„Gică" von Radio Temeswar - „Gică" de la Radio Timişoara
[29. Oktober 1984. „Gică" unterbreitet der Securitate Vorschläge bezüglich der Situation der Schriftsteller aus Temeswar und fordert eine „mündliche Unterredung mit den Organen, um alles ausführlicher zu erklären"]
Von den bislang 141 erfassten offiziellen und inoffiziellen Securitatemitarbeitern aus dem OV [D.U.I.] "Muzicologul" und "Interpretul" war "Gica" bestimmt eine der skurrilsten Figuren des geheimdienstlichen Panoptikums. W.T. |
[29 octombrie 1984. „Gică" face Securităţii propuneri cum ar putea fi rezolvată situaţia scriitorilor timişoreni, cerînd organelor „o întrevedere verbală pentru a explica totul mai amănunţit"]
Dintre cei 141 de colaboratori oficiali şi neoficiali ai Securităţii, depistaţi, pînă în prezent, în D.U.I. "Muzicologul" şi „Interpretul”, „Gică” a fost, cu siguranţă, una din figurile cele mai ciudate din acest panopticum al poliţiei secrete. W.T. |
--------------------
NOTĂ INFORMATIVĂ [1]
NOTĂ INFORMATIVĂ [1]
Sursa informează că a avut posibilitatea să discute cu WILLIAM TOTOK, redactor la „NEUE BANATER ZEITUNG” şi scriitor. A aflat că scriitorul HELMUTH FRAUENDORFER a fost luat la întrebări şi bătut de ofiţerul de securitate ADAMESCU. Acest lucru i-a determinat pe tinerii scriitori bănăţeni să întreprindă o acţiune de solidaritate şi să înştiinţeze diferitele foruri cum ar fi Uniunea Scriitorilor (inclusiv filiala timişoareană), judeţul, etc. Această acţiune a pornit cu două zile înaintea vizitei tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU în R. F. GERMANIA, după ce susnumiţii au fost intrigaţi şi de faptul că lui NIKOLAUS BERWANGER i s-ar fi spus că FRAUENDORFER este un „bandit”.-
Sursa a mai aflat că a avut loc şi o întîlnire a tinerilor scriitori cu tovarăşii FLORESCU[2] (judeţ), ANGHEL DUMBRĂVEANU (Uniunea Scriitorilor)[3], CRISTEA[4] (Securitate). Aceştia pentru a-i intimida i-au întîmpinat cu citate (calomnioase la adresa Securităţii Statului) după părerea lor, deoarece lucrurile trebuiesc privite în întreaga lor complexitate, (totul trebuie revizuit), pentru a-i intimida.-
Din moment ce FRAUENDORFER a reuşit să publice, nu ar fi vinovat, însă organele de securitate au argumentul că nu există cenzură şi fiecare răspunde pentru ceea ce face.-
Li s-a spus ca cercul literar ”AMG”[5] ar fi „un bîrlog”, că şi ziarul NBZ[6] nu reprezintă mare lucru, că securitatea n-a mai bătut pe nimeni de 20 de ani încoace, că nu se vede necesitatea Radioului Student (secţia germană) şi a paginii de limba germană în ziarul studenţesc.-
Studioul de radio TIMIŞOARA a atras atenţia redactorilor să fie atenţi cu aceşti scriitori, să nu-i difuzeze pe posturi.[7] Acest lucru s-a şi aflat de aceştia şi a şi apărut un articol în revista vest-germană de mare tiraj „DER SPIEGEL”.-
Toate acţiunile s-au întreprins şi în numele scriitoarei HERTA MÜLLER a cărui roman „NIEDERUNGEN” (distins de U.T.C.) a făcut mare vîlvă în R.F.GERMANIA.-
HERTA MÜLLER a [dat] mai multe interviuri în R.F. GERMANIA, a recomandat să se compare ediţiile apărute la „KRITERION” BUCUREŞTI şi ROTHBUCH MÜNCHEN,[8] pentru a vedea în ce măsură a fost cenzura înlăturată.-
WILLIAM TOTOK este nemulţumit pentru faptul că recentul său volum seamănă cu o broşurică.-[9]
Pe vineri se aşteaptă tinerii scriitori bănăţeni la noi rezultate în urma vizitei tovarăşului DUMITRU POPESCU [*].-
Acestea ar fi faptele care cer fapte. Ar mai fi de zis că HERTA MÜLLER se va întoarce în ţară[10] şi că BERWANGER[11] nu mai este membru al secretariatului judeţean de partid.-
Sursa atenţionează să se acţioneze realist. Fiecare greşeală poate dăuna enorm, iar situaţia poate fi salvată în mod corect, fără probleme prin intermediul sursei care are şi influenţă în rîndul lor.-
Sursa i-a avut timp de mai multe luni colaboratori pe TOTOK şi SAMSON la rubrica culturală şi erau „pe linie”.[12] Deci se poate lucra cu ei, depinde cine-i coordonează, îi îndrumă şi cum face aceasta.-
Sursa a fost cadru didactic în Oltenia, Moldova şi în judeţul TIMIŞ. Şi acum elevii o preţuiesc nespus de mult. Şi sursa se consideră în garanţia tinerilor scriitori bănăţeni şi a trecut prin aceleaşi probleme ca şi ei.-
Şi părinţii sursei au suportat războiul, deportările în U.R.S.S. Şi sursa a întîlnit oameni care identificau noţiunile de fascist şi german.-
Să se ţină cont de faptul că aceşti tineri scriitori sînt totuşi personalităţi (dintre puţinele care au mai rămas) că pînă la venirea tovarăşului PACOSTE, corupţia în judeţul TIMIŞ a ajuns în floare – oricînd sursa poate da exemple -, că „aşa-zişii patrioţi, tovarăşi juşti germani” trebuiau judecaţi pentru sabotaj, nu să li se dea drumul să plece definitiv din ţară fiindcă anumiţi tovarăşi aveau interes să intre într-o „casă de neamţ”.-
Aceşti tineri scriitori, care suferă din cauza situaţiei deplorabile în care va cădea populaţia germană dacă nu se iau chiar acum măsuri, căutau să atenţioneze oamenii cinstiţi şi sperau în măsuri eficiente. Ironiile lor totuşi nu pot fi calificate ca antistatale. Poate ar fi trebuit şi judeţul să se arate mai interesat de pasul lor.-
Sursa atenţionează că părerea despre securitate lasă de dorit chiar şi la conducerea Studioului RTV. „Oamenii securităţii” au fost făcuţi mici (ROGOJAN, VANCEA, IERAN, etc.). Sursa a fost sancţionată nevinovată, trei luni după decesul fostului general de securitate MARTIN SCHNELLBACH şi nu este primită în partid deşi o cere insistent de 5 ani, deoarece ar periclita „oamenii cu multe rude în Occident care au dreptul de viză”.-[13]
Sursa propune:
1.- Pe vineri cînd se organizează întîlnirea cu tovarăşul POPESCU, să fie invitată şi sursa sub motivul că i-ar fi umblat gura pe la Studio în favoarea tinerilor scriitori germani şi a lui ANTON SCHERER[14] de la Radio. (ANTON SCHERER n-are voie să citească la microfon, deoarece i-a plecat fiica în R.F. GERMANIA).
2.- În urma cuvîntului sursei se va numi un tovarăş de la securitate care va ţine legătura permanentă, prietenească cu grupul din care va face parte sursa.-
3.- ANTON SCHERER va citi din nou, pentru faptul că sursa a garantat pentru el.-
4.- Sursa va intra urgent în partid şi [va deveni] coordonatorul secţiei germane.-
5.- Sursa va şti să apere ţara de eventualele acuzaţii din străinătate. Ştie cum s-o facă.-
6.- Sursa cere o întrevedere verbală pentru a explica totul mai amănunţit.-
7.- Anumiţi oameni cu rude în R. F. GERMANIA să fie menţinuţi în funcţii. E în favoarea ţării.-
29.10.1984
Sursa a mai aflat că a avut loc şi o întîlnire a tinerilor scriitori cu tovarăşii FLORESCU[2] (judeţ), ANGHEL DUMBRĂVEANU (Uniunea Scriitorilor)[3], CRISTEA[4] (Securitate). Aceştia pentru a-i intimida i-au întîmpinat cu citate (calomnioase la adresa Securităţii Statului) după părerea lor, deoarece lucrurile trebuiesc privite în întreaga lor complexitate, (totul trebuie revizuit), pentru a-i intimida.-
Din moment ce FRAUENDORFER a reuşit să publice, nu ar fi vinovat, însă organele de securitate au argumentul că nu există cenzură şi fiecare răspunde pentru ceea ce face.-
Li s-a spus ca cercul literar ”AMG”[5] ar fi „un bîrlog”, că şi ziarul NBZ[6] nu reprezintă mare lucru, că securitatea n-a mai bătut pe nimeni de 20 de ani încoace, că nu se vede necesitatea Radioului Student (secţia germană) şi a paginii de limba germană în ziarul studenţesc.-
Studioul de radio TIMIŞOARA a atras atenţia redactorilor să fie atenţi cu aceşti scriitori, să nu-i difuzeze pe posturi.[7] Acest lucru s-a şi aflat de aceştia şi a şi apărut un articol în revista vest-germană de mare tiraj „DER SPIEGEL”.-
Toate acţiunile s-au întreprins şi în numele scriitoarei HERTA MÜLLER a cărui roman „NIEDERUNGEN” (distins de U.T.C.) a făcut mare vîlvă în R.F.GERMANIA.-
HERTA MÜLLER a [dat] mai multe interviuri în R.F. GERMANIA, a recomandat să se compare ediţiile apărute la „KRITERION” BUCUREŞTI şi ROTHBUCH MÜNCHEN,[8] pentru a vedea în ce măsură a fost cenzura înlăturată.-
WILLIAM TOTOK este nemulţumit pentru faptul că recentul său volum seamănă cu o broşurică.-[9]
Pe vineri se aşteaptă tinerii scriitori bănăţeni la noi rezultate în urma vizitei tovarăşului DUMITRU POPESCU [*].-
Acestea ar fi faptele care cer fapte. Ar mai fi de zis că HERTA MÜLLER se va întoarce în ţară[10] şi că BERWANGER[11] nu mai este membru al secretariatului judeţean de partid.-
Sursa atenţionează să se acţioneze realist. Fiecare greşeală poate dăuna enorm, iar situaţia poate fi salvată în mod corect, fără probleme prin intermediul sursei care are şi influenţă în rîndul lor.-
Sursa i-a avut timp de mai multe luni colaboratori pe TOTOK şi SAMSON la rubrica culturală şi erau „pe linie”.[12] Deci se poate lucra cu ei, depinde cine-i coordonează, îi îndrumă şi cum face aceasta.-
Sursa a fost cadru didactic în Oltenia, Moldova şi în judeţul TIMIŞ. Şi acum elevii o preţuiesc nespus de mult. Şi sursa se consideră în garanţia tinerilor scriitori bănăţeni şi a trecut prin aceleaşi probleme ca şi ei.-
Şi părinţii sursei au suportat războiul, deportările în U.R.S.S. Şi sursa a întîlnit oameni care identificau noţiunile de fascist şi german.-
Să se ţină cont de faptul că aceşti tineri scriitori sînt totuşi personalităţi (dintre puţinele care au mai rămas) că pînă la venirea tovarăşului PACOSTE, corupţia în judeţul TIMIŞ a ajuns în floare – oricînd sursa poate da exemple -, că „aşa-zişii patrioţi, tovarăşi juşti germani” trebuiau judecaţi pentru sabotaj, nu să li se dea drumul să plece definitiv din ţară fiindcă anumiţi tovarăşi aveau interes să intre într-o „casă de neamţ”.-
Aceşti tineri scriitori, care suferă din cauza situaţiei deplorabile în care va cădea populaţia germană dacă nu se iau chiar acum măsuri, căutau să atenţioneze oamenii cinstiţi şi sperau în măsuri eficiente. Ironiile lor totuşi nu pot fi calificate ca antistatale. Poate ar fi trebuit şi judeţul să se arate mai interesat de pasul lor.-
Sursa atenţionează că părerea despre securitate lasă de dorit chiar şi la conducerea Studioului RTV. „Oamenii securităţii” au fost făcuţi mici (ROGOJAN, VANCEA, IERAN, etc.). Sursa a fost sancţionată nevinovată, trei luni după decesul fostului general de securitate MARTIN SCHNELLBACH şi nu este primită în partid deşi o cere insistent de 5 ani, deoarece ar periclita „oamenii cu multe rude în Occident care au dreptul de viză”.-[13]
Sursa propune:
1.- Pe vineri cînd se organizează întîlnirea cu tovarăşul POPESCU, să fie invitată şi sursa sub motivul că i-ar fi umblat gura pe la Studio în favoarea tinerilor scriitori germani şi a lui ANTON SCHERER[14] de la Radio. (ANTON SCHERER n-are voie să citească la microfon, deoarece i-a plecat fiica în R.F. GERMANIA).
2.- În urma cuvîntului sursei se va numi un tovarăş de la securitate care va ţine legătura permanentă, prietenească cu grupul din care va face parte sursa.-
3.- ANTON SCHERER va citi din nou, pentru faptul că sursa a garantat pentru el.-
4.- Sursa va intra urgent în partid şi [va deveni] coordonatorul secţiei germane.-
5.- Sursa va şti să apere ţara de eventualele acuzaţii din străinătate. Ştie cum s-o facă.-
6.- Sursa cere o întrevedere verbală pentru a explica totul mai amănunţit.-
7.- Anumiţi oameni cu rude în R. F. GERMANIA să fie menţinuţi în funcţii. E în favoarea ţării.-
29.10.1984
(ss) „Gică"
ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 343-345
______________
[1] Notă dactilografiată.
[2] Eugen Florescu (1935-2009) era la vremea aceea secretar cu propagandă la Comitetul judeţean de partid Timiş. El a participat la întrevederea cu autorii care au protestat împotriva abuzurilor Securităţii şi împotriva faptului că Helmuth Frauendorfer a fost bătut de către maiorul Ion Adamescu. „Audienţa“ care a avut loc pe data de 12 octombrie 1984 este descrisă în volumul „Constrângerea memoriei“ (p.113 ) în felul următor: „În timpul audienţei, el [Florescu] s-a folosit de o mapă cu materiale pusă la dispoziţie de Securitate, din care a citit unele aprecieri la adresa textelor aparţinând semnatarilor scrisorii. Nu s-a angajat însă în nici un fel atunci când a fost vorba de problemele ridicate de cei şapte (ca, de exemplu, problema restrângerii posibilităţilor de publicare sau cea a timpilor de emisie în limba germană). La solicitarea de a permite reluarea emisiunilor postului de radio al studenţilor, oprit cu puţin timp în urmă, a răspuns că în cazul acesta ar trebui înfiinţată şi o emisiune pentru studenţii oaspeţi din Algeria. Discuţia a luat sfârşit cu ameninţări răspicate, venind mai ales din partea şefului Securităţii, care a ţinut să adauge că la o altă acţiune de grup similară participanţii vor fi deferiţi procuraturii.”
[3] Anghel Dumbrăveanu, născut la 21 noiembrie 1933, Dobroteasa, județul Olt, scriitor, a fost la vremea respectivă secretarul Asociației Scriitorilor din Timișoara. Între anii 1953 și 1990 fusese redactor, apoi secretar general de redacție și redactor-șef adjunct al revistei Scrisul bănățean, transformată mai tîrziu, în perioada dezgheţului, în Orizont. După revoluţie a scos o revistă proprie cu accente naţionaliste: Rostirea românească. Dumbrăveanu a participat si el la întîlnirea de la comitetul judetean de partid cu semnatarii "memoriului colectiv", precum este calificată scrisoarea de protest a celor şapte (Helmuth Frauendorfer, Herta Müller, William Totok, Richard Wagner, Johann Lippet, Horst Samson, Balthasar Waitz) care, în septembrie 1984, a fost adresată primului secretar al Comitetului Judeţean de Partid Timiş, Cornel Pacoste, şi preşedintelui Uniunii Scriitorilor, Dumitru Radu Popescu.
[4] Este vorba despre colonelul Ion Cristescu, şeful interimar al Securităţii din Timiş, după ce col. Aurelian Mortoiu fusese transferat la Bucureşti şi avansat la gradul de general.
[5] AMG: Cenaclul în limba germană al Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara, Adam Müller-Guttenbrunn.
[6] NBZ: Neue Banater Zeitung, ziarul local timişorean în limba germană.
[7] “A doua zi după această întrevedere a fost convocată o şedinţă a liderilor din presă şi radio. Pacoste şi Florescu au decretat că semnatarilor scrisorii li se va interzice începând chiar din acel moment accesul la Radio Timişoara. Pe cât posibil, numele lor nu trebuiau să mai fie pomenite în presa locală.” (William Totok, Constrângerea memoriei, pp. 113-114)
[8] Este vorba despre editura Rotbuch din Berlinul Occidental. Acolo a apărut o versiune necenzurată a cărţii Hertăi Müller, Niederungen (Depresiuni) în 1984.
[9] Este vorba despre volumul de poezii, Freundliche Fremdheit (Politeţe rezervată), apărut la editura Facla din Timişora. Volumul a fost grav cenzurat. În D.U.I. „Interpretul“ se află o sumedenie de documente din care rezultă cum a intervenit Securitatea pentru a împiedeca publicarea unor texte. O selecţie din aceste documente se va posta şi pe acest blog.
[*] Dumitru Popescu, supranumit „Dumnezeu”, născut în 1928 la Turnu-Măgurele, a fost unul dintre cei mai influenţi nomenclaturişti din perioada regimului ceauşist. În 1953 a intrat în Partidul Muncitoresc Român (P.M.R.). A terminat facultatea de ştiinţe economice în 1951 şi a lucrat între anii 1950 şi 1960 în presă, la Contemporanul, Scînteia tineretului și Scînteia. Conduce organul central al partidului, Scînteia, ca redactor şef, între 1965-1968. După ce la începutul anilor 1960 a devenit membru al C.C., în 1969 este cooptat în Comitetul Politic executiv al P.C.R. În 1981 devine rectorul Academiei de învățămînt social-politic „Ștefan Gheorghiu” din București, o pepinieră academică a activiştilor de partid. Popescu “Dumnezeu” a fost unul dintre cei mai activi propagandişti ai regimului. A publicat numeroase cărţi literare (romanul Pumnul şi palma) şi după revoluţie cîteva volume memorialistice (Am fost și eu cioplitor de himere).
[10] În toamna lui 1984 autorităţile i-au permis Hertei Müller se plece în vizită în R.F. Germania, sperînd că ea nu se va mai întoarce în ţară.
[11] Nikolaus Berwanger (1935-1989), pînă în 1984 redactor şef al ziarului Neue Banater Zeitung (NBZ), nu s-a mai întors în toamna lui 1984 dintr-o vizită făcută în Occident.
[12] “Gică“ lucra la postul de radio Timişoara.
[13] În mod voluntar „Gică“ se oferă în această notă cît şi în altele să devină colaborator neoficial al poliţiei secrete, invocînd aici şi o rudă apropiată care lucrase în Securitate. Acest lucrător a fost unul dintre foarte puţinii ofiţeri de Securitate de origine germană, acceptaţi în rîndurile aparatului comunist represiv. Înainte de a muri la începutul anilor 1980, Martin Schnellbach (1912-1984) a publicat împreună cu Ioan Iancu o carte propagandistică, deghizată într-un roman memorialistic despre lupta împotriva gherilelor anticomuniste din munţi, Noroi şi stele, Facla, Timişoara, 1978.
[14] Redactor al emisiunii în limba germană de la Radio Timişoara.
***
[13. Dezember 1984. „Gică” informiert
die Securitate über das Erscheinen einer Rezension des Buches von Herta Müller
„Drückender Tango” in der Neuen Banater Zeitung]
[13 decembrie 1984. „Gică” semnalează
apariţia unei recenzii a cărţii Hertei Müller „Drückender Tango” - „Tango apăsător” - în ziarul Neue Banater Zeitung]
NOTĂ INFORMATIVĂ[1]
Sursa informează
că în pagina culturală a ziarului NBZ din 09.12. a.c. a apărut o recenzie a
noului volum al HERTEI MÜLLER “TANGO APĂSĂTOR”, recenzie semnalată de WILLIAM
TOTOK. Introductiv se arată că prima apariţie editorială a HERTEI MÜLLER
“DEPRESIUNI” a fost bine primită de presa şi radioul din R.F. GERMANIA.-
Al doilea volum
tratează existenţa umană într-un sat din cîmpie. Acestă existenţă este
prescrisă de anumite împrejurări şi nu poate fi schimbată. Simboluri ca
“noaptea”, “zăpadă”, “lup”, “nisipi” sînt caracteristice în acest sens.-
Referitor la
populaţia şvăbească interesante sînt rîndurile din pagina 58, în care
personajul povestirii întreabă unde este cutare, dacă cutare a depus actele, dacă
a plecat deja, etc.-
Se arată că
literatura HERTEI MÜLLER a fost şi atacată de cercuri conservatoare din ţară şi
străinătate în mod agresiv.-
13.12.1984
(ss) “GICĂ”
ACNSAS, I 210845, vol. 3, f. 4
[1] Notă dactilografiată.
***
[31. Oktober 1985. „Gică” berichtet über eine Begegnung mit William
Totok]
[31 octombrie 1985. „Gică” relatează despre o întîlniră cu William
Totok]
COPIE[1]
NOTĂ INFORMATIVĂ
Sursa informează
că pe data de 20.10.1985, ora 10,30 s-a întîlnit cu numitul WILLIAM TOTOK (fost
redactor al ziarului NBZ actualmente fără ocupaţie) la Poşta Mare, unde cumpăra
ziarele NBZ şi “NEUER WEG”. Era supărat de fapul că cercul literar “ADAM MÜLLER
GUTTENBRUNN” a fost reînfiinţat (de fapt şi-a reluat activitatea), mai ales pe
WALTHER KONSCHITZKY[2],
WALTER JASS[3] şi
LUCIAN GEIER[4],
care fac parte din “autorii principali ai acestui act, devenit necesar în urma
celor difuzate la posturile din străinătate.” De asemenea, TOTOK s-a plîns că e
şomer, iar acte pentru plecare definitivă nu depune, deoarece nu i se aprobă
paşaportul. Este obsedat de faptul că “cei din umbră” vor să îl distrugă.-
WALTHER
KONSCHITZKY este suspect în viziunea lui TOTOK prin acţiunea sa de “a salva”
corul “SCHUBERT”, găsindu-i un nou dirijor. De asemenea a vorbit elogios despre
cercul literar AMG (în momentul cînd acesta figurase inoficial ca desfiinţat)
într-un interviu cu TUSSINGER[5],
instructor al Comitetului pentru cultură şi educaţie, articolul a apărut în “NEUER
WEG”, iar un schimb de cuvinte tari a avut loc din cauza acestuia în Clubul
Presei între autor şi HORST SAMSON). Acum “culmea” W. KONSCHITZKY va participa
ca autor în cadrul cercului –este vorba de un debut.-
W. JASS a
publicat pe 29.11.1985[6] un interviu
cu EDUARD SCHNEIDER (un interviu sub titlul “PLIN DE ÎNŢELES ŞI NECESAR”) în
care se referă şi la faptul că au existat voci, care considerau imposibilă
reluarea şi continuarea activităţii cercului AMG.-
W. TOTOK a
destăinuit sursei că se vede obligat să dezvăluie publicităţii numele tuturor
acelora, care l-au chinuit şi minţit.-
Sursa a
participat la recenta şedinţă a cercului. EDUARD SCHNEIDER era de părere
(într-o discuţie particulară cu semnatarul acestor rînduri că “vreo 2-3 ani se
mai poate face ceva”). B. WAITZ a destăinut sursei că “avem de a face cu un
copil mort”.-
Într-adevăr, erau
vreo 16 persoane - jumătate ziarişti la NBZ., un sfert rudele “regretaţilor
scriitori”, 3 octogenari, nici un elev, nici un student. Cercul acesta ar
merita denumirea de “cultură generală”, nicidecum literar.-
Sursa este de
părere să i se dea un post la gimnaziu lui TOTOK (în TIMIŞOARA predau şi
absolvenţi de liceu) sau să i se dea garanţii pentru plecarea definitivă. În
caz contrar compromiterea totală a cercului va fi uşoară.-
31.10.1985
(ss) GICĂ
R. Conf. Notei
D.M.G.
RD. 983/
02.11.1985
Scrisă în 2 ex.
ACNSAS, I 210845, vol. 3, ff. 21-21v
[1] Notă dactilografiată.
[2] Walther Konschitzky, n. 1944, redactor la ziarul "Neuer Weg",
pseudonim ca publicist: Horst Wichland.
[3] Şeful subredacţiei ziarului „Neuer Weg“ din Timişoara,
[4] Luzian Geier, redactor la ziarul “Neue Banater
Zeitung”.
[5] "Josef Tussinger, inspector şef la Comitetul pentru cultură şi
educaţie socialistă al judeţului Timiş, vorbea cu nonşalanţă într-un interviu
acordat ziarului Neuer Weg (din 5.7.1985) despre «activitatea Cenaclului “Adam
Müller Guttenbrunn”, care scăzuse în intensitate în ultima fază a festivalului»
(era vorba despre Festivalul Naţional “Cântarea României”, iniţiat de
Ceauşescu). Tussinger ştia desigur că cenaclul îşi încetase activitatea, dar
asta nu l-a împiedicat să afirme că acesta ar trebui să devină, “în perioada
următoare, mult mai eficient în viaţa culturală a germanilor din oraş şi din
Banat”.
Acest funcţionar
cultural avea să se dovedească şi mai târziu un iscusit mânuitor al
informaţiei. De pildă, discursul său, rostit cu ocazia Plenarei Consiliului
oamenilor muncii de naţionalitate maghiară şi germană din 26-27 februarie 1987,
a cuprins o serie de minciuni flagrante. În acest discurs, difuzat în ţară ca
şi în străinătate, el minţea fără să clipească: “Editura Facla tipăreşte
numeroase cărţi în limbile naţionalităţilor ce trăiesc în această parte de
ţară.” Editura Facla, înfiinţată în 1971, avea iniţial secţii pentru limbile
maghiară şi germană, dar ambele au fost desfiinţate în 1984.
Cenaclul “Adam Müller Guttenbrunn”,
reînfiinţat la ordinul Securităţii în noiembrie 1985 şi condus de data aceasta
de un comitet din care făceau parte Erwin Lessl, noul redactor şef al ziarului
Neue Banater Zeitung, Eduard Schneider, în calitate de preşedinte, Luzian
Geier, Hans Mokka şi Franz Liebhard, ca preşedinte de onoare, a fost dat de
Tussinger ca exemplu pentru politica tolerantă faţă de minorităţi a regimului.
(Lessl a urmat încă în acelaşi an exemplul predecesorului său şi nu s-a mai
întors dintr-o călătorie în Occident; după el, postul de redactor şef la NBZ nu
a mai fost ocupat.) În cuvântarea sa a apărut şi următoarea propoziţie: “Avem
un cenaclu de literatură numit ‘Adam Müller-Guttenbrunn’, care reuneşte scriitori români de naţionalitate germană
(subliniere W.T.).” - Cf. Constrângerea
memoriei, pp. 115-116.
[6] Există o neconcordanţă de datare,
care se datorează probabil dactilografierii greşite de către o secretară sau
secretar.
***
[11. Februar 1986. „Gică” informiert die Securitatea über eine
weitere Begegnung mit William Totok]
[11 februarie 1986. „Gică” informează Securitatea despre o nouă întîlnire
cu William Totok]
STRICT SECRET[1]
Ex. nr. ___
NOTĂ INFORMATIVĂ
Sursa informează că în data de 21.01.1986[2],
ora 9,30 s-a întîlnit la Poşta Mare cu WILIAM TOTOK, care îl aştepta pe
BALTHAZAR WAITZ (acesta trebuia să-i restituie nişte reviste). În acestă zi
s-au scurs 12 luni – un an – de cînd WILLIAM TOTOK şi-a pierdut slujba la “NEUE
BANATER ZEITUNG”. TOTOK i-a spus sursei
că a depus actele pentru plecarea definitvă, deoarece în decurs de un an nu i
s-a oferit nici un post adecvat. De asemenea posturile de radio şi revistele
din străinătate abordează tot mai des şi problema scriitorilor “problema de
naţionalitate germană”.-
TOTOK speră să primească repede paşaportul şi i-a dat exemplu cazul
scriitorilor HERTA MÜLLER şi RICHARD
WAGNER, care după o lună au primit formularele mici.-
Ecouri la depunerea actelor pentru plecarea definitivă a lui WILLIAM
TOTOK.-
WALTHER JASS, şeful Subredacţiei “NEUER WEG”: “Din păcate stratul
intelectualilor germani se subţiază vizibil”. ANTON SCHERER fostul şef al
Secţiei germane a Studioului Teritorial
de R.T.V. care şi el a depus actele pentru plecare definitivă: “Dizidenţii primesc repede paşaportul”.-
Majoritatea intelectualilor germani consideră că pasul lui TOTOK e ceva
normal şi logic.-
11. II. 1986
(ss) “GICĂ”
R. Conf. notei.
orig.
D.M.G.
RD. 172/
13.02.1986
Scrisă în 3 ex.
ACNSAS, I 210845, vol. 3, f. 23
[1] Notă dactilografiată.
[2] "Ca răspuns la cererea mea de emigrare, înaintată la 21
ianuarie 1986 - adică la aniversarea concedierii mele pe termen nelimitat - am
primit un ordin de concentrare. Am protestat împotriva acestei înscenări puse
la cale de serviciul de Securitate într-o scrisoare deschisă trimisă
ministrului de interne George Homoştean. Se urmărea mobilizarea mea ca militar
în rezervă şi izolarea pe cine ştie ce şantier, la muncă forţată. Am descris
încă o dată situaţia în care mă aflam şi mi-am exprimat fără echivoc poziţia
faţă de linia politică a regimului. Am solicitat răspicat să mi se permită
plecarea definitivă din România.
Cotidianul berlinez die tageszeitung (taz) din 14.3.1986 a publicat fragmente din scrisoarea mea. În apelul către ministrul de interne m-am referit, între altele, la faptul că în România se conturează o nouă perioadă de barbarie, la care nu doresc să asist nici ca martor, nici ca victimă. Numeroasele abuzuri din ultimii ani şi duşmănia regimului faţă de intelectuali le-am caracterizat drept stalinism. Din cauza acestei atmosfere de nesuportat solicitam să părăsesc pentru totdeauna ţara în care mă născusem.
Securitatea a renunţat, în urma acestei scrisori, la planul de concentrare, dar a continuat cu manevrele de intimidare." - Cf. William Totok, Constrângerea memoriei, p. 122. A se mai vedea şi: Legende ale Securităţii - Legenden der Securitate (NOTĂ DE ANALIZĂ a dosarului de urmărire informativă privind pe TOTOK WILLIAM, 3.4. 1986).
Cotidianul berlinez die tageszeitung (taz) din 14.3.1986 a publicat fragmente din scrisoarea mea. În apelul către ministrul de interne m-am referit, între altele, la faptul că în România se conturează o nouă perioadă de barbarie, la care nu doresc să asist nici ca martor, nici ca victimă. Numeroasele abuzuri din ultimii ani şi duşmănia regimului faţă de intelectuali le-am caracterizat drept stalinism. Din cauza acestei atmosfere de nesuportat solicitam să părăsesc pentru totdeauna ţara în care mă născusem.
Securitatea a renunţat, în urma acestei scrisori, la planul de concentrare, dar a continuat cu manevrele de intimidare." - Cf. William Totok, Constrângerea memoriei, p. 122. A se mai vedea şi: Legende ale Securităţii - Legenden der Securitate (NOTĂ DE ANALIZĂ a dosarului de urmărire informativă privind pe TOTOK WILLIAM, 3.4. 1986).
***
Cf. Deutsche Securitateoffiziere – Ofiţeri de Securitate germani, hjs-online, 6.11. 2015
Aktualisiert - actualizat, 6.7. 2016
