul lui FRANZ şi ELISABETA de naţionalitate germană, cetăţenie română, absolvent al Facultăţii de filologie, a avut ultimul domiciliu în TIMIŞOARA, Str. CALEA TORONTALULUI, Nr. 12 ap. 25 iar din martie 1983 stabilit în R.F. GERMANIA pe bază de paşaport împreună cu soţia H şi fiul GB născut la 06.02.1980.-
Anterior a mai fost căsătorit cu TH absolventă a Facultăţii de filologie, în prezent cu serviciul la ANTICARIAT TIMIŞOARA şi cu care mai are un copil rămas în întreţinerea acesteia.-
Rude în ţară are pe:
- SCHLEICH FRANZ tată, în vîrstă de 64 de ani, de profesie agricultor, în prezent pensionar, fost militar în armata germană, domiciliat în TOMNATIC Nr. 666.-
- SCHLEICH ELISABETA mamă, în vîrstă de 61 de ani, casnică, cu acelaşi domiciliu.-
- SM socru, în vîrstă de 64 de ani, domiciliat în JIMBOLIA Str. Tudor Vladimirescu Nr. 62.-
- SK soacră, casnică, domiciliată în JIMBOLIA.-
Toţi cei de mai sus au intenţii de plecare definitivă din ţară.-
În perioada facultăţii SCHLEICH FRANCISC T. a fost recrutat şi folosit ca informator pe linia problemei "TINERET-ÎNVĂŢĂMÎNT" furnizînd informaţii de interes operativ, însă în 1971, după terminarea facultăţii şi încadrarea în producţie ca tehnoredactor şi apoi redactor principal la redacţia ziarului de limbă germană "NEUE BANATER ZEITUNG" din TIMIŞOARA, este primit membru P.C.R., motiv pentru care a fost abandonat din reţea.-
Din 1975 şi pînă în 1981 a fost folosit ca sursă cu aprobarea organelor P.C.R. pe linia problemei "NAŢIONALIŞTI FASCIŞTI GERMANI" de către Lt. Col. PĂDURARIU NICULAE pînă în 1981 cînd solicitînd plecarea definitivă din ţară a fost exclus din P.C.R. şi scos din serviciu.-
După această dată SCHLEICH FR. TOMA a rămas în contact neorganizat cu Lt. col PĂDURARIU NICULAE pînă în martie 1983 cînd a plecat definitiv din ţară.-
În calitate de sursă cît şi în perioada contactului neorganizat cu organele noastre a furnizat un volum mare de informaţii atît asupra unor cetăţeni români cît şi străini, materiale de certă valoare operativă care au constituit temeiul luării mai multor măsuri preventive.-
Menţionăm printre altele identificarea unui manuscris de 80 de pagini cu conţinut profund duşmănos aparţinînd lui TOTOK WILLIAM, care a fost apoi fotocopiat şi tradus integral de SCHLEICH FR. TOMA, şi ulterior prin măsuri combinative în care a fost implicat direct SCHLEICH FR. TOMA, s-a intrat în posesia manuscrisului printr-o percheziţie legendată, material folosit în demascarea activităţii lui TOTOK WILLIAM şi a unor legături ostile ale sale.-
Tot SCHLEICH FR. TOMA a identificat şi ne-a semnalat despre mai multe lucrări aşa zis literare şi alte scrieri cu conţinut tendenţios şi ostil redactate de BERWANGER NICOLAE, TOTOK WILLIAM, WAGNER RICHARD, LIPPET IOAN, FRAUENDORFER HELMUTH, SAMSON HORST şi MÜLLER HERTA, BETTINA GROSS elemente cu concepţii duşmănoase aflate în atenţia organelor noastre cît şi date asupra altor multor persoane care au avut poziţii ostile orînduirii noastre.-
Toate informaţiile, inclusiv traduceri şi interpretări ale lucrărilor literare cu conţinut ostil sau interpretativ, au fost semnalate organelor noastre în scris sub formă de "NOTE" şi semnate cu numele conspirativ de "VOICU".-
Pentru aportul adus în obţinerea de informaţii a fost recompensat în bani, respectiv 300 lei în 1976, 800 lei în iunie 1982 şi 500 de lei în noiembrie 1982 dînd chitanţe scrise personal cu menţiunea "Am primit suma de ______ de la organele M.I. sau de securitate."-
Înaintea plecării din ţară a fost prelucrat atrăgîndu-i-se atenţia să nu desconspire legăturile avute cu organele de securitate şi să nu ducă vreo activitate potrivnică ROMÂNIEI.-
Pînă la plecarea din ţară, îndeosebi pînă în 1981 SCHLEICH FR. TOMA a avut preocupări literare publicînd mai multe volume de poezii fiind primit ca membru stagiar în Uniunea Scriitorilor din R.S. ROMÂNIA.-
A avut mai multe relaţii şi cunoştinţe în rîndul scriitorilor, publiciştilor, editorilor şi cu alte persoane din străinătate, îndeosebi din R.F. GERMANIA şi a publicat în străinătate înainte de emigrare unele lucrări literare, îndeosebi poezii.-
Întrucît după plecarea din ţară SCHLEICH FR. TOMA a publicat un articol cu unele referiri generale tendenţioase la situaţia social-economică din ţara noastră, fiind semnalat avînd relaţii în mediul emigraţiei germane şi cu unele elemente din TIMIŞOARA cunoscute cu poziţii ostile, la data de 4.03.1985 a fost luat în lucru cu prioritate în evidenţa dosarului de problemă.-
În 1985 SCHLEICH FR. TOMA a publicat în ziarul vest-german "MANNHEIMER MORGEN" un amplu articol intitulat "VIAŢA ŞI PROBLEMELE GERMANILOR DIN BANAT" cu un conţinut calomniator şi denigrator cu privire la populaţia de naţionalitate germană din BANAT şi a scriitorilor de limbă germană referindu-se şi la aşa zisele persecuţii la care ar fi supuşi aceştia şi îndeosebi cei despre care el a furnizat informaţii că adoptă poziţii duşmănoase statului nostru.-
Astfel de susţineri face şi într-o scrisoare trimisă în decembrie a.c. directorului "CASEI DE CULTURĂ" a R.F. GERMANIA din BUCUREŞTI, aşa cum reiese din materialul trimis în 5 decembrie a.c. de Unitatea Specială "S" BUCUREŞTI.-
Într-o scrisoare trimisă părinţilor în noiembrie a.c. SCHLEICH FR. TOMA afirmă printre altele: "Diferite stări de lucruri nu-mi permit să vin acum în ROMÂNIA deoarece diverse articole au făcut multă vîlvă. Trebuie să mai treacă puţin timp. Dacă totul merge bine voi pleca cu avionul pentru un reportaj de Crăciun în Delta Dunării şi atunci vin şi la TIMIŞOARA. Dar pentru aceasta sînt necesare mai întîi discuţii cu BUCUREŞTIUL".-
Avînd în vedere cele de mai sus, preconizăm ca în cazul lui SCHLEICH FR. TOMA să întreprindem următoarele măsuri:

1.- În cazul cînd va sosi în ţara noastră conform comunicării făcute părinţilor, să fie cercetat şi ţinînd cont de datele existente asupra sa atît înainte de plecarea din ţară cît şi după această dată, să clarificăm motivele pentru care s-a dedat la acţiuni ostile şi poziţia lui de viitor.-
2.- Dacă va adopta o atitudine necorespunzătoare, se va proceda la avertizarea sa, ridicarea dreptului de şedere în ţară şi declararea ca indezirabil.-
Apoi, pe baza unui plan împreună cu Serviciul "D" să stabilim măsuri de compromitere în extern şi în mediul relaţiilor din ţara noastră.-
3.- În situaţia că nu va sosi în ţara noastră şi se menţine pe poziţie ostilă, vom acţiona în direcţia compromiterii sale.-

ŞEFUL SECURITĂŢII
Colonel,                                                     ŞEFUL SERVICIULUI I/A
(ss) CRISTESCU ION                               Colonel,
                                                                    (ss) IANCULESCU ANTONIE


R.P.N.
D.M.G.
RD. 1137/21.12.1985
Scrisă în 2 ex.
ACNSAS, I 251877, ff. 100-103


[1] Notă dactilografiată.
[2] Numele tuturor persoanelor menţionate în acest material au fost trecute ulterior de mînă.
[3] Corect: Thomas.

***

[15 martie 1986. Raport despre contactarea telefonică de către „Voicu" a lt.col. Nicolae Pădurariu, ofiţerul său de legătură înainte de plecarea definitivă în R.F. Germania, în martie 1983 ]

INSPECTORATUL JUDEŢEAN[1]
AL MINISTERULUI DE INTERNE
SERV. I/A
Lt. col. PĂDURARIU NICOLAE

RAPORT
din 15 martie 1986

Raportez:
În ziua de 14 martie 1986 în jurul orelor 16,30 am fost solicitat la telefonul de la domiciliu – 36145 – de către cetăţeanul vest-german SCHLEICH FRANZ THOMAS născut la 01.01.1948 în Tomnatic, plecat definitiv din ţară cu paşaport în martie 1983, a fost înaintea plecării din ţară în contactul subsemnatului.
Schleich Franz Thomas s-a exprimat că vorbeşte din străinătate, nu a menţionat ţara, dar bănuiesc că din R.F. Germania şi că intenţionează să vină în România în jurul datei de 9 aprilie a.c. ocazie cu care are intenţia de a mă căuta şi a dorit să cunoască dacă în acea perioadă nu sînt plecat din localitate.
I-am răspuns că nu se întrevede să fiu plecat pentru mai mult timp şi cînd soseşte să mă caute.
Schleich a mai afirmat că eventual pe timpul deplasării îmi va mai da un telefon din Budapesta, i-am răspuns că nu mai este cazul să-mi dea din Budapesta şi să-mi dea cînd soseşte aici.
Schleich a început să mai spună că pe acolo, adică în R.F.G., sînt mulţi... Am intervenit pentru a nu mai continua discuţia, spunîndu-i să mă caute cînd soseşte.-
În cadrul discuţiilor a mai spus că a intenţionat să-mi scrie dar nu mai ştia adresa mea.-
Avînd în vedere că înaintea plecării din ţară Schleich a furnizat informaţii de valoare operativă, iar în 1985 a publicat în presa vest-germană articole cu un profund caracter denigrator la adresa statului nostru, articole preluate şi de "Europa liberă" propun următoarele măsuri:

1. Darea în consemn la U.M. 0200 pentru a ne comunica intrarea în ţară.
2. Întocmirea unui plan de discuţii cu Schleich care să cuprindă problemele de clarificat ca urmare a activităţii sale din ultima perioadă.
3. Aprobarea pentru intrarea în contact cu SCHLEICH FRANZ THOMAS, discuţiile să fie purtate la sediul Inspectoratului sub controlul mijloacelor T.O.-
4. În raport de modul cum se vor clarifica problemele [restante ?], voi face noi propuneri.
5. Verificarea la paşapoarte a situaţiei părinţilor lui SCHLEICH şi a socrului său SM din Jimbolia care au solicitat emigrarea în R.F. Germania.-

(ss) Lt. col.
PĂDURARIU NICOLAE
ACNSAS, I 251877, ff. 106-106v


[1] Notă manuscrisă.
***

[9 aprilie 1986. Securitatea pregăteşte planul de discuţii cu fostul colaborator „Voicu", emigrat în Germania, în vizită în România ]

INSPECTORATUL JUDEŢEAN[1]                                         STRICT SECRET
AL MINISTERULUI DE INTERNE                                     Ex. unu
SERVICIUL I/A                                                                     DATA: 9.IV.986

PLAN DE DISCUŢII[2]
cu cetăţeanul vest-german
SCHLEICH FRANZ THOMAS

1. Aspecte generate din preocupările sale de după plecarea din ţară:
- domiciliu, loc de muncă, activitate literară, contactul cu unele publicaţii ale emigraţiei şvăbeşti, deplasări efectuate în alte ţări, scop.
- situaţia de familie – locul de muncă.
- situaţiile părinţilor şi socrilor din jud. Timiş – preocupările de plecare din ţară.

2. Cercetările la care a fost supus în R.F.G. şi declaraţiile făcute.

3. Deplasările efectuate pînă în prezent în ţara noastră.-
- 17-23 august 1984
- 16-19 XI 984
- 24-27 dec. 1984
- 11.04-13.04. 985
- Scopul acestor deplasări şi contactele pe care le-a avut cu persoane despre care înaintea plecării din ţară a furnizat informaţii:
- TOTOK WILLIAM, WAGNER RICHARD, SAMSON HORST şi alţii.
- Datele pe care le-a obţinut de la aceştia şi alte materiale.

4. Cauza, împrejurările şi condiţiile în care s-a antrenat în activitatea duşmănoasă împotriva ţării noastre.
- Publicarea în ziarul vest-german "MANNHEIMER MORGEN" a articolului cu caracter ostil "VIAŢA ŞI PROBLEMELE GERMANILOR DIN BANAT".  
- Cine l-a determinat să publice acest articol, scopul urmărit.
- Apariţia acestui articol în comentariile postului de radio "Europa liberă".
- De ce a redactat şi publicat acest articol ostil din moment ce el personal ne-a furnizat informaţii şi pe baza acestor informaţii s-au întreprins măsuri asupra unor persoane nominalizate în acest articol (FRAUENDORFER H. TOTOK WILLIAM, SAMSON HORST, etc.)

5. – Alte materiale ostile publicate în străinătate:
- REVISTA "STERN" NR. 43/985 [3]care:
- Ar deţine fotocopia unei scrisori de protest a scriitorilor de limbă germană.

6. În ce alte acţiuni ostile statului nostru este implicat.-
7. Ce urmăreşte prin aceste acţiuni ostile statului nostru.-

8. Dacă îşi dă seama asupra consecinţelor care pot decurge din activităţile sale împotriva României.

9. Dacă are în vedere că înaintea plecării din ţară ne-a furnizat suficiente informaţii scrise despre activitatea elementelor a căror apărare o ia în prezent prin acţiunile din extern.

11. Care sînt intenţiile sale de viitor.

(ss) Lt. col. PĂDURARIU N.

Discuţii cu Schleich Francisc Thomas vor avea loc în ziua de 9. IV 986 la orele 12 într-o cameră cu mijloace T.O.
Aprobarea contactării este dată pe raportul din 15 martie 1986.
În cazul cînd în cadrul discuţiilor din 9. IV 986 nu se vor clarifica toate datele se va stabili o nouă discuţie şi dacă se va aprecia utilă chiar la sediul Inspectoratului.

(ss) Lt. col. PĂDURARIU N.
 ACNSAS, I 251877, ff. 108-108v


[1] Notă manuscrisă. Nota-raport, din data de 11 aprilie 1986, privind discuţia propriu zisă, s-a publicat în: Timpul, Nr 11/2009, pp.12-15, Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, Nr. 2, 2009, pp. 110-117 şi pe pagina de internet a postului de radio Deutsche Welle, 12.1. 2010.
[2] Menţiune manuscrisă deasupra a unui ofiţer de securitate: "SE APROBĂ (ss) [indescifrabil]"
[3] Se referă la articolul apărut sub titlul „Nur die Alten wollen bleiben" (Numai bătrînii vor să rămînă) în revista Stern, 18.10. 1985.

***

[9 aprilie 1986. Raport privind contactarea de către Securitate a lui Franz Thomas Schleich care i-a adus fostului său ofiţer de legătură, lt.-col. Nicolae Pădurariu, un cadou]

INSPECTORATUL JUDEŢEAN[1]
AL MINISTERULUI DE INTERNE
SERV. I/A

RAPORT[2]
din 9 aprilie 1986

În ziua de 9 aprilie a.c. în baza aprobării conducerii securităţii am efectuat contactarea cetăţeanului vest-german SCHLEICH FRANZ THOMAS.
Contactarea a avut loc la hotelul „CONTINENTAL" în camera 308 şi discuţiile au fost înregistrate pe mijloace T.O. fiind desfăşurate pentru clarificarea problemelor specificate în planul de discuţii aprobat.
La plecarea din hotel SCHLEICH FR. THOMAS a lăsat cu insistenţă o pungă din plastic care conţine:
- 1 litru de vin – de Tomnatic - probabil
- 0,700 l Schery
- 2 SPREIURI
- un săpun
- ½ kg cafea
Am refuzat lăsarea acestor obiecte însă a insistat şi nu a mai acceptat să le reia.
Avînd în vedere că pentru ziua de 10 aprilie 1986 urmează o nouă întîlnire cu SCHLEICH FR. THOMAS propun fie să-i restitui obiectele menţionate sau să-i predau în schimb un macrameu în valoare de aproximativ 500 lei.

Raportez să dispuneţi
(ss) Lt. col. Pădurariu[3]
ACNSAS, I 251877, f. 111


[1] Notă manuscrisă. A se vedea şi Nota-raport, din data de 11 aprilie 1986 (ACNSAS, I 210845, vol. 3, ff. 38-46), privind discuţia cu "Schneider" (alias"Voicu"), în: Timpul, Nr 11/2009, pp.12-15, Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, Nr. 2, 2009, pp. 110-117 şi pe pagina de internet a postului de radio Deutsche Welle, 12.1. 2010.
[2] Menţiune manuscrisă pe margine, în stînga, a unui ofiţer de securitate: "Obiectele rămîn asupra ofiţerului. (ss) [indescifrabil]"
[3] Menţiune manuscrisă în stînga jos a Lt. col Pădurariu: "În 10 IV 986 am predat lui SCHLEICH un MACRAMEU". (ss) Lt. col Pădurariu."

***

Dienstag, März 09, 2010

Observierung durch die Securitate

Doppelte Beschattung durch die Securitate und durch „Gruia"

Vor genau 33 Jahren, am 9. März 1977, organisierte die Securitate eine als Beschattung getarnte, gut ausgeklügelte Einschüchterungsaktion. “Gruia” hatte dabei die Rolle eines Lockvogels zu spielen. Im Frühjahr 1977 versuchte die Securitate mich zu überzeugen, einen Ausreiseantrag zu stellen. Meine Eltern wurden zur Securitate bestellt, wo man unserer ganzen Familie die Ausreisepapiere ausstellen wollte. In einigen Briefen an die Staats- und Parteiführung protestierte ich sofort gegen diesen Ausbürgerungsversuch. Die Securitate spielte diese Ausbürgerungsgeschichte gegenüber den Parteiorganen herunter und teilte mir dann später in einem offiziellen Schreiben mit, meine Eltern seien zur Securitate bestellt worden, um sie über meine “Vergehen” zu informieren und nicht um ihnen die Ausreise nahezulegen. Ich hatte die Absicht, in einer Audienz gegen die versuchte Ausbürgerung Stellung zu beziehen. Die Audienz fand nicht statt, die Beamten des Innenministeriums ließen sich einfach verleugnen.
Die missglückte Ausbürgerungsgeschichte habe ich auch in meinem Buch Die Zwänge der Erinnerung (S. 125-127) beschrieben. Dort kann auch das Securitateantwortschreiben, vom 5. Juli 1977, im Wortlaut nachgelesen werden. Die Originalfassung des Briefes wurde auch in Constrângerea memoriei (S. 89) reproduziert. - Siehe weiter unten das 4. Dokument. -
Um mich zur Ausreise zu bewegen, wurden in die Operation auch einige inoffizielle Mitarbeiter eingebunden. Deren Aufgabe bestand darin, mich indirekt, durch befreundete Personen zu beeinflussen, einen Ausreiseantrag zu stellen. Wäre dieser Schachzug gelungen, dann hätte die Securitate behaupten können, ich hätte Rumänien freiwillig verlassen.
Einer der inoffiziellen Mitarbeiter, der u.a. auf zwei bekannte rumänische Schriftsteller angesetzt und mit meiner indirekten Beeinflussung betraut worden war, taucht in den Akten unter dem Tarnnamen “Petrescu” auf. Es handelt sich um einen Temeswarer Intellektuellen, der während des Stalinismus inhaftiert war. Sein Führungsoffizier war der Leiter der Securitateabteilung “Kunst und Kultur”, Oberstleutnant Ioan Indrei. Unter Verwendung des “Künstlernamens” Andrei Indrei veröffentlichte er nationalkommunistische Aufbaugedichte in der Temeswarer Lokalpresse (z.B. ein Gedicht auf Avram Iancu in der Zeitung "Drapelul roşu" vom 15. 12. 1985, siehe zu Indrei auch hjs-online).
William Totok

PS. Den Akten der ehemaligen Securitate, die in diesen Tagen im Bukarester CNSAS-Archiv gesichtet wurden, ist zu entnehmen, dass "Gruia" für seine Berichte jeweils zwischen 200 und 400 Lei erhalten hat. Einzelheiten dazu folgen.
Bukarest, den 23. 3. 2010

PS 2. Von "Gruia" unterschriebene Quittung, aus der ersichtlich wird, wieviel Geld er für seine Tätigkeit (z.B. OV "Interpretul") von der Securitate erhalten hatte. Weitere Belege befinden sich in der Akte (cf. ACNSAS, R 303393).
Berlin, den 31.3.2010



ACNSAS, R 303393, Bl. 75 und 76.
(1)
[10 martie 1977. Din perspectiva unui "martor", "Gruia" informează Securitatea despre filajul la care a fost supus William Totok pe data de 9 martie 1977, urmînd linia instructajului prealabil]
Nr. 1909/1/PN/0034/10 III/977
Primeşte lt. col. Pădurariu N.
Sursa GRUIA


NOTĂ
Cu ocazia cenaclului literar ADAM MÜLLER-GUTTENBRUNN din data de 24.02 a.c., în care era prezentat numitul WAGNER RICHARD cu [indescifrabil] sale poezii, sursa a fost invitat de către numitul TOTOK WILIAM de a-l vizita la domiciliul acestuia din str.PETÖFI SANDOR nr. 3 din Timişoara în data de 26.02. a.c. Sursa a dat curs invitaţiei în ziua stabilită în jurul orei 10,00.

În discuţia cu TOTOK, acesta spunea că, are senzaţia că se urmăreşte convingerea lui de a părăsi ţara. Dealtfel fuseseră chemaţi şi părinţii lui într-o audienţă de convingere. Dar, el, TOTOK deocamdată nu intenţionează să plece din ţară, cel puţin nu va accepta nici o propunere în acest sens, pînă nu va discuta cu unchiul lui din R.F.G. şi cu numitul STERBLING ANTON din R.F.G. (fost membru al cercului AKTIONSGRUPPE) care, amîndoi ar sosi în jurul datei de 10, 11 martie a.c.
[pasaj anonimizat]
În continuare TOTOK deplîngea faptul că sursa nu fusese la BUCUREŞTI unde ar fi putut contacta nişte persoane din Corpul diplomatic al R.F.G.[2] sau ataşaţi ai presei străine, ptr. a găsi o modalitate de scoatere din ţară a manuscriselor sale. De asemeni reieşea din spusele lui, cel puţin din felul lui de a ţine secretă intenţia scoaterii a manuscriselor că, numitul X [nume anonimizat] n-ar avea cunoştinţă de această intenţie. Asta, fiindcă o rugase pe sursă să nu vorbească cu nimeni despre această problemă. Dealtfel nici nu are prea mare încredere în X şi Y [nume anonimizate si pasaj anonimizat].
La despărţire TOTOK o rugase pe sursă să-l mai viziteze.
În data de 9 martie a.c. sursa l-a vizitat pe TOTOK la ora 9 dimineaţa. TOTOK mai era în pat. La cinci minute mai tîrziu, după o discuţie despre lucruri neimportante a intrat un tînăr, - TOTOK spunea ulterior că ar fi gazda lui - explicînd că, fusese aici miliţia reprezentată de un tînăr simpatic cu faţa rotundă şi şapcă de blană, care l-ar fi căutat pe unul HORST, ceruse şi cartea de imobil interesîndu-se de toţi chiriaşii casei. Din discuţia dintre TOTOK şi acel tînăr reieşea că, gazda lui TOTOK nici măcar nu-i cunoştea numele de familie. Gazda plecă şi TOTOK, nervos întreba dacă sursa fusese cumva urmărită. Sursa nega acest lucru motivînd că nu vede de ce să fie urmărit. TOTOK, tot mai nervos se întreba cum de s-a aflat locuinţa lui, căci este evident că pe el îl căutau în cartea de imobil, în care din precauţie nu se trecuse. O rugă pe sursă să plece înaintea lui la cafe-barul “NUFĂRUL” unde va veni şi el. La cafe-bar TOTOK îl observase pe un tînăr cu şapca de blană care intrase după el, acelaşi tînăr care în prealabil îl văzuse împreună cu un bărbat cu ochelari şi palton de piele stînd în direcţia străzii lui. Îi spunea sursei că este evident urmărit sau el sau sursa. În timp ce sursa luă două cafele TOTOK s-a deplasat la TUTUNGERIE să cumpere ziare astfel putînd verifica dacă bărbatul cu paltonul de piele mai era acolo. Revenise, spunînd că tot acolo se află şi că ar trebui să încerce o demascare a tînărului cu şapca de blană, văzînd că acesta îşi mai comanda o cafea. În momentul în care tînărul se aşeza la o masă vecină, TOTOK se ridică brusc şi o rugase pe sursă să vină şi ea. Tînărul se ridicase şi el fără a-şi mai bea cafeaua, dovadă ptr. TOTOK că şi acesta îl urmărea pe el sau pe sursă. În stradă exclamă cu uimire întrucît mai recunoscuse un organ al securităţii.[3] TOTOK era de-a dreptul speriat şi o rugă pe sursă să-l conducă pînă la hotelul Continental de unde el va pleca singur spre fratele lui şi sursa să plece la ORTINAU GERHARD unde se vor reîntîlni.
Pe drum TOTOK insista ca nimeni să nu-şi întoarcă capul astfel lăsîndu-i să creadă pe eventuali urmăritori că TOTOK şi cu sursa ar fi proşti, nebăgînd de seamă că sunt urmăriţi. Vis-a-vis de policlinica nr. 2 sursa s-a despărţit de TOTOK şi s-a dus la ORTINAU. În urma rugăminţii lui TOTOK de a-i spune acestuia tot ce se întîmplase sursa i-a povestit în mare lui ORTINAU prezumţiile lui TOTOK. ORTINAU, foarte revoltat, urla că, acum nu va mai ţine cont nici el de bun-simţ, deoarece nu se prezentase la paşapoarte insistent ptr. a obţine formulare de plecare definitivă, gîndindu-se că miliţia ar avea alte probleme mai importante ca aceea a catastrofei abătute asupra ţării[4], dar dacă cei de la securitate au şi în astfel de momente timp să urmărească evident nişte oameni paşnici, atunci nici el nu va mai sta pe gînduri, va cere cu insistenţă formularele.
În continuarea discuţiei ORTINAU susţinea că TOTOK ar avea un volum de poezii foarte reuşite - atît de reuşite încît el, ORTINAU, rămăsese uimit necrezînd că TOTOK ar reuşi vreodată astfel de lucruri. ORTINAU nu voia să discute asupra conţinutului lor.
În jurul orei 15,00 TOTOK se prezentă, împreună cu prietena lui, DOINA, la ORTINAU, pretinzînd că observase în continuare că fusese urmărit, fapt pe care îl susţinea şi prietena lui. TOTOK susţinea că fusese urmărit pînă în faţa fac. de medicină unde el stătuse vreo trei ore – pînă ce nu mai observase nimic.
În început prezumţiile – oare cine fusese urmărit şi de ce. Ori că sursa fusese confundată cu STERBLING care, poate era deja în ţară şi securitatea aflase acest lucru – ori era o simplă tendinţă de intimidare ptr. a-l forţa astfel pe TOTOK să-şi ceară plecarea definitivă din ţară. ORTINAU găsea că ar fi de fapt lucru cel mai indicat pentru TOTOK, deoarece nu va rezista mult unor astfel de presiuni şi va ceda totuşi pînă la urmă. TOTOK spunea că vrea prima dată să discute cu unchiul lui din R.F.G. care va sosi în data de 10 martie la ora 20,21 la ARAD. De asemeni vrea să vorbească şi cu STERBLING în prealabil. Tot din aceste considerente trimisese o scrisoare la paşapoarte în care cerea o amînare a audienţei, programate pe data de 10 martie, amînare pe sîmbătă.
După venirea soţiei lui ORTINAU, TOTOK propusese să se plece împreună la numitul LIPPET – ptr. a-i istorisi ultimele incidente – deoarece acesta nu credea niciodată în astfel de incidente spunînd că ar fi scorneli ale lui TOTOK şi ORTINAU. S-a plecat la LIPPET. Pe drum, ORTINAU rămînînd mai în urma lui TOTOK şi soţiei lui ORTINAU, acesta din urmă spunea că nu va aştepta prea mult aceste formulare de plecare definitivă. Dacă nu se rezolvă, va face scandal. De altfel el are şi numărul de telefon al lui PAUL GOMA de la BUCUREŞTI - şi va reuşi oricînd să ia legătura cu el, chiar de-ar trebui să mintă la telefon spunînd că este o convorbire internaţională – ca astfel să nu fie întreruptă convorbirea. Dar el, ORTINAU, totuşi n-o va face, întrucît nu este de acord de a fi “băgat în aceeaşi oală” cu GOMA[5]. E cu totul altceva a fi român, ca GOMA, şi a face scandal în ţară şi e o altă problemă de interpretare din moment ce el, ORTINAU, e german. Dealtfel doreşte cu totul altceva decît GOMA.
S-a ajuns la LIPPET în jurul orei 18,00. TOTOK şi cu ORTINAU – au dat imediat un telefon la BUCUREŞTI la A[nemone] LATZINA – poetă-redactor la NEUE LITERATUR, interesîndu-se de soarta lui CSEJKA GERHARDT. Ulterior TOTOK mai dădu un telefon şi unui vecin de-al mamei sale din COMLOŞ ptr. a-i comunica să vină în dimineaţa zilei de 10. III. la TIMIŞOARA de unde vor pleca după-amiază la ARAD, să-l întîmpine pe unchiul din R.F.G.
În jurul orei 18,30 sosise un alt tînăr necunoscut sursei dar cunoscut celorlalţi - pe numele de JOHANN (prenume) zis JOHNNY – student la construcţii (reieşea din discuţii) care se oferi a cumpăra ceva de băut şi de mîncare. Se dicutau diverse probleme – discuţie condusă de acel JOHNNY – asupra cutremurului – asupra energiei – crizei de energie – teme neimportante aici. Doar TOTOK reîncepuse discuţia asupra incidentelor din dimineaţa zilei, la care LIPPET a rămas neîncrezător – făcut naiv de ORTINAU şi TOTOK.
În jurul orei 20 – LIPPET, puţin ameţit de băutură fu rugat să cînte la ghitară să improvizeze texte. LIPPET cîntă într-adevăr – cîntecul dizidentului – cum spunea el după aceea. O improvizaţie de moment, în cinstea lui TOTOK – cîntat de LIPPET ca fiind cel mai mare dizident sub aclamaţiile celor prezenţi. Regretau cu toţii faptul că nu înregistraseră cîntecul pe bandă de magnetofon.
În urma unei certe dintre ORTINAU şi soţia acestuia s-a stabilit despărţirea, TOTOK rămînînd să doarmă la LIPPET. TOTOK o rugase pe sursă la despărţire să revină la el acasă în data de 16 martie, deoarece pînă atunci va lipsi din TIMIŞOARA stînd la COMLOŞ cu unchiul lui. Deasemeni, vădit timorat spunea că nu va face greşeala să trimită acum manuscrisele sale prin unchiul lui sau STERBLING, deoarece este evident că ar fi găsite la vamă.
La despărţirea de ORTINAU, acesta o ruga pe sursă să revină la el în zilele următoare căci se pare că va veni şi WAGNER de la HUNEDOARA spre sfîrşitul săptămînii.
10. III. 1977 (ss) GRUIA

Observaţie:
- TOTOK WILHELM(sic!) este lucrat în D.U.I. “INTERPRETUL”
- ORTINAU GERHARD este legătura sa lucrat în D.U.I.
- JOHANN se numeşte xy [anonimizat] anul I Construcţii însă nu ne-a fost semnalat pînă în prezent
- LIPPET IOHANN a făcut parte din acelaşi cerc literar cu ORTINAU şi cu TOTOK.
- În mat[erial] sunt tratate probleme, multe cunoscute de noi cu note şi rezultate şi din filaj.
- Sursa GRUIA l-a contactat pe TOTOK W. în baza instructajului făcut de Tov. col. TÎRNOVEANU în ziua de 8. III. a.c., cînd i s-a indicat concret linia de conduită şi problemele pe care să le stabilească în discuţia cu TOTOK şi, îndeosebi determinarea lui să-i predea pentru consultare manuscrisele pe care le posedă şi pe care intenţionează să le scoată în extern.
Tot cu ocazia întîlnirii la care a participat Tov. Col. TÎRNOVEANU s-a analizat posibilitatea de influenţare a lui TOTOK de a nu apela la alte persoane pentru scoaterea în extern a manuscriselor sale, îndeosebi prin STERBLING ANTON sau unchiul său.
Informatorul nu a avut posibilitatea să discute cu TOTOK toate aceste probleme, urmînd a le discuta la o întîlnire viitoare, respectiv în 16 sau 17. III. a.c.
MĂSURI:
- Pentru STERBLING ANTON şi unchiul lui TOTOK care vor sosi din R.F.G. se va solicita efectuarea unui control amănunţit la ieşirea din ţară pentru a preveni scoaterea din ţară a manuscriselor lui TOTOK W.
- Se va verifica la paşapoarte situaţia lui ORTINAU şi anume dacă s-a executat ordinul Tov. şef al securităţii.
- Mr. Köpe Rudolf va lua măsuri de a preveni participarea lui ORTINAU la unele acţiuni ostile, în sensul [indescifrabil] munca de cunoaştere şi de măsuri preventive.
- Identificarea şi verificarea studentului [anonimizat].[6]

ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 145-148v

___________________
[1] Notă manuscrisă.
[2] Pe margine notă manuscrisă ofiţerului de securitate lt. col Pădurariu: “Urgent de [indescifrabil].
[3] “Organul“ la care se referă „Gruia“ a fost lt. col. Nicolae Pădurariu.
[4] Este vorba despre cutremurul devastator din 4 martie 1977.
[5] Notă manuscrisă a lt. col Pădurariu: “Să luăm măsuri şi să prevenim o asemenea situaţie”.
[6] Notă manuscrisă a lt. col Pădurariu.
***
(2)
[10 martie 1977. Filajul lui William Totok din data de 9 martie 1977 redat din perspectiva ofiţerilor de Securitate implicaţi în această operaţiune.]

Pt. Tov. Lt. col. Păduraru[1]

INSPECTORATUL JUDEŢEAN TIMIŞ
AL MINISTERULUI DE INTERNE
STRICT SECRET[2]
Exemplar Unic

Serv. Filaj
Nr. 0016089 / 10-III-1977

Către,
SERVICIUL I
NOTĂ

Privind filajul ob[iectivului] TOTOK
WILIAM cu numele conspirativ
“INTERPRETUL” efectuat în ziua de
9.III.1977



ACTIVITATEA OBIECTIVULUI
La orele 9,30 ob[iectivul] “INTERPRETUL” a ieşit de la domiciliu, a traversat Bdul. Eroilor şi a intrat la “CAFEA”, unde era aşteptat de un individ (cunoscut de organul informativ[3]). Acesta a ieşit cu cca. 2’ înainte de la domiciliul şi a mers la “CAFEA”. Au consumat cafea timp în care au discutat, ob. “INTERPRETUL” s-a observat că era agitat şi privea atent în jur.
După cca. 10’ s-au ridicat de la masă, au plecat pe jos discutînd pe mai multe străzi, din cînd în cînd obiectivul mai privea înapoi, iar pe Bdul. 23 August în apropiere de Banca de Stat au dat mîna şi s-au despărţit.
De aici ob[iectivul] “INTERPRETUL” a plecat grăbit pe mai multe străzi, str. Mirceşti şi au intrat la imobilul cu nr. 4 orele fiind 10,30.[4]
La orele 10,50 ob. “INTERPRETUL” împreună cu un individ în etate de 20-25 de ani (fratele său) au ieşit de la adresă, au mers împreună pe mai multe străzi discutînd, fiind agitaţi privind de mai multe ori înapoi precum şi în mai multe direcţii şi au intrat între căminele studenţeşti de pe Bdul. Eroilor.
Aici au ocupat loc pe o bancă în apropierea Cantinei Studenţeşti nr 1 au discutat cîteva minute după care fratele său s-a ridicat de pe bancă şi a mers la domiciliul ob. “INTERPRETUL” de unde a revenit după cca. 7’ timp în care obiectivul a privit în mai multe direcţii.
După ce a venit fratele au mai discutat cîteva minute după care s-au ridicat de pe bancă şi au plecat printre căminele studenţeşti, au traversat str. Cluj, după care au intrat la “Universitate” orele fiind 11,30. În interior s-au oprit la intrare privind la toate persoanele care veneau de la “Universitate”, după care au intrat la bufetul Universităţii unde au servit cafea.
La orele 11,47 au ieşit de la Universitate au mers pe mai multe străzi privind de mai multe ori înapoi, apoi s-au oprit de mai multe ori la fiecare colţ de stradă, asteptînd persoanele ce veneau din urma lor, au continuat să meargă pe Bdul. 23 August, Pţa. 23 August şi s-au oprit în faţa Facultăţii de Medicină.
Aici au ocupat loc pe o bancă privind în toate direcţiile după care ob. “INTERPRETUL” s-a ridicat de pe bancă şi a intrat la căminul studenţesc de unde a ieşit după cca. 5’ împreună cu o individă în etate de 20-25 ani, statură mijlocie, conformaţia corpului zveltă, faţa ovală, tenul şaten, îmbrăcată în uniformă militară. Cu aceasta s-a aşezat pe bancă unde erau aşteptaţi de fratele său. Pe bancă au discutat pînă la orele 13,00 cînd s-au ridicat. Ob. “INTERPRETUL” şi individa au plecat pe mai multe străzi din spatele Facultăţii de Medicină iar la o distanţă de cca. 200 m pe acelaşi traseu erau contrafilaţi de fratele lui[5], după care s-au reîntors în faţa Facultăţii de Medicină şi au ocupat loc pe aceiaşi bancă, după care a apărut şi fratele.
Aici cu toţii au discutat pînă la orele 13,45 cînd s-au ridicat de pe bancă despărţindu-se de individă. Ob. “INTERPRETUL” şi fratele său au plecat pe Bdul. 23 August privind în mai multe direcţii.
În faţa Policlinicii nr. 3 s-au despărţit. După despărţire fratele său a privit după obiectiv mergînd la o distanţă de cca. 100 m în urma sa, iar ob. “INTERPRETUL” a mers la Facultatea de Medicină şi a ocupat loc pe o bancă, timp în care fratele său s-a oprit în staţia de tramvai cu direcţia de mers spre Pţa. Traian, apoi s-a urcat în tramvaiul nr. 1.
La orele 13,55 ob. “INTERPRETUL” a intrat la Facultatea de Medicină.
La orele 14,05 ob. “INTERPRETUL” a ieşit de la Institutul de Medicină împreună cu o individă în etate de cca. 20-25 ani, statură mijlocie, conformaţia corpului plină, faţa ovală, tenul şaten, părul castaniu, îmbrăcată în pardesiu în carouri, capul descoperit (este studentă). S-au aşezat pe o bancă din faţa Institutului unde au stat şi discutat timp de 10’ după care s-au ridicat de pe bancă şi au intrat la cantina Institutului. După cca. 5 minute au ieşit şi s-au aşezat din nou pe bancă unde au discutat pînă la orele 14,35 cînd s-au ridicat şi au plecat în direcţia Bdul. L. Sălăjan, moment cînd a fost pierdut.
La orele 16,55 ob. “INTERPRETUL” a venit la adresa din str. Titan (domiciliul numitului ORTINAU). După cca. 10’ a ieşit împreună cu numitul ORTINAU cu soţia şi fratele său, din str. Mirceşti nr.4, au cumpărat ţigări, apoi cu troleibuzul 11 au mers pînă la staţia “OPERA DE STAT”, unde au coborît. De aici au mers la magazinul cu băuturi alcoolice de pe Bdul. Republicii, unde au intrat numai obiectivul şi soţia numitului ORTINAU. Numitul ORTINAU şi fratele obiectivului au rămas afară şi au privit în toate direcţiile pînă au ieşit din magazin. De aici au mers cu tramvaiul 2 pînă la staţia “str. I. Văcărescu”, unde au coborît. Au mers la PLĂCINTĂRIA de pe Bdul. Tinereţii unde au intrat iarăşi numai obiectivul şi soţia numitului ORTINAU, ceilalţi au rămas afară privind în toate direcţiile.
Au plecat de aici la Curăţitoria chimică de pe str. Reşiţa unde a intrat obiectivul, numitul ORTINAU cu soţia, fratele obiectivului a rămas afară privind în toate direcţiile pînă ce au ieşit. Au discutat puţin apoi au mers la magazinul de “PÎINE” de pe str. Reşiţa, colţ cu Budai Deleanu, de unde au cumpărat pîine, apoi au mers cu toţii la adresa str. Prislop nr. 5, la subsol, orele fiind 18,10.
La orele 18,35 numitul ORTINAU a ieşit de la adresă împreună cu gazda, un individ în etate de cca. 20-25 ani şi au mers la alimentara de pe str. Reşiţa de unde au cumpărat vin iar de la taraba ospătăriei Bistra, au cumpărat bere. De aici s-au întors la adresă.
Pînă la orele 22,00 obiectivul şi celelalte persoane nu au părăsit această adresă.
Filajul va fi reluat pentru stabilirea sau documentarea unor alte momente operative indicate de organul informativ.
Va fi deasemenea reluată în plasare individa (studenta) de la Institutul de Medicină în scopul identificării.

ŞEF SERVICIU
(ss) Cpt. IENCULESCU GH.

ACNSAS, I 210845, vol. 4, ff. 104-105v

____________________
[1] Notă manuscrisă a unui ofiţer de Securitate.
[2] Notă dactilografiată.
[3] Este vorba despre “Gruia“ care acţiona în conformitate cu instructajul făcut de col. Tîrnoveanu, „în ziua de 8. III. a.c., cînd i s-a indicat concret linia de conduită şi problemele pe care să le stabilească în discuţia” cu obiectivul. (Cf. ACNSAS, I 210845, vol. 2, f. 148v.)
[4] Notă manuscrisă a unui ofiţer de securitate: “Gazda fratelui său TOTOK GUNTER”.
[5] Ceea ce nu au mai notat securiştii este faptul că Gunter Totok a speriat-o pe o securistă, care participa la operaţiunea de filaj, ieşind după un colţ, unde s-a ascuns, spunîndu-i „sărut mîna doamnă“. Imediat securista respectivă a fost retrasă din echipa de filaj, fiind înlocuită. Echipa era compusă din cel puţin 7 ofiţeri de Securitate.
***
(3)
[10 martie 1977. Telegrama şefului Securităţii din Timişoara, col. Aurelian Mortoiu, prin care solicită organelor de pază a frontierei controlul strict al unchiului lui William Totok şi al lui Anton Sterbling, fost membru al Grupului de Acţiune, persoane stabilite în R.F.G., în vizită în România.]

321 160 10.03.1977 12, 10 NOVAC PREDA 10.03.1977 12, 20 [1]
MINISTERUL DE INTERNE STRICT SECRET [2]

INSPECTORATUL JUDEŢEAN TIMIŞ Exemplar unic
Nr. 1/ 0026131 din 10.03.1977
TELEGRAMĂ

Către,
MINISTERUL DE INTERNE
DIRECŢIA PENTRU PAŞAPOARTE, EVIDENŢA
STRĂINILOR ŞI CONTROL TRECERI
FRONTIERĂ
B U C U R E Ş T I
= = = = = = = = = =
Rugăm să dispuneţi de a ni se comunica intrarea în R.S. România şi destinaţia următorilor cetăţeni vest-germani: [3]
1.- Dr. TOTOK WILHELM – 3 HANNOVER 51 BUCHWEIZENFELD 8 – R. F. GERMANIA;
2.- STERBLING ANTON, născut la 12.04.1953 în Sînnicolaul Mare, fiul lui ANTON şi HERTA, cu domiciliul în R.F. GERMANIA .- [4]
Întrucît deţinem date că cei de mai sus intenţionează să scoată din ţară unele înscrisuri cu conţinut ostil statului nostru, redactate de TOTOK WILIAM din Comloşul Mare, Judeţul TIMIŞ, rugăm ca la ieşirea din ţară să li se efectueze un control minuţios pentru identificarea şi reţinerea materialelor.-

ŞEFUL SECURITĂŢII
Colonel,
(ss) MORTOIU AURELIAN
În ziua de 15. III. a.c. Direcţia pentru paşapoarte, respectiv [Mr. COJOCARU? {5} ] a comunicat că STERBLING ANTON s-a prezentat la ieşirea din ţară la P.C.T. F. NĂDLAC fiind împreună cu soţia şi călătorind cu autoturismul, dar la controlul efectuat nu s-au identificat nici un fel de materiale de natura celor semnalate de noi.
Pe timpul şederii în ţara noastră a locuit în oraşul Sînnicolaul Mare str. 6 martie la părinţi.
A intrat în ţară în ziua de 27.II. 1977.-

(ss) Lt. col N. Pădurariu
În ziua de 23. III. 1977 direcţia de paşapoarte ne-a comunicat că TOTOK WILIAM (sic!) a plecat din ţară prin P.C.T.F. CURTICI şi la controlul efectuat nu s-au identificat nici un fel de materiale sau înscrisuri. [6]
(ss) Lt. col N. Pădurariu
R.P.N.
D.M.G.
RD. 539/ 10.03.1977
Scrisă într-un ex.
ACNSAS, I, 210845, vol. 2, ff. 144-144v.

_________________
[1] Această menţiune manuscrisă se află deasupra documentului.

[2] Notă dactilografiată.
[3] Acţiunea a fost iniţiată în urma informaţiilor furnizate, în prealabil, de către “Gruia”.
[4] Notă manuscrisă mai jos a lt. col. N. Pădurariu: “Este plecat din ţară din iunie 1975”.
[5] Nume indescifrabil, probabil Cojocaru.
[6] Notă manuscrisă a lt. col. N. Pădurariu.
 
*** 
(4)

[5 iulie 1977. Răspunsul Securităţii privitor la scrisorile adresate forurilor de partid şi de stat, prin care William Totok a protestat împotriva încercărilor poliţiei secrete de a-l determina să părăsească România]

MINISTERUL DE INTERNE
Nr. 7702 din 05.07.1977
Către
TOTOK WILLIAM
Comuna Comloşu Mare 356 jud. Timiş

În scrisorile adresate C.C. al P.C.R. Bucureşti şi Comitetului Judeţean Timiş al P.C.R.;
Vă comunicăm că din verificările efectuate s-a stabilit că pentru faptele comise aţi fost sancţionat cu “mustrare cu avertisment” la 08.07.1976 de către Procuratura Militară Timişoara, iar părinţii au fost invitaţi la organele noastre în luna februarie 1977 nu pentru a li se sugera posibilitatea de a pleca definitiv din ţară ci li s-a adus la cunoştinţă faptele ce le-aţi comis punîndu-li-se în vedere responsabilităţile care le au ca părinţi în educarea copiilor.
De asemenea, manuscrisurile (sic) şi alte materiale ce au fost ridicate cu ocazia percheziţiei, în afara celor ce constituie corp delict în dosarul penal al cauzei în care aţi fost învinuit, v-au fost restituite, în prezent la organele noastre neexistând un alt pretins document.
În legătură cu exmatricularea din facultate urmează să vă adresaţi instituţiei de învăţământ competente.
Totodată vă recomandăm ca în viitor să dovediţi obiectivitate în petiţiile care le înaintaţi organelor de partid şi de stat.
Parafat
(ss) indescifrabil
Constrângerea memoriei, p. 89 




Erstellt: 9.3. 2010 - Aktualisiert: 20.3.2018 


                


Montag, März 01, 2010

Securitate vs. Charta 77


27.6.2010: aktualisert  - actualizat

Securitate vs. Charta 77


Am 27. Januar 1977 erhielt die Securitate einen langen Bericht bezüglich meiner politischen Absichten und meiner Haltung gegenüber der oppositionellen Bürgerrechtsbewegung aus der Tschechoslowakei, der Charta 77. Auszüge aus diesem Material sowie aus den danach von der Securitate erstellten analytischen Zusammenfassungen werden hier demnächst veröffentlicht. W.T.


Pe data de 27 ianuarie 1977 Securitatea a primit o lungă notă despre intenţiile mele politice şi reacţiile mele faţă de mişcarea iniţiată de criticii regimului din Cehoslovacia, reuniţi în cadrul mişcării opoziţioniste Charta 77. Fragmente din acest material cît şi din sintezele analitice ale Securităţii, redactate ulterior, urmează a fi postate aici. W.T.



(1)
[Februar 1977. Nichtdatierte Mitteilung der Securitate bezüglich der Reaktionen in Rumänien auf die Charta 77 aus der Tschechoslowakei]


[Februarie 1977. Notă nedatată a Securităţii privind reacţiile din România faţă de Charta 77 din Cehoslovacia]
Strict secret                                                                                                   Februarie 1977


Notă


Organele de securitate, intensificînd măsurile de cunoaştere a reacţiilor produse ca urmare a difuzării de către posturi de radio străine a unor ştiri privind Charta 77, au obţinut informaţii din care rezultă că acţiunea intelectualilor cehoslovaci este comentată în mod diferit de diverse categorii de cetăţeni români. Au fost obţinute informaţii din care rezultă că, în mod izolat şi diferenţiat, unele persoane şi-au manifestat adeziunea faţă de ideile Chartei 77.
Henri Wald, cercetător ştiinţific la Instititutul de etnologie şi dialectologie, Nicolae Tertulian, conferenţiar la Facultatea de Filolozofie a Unversităţii din Bucureşti şi soţia acestuia, Georgeta Horodincă, scriitoare, redactor la studioul Animafilm, au discutat despre posibilitatea solidarizării unor intelectuali români cu acţiunea din R.S. Cehoslovacă. Ei au făcut referiri la posibilitatea trimiterii unei scrisori pe adresa conducerii de partid şi de stat din ţara noastră, prin care să exprime acordul faţă de acţiunile grupului din Cehoslovacia, ori expedierea unei scrisori cu titlu particular dramaturgului Pavel Kouhout.
Criticul literar, Ovidiu Cotruş din Timişoara, membru al Uniunii Scriitorilor, legionar, fost condamnat, comentînd în mod elogios acţiunea protestatară a semnatarilor Chartei 77, a emis ideea că, pe fondul unor nemulţumiri, cadrele didatice ar trebui să întocmească un memoriu semnat de circa 2000 de persoane, care să fie trimis Organizaţiei Naţiunilor Unite. Despre posibilitatea redactării unui memoriu prin care să ceară respectarea libertăţilor de conştiinţă au mai discutat foştii preoţi greco-catolici Gheorghe Coman şi Dumitru Pop din Satu Mare. Aceştia consideră că trebuie să se solicite, între altele, reînfiinţarea bisericii greco-catolice.
Totok William, poet de naţionalitate germană din Timişoara, elogiind atitudinea dizidenţilor, a emis ideea iniţierii şi la noi în ţară a unor acţiuni similare, afirmînd că el este preocupat de trimiterea unui material protestatar care să fie publicat în presa din R.F. Germania. [subl. n.]
Unii intelectuali de naţionalitate maghiară din municipiul Cluj-Napoca, printre care Salamon Laszlo, poet pensionar, Demeter Deszö, pensionar, fost director adjunct la Teatrul maghiar de stat, şi Toth Sandor, filosof, conferenţiar la catedra de filosofie şi sociologie a Universităţii Babeş-Bolyai, în comentariile lor au aprobat acţiunea celor 34 de intelectuali din R.P. Ungară, care au semnat o declaraţie de solidaritate cu autorii Chartei 77, apreciind-o ca „un act de curaj, dar posibil numai într-o ţară în care exprimarea este liberă atît în presă cît şi în artă". Recent a sosit la Cluj-Napoca Tordai Zador, filosof maghiar, vizitator frecvent al ţării noastre, care pretinde a fi unul din cei 34 de semnatari ai declaraţiei de solidaritate cu Charta 77. La redacţiile revistei Utunk şi Korunk şi în discuţiile purtate cu mai mulţi intelectuali de naţionalitate maghiară, a prezentat poziţia semnatarilor Chartei 77, afirmînd că pînă în prezent nu a suportat nici un fel de de repercusiuni. Cele relatate de Tordai Zador nu au găsit audienţă la interlocutori, unii dintre aceştia dezaprobînd „acţiunea de solidaritate", considerînd-o fără rost şi riscantă. Publicistul pensionar Balogh Edgar a afirmat că el, „ca adept al U.R.S.S. şi al lui Gustav Husak, condamnă acţiunile intelectualilor cehoslovaci şi ale grupurilor de la Budapesta şi pentru substratul lor antisovietic". În alte comentarii, acţiunea celor 34 a fost calificată drept „o mare greşeală, pentru faptul că s-au amestecat în treburile interne ale unui stat vecin, dovedind astfel că nu au învăţat nimic din evenimentele anului 1956".
Scrisoarea lui Paul Goma, membru al Uniunii Sriitorilor, de solidarizare cu acţiunea semnatarilor Chartei 77, transmisă de postul de radio Europa liberă, este considerată de majoritatea celor ce au luat cunoştinţă despre ea ca „o faptă fără semnificaţie".
În rîndul unor reprezentanţi cehi acreditaţi la Bucureşti se fac tot mai frecvent referiri la Charta 77 şi se apreciază că, datorită acestei acţiuni, în R.S. Cehoslovacă s-a creat din nou o atmosferă încordată, care ar putea să provoace „noi necazuri". Diplomaţii cehi sunt preocupaţi să afle dacă cetăţenii români se manifestă în favoarea grupului de dizidenţi, iar faţă de persoanele cu care vin în contact combat acţiunile semnatarilor Chartei 77.
Organele de securitate întreprind în continuare măsuri pentru cunoaşterea stării de spirit, în scopul prevenirii eventualelor acţiuni ostile ori de natură a leza interesele R.S. România.


ASRI, Fond documentar [D], 11190, vol. 17, ff. 109-110
***
(2)
[5 aprilie 1977. Notă a Securităţii privind intenţiile politice şi literare ale lui William Totok]

NOTĂ
05.04.1977
privind pe TOTOK WILIAM din Comloşul Mare
TOTOK WILIAM este născut la data de 21 aprilie 1951 în Comloşul Mare, fiul lui Mihai şi Ana, de naţionalitate germană, cetăţenie română, fost student în anul III al facultăţii de filologie – secţia germană din Timişoara, exclus U.T.C. neîncadrat în cîmpul muncii, cu domiciliul în Comloşul Mare nr. 356.-
În anul 1969 TOTOK WILIAM a fost pus în discuţia organizaţiei U.T.C. şi exclus pentru faptul că a redactat şi expediat postulul de radio “Europa Liberă” 2 scrisori în care a denigrat şi calomniat tineretul din ţara noastră.
În perioada 1973-1975 a redactat şi prezentat în faţa altor tineri cît şi spre publicare mai multe poezii cu tematică social-politică dar sub formă interpretativă cu conţinut duşmănos şi tendenţios la adresa orînduirii socialiste din ţara noastră şi a conducerii superioare de partid şi de stat.-
Scrieri cu un asemenea conţinut au fost identificate şi ridicate de la domiciliul său, inclusiv cartea cu caracter fascist “MEIN KAMPF”.-
Pe baza datelor existente, la 29 sept. 1975 a fost începută urmărirea penală, documentîndu-se prin probe activitatea sa ostilă iar la 8.XI.1975 procuratura militară Timişoara a dispus arestarea preventivă.-
A fost arestat preventiv pînă la 29.VI.1976 cînd Procuratura Generală a dispus punerea în libertate prin aplicarea art. 18, al. 1 cod penal, fiind sancţionat cu “MUSTRARE cu AVERTISMENT” pentru săvîrşirea infracţiunii de "propagandă împotriva orînduirii statului".-
Înainte de punerea în libertate cît şi după punerea în libertate pe baza unor date şi informaţii trimise în străinătate de către TOTOK, postul de radio “Europa Liberă” alte posturi de radio cît şi unele publicaţii occidentale au dus acţiuni denigratoare şi calomnioase la adresa statului român.-
TOTOK WILIAM întreţine relaţii cu alţi tineri de naţionalitate germană, cunoscuţi cu poziţie ostilă ca: ORTINAU GERHARD, WAGNER RICHARD din Timişoara, KOLF BERND din Braşov şi cu elemente din R. F. Germania.-
Nu s-a încadrat în producţie şi din datele pe care le deţinem rezultă că redactează unele scrieri cu conţinut ostil pe care intenţionează să le scoată în occident prin intermediul ambasadei R. F. Germania sau pe alte căi, urmărind prin aceasta, după afirmaţiile sale, să denatureze realităţile din ţara noastră în preajma conferinţei de la Belgrad.-
Se declară adept al concepţiilor lui PAUL GOMA, dar pînă în prezent nu a întreprins nici o acţiune în sprijinul acestuia.-
Pentru activitatea sa este lucrat în dosar de urmărire informativ.-
ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 154-154v.