Poesie-Club

Poesie-Club, Friederich-Schiller-Kulturhaus, Bukarest

Clubul de poezie, Casa de cultură Friederich Schiller din Bucureşti

[22. Februar 1975. Bericht über die Lesung einiger Mitglieder der Aktionsgruppe Banat im Poesie-Club, im Bukarester Friedrich-Schiller-Kulturhaus]

[22 februarie 1975. Relatare despre lectura unor membri ai Grupului de Acţiune Banat în clubul de poezie al Casei de cultură Friederich Schiller din Bucureşti]

Primit: Lt. col. Năstase Gh[eorghe]         STRICT SECRET[1]

Sursa: "TRAIAN"                             Ex. nr. 2

110/NG/10.450/0015

22 februarie 1975

Casa: "BOGDAN"

NOTĂ

În seara zilei de 20 februarie, la Casa Schiller a avut loc prezentarea ultimelor producţii literare ale "grupului acţionist bănăţean", eroul textelor cu subînţeles din "Neue Literatur" nr. 4/1974, despre care am dat o notă amplă la timpul său. Casa Schiller a plătit deplasarea studenţilor Richard Wagner şi Ortinau, "Casa studentului" din Timişoara deplasarea absolventului JOHANN LIPPET,  a lui WILIAM TOTOK şi a lui VICTOR ILIU (ILEA?)[2], student la germanistică, care l-a acompaniat la ghitară, precum şi a lectorului universitar HERBERT BOCKEL, responsabilul cenaclului literar studenţesc din Timişoara, secţia germană.

Cuvintele introductive au fost rostite de mentorul "grupului", GERHARDT CSEJKA, redactor la "Neue Literatur", a urmat o "uvertură" muzicală, apoi RICHARD WAGNER, WILIAM TOTOK şi JOHANN LIPPET au citit un text după ERNST JANDI[3], poet absurd austriac, unul îngînîndu-l pe celălalt, transformînd afirmaţia în întrebare, în exclamare batjocoritoare, etc.: "Sînt poet angajat" … "Ce-i poet angajat" … "Nu e voie să fii decît poet angajat". Rezultatul aşteptat s-a produs, participanţii rîzînd în hohote la orice formulare uzuală, pozitivă politică.

Apoi JOHANN LIPPET a citit parodii şi după el WILIAM TOTOK o odă la adresa lui RICHARD WAGNER, lăudîndu-i personalitatea, "curajul de a călca tabuuri" şi afirmînd că principalul său merit este de a-i citi şi cita pe ERNST FISCHER[4] şi ROGER GARAUDY[5] (excluşi: primul din Partidul Comunist Austriac, iar al doilea din cel francez).

GERHARDT(sic!) ORTINAU  a citit apoi o parafrază – asemănătoare celor pe care le-a publicat între timp în "Neue Literatur" despre moartea şi înmormîntarea unui fruntaş muncitoresc timişorean, care s-a sinucis în 1910 şi despre care ziarul socialist "VOLKSWILLE"[6] a publicat atunci reportaje. Parafraza a ridiculizat precis faptul că scrisoarea din urmă a sinucigaşului exprima încrederea în forţa de luptă a muncitorimii, faptul că cel în cauză a cerut să fie înmormîntat fără preot, înmormîntarea sa propriu-zisă, cuvîntările ţinute – şi întrerupînd din ce în ce mai des povestirea cu menţionarea faptului că ploaia se înteţea – a obţinut un efect hilariant.

Avînd de prezentat un film la facultate, a trebuit să plec la 50 minute după începerea acestei manifestaţii, din informaţiile primite a mai durat circa 20 minute în care timp WAGNER a citit o poezie ermetică, iar ORTINAU încă două astfel de parafraze de "fapte diverse".  CJEJKA s-a silit să încurajeze discutarea programului, dar nici unul dintre cei circa 30 participanţi – între care JANOS SZASZ[7], secretar al Uniunii Scriitorilor, CLAUS STEPHANI şi GERHARD EIKE, redactor – nu au luat cuvîntul.

Discutînd după amiaza telefonic cu lectorul HERBERT BOCKEL (sperasem că va veni la mine dar el nu a avut timp, avînd mult de lucru la facultate, la biblioteci, la Casa Schiller etc.), BOCKEL nu a vrut să admită că a fost injust ca acest program să nu se refere la alegeri, în cadrul lui mişcarea muncitorească să fie batjocorită, chiar dacă este vorba de P[artidul] S[ocial] D[emocrat], înainte de formarea P. C. R., argumentul său fiind că întrucît au fost ridiculizate organizaţiile burgheze nu ar fi fost just să se treacă peste naivităţile marxiştilor.

(ss) "Traian"

N.B.

Informatorul a furnizat nota în baza sarcinilor avute.

GERHARDT CJEJKA, redactor la Neue Literatur, a mai fost semnalat de informator cu unele atitudini necorespunzătoare.

I-am dat sarcină informatorului să mai participe la acţiunile iniţiate la Casa de cultură "Fr. Schiller" şi să stabilească care este atitudinea participanţilor, dacă se pun în discuţie lucrări literare cu conţinut necorespunzător.

Copia notei va fi dată pentru exploatare la Serv. II din Direcţia I A şi la I.M. Bucureşti – Securitate.

(ss) Lt. col. Năstase Gheorghe

2 ex./SV.rd.0198/188

24.02.1975

ACNSAS, M-FR 113848, ff. 78-78v

_______________________

[1] Notă dactilografiată. Într-o notă-raport din 3 aprilie 1975, este sintetizată de către viitorul său ofiţer de legătură, lt. maj. Nicolae Palade, o discuţie cu „Emilian”, redactor la revista „Volk und Kultur”, – devenit colaborator neoficial pe data de 20 aprilie 1975 (ACNSAS, M-FR 113848, f. 51) - despre autorii care au citit la Poesie-Club şi despre care afirmă că „nu sunt încă destul de copţi la minte”. Ofiţerul de legătură menţionează în final numele membrilor Grupului de Acţiune şi cel al lui Andreas Gryphius, afirmînd că toţi aceştia se află în atenţia Direcţiei I, cf. ACNSAS, M-FR 113848, ff. 69-70 (Andreas Gryphius, 1616-1664 a fost un scriitor german din perioada barocului şi cel mai important autor de sonete din secolul XVII). 

Heinz Stănescu, 1952

Pentru detalii despre „Traian”, cf. „Cariera unui ofiţer de Securitate: Heinz Stănescu”, RFI, 3.8. 2010 .  „Freud - cu voie de la poliţia politică sau Rolul fostului ofiţer de Securitate Heinz Stănescu“, DW, 21.12. 2010;

[2] Corect: Eugen Eliu.

[3] Greşeală de transcriere, corect: Ernst Jandl (1925-2000).

[4] Ernst Fischer (1899-1972), scriitor, eseist şi politician marxist revizionist austriac, susţinător al Primăverii de la Praga şi critic al doctrinei realismului socialist. După invazia Cehoslovaciei din 1968 a fost exclus din Partidul Comunist Austriac.

[5] Roger Garaudy (n. 1913), scriitor şi filosof francez care după ce a fost dat afară din Partidul Comunist Francez în 1970, s-a convetit în anii 1970 la creştinism, iar în 1982 a trecut la islam. În ultimii ani s-a situat pe poziţii militant revizioniste şi antisemite. 


Versiunea textului, citită în faţa publicului, la care se referă „Traian” s-a pierdut. O primă versiune, datată 15 noiembrie 1974, s-a păstrat în cel de-al doilea caiet de atelier al autorului, la paginile 14-15, confiscat în toamna anului 1975 şi restituit, în decembrie 2009, la München, de către CNSAS. Această versiune sună aşa:

das verhalten 
des bekannten 
rumäniensdeutschen lyrikers
richard wagner 
dargestellt (in alphabetischer reihenfolge) von
william totok
& 
ernst wichner

die hosenriemen enger
sozusagen

sich das blatt
vom maul nehmen

und den mut nicht verlieren

die errungenschaften
der technik
teilweise ignorieren

einen bleistift in die hand nehmen

damit
das blatt vollscheißen
als ob
es einem kommen würde

sprechundsaggedichte

sich mit bier volllaufen lassen

den felsblock provozieren

rudolf steiner bekämpfen

ein dorf erleben

e fischer & r garaudy lesen

einen hymnus ans nächtliche
wasserkraftwerk 
richten

[6] Ziar social-democrat care a apărut în limba germană la Timişoara .

[7] János Szász (n. 1927, Belgrad - m. 2006, Bucureşti), scriitor maghiar din România, soţul poetei de limbă germană, Anemone Latzina (1942-1993), considerată de autorii Aktionsgruppe drept „muza Grupului de Acţiune Banat”.

***

Postscriptum

[23 iulie 1976. Lt. maj. de Securitate, Nicolae Palade de la Inspectoratul Municipiului Bucureşti – IMB – primeşte o notă de la „Emilian” în care acesta îl anunţă că a fost invitat la un colocviu în R.F.Germania de către Arbeitskreis für siebenbürgische Landeskunde e.V. din Heidelberg, dedicat literaturii de limbă germană din România; colocviul, organizat împreună cu Asociaţia de studii germano-române din Freiburg, urma să aibă loc pe data de 4 şi 5 decembrie, la Freiburg. Conducerea colocviului a fost preluată de Prof. Dr. Paul Miron de la Seminarul Romanic din Freiburg şi Dr. Anton Schwob din Innsbruck. Referatul pe care dorea să-l prezinte „Emilian” avea următorul titlu: „Cenaclurile literare de limbă germană din România în ultimii zece ani, oglindă vie a efervescenţei creatoare literare în limba germană în România de azi”. Redactorul şef al revistei „Volk und Kultur”, Franz Storch, se menţionează mai departe în document, „va susţine pe deplin cererea de plecare la Freiburg“ a lui „Emilian“. În final, lt. maj. Palade propune ca în „perioada ce urmează” să se facă pregătiri în vederea plecării lui „Emilian” la colocviul amintit.]

[23. Juli 1976. Ein rumäniendeutscher Autor trifft Vorbereitungen, um nach Westdeutschland zu reisen, wo er an einer Tagung zum Thema deutsche Literatur aus Rumänien teilnehmen möchte, die unter der Ägide von Anton Schwob und Paul Miron in Freiburg stattfinden soll]

 

ACNSAS, M-FR 113848, ff. 12-12v (aici 12)

Actualizat - aktualisiert - 1. 7. 2023

„Singura noastră libertate este speranţa”, RFI, 11.9. 2013 

„40 de ani de la lovitura de stat din Chile – un document inedit”, CriticAtac, 11.9. 2013 

"Gruia" im Vorruhestand

Volksfreund, 30. August 2011
Ex-Spitzel und Deutschlehrer Grosz im Vorruhestand 
Der wegen seiner einstigen Securitate- Spitzeltätigkeit in die Kritik geratene Oppenheimer Deutschlehrer Peter Grosz (63) hat sich vorzeitig pensionieren lassen. Das rheinland-pfälzische Bildungsministerium teilte am Dienstag in Mainz auf Anfrage mit,

es habe daher entschieden, «die angestrebte Rücknahme der Ernennung zum Beamten nicht weiter zu verfolgen». Vorausgegangen war ein Prüfungsverfahren gegen den Deutschlehrer am Gymnasium in Oppenheim bei Mainz.

Der Schriftsteller hatte 2010 zugegeben, auf Druck der Securitate von 1974 bis zu seiner Ausreise 1977 für den rumänischen Geheimdienst als «Quelle» deutschstämmige Autoren oberserviert zu haben. Darunter war auch der Ex-Mann der Literaturnobelpreisträgerin Herta Müller, Richard Wagner.

http://www.volksfreund.de/nachrichten/region/rheinlandpfalz/rheinland/Rheinland-Pfalz-und-Saarland-Ex-Spitzel-und-Deutschlehrer-Grosz-im-Vorruhestand;art158726,2890725

SWR, 30. August 2011

Oppenheim
Ex-Securitate-Spitzel Grosz vorzeitig pensioniert

Der wegen seiner Spitzeltätigkeit für den rumänischen Geheimdienst Securitate in die Kritik geratene Oppenheimer Deutschlehrer Peter Grosz hat sich vorzeitig pensionieren lassen. Das Bildungsministerium will nun darauf verzichten, dem 63-Jährigen den Beamtenstatus zu entziehen.

Es sei entschieden worden, "die angestrebte Rücknahme der Ernennung zum Beamten nicht weiter zu verfolgen", teilte das Bildungsministerium mit. Eine Rücknahme hätte zu einer langwierigen gerichtlichen Auseinandersetzung mit unvorhersehbarem Ausgang führen können. Grosz selbst hatte gegenüber der Nachrichtenagentur dpa erklärt, er habe nach Bekanntwerden seiner Securitate-Mitarbeit gesundheitliche Probleme bekommen und daher den vorzeitigen Ruhestand beantragt. Dem gab das Ministerium nun statt.

Mit der Versetzung in den vorzeitigen Ruhestand erhält Grosz laut Ministerium Pensionsbezüge, von denen jedoch Versorgungszuschläge abgezogen werden. Wäre das Beamtenverhältnis rückwirkend beendet worden, hätte Grosz nach Angaben des Ministeriums in der gesetzlichen Rentenversicherung nachversichert werden müssen. Er war vor 30 Jahren als Lehrer verbeamtet worden.

In den 1970er-Jahren für die Securitate gearbeitet

Grosz, der sich auch als Schriftsteller betätigt, hatte im vergangenen Jahr zugegeben, auf Druck der Securitate von 1974 bis zu seiner Ausreise 1977 für den rumänischen Geheimdienst deutschstämmige Autoren oberserviert zu haben. Darunter war auch der Ex-Mann der Literaturnobelpreisträgerin Herta Müller, Richard Wagner.

Der Fall hatte für zwiespältige Reaktionen gesorgt. Der heute in Berlin lebende rumänische Schriftsteller und Journalist William Totok hatte Grosz im SWR eine sehr umfangreiche Spitzeltätigkeit gegen ihn vorgeworfen. Auf der anderen Seite hatten sich Schüler und Eltern des St. Katharinen Gymnasiums mit dem Lehrer solidarisiert, der sich als jahrelanger Leiter der Oppenheimer Festspiele in der lokalen Theaterszene einen Namen gemacht hatte.

http://www.swr.de/nachrichten/rp/-/id=1682/nid=1682/did=8533132/1ptc6og/

Mainzer Allgemeine Zeitung, 30. August 2011

Oppenheim: Ex-Securitate-Spitzel Peter Grosz lässt sich vorzeitig pensionieren

***

Akte Peter Grosz geschlossen

01.09.2011 - MAINZ/OPPENHEIM

Wiesbadener Kurier, 1.9. 2011

***
Einige Links zu Publikationen funktionieren nicht mehr, weil die Inhalte von den Betreibern entfernt wurden.

***

Siehe auch:
Neue Enthüllungen über die Bespitzelung der "Aktionsgruppe Banat" 
 "Gruia" und "Voicu": Securitate-Entlohnung für Mitarbeit 
Die Securitate eröffnet einen operativen Vorgang
Observierung durch die Securitate 
Doppelte Beschattung durch die Securitate und durch „Gruia"



***

[1972, undatiert, Ende des Jahres. Personalbogen von “Gruia”, der aufgrund seiner als positiv eingeschätzten IM-Tätigkeit in die nachrichtendienstliche Operation “Tera”  (sic!) einbezogen werden soll, die auf die Überwachung von Ausländern ausgerichtet war]

[1972, nedatat, sfîrşitul anului. Fişa personală a lui “Gruia”, apreciat de către Securitate care intenţionează a-l folosi în operaţiunea de supraveghere informativ-operativă a străinilor,“TERA”(sic!)]

NOTĂ [1]

din

27.XII.972

Informatorul “GRUIA” este în vîrstă de 26 de ani şi urmează facultatea de filologie – secţia germană-serală din Timişoara.

În prezent se află în relaţie cu cetăţeanca olandeză Ennnn 

DE B  care este funcţionară la o firmă denumită E E G de NATO unde mai lucrează în acelaşi birou şi 5 ingineri, birou cunoscut a fi al francezilor. 

Informatorul intenţionează să se căsătorească cu această persoană şi să se stabilească în străinătate, respectiv în Olanda şi apoi în R.F. a Germaniei.

Avînd în vedere cele de mai sus, informatorul prezintă interes pentru scoaterea definitivă din ţară în care sens necesită a fi verificat şi pregătit.

(ss) N. Pădurariu.

26.XII.972 

Să-l verificăm bine, să-l apropiem şi apoi să apreciem oportunitatea în raport de calităţi.

(ss) [indescifrabil]

ACNSAS, R 303393,  ff. 38-39v

[1] Notă manuscrisă a Lt. col. de securitate N. Pădurariu.

Namen von uns geschwärzt - Nume anonimizate de noi - hjs-online.

***

[6. Juli 1974. "Gruia" berichtet über seine westdeutsche Freundin]

[6 iulie 1974. "Gruia" informează despre prietena sa vestgermană]

CNSAS, R 303393, f. 7

Namen von uns geschwärzt - Nume anonimizate de noi - hjs-online.

***

Aktualisiert - actualizat, 25. 4. 2020, 23:48 h

„Gică” von Radio Temeswar - „Gică” de la Radio Timişoara

„Gică" von Radio Temeswar - „Gică" de la Radio Timişoara

[29. Oktober 1984. „Gică" unterbreitet der Securitate Vorschläge bezüglich der Situation der Schriftsteller aus Temeswar und fordert eine „mündliche Unterredung mit den Organen, um alles ausführlicher zu erklären"] Von den bislang 141 erfassten offiziellen und inoffiziellen Securitatemitarbeitern aus dem OV [D.U.I.] "Muzicologul" und "Interpretul" war "Gica" bestimmt eine der skurrilsten Figuren des geheimdienstlichen Panoptikums. W.T.

[29 octombrie 1984. „Gică" face Securităţii propuneri cum ar putea fi rezolvată situaţia scriitorilor timişoreni, cerînd organelor „o întrevedere verbală pentru a explica totul mai amănunţit"] Dintre cei 141 de colaboratori oficiali şi neoficiali ai Securităţii, depistaţi, pînă în prezent, în D.U.I. "Muzicologul" şi  „Interpretul”, „Gică” a fost, cu siguranţă, una din figurile cele mai ciudate din acest panopticum al poliţiei secrete. W.T.

--------------------
NOTĂ INFORMATIVĂ [1]

Sursa informează că a avut posibilitatea să discute cu WILLIAM TOTOK, redactor la „NEUE BANATER ZEITUNG” şi scriitor. A aflat că scriitorul HELMUTH FRAUENDORFER a fost luat la întrebări şi bătut de ofiţerul de securitate ADAMESCU. Acest lucru i-a determinat pe tinerii scriitori bănăţeni să întreprindă o acţiune de solidaritate şi să înştiinţeze diferitele foruri cum ar fi Uniunea Scriitorilor (inclusiv filiala timişoareană), judeţul, etc. Această acţiune a pornit cu două zile înaintea vizitei tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU în R. F. GERMANIA, după ce susnumiţii au fost intrigaţi şi de faptul că lui NIKOLAUS BERWANGER i s-ar fi spus că FRAUENDORFER este un „bandit”.-

Sursa a mai aflat că a avut loc şi o întîlnire a tinerilor scriitori cu tovarăşii FLORESCU[2] (judeţ), ANGHEL DUMBRĂVEANU (Uniunea Scriitorilor)[3], CRISTEA[4] (Securitate). Aceştia pentru a-i intimida i-au întîmpinat cu citate (calomnioase la adresa Securităţii Statului) după părerea lor, deoarece lucrurile trebuiesc privite în întreaga lor complexitate, (totul trebuie revizuit), pentru a-i intimida.-
Din moment ce FRAUENDORFER a reuşit să publice, nu ar fi vinovat, însă organele de securitate au argumentul că nu există cenzură şi fiecare răspunde pentru ceea ce face.-
Li s-a spus ca cercul literar ”AMG”[5] ar fi „un bîrlog”, că şi ziarul NBZ[6] nu reprezintă mare lucru, că securitatea n-a mai bătut pe nimeni de 20 de ani încoace, că nu se vede necesitatea Radioului Student (secţia germană) şi a paginii de limba germană în ziarul studenţesc.-
Studioul de radio TIMIŞOARA a atras atenţia redactorilor să fie atenţi cu aceşti scriitori, să nu-i difuzeze pe posturi.[7] Acest lucru s-a şi aflat de aceştia şi a şi apărut un articol în revista vest-germană de mare tiraj „DER SPIEGEL”.-
Toate acţiunile s-au întreprins şi în numele scriitoarei HERTA MÜLLER a cărui roman „NIEDERUNGEN” (distins de U.T.C.) a făcut mare vîlvă în R.F.GERMANIA.-
HERTA MÜLLER a [dat] mai multe interviuri în R.F. GERMANIA, a recomandat să se compare ediţiile apărute la „KRITERION” BUCUREŞTI şi ROTHBUCH MÜNCHEN,[8] pentru a vedea în ce măsură a fost cenzura înlăturată.-
WILLIAM TOTOK este nemulţumit pentru faptul că recentul său volum seamănă cu o broşurică.-[9]
Pe vineri se aşteaptă tinerii scriitori bănăţeni la noi rezultate în urma vizitei tovarăşului DUMITRU POPESCU [*].-
Acestea ar fi faptele care cer fapte. Ar mai fi de zis că HERTA MÜLLER se va întoarce în ţară[10] şi că BERWANGER[11] nu mai este membru al secretariatului judeţean de partid.-
Sursa atenţionează să se acţioneze realist. Fiecare greşeală poate dăuna enorm, iar situaţia poate fi salvată în mod corect, fără probleme prin intermediul sursei care are şi influenţă în rîndul lor.-
Sursa i-a avut timp de mai multe luni colaboratori pe TOTOK şi SAMSON la rubrica culturală şi erau „pe linie”.[12] Deci se poate lucra cu ei, depinde cine-i coordonează, îi îndrumă şi cum face aceasta.-
Sursa a fost cadru didactic în Oltenia, Moldova şi în judeţul TIMIŞ. Şi acum elevii o preţuiesc nespus de mult. Şi sursa se consideră în garanţia tinerilor scriitori bănăţeni şi a trecut prin aceleaşi probleme ca şi ei.-
Şi părinţii sursei au suportat războiul, deportările în U.R.S.S. Şi sursa a întîlnit oameni care identificau noţiunile de fascist şi german.-
Să se ţină cont de faptul că aceşti tineri scriitori sînt totuşi personalităţi (dintre puţinele care au mai rămas) că pînă la venirea tovarăşului PACOSTE, corupţia în judeţul TIMIŞ a ajuns în floare – oricînd sursa poate da exemple -, că „aşa-zişii patrioţi, tovarăşi juşti germani” trebuiau judecaţi pentru sabotaj, nu să li se dea drumul să plece definitiv din ţară fiindcă anumiţi tovarăşi aveau interes să intre într-o „casă de neamţ”.-
Aceşti tineri scriitori, care suferă din cauza situaţiei deplorabile în care va cădea populaţia germană dacă nu se iau chiar acum măsuri, căutau să atenţioneze oamenii cinstiţi şi sperau în măsuri eficiente. Ironiile lor totuşi nu pot fi calificate ca antistatale. Poate ar fi trebuit şi judeţul să se arate mai interesat de pasul lor.-
Sursa atenţionează că părerea despre securitate lasă de dorit chiar şi la conducerea Studioului RTV. „Oamenii securităţii” au fost făcuţi mici (ROGOJAN, VANCEA, IERAN, etc.). Sursa a fost sancţionată nevinovată, trei luni după decesul fostului general de securitate MARTIN SCHNELLBACH şi nu este primită în partid deşi o cere insistent de 5 ani, deoarece ar periclita „oamenii cu multe rude în Occident care au dreptul de viză”.-[13]
Sursa propune:
1.- Pe vineri cînd se organizează întîlnirea cu tovarăşul POPESCU, să fie invitată şi sursa sub motivul că i-ar fi umblat gura pe la Studio în favoarea tinerilor scriitori germani şi a lui ANTON SCHERER[14] de la Radio. (ANTON SCHERER n-are voie să citească la microfon, deoarece i-a plecat fiica în R.F. GERMANIA).
2.- În urma cuvîntului sursei se va numi un tovarăş de la securitate care va ţine legătura permanentă, prietenească cu grupul din care va face parte sursa.-
3.- ANTON SCHERER va citi din nou, pentru faptul că sursa a garantat pentru el.-
4.- Sursa va intra urgent în partid şi [va deveni] coordonatorul secţiei germane.-
5.- Sursa va şti să apere ţara de eventualele acuzaţii din străinătate. Ştie cum s-o facă.-
6.- Sursa cere o întrevedere verbală pentru a explica totul mai amănunţit.-
7.- Anumiţi oameni cu rude în R. F. GERMANIA să fie menţinuţi în funcţii. E în favoarea ţării.-
29.10.1984

(ss) „Gică"

ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 343-345

______________

[1] Notă dactilografiată.

[2] Eugen Florescu (1935-2009) era la vremea aceea secretar cu propagandă la Comitetul judeţean de partid Timiş. El a participat la întrevederea cu autorii care au protestat împotriva abuzurilor Securităţii şi împotriva faptului că Helmuth Frauendorfer a fost bătut de către maiorul Ion Adamescu. „Audienţa“ care a avut loc pe data de 12 octombrie 1984 este descrisă în volumul „Constrângerea memoriei“ (p.113 ) în felul următor: „În timpul audienţei, el [Florescu] s-a folosit de o mapă cu materiale pusă la dispoziţie de Securitate, din care a citit unele aprecieri la adresa textelor aparţinând semnatarilor scrisorii. Nu s-a angajat însă în nici un fel atunci când a fost vorba de problemele ridicate de cei şapte (ca, de exemplu, problema restrângerii posibilităţilor de publicare sau cea a timpilor de emisie în limba germană). La solicitarea de a permite reluarea emisiunilor postului de radio al studenţilor, oprit cu puţin timp în urmă, a răspuns că în cazul acesta ar trebui înfiinţată şi o emisiune pentru studenţii oaspeţi din Algeria. Discuţia a luat sfârşit cu ameninţări răspicate, venind mai ales din partea şefului Securităţii, care a ţinut să adauge că la o altă acţiune de grup similară participanţii vor fi deferiţi procuraturii.”

[3] Anghel Dumbrăveanu, născut la 21 noiembrie 1933, Dobroteasa, județul Olt, scriitor, a fost la vremea respectivă secretarul Asociației Scriitorilor din Timișoara. Între anii 1953 și 1990 fusese redactor, apoi secretar general de redacție și redactor-șef adjunct al revistei Scrisul bănățean, transformată mai tîrziu, în perioada dezgheţului, în Orizont. După revoluţie a scos o revistă proprie cu accente naţionaliste: Rostirea românească. Dumbrăveanu a participat si el la întîlnirea de la comitetul judetean de partid cu semnatarii "memoriului colectiv", precum este calificată scrisoarea de protest a celor şapte (Helmuth Frauendorfer, Herta Müller, William Totok, Richard Wagner, Johann Lippet, Horst Samson, Balthasar Waitz) care, în septembrie 1984, a fost adresată primului secretar al Comitetului Judeţean de Partid Timiş, Cornel Pacoste, şi preşedintelui Uniunii Scriitorilor, Dumitru Radu Popescu.

[4] Este vorba despre colonelul Ion Cristescu, şeful interimar al Securităţii din Timiş, după ce col. Aurelian Mortoiu fusese transferat la Bucureşti şi avansat la gradul de general.

[5] AMG: Cenaclul în limba germană al Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara, Adam Müller-Guttenbrunn.

[6] NBZ: Neue Banater Zeitung, ziarul local timişorean în limba germană.

[7] “A doua zi după această întrevedere a fost convocată o şedinţă a liderilor din presă şi radio. Pacoste şi Florescu au decretat că semnatarilor scrisorii li se va interzice începând chiar din acel moment accesul la Radio Timişoara. Pe cât posibil, numele lor nu trebuiau să mai fie pomenite în presa locală.” (William Totok, Constrângerea memoriei, pp. 113-114)

[8] Este vorba despre editura Rotbuch din Berlinul Occidental. Acolo a apărut o versiune necenzurată a cărţii Hertăi Müller, Niederungen (Depresiuni) în 1984.

[9] Este vorba despre volumul de poezii, Freundliche Fremdheit (Politeţe rezervată), apărut la editura Facla din Timişora. Volumul a fost grav cenzurat. În D.U.I. „Interpretul“ se află o sumedenie de documente din care rezultă cum a intervenit Securitatea pentru a împiedeca publicarea unor texte. O selecţie din aceste documente se va posta şi pe acest blog.

[*] Dumitru Popescu, supranumit „Dumnezeu”, născut în 1928 la Turnu-Măgurele, a fost unul dintre cei mai influenţi nomenclaturişti din perioada regimului ceauşist. În 1953 a intrat în Partidul Muncitoresc Român (P.M.R.). A terminat facultatea de ştiinţe economice în 1951 şi a lucrat între anii 1950 şi 1960 în presă, la Contemporanul, Scînteia tineretului și Scînteia. Conduce organul central al partidului, Scînteia, ca redactor şef, între 1965-1968. După ce la începutul anilor 1960 a devenit membru al C.C., în 1969 este cooptat în Comitetul Politic executiv al P.C.R. În 1981 devine rectorul Academiei de învățămînt social-politic „Ștefan Gheorghiu” din București, o pepinieră academică a activiştilor de partid. Popescu “Dumnezeu” a fost unul dintre cei mai activi propagandişti ai regimului. A publicat numeroase cărţi literare (romanul Pumnul şi palma) şi după revoluţie cîteva volume memorialistice (Am fost și eu cioplitor de himere).

[10] În toamna lui 1984 autorităţile i-au permis Hertei Müller se plece în vizită în R.F. Germania, sperînd că ea nu se va mai întoarce în ţară.

[11] Nikolaus Berwanger (1935-1989), pînă în 1984 redactor şef al ziarului Neue Banater Zeitung (NBZ), nu s-a mai întors în toamna lui 1984 dintr-o vizită făcută în Occident.

[12] “Gică“ lucra la postul de radio Timişoara.

[13] În mod voluntar „Gică“ se oferă în această notă cît şi în altele să devină colaborator neoficial al poliţiei secrete, invocînd aici şi o rudă apropiată care lucrase în Securitate. Acest lucrător a fost unul dintre foarte puţinii ofiţeri de Securitate de origine germană, acceptaţi în rîndurile aparatului comunist represiv. Înainte de a muri la începutul anilor 1980, Martin Schnellbach (1912-1984) a publicat împreună cu Ioan Iancu o carte propagandistică, deghizată într-un roman memorialistic despre lupta împotriva gherilelor anticomuniste din munţi, Noroi şi stele, Facla, Timişoara, 1978.

[14] Redactor al emisiunii în limba germană de la Radio Timişoara.

*** 

[13. Dezember 1984. „Gică” informiert die Securitate über das Erscheinen einer Rezension des Buches von Herta Müller „Drückender Tango” in der Neuen Banater Zeitung]

[13 decembrie 1984. „Gică” semnalează apariţia unei recenzii a cărţii Hertei Müller „Drückender Tango” - „Tango apăsător” - în ziarul Neue Banater Zeitung]

NOTĂ INFORMATIVĂ[1]

Sursa informează că în pagina culturală a ziarului NBZ din 09.12. a.c. a apărut o recenzie a noului volum al HERTEI MÜLLER “TANGO APĂSĂTOR”, recenzie semnalată de WILLIAM TOTOK. Introductiv se arată că prima apariţie editorială a HERTEI MÜLLER “DEPRESIUNI” a fost bine primită de presa şi radioul din R.F. GERMANIA.-

Al doilea volum tratează existenţa umană într-un sat din cîmpie. Acestă existenţă este prescrisă de anumite împrejurări şi nu poate fi schimbată. Simboluri ca “noaptea”, “zăpadă”, “lup”, “nisipi” sînt caracteristice în acest sens.-

Referitor la populaţia şvăbească interesante sînt rîndurile din pagina 58, în care personajul povestirii întreabă unde este cutare, dacă cutare a depus actele, dacă a plecat deja, etc.-

Se arată că literatura HERTEI MÜLLER a fost şi atacată de cercuri conservatoare din ţară şi străinătate în mod agresiv.-

13.12.1984

(ss) “GICĂ”

ACNSAS, I 210845, vol. 3, f. 4

---

[1] Notă dactilografiată. 

***

[31. Oktober 1985. „Gică” berichtet über eine Begegnung mit William Totok]

[31 octombrie 1985. „Gică” relatează despre o întîlniră cu William Totok]

COPIE[1]

NOTĂ INFORMATIVĂ

Sursa informează că pe data de 20.10.1985, ora 10,30 s-a întîlnit cu numitul WILLIAM TOTOK (fost redactor al ziarului NBZ actualmente fără ocupaţie) la Poşta Mare, unde cumpăra ziarele NBZ şi “NEUER WEG”. Era supărat de fapul că cercul literar “ADAM MÜLLER GUTTENBRUNN” a fost reînfiinţat (de fapt şi-a reluat activitatea), mai ales pe WALTHER KONSCHITZKY[2], WALTER JASS[3] şi LUCIAN GEIER[4], care fac parte din “autorii principali ai acestui act, devenit necesar în urma celor difuzate la posturile din străinătate.” De asemenea, TOTOK s-a plîns că e şomer, iar acte pentru plecare definitivă nu depune, deoarece nu i se aprobă paşaportul. Este obsedat de faptul că “cei din umbră” vor să îl distrugă.-

WALTHER KONSCHITZKY este suspect în viziunea lui TOTOK prin acţiunea sa de “a salva” corul “SCHUBERT”, găsindu-i un nou dirijor. De asemenea a vorbit elogios despre cercul literar AMG (în momentul cînd acesta figurase inoficial ca desfiinţat) într-un interviu cu TUSSINGER[5], instructor al Comitetului pentru cultură şi educaţie, articolul a apărut în “NEUER WEG”, iar un schimb de cuvinte tari a avut loc din cauza acestuia în Clubul Presei între autor şi HORST SAMSON). Acum “culmea” W. KONSCHITZKY va participa ca autor în cadrul cercului –este vorba de un debut.-

W. JASS a publicat pe 29.11.1985[6] un interviu cu EDUARD SCHNEIDER (un interviu sub titlul “PLIN DE ÎNŢELES ŞI NECESAR”) în care se referă şi la faptul că au existat voci, care considerau imposibilă reluarea şi continuarea activităţii cercului AMG.-

W. TOTOK a destăinuit sursei că se vede obligat să dezvăluie publicităţii numele tuturor acelora, care l-au chinuit şi minţit.-

Sursa a participat la recenta şedinţă a cercului. EDUARD SCHNEIDER era de părere (într-o discuţie particulară cu semnatarul acestor rînduri că “vreo 2-3 ani se mai poate face ceva”). B. WAITZ a destăinut sursei că “avem de a face cu un copil mort”.-

Într-adevăr, erau vreo 16 persoane - jumătate ziarişti la NBZ., un sfert rudele “regretaţilor scriitori”, 3 octogenari, nici un elev, nici un student. Cercul acesta ar merita denumirea de “cultură generală”, nicidecum literar.-

Sursa este de părere să i se dea un post la gimnaziu lui TOTOK (în TIMIŞOARA predau şi absolvenţi de liceu) sau să i se dea garanţii pentru plecarea definitivă. În caz contrar compromiterea totală a cercului va fi uşoară.-

31.10.1985

(ss) GICĂ

R. Conf. Notei

D.M.G.

RD. 983/ 02.11.1985

Scrisă în 2 ex.

ACNSAS, I 210845, vol. 3, ff. 21-21v

---

[1] Notă dactilografiată.

[2] Walther Konschitzky, n. 1944, redactor la ziarul "Neuer Weg", pseudonim ca publicist: Horst Wichland.

[3] Şeful subredacţiei ziarului „Neuer Weg“ din Timişoara,

[4] Luzian Geier, redactor la ziarul “Neue Banater Zeitung”.

[5] "Josef Tussinger, inspector şef la Comitetul pentru cultură şi educaţie socialistă al judeţului Timiş, vorbea cu nonşalanţă într-un interviu acordat ziarului Neuer Weg (din 5.7.1985) despre «activitatea Cenaclului “Adam Müller Guttenbrunn”, care scăzuse în intensitate în ultima fază a festivalului» (era vorba despre Festivalul Naţional “Cântarea României”, iniţiat de Ceauşescu). Tussinger ştia desigur că cenaclul îşi încetase activitatea, dar asta nu l-a împiedicat să afirme că acesta ar trebui să devină, “în perioada următoare, mult mai eficient în viaţa culturală a germanilor din oraş şi din Banat”.

Acest funcţionar cultural avea să se dovedească şi mai târziu un iscusit mânuitor al informaţiei. De pildă, discursul său, rostit cu ocazia Plenarei Consiliului oamenilor muncii de naţionalitate maghiară şi germană din 26-27 februarie 1987, a cuprins o serie de minciuni flagrante. În acest discurs, difuzat în ţară ca şi în străinătate, el minţea fără să clipească: “Editura Facla tipăreşte numeroase cărţi în limbile naţionalităţilor ce trăiesc în această parte de ţară.” Editura Facla, înfiinţată în 1971, avea iniţial secţii pentru limbile maghiară şi germană, dar ambele au fost desfiinţate în 1984.

Cenaclul “Adam Müller Guttenbrunn”, reînfiinţat la ordinul Securităţii în noiembrie 1985 şi condus de data aceasta de un comitet din care făceau parte Erwin Lessl, noul redactor şef al ziarului Neue Banater Zeitung, Eduard Schneider, în calitate de preşedinte, Luzian Geier, Hans Mokka şi Franz Liebhard, ca preşedinte de onoare, a fost dat de Tussinger ca exemplu pentru politica tolerantă faţă de minorităţi a regimului. (Lessl a urmat încă în acelaşi an exemplul predecesorului său şi nu s-a mai întors dintr-o călătorie în Occident; după el, postul de redactor şef la NBZ nu a mai fost ocupat.) În cuvântarea sa a apărut şi următoarea propoziţie: “Avem un cenaclu de literatură numit ‘Adam Müller-Guttenbrunn’, care reuneşte scriitori români de naţionalitate germană (subliniere W.T.).” - Cf. Constrângerea memoriei, pp. 115-116.

[6] Există o neconcordanţă de datare, care se datorează probabil dactilografierii greşite de către o secretară sau secretar.

***

[11. Februar 1986. „Gică” informiert die Securitatea über eine weitere Begegnung mit William Totok]

[11 februarie 1986. „Gică” informează Securitatea despre o nouă întîlnire cu William Totok]

STRICT SECRET[1]

Ex. nr. ___

NOTĂ INFORMATIVĂ

Sursa informează că în data de 21.01.1986[2], ora 9,30 s-a întîlnit la Poşta Mare cu WILIAM TOTOK, care îl aştepta pe BALTHAZAR WAITZ (acesta trebuia să-i restituie nişte reviste). În acestă zi s-au scurs 12 luni – un an – de cînd WILLIAM TOTOK şi-a pierdut slujba la “NEUE BANATER ZEITUNG”. TOTOK i-a spus sursei că a depus actele pentru plecarea definitvă, deoarece în decurs de un an nu i s-a oferit nici un post adecvat. De asemenea posturile de radio şi revistele din străinătate abordează tot mai des şi problema scriitorilor “problema de naţionalitate germană”.-

TOTOK speră să primească repede paşaportul şi i-a dat exemplu cazul scriitorilor HERTA MÜLLER şi RICHARD WAGNER, care după o lună au primit formularele mici.-

Ecouri la depunerea actelor pentru plecarea definitivă a lui WILLIAM TOTOK.-

WALTHER JASS, şeful Subredacţiei “NEUER WEG”: “Din păcate stratul intelectualilor germani se subţiază vizibil”. ANTON SCHERER fostul şef al Secţiei germane a  Studioului Teritorial de R.T.V. care şi el a depus actele pentru plecare definitivă: “Dizidenţii primesc repede paşaportul”.-

Majoritatea intelectualilor germani consideră că pasul lui TOTOK e ceva normal şi logic.-

11. II. 1986

(ss) “GICĂ”

R. Conf. notei. orig.

D.M.G.

RD. 172/ 13.02.1986

Scrisă în 3 ex.

ACNSAS, I 210845, vol. 3, f. 23

---

[1] Notă dactilografiată.

[2] "Ca răspuns la cererea mea de emigrare, înaintată la 21 ianuarie 1986 - adică la aniversarea concedierii mele pe termen nelimitat - am primit un ordin de concentrare. Am protestat împotriva acestei înscenări puse la cale de serviciul de Securitate într-o scrisoare deschisă trimisă ministrului de interne George Homoştean. Se urmărea mobilizarea mea ca militar în rezervă şi izolarea pe cine ştie ce şantier, la muncă forţată. Am descris încă o dată situaţia în care mă aflam şi mi-am exprimat fără echivoc poziţia faţă de linia politică a regimului. Am solicitat răspicat să mi se permită plecarea definitivă din România.            
Cotidianul berlinez die tageszeitung (taz) din 14.3.1986 a publicat fragmente din scrisoarea mea. În apelul către ministrul de interne m-am referit, între altele, la faptul că în România se conturează o nouă perioadă de barbarie, la care nu doresc să asist nici ca martor, nici ca victimă. Numeroasele abuzuri din ultimii ani şi duşmănia regimului faţă de intelectuali le-am caracterizat drept stalinism. Din cauza acestei atmosfere de nesuportat solicitam să părăsesc pentru totdeauna ţara în care mă născusem.       
Securitatea a renunţat, în urma acestei scrisori, la planul de concentrare, dar a continuat cu manevrele de intimidare." - Cf. William Totok, Constrângerea memoriei, p. 122. A se mai vedea şi: Legende ale Securităţii - Legenden der Securitate (NOTĂ DE ANALIZĂ a dosarului de urmărire informativă privind pe TOTOK WILLIAM, 3.4. 1986). 

***

Cf. Deutsche Securitateoffiziere – Ofiţeri de Securitate germani, hjs-online, 6.11. 2015 

Aktualisiert - actualizat, 6.7. 2016