Blut-und-Boden-Ideologie in den Werken von Vintilă Horia, Albert Wass, Heinrich Zillich, József Nyírő u.a.
|
Doctrina estetică a „sîngelui şi gliei” în operele lui Vintilă Horia, Albert Wass, Heinrich Zillich, József Nyírő ş.a.
|
IV. Teil - Partea a IV-a
„Unora dintre ideologi[i fascişti] li se părea absolut clară necesitatea înlocuirii vechii teze umaniste despre om ca măsură a tuturor lucrurilor prin teza că măsura tuturor lucrurilor este naţiunea.” – Hermann István (estetician, 1973)
„Führer-ul nu cunoaşte decît luptă, trudă şi grijă. Noi vrem să-i luăm din povară partea, pe care i-o putem lua” / „Der Führer kennt nur Kampf, Arbeit und Sorge. Wir wollen ihm den Teil abnehmen, den wir ihm abnehmen können.“– Heinrich Zillich (völkischer Schriftsteller - scriitor nazist)
„Da aber keine Staatskunst der Welt die erdräumlichen Verhältnisse des Gebietes außer acht lassen kann, in welchem das Volk lebt, so wird hieraus ersichtlich, daß die Begriffe „Blut“ und „Boden“ zum entscheidenden Grundgedanken des Nationalsozialismus werden.” -
R. Walther Darré (Reichsbauernführer, Reichs- und Preußischer Minister für Ernährung und Landwirtschaft und Reichsleiter der NSDAP), Blut und Boden, ein Grundgedanke des Nationalsozialismus (1936)
„Siebenbürgen ist alter Kulturboden, dessen ausgeformtes Geistesleben alle geistigen Ausstrahlungen des Mutterlandes auffängt und sich organisch einverleibt. Zwischen der Versuchung, sich in der Enge einer Heimatkunst zu bescheiden, und der Gefahr, in den Leerlauf einer übernommenen und nicht bodenverwurzelten Bildungsdichtung hineinzugeraten, entsteht hier eine Kunst, die zugleich dichterische Ausdeutung siebenbürgischen Daseins und Mitschwingen im Rhythmus gesamtdeutscher Entwicklung sein will.“ - Harald Krasser, „Vorwort“, in: Herman Roth / Harald Krasser: Herz der Heimat. Herausgegeben von der Deutschen Buchgilde in Rumänien. Vorwort von Harald Krasser, Verlag von Krafft & Drotleff, Hermannstadt 1935, S. 1-11 (hier, S. 3)
„Nur die Völker bleiben, so will es das Blut. Immer nur gutes Blut…“ - Rudolf Hollinger (1942)
„Führerul german s'a înscris în istorie printre ctitorii României.” Nichifor Crainic, „Aliaţii lui Hitler” (1941)
Heinrich Zillich, Kriegsritt / Călare războinică; Wir Zurückgebliebenen / Cei rămaşi în urmă (1915); Adolf Bartels (1921-1925);
Alfred Pomarius: „Zur Philosophie des Nationalsozialismus” / „Despre filozofia naţional-socialismului” (1932), Gazeta Antirevizionistă (1934-1935) & Piatră de hotar (1936);
Heinrich Zillich: Siebenbürgische Landschaft / Peisaj transilvan (1935);
Krieg gegen die geografischen Bezeichnungen in den Sprachen der nationalen Minderheiten unter König Karl II. / Lupta contra denumirilor geografice în limbile minorităţilor naţionale sub regele Carol al II-lea (1938);
Von Temeswar zu Temeschburg (1939);
Rumänisierungstendenzen - românizare (1939);
Ortsbezeichnungen nur in rumänischer Sprache / toponime numai în limba română (1971/1974/1982);
Dumitru Stăniloae, „După restaurarea românismului în destinul său istoric” (1940); Dumitru Stăniloae, „De la ‚Crucea de fier’ la haina preoţiei”/ „Vom ‚Eisernen Kreuz’ zum Priestergewand”(1964);
***
„… hell unser Schlachtruf gellt!“
Heinrich Zillich, „Wir Zurückgebliebenen“, in: Von der Heide, VII. Jg, Heft 9, September 1915, S. 205. |
#
„Rot quoll das Blut wie frischer Wein.
Hell sangen und klangen die Schüsse.“–
Heinrich Zillich, „Kriegsritt“, in: Von der Heide, VII. Jg, Heft 9, September 1915, S. 213. |
#
[1921-1925. Muster und Inspirationsquellen für die völkische Bewegung der Rumäniendeutschen: Adolf Bartels]
[1921-1925. Modele şi surse de inspiraţie pentru mişcarea "völkisch" - adică: poporală, în traducerea lui Dumitru Stăniloae - a germanilor din România: Adolf Bartels]
***
[1932. Alfred Pomarius, „Zur Philosophie des Nationalsozialismus. Rasse - Volkstum – Judentum”, veröffentlicht in der von Heinrich Zillich 1924 in Kronstadt mitgegründeten Zeitschrift Klingsor, 9. Jg., Januar-Dezember 1932, S. 131-142.]
[1932. Alfred Pomarius, „Despre filozofia naţional-socialismului. Rasă, neam, evreime”, articol publicat în revista din Braşov cofondată, în 1924, de Heinrich Zillich, Klingsor, anul 9, ianuarie-decembrie 1932, pp. 131-142.]
„In jedem Rauschen und Rascheln klingt hier immer das Schicksal mit. [...] Wir haben das Gesetz der Eigenart bis in den letzten Blutstropfen aufgenommen. [...] Die Deutschen kamen vom Rhein heran Diener der Sendung und Herrn des Ackers.”
Heinrich Zillich, „Siebenbürgische Landschaft”, in: Das Innere Reich. Zeitschrift für Dichtung, Kunst und deutsches Leben, II. Halbjahresband des zweiten Jahrgangs, Oktober 1935-März 1936, (Herausgeber: Paul Alverdes und Karl Benno von Mechow, Verlag Albert Langen /Georg Müller, München), S. 867-877.
[1932-1934-1936. Minderheitenfeindliche Hetze in der Legionärszeitung Garda Basarabiei, 1. Jg., Nr. 2, 15. August 1932, S. 4, und in dem Arader Organ der „Rumänischen Antirevisionistischen Liga” (LAR), Gazeta Antirevizionistă, Abb. 1. Jg., Nr. 2, 16. September 1934. Herausgeber der Arader Wochenzeitung und des Nachfolgeblattes, Piatră de hotar, Abb. 3. Jg., Nr. 1, 15. Januar 1936, war Isaia Tolan. Der Präsident der „Rumänischen Antirevisionistischen Liga” war der Direktor der nationalistischen Bukarester Zeitung, Universul, Stelian Popescu; der Berliner Korrespondent des Blattes war Fritz Theil.]
[1932-1934-1936. Propagandă anti-minoritară în publicaţia legionară: Garda Basarabiei, anul I, Nr. 2, 15 august 1932, p. 4, în Gazeta antirevizionistă, anul 1, Nr. 2, 16 septembrie 1934 - editor: Isaia Tolan, Arad - şi în Piatră de hotar, anul III, Nr. 1, 15 ianuarie 1936 - continuarea Gazetei Antirevizioniste, avînd acelaşi editor, Isaia Tolan din Arad. Preşedintele „Ligii Antirevizioniste Române” (LAR) a fost directorul ziarului Universul din Bucureşti, Stelian Popescu; corespondentul ziarului la Berlin a fost Fritz Theil.]
⁽¹⁾ Gazeta antirevizionistă care, începînd cu data de 9 septembrie 1934 a apărut la Arad sub direcţia lui Isaia Tolan, fusese organul Ligii Antirevizioniste Române (LAR), prezidată de directorul ziarului bucureştean Universul, Stelian Popescu. Preşedintele filialei Arad a Ligii a fost episcopul ortodox al Aradului, Grigorie Gh. Comşa. În această gazetă ultranaţionalistă se publicau exclusiv materiale antimaghiare, vizînd atît iredentismul regimului lui Horthy din Ungaria, cît şi minoritatea maghiară din România. Rezultatul acestui proces de amalgamare, deseori forţată, a fost incitarea urii la adresa maghiarilor, crearea unor suspiciuni etnice şi demonizarea minorităţii, descrisă ca un soi de cal troian al autorităţilor de la Budapesta. În mod programtic, LAR a desfăşurat şi o puternică propagandă anticomunistă (cf. Liviu Lazăr, Mişcarea antirevizionistă din Transilvania în perioada interbelică, Editura Călăuza, Deva, 2003 p. 285). Într-un editorial al episcopului Comşa, redactat într-un stil în care se amesteca limbajul clerical cu cel naţionalist, publicat în primul număr al săptămînalului se puteau citi următoarele propoziţii: „Naţiunea română proiectează curcubeul celor mai înălţătoare nădejdi pe cerul viitorului său. Nădejdile noastre se întemeiază pe dreptatea divină care a răsărit pe seama noastră ca un mândru soare. Pînă când alţii plâng pe ruinele trecutului, noi trebuie să zidim cetatea tare a viitorului, înfrăţiţi şi înarmaţi nu numai cu arme de metal ci şi cu armele spiritului. ‚Gazeta Antirevizionistă’ a dlui Isaia Tolan va fi o armă spirituală, vrednică de cerul albastru, câmpurile de mătase şi braţele oţelite pentru luptă ale fiilor României.Îi dorim isbândă deplină”LAR fusese înfiinţată pe data de 15 decembrie 1933, avînd filiale peste tot în România. Comitetul central al LAR era compus din Miron Cristea, Patriarhul României (cf. MIRON CRISTEA [1868-1939] omagiat post-mortem, News 2019, Halbjahresschrift - hjs-online, 1.1. 2019), Nicolae Bălan (mitropolit Transilvania), Nectarie (mitropolit Bucovina), Pimen (mitropolit Moldova), Gurie (mitropolit Basarabia), Ioan Lupaş (istoric ultraconservator, poreclit „Popa Seringă”, implicat în diverse scandaluri de corupţie şi nepotism, un traseist care făcea naveta de la Partidul Naţional Român, spre Partidul Poporului, la Partidul Naţional Agrar, Partidul Naţional Creştin şi apoi la Frontul Renaşterii Naţionale al regelui dictator, Carol al II-lea – cf. şi Lucian Nastasă-Kovács / Irina Matei, Cultură şi propagandă. Institutul Român din Berlin [1940-1945], Editura Mega, Cluj-Napoca, 2018, pp. 136-137), Gheorghe Ţiţeica, Dragomir Hurmuzescu, Silviu Dragomir, Alexandrina Cantacuzino, dr. Iuliu Moldovan (preşedintele ASTREI), generalul Ion Manolescu ş.a. Universul, ziarul preşedintelui LAR, Stelian Popescu, se considera şi drept o publicaţie a organizaţiei care-şi avea sediul în clădirea în care se afla redacţia. În Ardeal, LAR avea un comitet lărgit din care făceau parte diverse personalităţi ale vieţii politice, bisericeşti şi culturale Ioan Lupaş, Onisifor Ghibu, G. Bogdan Duică, Iuliu Haţieganu, Alexandru Dragomir şi Gheorghe Moroianu. Funcţii onorifice au avut: mitropoliţii Vasile Suciu şi Nicolae Bălan, episcopii Roman Ciorogariu, Nicolae Ivan, Iuliu Hossu, Valeriu Traian-Frenţiu şi politicieni ca Iuliu Maniu, Alexandru Vaida Voievod, Alexandru Lapedatu, Octavian Goga şi Aurel Vlad. În perioada dictaturii lui Carol al II-lea activitatea LAR a fost total interzisă începînd cu data de 7 martie 1939. (Cf. Bibliografie: Liga Antirevizionistă Română, ANIC.) Urmează în curînd detalii despre continuităţi politice şi doctrinare - vehiculate de LAR - în perioada statului naţional-legionar, a dictaturii militar-fasciste a lui Ion Antonescu şi a ceauşismului naţional-comunist.
#
Ziarul „Allgemeine” apare, ţinând cont împrejurărilor, de azi înainte şi cu o parte scrisă în limba română. Aparatul nostru tehnic şi redacţional nu s’a putut adapta în acest scurt timp. Rugăm onoraţii noştri cetitori de a avea răbdare şi de a ne urma cu încredere ca până în prezent.Der Zeit Rechnung tragend, erscheint die „Allgemeine” von nun auch in rumänischer Sprache. Der technische und redaktionelle Apparat konnte aber in der kurzen Zeit sich nich nicht vollständig den neuen Anforderungen anpassen. Wir bitten unsere geehrte Leserschaft noch um einige Geduld und um treue Gefolgschaft, wie bisher.
[3.-4. März 1939. Umbenennung der traditionellen Ortsbezeichnung Temeswar in die völkische: Temeschburg]
[3-4 martie 1939. Schimbarea denumirii germane tradiţionale a toponimului Temeswar în cel cu rezonanţă poporală – völkisch, Temeschburg]
BDZ, 21. Jg. Nr. 49 / Nr.50, 3./4. März 1939, S.1 |
[8. März 1939. Über die Rumänisierung der Ortsbezeichnungen]
[8 martie 1939. Despre românizarea toponimelor]
#
[15. Februar 1936. Gesetz zur Änderung der vor 1918 zwangsmagyarisierter Namen von Nichtungarn. Ähnlich gingen später auch die rumänischen Behörden vor, die automatisch die Vornamen der Angehörigen nationaler Minderheiten, Johann oder János rumänisierten und in die Geburtsurkunden Ioan oder Ion eintrugen. Ausschnitt aus der Arader Zeitschrift Piatră de hotar, 3. Jg., Nr. 2. 15. Februar 1936.]
[15 februarie 1936. Legea numelui care prevedea dreptul persoanelor de redobîndire a numelor maghiarizate înainte de 1918. Tacit, autorităţile române au introdus măsuri similare celor maghiare, încercînd să forţeze minorităţile naţionale să folosească prenume româneşti. Astfel, în certificatele de naştere se treceau automat în loc de Johann sau János numele de Ioan sau Ion. Montaj din revista arădeană, Piatră de hotar, anul 3, nr. 2. 15 februarie 1936.]
#
[23. März 1941. Regermanisierung ehemaliger magyarisierter Deutscher in dem Gebiet um Diemrich/Deva und im Banater Bergland durch Amtswalter der Deutschen Volksgruppe in Rumänien]
[23 martie 1941. Regermanizarea unor etnici germani maghiarizaţi în regiunea din apropierea oraşului Deva şi-n Banatul montan de către activişti ai Grupului Etnic German din România]
#
[1971. Hermannstädter Zeitung, Nr. 200, 22. Oktober 1971 - Die Woche, Nr. 201, 29. Oktober 1971]
Verbot der Toponyme in den Sprachen der Minderheiten / Folosirea toponimelor în limba minorităților naționale interzisă |
#
[22. April 1982. Der Chef der Bukarester Securitate, Oberst Gheorghe Dănescu beanstandet die Nichtrespektierung der Anweisungen, wonach die Ortsbezeichnungen in den Publikationen der nationalen Minderheiten nicht in ihrer rumänischen Form geschrieben werden. Als Beispiele für die Übertretung dieser Bestimmungen führt Dănescu u.a. die rumäniendeutschen Publikationen „Neuer Weg”, „Neue Banater Zeitung” sowie die Verlage Kriterion aus Bukarest und Facla aus Temeswar an. Die Verwendung der Ortsbezeichnung in deutscher oder ungarischer Sprache, meint Dănescu, könnte in sozialistischen und kapitalistischen Ländern, die Rumänien unfreundlich gegenüberstehen, dazu führen, die S.R. Rumänien als multinationalen Staat zu betrachten und die Kontinuität des rumänischen Volkes in bestimmten Provinzen – gemeint sind das Banat und Siebenbürgen – in Frage zu stellen.]
[22 aprilie 1982. Colonelul Gheorghe Dănescu, şeful Securităţii din Bucureşti, atrage atenţia asupar nerespectării dispoziţiilor care prevăd ca „numele municipiilor, oraşelor, comunelor, satelor, ale celorlalte diviziuni administrative, se scriu în forma lor oficială, în limba română, cu respectarea regulilor gramaticale ale acesteia”. „În acest context, Deciu Valerius, director în Centrala editorială; Constantin Gheorghe, Mîciu Mircea, directori de editură şi alţii, cred că în actuala conjunctură internaţională, cînd unele ţări socialiste sau capitaliste pun sub semnul întrebării drepturile şi continuitatea poporului român pe actualul teritoriu este cel puţin curioasă atitudinea celor care, prin funcţiile ce le deţin, admit ca pe pagina de titlu a unor lucrări apărute în R.S. România în limbile naţionalităţilor conlocuitoare, numele localităţilor în care se află sedii de edituri, ziare, reviste etc. sau caseta tehnică, nu sînt redactate corespunzător.” În continuare Dănescu spune că „sînt comentarii care prin aceste încălcări ale reglementărilor legale în vigoare, se revine în unele cazuri la denumirile unor localităţi din perioada de pînă în 1918, cînd străvechi provincii româneşti se aflau sub stăpînirea unor imperii care exercitau o politică de desnaţionalizare, impunînd alte denumiri ale acestora, ce-şi aveau nume tradiţionale date de populaţia autohtonă. Se apreciază că această înregistrare în mai multe feluri a numelor unor localităţi de pe teritoriul României, ar putea să ducă la concluzia unor neprieteni ai ţării că R. S. România ar fi un stat multinaţional.”]
ACNSAS, D 118, vol. 2, ff. 81-82 |
***
[1940. Dumitru Stăniloae, "Nach der Restauration des Rumänismus..."]
[1940: Dumitru Stăniloae, "După restaurarea românismului în destinul său istoric"]
[1 februarie 1964. Dumitru Stăniloae, „De la ‚Crucea de fier’ la haina preoţiei”, în: Glasul Patriei]
[1. Februar 1964. Dumitru Stăniloae, „Vom ‚Eisernen Kreuz’ zum Priestergewand”, in: Glasul Patriei]
#