Timpul, Nr. 11, 12, 2010

    

Actualizat - Securitatea şi oligarhia - Die Securitate und die Oligarchie - aktualisiert 

  

Timpul, Nr. 12, 2010
Externer Link: http://timpul.ro/magazines/97.pdf


***
Timpul, Nr. 11, 2010
Externer Link: http://timpul.ro/magazines/96.pdf

„Leopold Ludwig“

"Leopold Ludwig", "Lalu", "Karol", "Karol Andrei"

• Das Drama des Schriftstellers Alfred Kittner - Drama scriitorului Alfred Kittner, DW, 16.12. 2010
• Securitatea şi lumea scriitorilor din România , RFI, 28.2.2011
• 20 de ani de la moartea unui poet bucovinean. Alfred Kittner (n. 24 noiembrie 1906 la Cernăuţi - m. 14 august 1991 Düsseldorf), RFE, 17.8.2011
• William Totok, "Legături primejdioase. Scriitori de limbă germană şi Securitatea", în: Magazin istoric, nr. 8, august 2011, pp. 27-31
• Martha Kern, "Der Wolkenreiter", in: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 4. Dezember 1938
• Un poet bucovinean aproape uitat: Immanuel Weissglas (1920-1979), RFE, 1.6. 2022

***

[6. Mai 1968. "Leopold Ludwig" informiert seinen Führungsoffizier, Securitatehauptmann Gheorghe Preoteasa über den Schriftsteller Dieter Schlesak]
[6 mai 1968. "Leopold Ludwig" îl informează pe ofiţerul său de legătură, căpitanul Gheorghe Preoteasa, despre scriitorul Dieter Schlesak]

ACNSAS, I 257358, vol. 1, ff. 261-262

***
RFE, 17.8. 2011

20 de ani de la moartea unui poet bucovinean

Alfred Kittner (n. 24 noiembrie 1906 la Cernăuţi - m. 14 august 1991 Düsseldorf)

Semnat de William Totok

În urmă cu 20 de ani s-a stins unul dintre ultimii reprezentanţi ai generaţiei scriitorilor de limbă germană din Bucovina, poetul şi traducătorul Alfred Kittner.

La Düsseldorf, oraşul unde a trăit după ce, în 1980, a plecat definitiv din România, se va inaugura luna viitoare o expoziţie documentară omagială.

Portret al poetului

Alfred Kittner s-a născut în 1906 la Cernăuţi. A urmat liceul în oraşul natal şi la Viena. Nu-şi va încheia studiile începute în 1929 la Universitatea din Wrocław (germ. Breslau) şi se-ntoarce la Cernăuţi, unde lucrează la un ziar local.

În 1938 îi apare primul volum de poezii „Der Wolkenreiter” (Călăreţul norilor).

Cînd se vorbeşte despre literatura de limbă germană din Bucovina alături de Kittner sunt citaţi: Paul Celan (1920-1970), Rose Ausländer (1901-1988), Alfred Gong (1920-1981), Alfred Margul-Sperber (1898-1967), Moses Rosenkranz (1904-2003), Immanuel Weißglas (1920-1979), Robert Flinker (1906-1945), Selma Meerbaum-Eisinger (1924-1942). Toţi aceştia şi-au dobîndit un loc însemnat în literatura germană modernă. Mai toţi au suferit din cauza prigoanei rasiste din perioada dictaturii antonesciene.

Amprentele literare ale traumelor suferite se regăsesc în opera lor. În volumul său din 1956 „Hungermarsch und Stacheldraht” (Marşul foamei şi sîrmă ghimpată) Kittner, care după război se stabilise la Bucureşti, a evocat suferinţele din lagărele morţii din Transnistria, unde fusese deportat în 1942.

În Dicţionarul literaturii române contemporane, editat în 

1977 de Marian Popa la Bucureşti, se evită o descriere a poeziilor din acest volum aşa cum nu se menţionează nici episodul biografic al deportării în Transnistria. În dicţionar se vorbeşte foarte vag şi oarecum criptic despre faptul că Alfred Kittner a „cultivat anecdota metafizică, trăind cu anxietate enigma morţii, după ce încercase dorinţa stabilirii în nimic, în anonimat, în vis (...)”.

Descrierea din dicţionar este tributară liniei ideologice a epocii ceauşiste, cînd anumite părţi negre ale istoriei naţionale erau estompate. Tributară interpretărilor staliniste ale istoriei post-belice este şi prefaţa lui Alfred Margul-Sperber la volumul „Marşul foamei şi sîrmă ghimpată”.

Acesta utilizează toate clişeele de condamnare ale nazismului, reliefînd imaginea falsă şi exclusivă a luptei eroice a clasei muncitoare contra fascismului, fără a dezvălui dimensiunea reală a politicii rasiste a regimului dictatorial de la Bucureşti, aliat cu Hitler.

Atît Alfred Margul-Sperber cît şi Alfred Kittner intraseră în vizorul Securităţii deşi nu s-au opus regimului comunist prin acţiuni sau scrieri „ostile”. Margul-Sperber chiar devenise unul dintre cei mai obedienţi scriitori ai vremii, fiind distins în 1954 şi cu Premiul de Stat. El s-a opus cu succes Securităţii care în 1955 a încercat să-l racoleze.

Kittner nu a rezistat presiunilor şi şantajelor venite din partea poliţiei secrete, acceptînd în 1958 rolul de colaborator neoficial. Fiind prieten cu „obiectivul” Margul-Sperber, Kittner fusese însărcinat să-l urmărească pe acesta. Nici în dosarul lui Margul-Sperber şi nici în cele ale altor persoane (consultate pînă-n prezent) nu există note incriminatorii semnate de Kittner (conspirat sub numele „Leopold Ludwig“, „Lalu“, „Karol“ şi „Karol Andrei“).

Pentru a scăpa din această plasă, în 1979, Kittner a trimis Securităţii o scrisoare, anunţând că se va sinucide dacă nu va fi lăsat în pace. „Vreau să trăiesc în linişte, vreau să creez, vreau să mă dedic nestingherit muncii mele literare ca poet şi traducător, vreau să servesc cu toate forţele patriei mele cu pana mea şi vreau să fac cunoscute valorile literare ale României peste hotare prin traducerile mele. Vreau să mă dedic cu totul acestei munci sfinte. Vă rog insistent să nu mă fortaţi să fac un pas necugetat. Sunt hotărât să mă sinucid, să mă arunc de la fereastră sau să mă înec dacă continuaţi cu propunerile Dvs.”

În memoriile sale, apărute postum în 1997 (Alfred Kittner, Erinnerungen 1906-1991, ed. de Edith Silbermann, Rimbaud Verlag, Aachen, 1997) nu există nicio aluzie la relaţiile sale cu Securitatea. Despre această dramă pe care a trăit-o timp de 21 de ani, Kittner nu a vorbit niciodată.

Anexă - Document

[20 decembrie 1958. Raportul Securităţii despre recrutarea scriitorului Alfred Kittner]

321/ decembrie 1958
STRICT SECRET
ex.nr.1
SE APROBĂ
(ss) [indescifrabil]

RAPORT
de felul cum a decurs recrutarea
numitului KITTNER ALFRED
din Bucureşti.-

La data de 16 decembrie a.c., conform aprobării Conducerii Direcţiei a fost adus la M.A.I. numitul KITTNER ALFRED în vederea recrutării.-
Aducerea candidatului la locul recrutării s-a făcut sub următoarea legendă:
În ziua de 15 decembrie a.c. candidatului i s-a înmînat o citaţie eliberată de Tribunalul din Sibiu prin care a fost chemat în ziua de 16 decembrie a.c. la ora 17,00 penru a fi audiat.-
Pentru a fi prezent la ora indicată la Sibiu, candidatul trebuia să plece din Bucureşti la ora 7,40 dimineaţa. Astfel, la ora 7,00 dimineaţa, cînd a plecat candidatul de la domiciliu spre gară, pe traseu a fost luat de către organele noastre şi adus la locul recrutării.-

Discuţiile cu candidatul au început pe marginea ocupaţiei lui prezente şi anume referitor la scrierile şi traducerile lui. După aceste discuţii ce s-au dus în mod liber, s-a trecut la anchetarea lui, consemnînd răspunsurile în procesul verbal anexat.-

Prima parte a anchetei a fost dusă pe marginea biografiei lui, adîncind fiecare perioadă în parte. În continuare s-a trecut la aprecierea persoanelor care formează anturajul lui în Bucureşti, cît şi în provincie.-

În primele caracterizări făcute asupra unora dintre aceste elemente ca: CISEK OSKAR şi WITTSTOCK E., a arătat că aceştia deşi în trecut au fost fascişti, au ocupat diferite funcţii în vechiul aparat de stat burghez, în prezent se străduiesc să scrie pentru regimul nostru, că prin atitudinea rezervată a regimului nostru faţă de ei se împiedică atragerea lor de partea realismului socialist. De asemeni, nu a relatat discuţiile cu caracter naţionalist duşmănos ce s-au purtat în rîndul unor scriitori de naţionalitate germană, cu ocazia diferitelor întruniri ce au avut loc la restaurantul „Gambrinus” sau la restaurantul „Uniunii Scriitorilor”, despre care are cunoştinţă.-

Atrăgîndu-i-se atenţia asupra faptului că nu este sincer în anchetă, a recunoscut acest fapt arătînd că a luat această poziţie vrînd să nu facă rău nimănui.-

Arătînd candidatului că prin aceasta nu face altceva decît o tăinuire, şi deci la un moment dat va putea fi tras şi el la răspundere cu ceilalţi, şi-a schimbat întrucîtva poziţia, relatînd despre CISEK OSKAR şi WITTSTOCK E. următoarele:
CISEK O. este un scriitor bun dar cu o educaţie burgheză, ceea ce explică în mare măsură faptul că pînă în prezent a scris foarte puţin despre regimul nostru.-

Această poziţie a lui CISEK O. se datoreşte şi faptului că în trecut a fost o persoană care a ocupat o serie de funcţii de răspundere în aparatul de Stat burghez.-

Despre WITTSTOCK E. a arătat că este un element în care se menţin din plin şi în prezent ideile naţionalismului german al cărui adept a fost şi în perioada hitlerismului şi de pe urma căruia a profitat mult.-

Este un element care simpatizează sistemul social din R. F. Germană pe care l-a elogiat faţă de candidat într-o convorbire pe care au avut-o în urma întoarcerii lui WITTSTOCK ERWIN din R. D. Germană.-

Despre scriitorul SPERBER ALFRED a arătat că este unicul scriitor de naţionalitate evreu care scrie nemţeşte cu un talent aşa dezvoltat. Capacitatea lui intelectuală şi-o exprimă cu fiecare ocazie în lucrările pe care le trimite spre publicare redacţiilor şi editurilor de limbă germană din ţara noastră.-

Despre ceilalţi scriitori de naţonalitate germană ca: HERMAN R., KAPESIUS B. [sic!], BIRKNER A. a relatat că au concepţii naţionaliste care determină şi atitudinea lor rezervată din punct de vedere politic în activitatea literară.-
În partea a doua a anchetei s-a trecut la verificarea materialului compromiţător existent despre candidat. În discuţiile duse cu el referitor la aceste materiale, s-au ivit greutăţi în sensul că materialul dat de către arestaţii BIRKNER A., ROTH HERMAN în care se arată sprijinul dat de candidat naţionaliştilor germani, nu s-a verificat întrutotul.

Din procesele verbale de anchetă ale arestaţilor rezulta că, candidatul în calitatea lui de director adjunct la Biblioteca Institutului Pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea a sustras şi a multiplicat diferite materiale cu conţinut naţionalist scrise de unii autori vest-germani pe care le-a difuzat scriitorilor de naţionalitate germană din oraşul Sibiu, precum şi la cei arestaţi.-

Discutînd despre acestea cu candidatul, acesta ne-a relatat că într-adevăr a făcut aceste lucruri însă nu fără ştirea conducerii Institutului. Deci materialele trimise acestor elemente nu erau interzise.-

În urma anchetei am ajuns la concluzia că participarea candidatului la activitatea naţionalistă se rezumă doar la cunoaşterea unor atitudini de această natură a elementelor respective despre care se informează în general de la SPERBER cu care este bun prieten.-

Deşi despre acestea a relatat cu rezerve în anchetă, am hotărît totuşi recrutarea lui dat fiind posibilităţile informative ce le are pe lîngă CISEK OSKAR, SPERBER A şi alţi intelectuali germani suspectaţi de activitate naţionalistă din Bucureşti. În anchetă ne-am dat seama că poziţia candidatului de a evita demascarea acestor elemente se datorează caracterului său slab şi relaţiilor profesionale şi prieteneşti ce-l leagă de unele  dintre aceste elemente şi că printr-o muncă perseverentă dusă cu el ulterior [se] va putea schimba această poziţie a sa.-

De pe această poziţie am continuat discuţiile cu candidatul în direcţia dezvoltării urii acestuia faţă de elementele naţionaliste luînd drept bază consecinţele pe care personal agentul le-a avut de pe urma naţionalismului german în timpul războiului (a fost în lagăr).-

În urma acestor discuţii s-a obţinut de la candidat recunoaşterea faptului că elementele naţionaliste arestate la oraşul Stalin, prin declaraţiile date au vrut să-l implice într-o situaţie care-i putea aduce repercursiuni penale asupra sa, cît şi privind prestigiul său literar.-

Candidatul fiind în această situaţie s-a revenit din nou asupra faptului că el este nesincer şi că declaraţile ireale date despre aceste elemente face ca organele noastre să nu aibă încredere în el şi că părerea noastră asupra sa poate influenţa şi în unele  aprecieri pe linie profesională, în societate etc.-

La aceasta candidatul ne-a solicitat să-i permitem să ne dovedească că impresiile formate de noi asupra sa nu exprimă adevărata sa atitudine şi prin poziţia sa ulterioară va reuşi să obţină încrederea organelor noastre.-

KITTNER A luînd această poziţie i s-a propus colaborarea cu organele noastre în vederea demascării activităţii duşmănoase ce se duce pe frontul ideologiei în domeniul în care lucrează.-

Propunerea noastră a fost acceptată de candidat asigurîndu-ne de serviciile lui. S-a trecut la luarea unei declaraţii în care s-a angajat să ne sprijine în demascarea activităţii elementelor naţionaliste.-

În continuare s-a discutat despre felul cum trebuie să se comporte şi să ducă discuţiile cu elementele din anturajul lui  pentru a nu se afla că are de executat anumite sarcini din partea organelor noastre şi cum să justifice absenţa sa pe timpul cît a stat la recrutare.-

Recrutarea a durat de la orele 7 dimineaţa pînă la orele 0,30.-

Prima întîlnire s-a fixat pentru vineri 19 decembrie orele 11,00.-

LOCOTENENT MAJOR,
(ss) Nagy Tiberiu.

ACNSAS, R 249557, vol. 1, ff. 334-337.

***

Martha Kern, "Der Wolkenreiter", in: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 4. Dezember 1938, S. 11

***

Aktualisiert - actualizat: 2. 6. 2022

"Moga"

[31. Mai 1961. Umschlag der Akte des inoffiziellen Mitarbeiters "Moga Mircea"]

[31 mai 1961. Coperta dosarului lui "Moga Mircea"]

ACNSAS, R 203049

***

[12. Mai 1966. Vorschläge zur Kontaktaufnahme mit Claus Stephani]

[12 mai 1966. Propuneri de contactare a lui Claus Stephani]

ACNSAS, I 211829, vol 2, f. 12-13

***

[28. Februar 1976. „Traian” fasst ein Gespräch mit Claus Stephani zusammen, in dem dieser über das Buch von Anneli Ute Gabanyi berichtet, das jemand in die Redaktion der „Neuen Literatur” gebracht hatte und das „voller Beleidigungen der Partei und des Genossen Ceauşescu” ist]

[28 februarie 1976. „Traian” sintetizează o relatare a lui Claus Stephani despre cartea lui Anneli Ute Gabanyi adusă în redacţia revistei „Neue Literatur”, carte „plină de insulte la adresa partidului şi a tovarăşului Ceauşescu"]

MINISTERUL DE INTERNE            STRICT SECRET [1]
Primit: Lt. col. NĂSTASE GHEORGHE      Ex. Nr. 1
Sursa: „TRAIAN”
Data: 28 februarie 1976
Nr. 10450/00193
                     NOTĂ
Acum trei zile, CLAUS STEPHANI, redactor la „NEUE LITERATUR” mi-a povestit că a venit la redacţie RENATE WINDISCH, soţia fostului lector R.F.G. la Cluj-Napoca, actualmente cadru didactic la Freiburg Breisgau – R.F.Germania, aducînd pentru asistentul PETER MOTZAN din Cluj-Napoca volumul „Partei und Literatur in Rumänien seit 1945” (Partidul şi literatura în România din 1945 înainte (sic!), ed. OLDENBOURG – München 1975), de ANNELIE UTE GABANY, colaboratoare a postului de radio „Europa Liberă”. Cartea a fost înmînată lui ANEMONE LATZINA – SZASZ, soţia secretarului Uniunii Scriitorilor JANOS SZASZ, în prezenţa lui STEPHANI şi a secretarei de redacţie CĂLIN, pentru a fi dată lui GERHARDT CSEYKA, care „are mandat de a o primi şi transmite lui MOTZAN”.
STEPHANI a frunzărit cartea înainte de a o returna, la cerere, lui LATZINA; este plină de insulte la adresa partidului şi a tovarăşului Ceauşescu, se bazează pe informaţii care depăşesc cadrul celor publicate îl citează pe CSEYKA, pe MOTZAN şi mult din revista clujeană ECHINOXX (sic!) scoasă în trei limbi de studenţii clujeni, acum doi-trei ani de MOTZAN, FRANZ HODJAK şi BERNDT (sic!) KOLF pentru partea germană. După părerea lui STEPHANY, care a mai stat de vorbă cu WINDISCH, MOTZAN este unul din furnizorii ştirilor cuprinse în carte, iar WINDISCH, care a circulat mai mult între Cluj-Napoca, München şi Freiburg, curiera.
Alaltăieri, am fost invitat de RENATE WINDISCH care mi-a returnat o bibliografie care i-am împrumutat-o acum circa trei ani pentru teza ei de doctorat despre romanul de limbă germană de la noi; acum doi ani, i-am dat la cerere alte indicaţii bibliografice, iar dînsa mi-a pomenit de cartea lui GABANYI, afirmînd că poate va reuşi să-mi facă rost de un exemplar pentru orientarea mea. Urmează să revină pentru mai mult timp în ţară după ce DAAD (Serviciul de schimburi academice) îi va fi obţinut [marginea din stînga a documentului lipseşte, nu a fost fotocopiată] de cei 10 $ zilnici. M-a anunţat că mă va cauta pentru a obţine indicaţii bibliografice dar şi alte informaţii despre literatura noastră de limbă germană, la care am răspuns că o voi ajuta în limita a ceea ce ştiu, iar ceea ce ştiu provine aproape exclusiv din cele tipărite.
Ştiu de la scriitorul FRANZ STORCH, redactorul şef al revistei „Volk und Kultur” (Bucureşti) şi membru în Biroul Uniunii Scriitorilor, că WINDISCH i-a solicitat o întrevedere pentru a [descrie ?] în revistă situaţia literaturii de la noi în preajma Congresului Culturii şi educaţiei politice.

(ss) „TRAIAN”[2]
ACNSAS, I 157085, vol. 2, ff. 104-104v

________________________

[1] Text dactilografiat. (A se vedea şi articolul lui Richard Wagner, „Wenn dem Ethnologen die Namen entfallen“, AdG, 9.12.2010.)
[2] Notă manuscrisă a unui ofiţer de securitate, sub document: “Tov. mr. Preoteasa. Continuaţi măsurile începute conform discuţiilor avute” (ss) [indescifrabil].

***

[16. Dezember 1975. Securitateoffizier Gheorghe Preoteasa auf der Suche nach einem neuen inoffiziellen Mitarbeiter, der wie „Moga“ den Auftrag hat, die im OV „Cercul“ bearbeitete „Neue Literatur“ zu überwachen, nachdem „Lalu“ aus Krankheits- und Altersgründen nicht mehr richtig eingesetzt werden kann]

[16 decembrie 1975. Ofiţerul de Securitate Gheorghe Preoteasa în căutarea unui nou colaborator neoficial care va fi însărcinat să supravegheze informativ redacţia revistei „Neue Literatur“ - lucrată în D.U.I. „Cercul“ - după ce „Lalu“, din pricina sănătăţii şi a vîrstei înaintate, nu mai dă randamentul aşteptat]

ACNSAS, R 249557, vol. 1, ff. 8-8v

[Pasaje anonimizate şi pseudonimul „Moga“ încercuit cu roşu - de noi, hjs-online.]

***

[23. September 1976. „Moga“ berichtet über Vorgänge in der Redaktion der „Neuen Literatur“]

[23 septembrie 1976. „Moga“ relatează despre întîmplări din interiorul redacţiei lui „Neue Literatur“]

ACNSAS, I 105854, ff. 43-43v.

[Document din dosarul scriitorului Arnold Hauser (1929-1988), D.U.I. Nr. 9750 "Hans" - hjs-online.]

***

În vara anului 1976 am fost într-adevăr la Bucureşti. Am locuit cîteva zile în casa scriitorului de limbă maghiară, Majtényi Erik (1922-1982), am fost la Gerhardt Csejka, am fost la soţii Anemone Latzina (1942-1993) - Szász János (1927-2006) şi am vizitat redacţia revistei „Neue Literatur“. Acolo am cunoscut 3 scriitori pe care nu-i ştiam pînă atunci: Alfred Kittner (care mi-a vorbit despre intenţia sa mai veche de a scoate o antologie în care vor intra toţi poeţii de limbă germană din România, intenţie semnalată printr-o carte poştală, deja în 1971, pe cînd eu mă aflam în armată), pe Wolf Aichelburg (1912-1994) şi pe scriitorul est-german, Jürgen Rennert care tocmai era-n vizită la Bucureşti. În redacţie se afla majoritatea angajaţilor revistei, inclusiv redactorul şef, Emmerich Stoffel (1913-2008), redactorul şef adjunct, Arnold Hauser (1929-1988) şi redactorul Claus Stephani.

Aichelburg a părăsit redacţia împreună cu mine. Abia pe stradă, cînd eram singuri, a îndrăznit să vorbească despre detenţia sa, povestindu-mi amănunte, deloc măgulitoare, despre colegii săi de puşcărie împreună cu care a fost condamnat în „procesul scriitorilor germani“ de la Braşov, din 1959. Eu i-am povestit despre lunile petrecute în arestul Securităţii şi la penitenciarul din Timişoara. Apoi am mai vorbit, tot pe stradă, despre efectul articolului din „Le Monde“, în urma căruia, pe 29 iunie 1976, am fost eliberat din detenţie. Amănuntele acestea legate de discuţia mea cu Aichelburg nu apar în diversele dosare. În schimb, există mai multe note în care se vorbeşte despre prezenţa mea în redacţia lui „Neue Literatur“. Într-una din aceste note, dactilografiată, nesemnată şi datată 21 august 1976, se vorbeşte despre vizita mea la Bucureşti. Nota (a se vedea documentul - mai jos - în original) cuprinde şi următorul pasaj insinuant:

„(...) WILLIAM TOTOK, eliberat din închisoare şi purtînd perucă pentru a ascunde părul tuns scurt, e mai tot timpul în redacţie şi utilizează maşina de scris. Oare nu bate material discutabil pe maşina de scris a revistei?“ (cf. ACNSAS, I 210845, vol. 2, f. 112) - W.T.

*** 

[21. August 1976. Bericht über einen Besuch von William Totok in Bukarest im Sommer 1976]

[21 august 1976. Notă despre o vizită a lui William Totok la Bucureşti, în vara anului 1976]

ACNSAS, I 210845, vol. 2, f. 112

***

[29. Dezember 1977.  500 Lei für den inoffiziellen Securitatemitarbeiter "Moga"]

[29 decembrie 1977. Recompensă de 500 de lei pentru colaboratorul neoficial al Securităţii "Moga"]

ACNSAS, D 13381, vol. 7, f. 380

***

[6. November 1976. "Moga"-Bericht zu Heinz Stănescu]

[6 noiembrie 1976. "Moga" informează despre Heinz Stănescu]

ACNSAS, R 48661, vol. 1, f. 20

***

[6. November 1976. Major Gheorghe Preoteasa fasst einen Bericht von „Moga“ zusammen, in dem von Texten die Rede ist, die William Totok an die „Neue Literatur“ in Bukarest geschickt hat und die feindselige Anspielungen enthalten]

[6 noiembrie 1976. Maiorul Gheorghe Preoteasa sintetizează o relatare a lui „Moga“ privind texte ale lui William Totok, trimise revistei bucureştene „Neue Literatur“ care „conţin o serie de »şopîrle« tendenţioase la adresa politicii statului român“]

ACNSAS, I 210845, vol. 2, f. 126

***

[13. November 1976. Begleitschreiben - unterzeichnet von dem Leiter der Hauptabteilung 1, Generalmajor der Securitate Dumitru Borşan und dem Leiter der Dienststelle, Securitateoberst Dumitru Marin - zweier Berichte von „Moga“, in denen die „unerwünschten Aktivitäten“ von Gerhard Ortinau und William Totok denunziert werden]

[13 noiembrie 1976. Scrisoare însoţitoare a unor note furnizate de „Moga“ „privind unele activităţi neavenite desfăşurate de Ortinau Gerhard şi Totok William din Timişoara“, semnată de şeful Direcţiei 1, general-maiorul de Securitate Dumitru Borşan, şi şeful serviciului, colonelul de Securitate Dumitru Marin]

ACNSAS, I 210845, vol. 2, f. 127

***

[6. November 1976. "Moga" berichtet über ein Gespräch mit Nikolaus Berwanger, der ihm von den Auswanderunsgabsichten von Gerhard Ortinau erzählt hatte] 

[6 noiembrie 1976. „Moga“ informează despre o discuţie cu Nikolaus Berwanger în cursul căreia acesta i-a povestit despre intenţia de a emigra a lui Gerhard Ortinau] 

ACNSAS, I 233471, vol.1, f. 104

***

[18. Februar 1977. „Moga“ berichtet ausführlich über die zirkulierenden Gerüchte im Zusammenhang mit der Weigerung von Heinz Stănescu, nach einem Auslandsaufenthalt, nach Rumänien zurückzukehren] 

[18 februarie 1977. „Moga“ relatează, pe larg, despre zvonurile care circulă în legătură cu refuzul lui Heinz Stănescu de a se mai întoarce în România, după o şedere în străinătate] 

ACNSAS, R 48661, vol. 1, ff. 117-117v.

[Nume anonimizate - de noi, hjs-online.]

***

Cf.  "Moga" analysiert die "Neue Literatur" (Heft 4/1974)

William Totok

Bucureşti / Bukarest, 26.-27.11. 2010

***

Cf. "Marin"  [Mitteilung von Google, 8.3.2011, 1:37:33 Uhr: Gemäß eines Gerichtsbeschlusses „waren wir gezwungen, diesen Beitrag zu entfernen”. // Google ne-a comunicat într-un mesaj, din 8.3.2011, ora 1:37:33, că „în baza unei decizii judecătoreşti am fost obligaţi să eliminăm acest articol”.]

***

Die Fortsetzung der Verleumdung. Der ehemalige Securitate-Mitarbeiter Claus Stephani hat in der F.A.Z. einen Vergleich zwischen seiner Täterakte und der Opferakte Herta Müllers gezogen. Die Literaturnobelpreisträgerin verwahrt sich dagegen in einem Protestschreiben, in: FAZ, 22.11. 2010

Richard Wagner, "War Ceauşescu ein Opfer der Ceauşescu-Diktatur?", in: AdG, 27.11.2010

William Totok, "Infiltrarea de către Securitate a lumii literaților germani", în: RFE, 1.12.2010

Peter Motzan, "Ein Bericht des IM „Moga“ und seine Folgen", in: SbZ, 2.12.2010

William Totok,  "Scriitorul Claus Stephani în arhiva Securităţii", in: RFI, 2.12. 2010

Richard Wagner, "Wenn dem Ethnologen die Namen entfallen", in: AdG, 9.12.2010

Richard Wagner, Claus Stephani, "Mircea Moga", "Moga" & "Marin", SbZ, 16.12.10  


Markus Bauer: „Die Beweisfrage. Problematisches Urteil in Sachen Securitate”, in: NZZ, 10.12. 2014. Claus Stephani: Eine Replik in Sachen Securitate, in: NZZ, 23.12. 2014

***

 Aktualisiert, 3. 2. 2015, 21:11 Uhr

„Gică” von Radio Temeswar - „Gică” de la Radio Timişoara

„Gică" von Radio Temeswar - „Gică" de la Radio Timişoara

[29. Oktober 1984. „Gică" unterbreitet der Securitate Vorschläge bezüglich der Situation der Schriftsteller aus Temeswar und fordert eine „mündliche Unterredung mit den Organen, um alles ausführlicher zu erklären"] Von den bislang 141 erfassten offiziellen und inoffiziellen Securitatemitarbeitern aus dem OV [D.U.I.] "Muzicologul" und "Interpretul" war "Gica" bestimmt eine der skurrilsten Figuren des geheimdienstlichen Panoptikums. W.T.

[29 octombrie 1984. „Gică" face Securităţii propuneri cum ar putea fi rezolvată situaţia scriitorilor timişoreni, cerînd organelor „o întrevedere verbală pentru a explica totul mai amănunţit"] Dintre cei 141 de colaboratori oficiali şi neoficiali ai Securităţii, depistaţi, pînă în prezent, în D.U.I. "Muzicologul" şi  „Interpretul”, „Gică” a fost, cu siguranţă, una din figurile cele mai ciudate din acest panopticum al poliţiei secrete. W.T.

--------------------
NOTĂ INFORMATIVĂ [1]

Sursa informează că a avut posibilitatea să discute cu WILLIAM TOTOK, redactor la „NEUE BANATER ZEITUNG” şi scriitor. A aflat că scriitorul HELMUTH FRAUENDORFER a fost luat la întrebări şi bătut de ofiţerul de securitate ADAMESCU. Acest lucru i-a determinat pe tinerii scriitori bănăţeni să întreprindă o acţiune de solidaritate şi să înştiinţeze diferitele foruri cum ar fi Uniunea Scriitorilor (inclusiv filiala timişoareană), judeţul, etc. Această acţiune a pornit cu două zile înaintea vizitei tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU în R. F. GERMANIA, după ce susnumiţii au fost intrigaţi şi de faptul că lui NIKOLAUS BERWANGER i s-ar fi spus că FRAUENDORFER este un „bandit”.-

Sursa a mai aflat că a avut loc şi o întîlnire a tinerilor scriitori cu tovarăşii FLORESCU[2] (judeţ), ANGHEL DUMBRĂVEANU (Uniunea Scriitorilor)[3], CRISTEA[4] (Securitate). Aceştia pentru a-i intimida i-au întîmpinat cu citate (calomnioase la adresa Securităţii Statului) după părerea lor, deoarece lucrurile trebuiesc privite în întreaga lor complexitate, (totul trebuie revizuit), pentru a-i intimida.-
Din moment ce FRAUENDORFER a reuşit să publice, nu ar fi vinovat, însă organele de securitate au argumentul că nu există cenzură şi fiecare răspunde pentru ceea ce face.-
Li s-a spus ca cercul literar ”AMG”[5] ar fi „un bîrlog”, că şi ziarul NBZ[6] nu reprezintă mare lucru, că securitatea n-a mai bătut pe nimeni de 20 de ani încoace, că nu se vede necesitatea Radioului Student (secţia germană) şi a paginii de limba germană în ziarul studenţesc.-
Studioul de radio TIMIŞOARA a atras atenţia redactorilor să fie atenţi cu aceşti scriitori, să nu-i difuzeze pe posturi.[7] Acest lucru s-a şi aflat de aceştia şi a şi apărut un articol în revista vest-germană de mare tiraj „DER SPIEGEL”.-
Toate acţiunile s-au întreprins şi în numele scriitoarei HERTA MÜLLER a cărui roman „NIEDERUNGEN” (distins de U.T.C.) a făcut mare vîlvă în R.F.GERMANIA.-
HERTA MÜLLER a [dat] mai multe interviuri în R.F. GERMANIA, a recomandat să se compare ediţiile apărute la „KRITERION” BUCUREŞTI şi ROTHBUCH MÜNCHEN,[8] pentru a vedea în ce măsură a fost cenzura înlăturată.-
WILLIAM TOTOK este nemulţumit pentru faptul că recentul său volum seamănă cu o broşurică.-[9]
Pe vineri se aşteaptă tinerii scriitori bănăţeni la noi rezultate în urma vizitei tovarăşului DUMITRU POPESCU [*].-
Acestea ar fi faptele care cer fapte. Ar mai fi de zis că HERTA MÜLLER se va întoarce în ţară[10] şi că BERWANGER[11] nu mai este membru al secretariatului judeţean de partid.-
Sursa atenţionează să se acţioneze realist. Fiecare greşeală poate dăuna enorm, iar situaţia poate fi salvată în mod corect, fără probleme prin intermediul sursei care are şi influenţă în rîndul lor.-
Sursa i-a avut timp de mai multe luni colaboratori pe TOTOK şi SAMSON la rubrica culturală şi erau „pe linie”.[12] Deci se poate lucra cu ei, depinde cine-i coordonează, îi îndrumă şi cum face aceasta.-
Sursa a fost cadru didactic în Oltenia, Moldova şi în judeţul TIMIŞ. Şi acum elevii o preţuiesc nespus de mult. Şi sursa se consideră în garanţia tinerilor scriitori bănăţeni şi a trecut prin aceleaşi probleme ca şi ei.-
Şi părinţii sursei au suportat războiul, deportările în U.R.S.S. Şi sursa a întîlnit oameni care identificau noţiunile de fascist şi german.-
Să se ţină cont de faptul că aceşti tineri scriitori sînt totuşi personalităţi (dintre puţinele care au mai rămas) că pînă la venirea tovarăşului PACOSTE, corupţia în judeţul TIMIŞ a ajuns în floare – oricînd sursa poate da exemple -, că „aşa-zişii patrioţi, tovarăşi juşti germani” trebuiau judecaţi pentru sabotaj, nu să li se dea drumul să plece definitiv din ţară fiindcă anumiţi tovarăşi aveau interes să intre într-o „casă de neamţ”.-
Aceşti tineri scriitori, care suferă din cauza situaţiei deplorabile în care va cădea populaţia germană dacă nu se iau chiar acum măsuri, căutau să atenţioneze oamenii cinstiţi şi sperau în măsuri eficiente. Ironiile lor totuşi nu pot fi calificate ca antistatale. Poate ar fi trebuit şi judeţul să se arate mai interesat de pasul lor.-
Sursa atenţionează că părerea despre securitate lasă de dorit chiar şi la conducerea Studioului RTV. „Oamenii securităţii” au fost făcuţi mici (ROGOJAN, VANCEA, IERAN, etc.). Sursa a fost sancţionată nevinovată, trei luni după decesul fostului general de securitate MARTIN SCHNELLBACH şi nu este primită în partid deşi o cere insistent de 5 ani, deoarece ar periclita „oamenii cu multe rude în Occident care au dreptul de viză”.-[13]
Sursa propune:
1.- Pe vineri cînd se organizează întîlnirea cu tovarăşul POPESCU, să fie invitată şi sursa sub motivul că i-ar fi umblat gura pe la Studio în favoarea tinerilor scriitori germani şi a lui ANTON SCHERER[14] de la Radio. (ANTON SCHERER n-are voie să citească la microfon, deoarece i-a plecat fiica în R.F. GERMANIA).
2.- În urma cuvîntului sursei se va numi un tovarăş de la securitate care va ţine legătura permanentă, prietenească cu grupul din care va face parte sursa.-
3.- ANTON SCHERER va citi din nou, pentru faptul că sursa a garantat pentru el.-
4.- Sursa va intra urgent în partid şi [va deveni] coordonatorul secţiei germane.-
5.- Sursa va şti să apere ţara de eventualele acuzaţii din străinătate. Ştie cum s-o facă.-
6.- Sursa cere o întrevedere verbală pentru a explica totul mai amănunţit.-
7.- Anumiţi oameni cu rude în R. F. GERMANIA să fie menţinuţi în funcţii. E în favoarea ţării.-
29.10.1984

(ss) „Gică"

ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 343-345

______________

[1] Notă dactilografiată.

[2] Eugen Florescu (1935-2009) era la vremea aceea secretar cu propagandă la Comitetul judeţean de partid Timiş. El a participat la întrevederea cu autorii care au protestat împotriva abuzurilor Securităţii şi împotriva faptului că Helmuth Frauendorfer a fost bătut de către maiorul Ion Adamescu. „Audienţa“ care a avut loc pe data de 12 octombrie 1984 este descrisă în volumul „Constrângerea memoriei“ (p.113 ) în felul următor: „În timpul audienţei, el [Florescu] s-a folosit de o mapă cu materiale pusă la dispoziţie de Securitate, din care a citit unele aprecieri la adresa textelor aparţinând semnatarilor scrisorii. Nu s-a angajat însă în nici un fel atunci când a fost vorba de problemele ridicate de cei şapte (ca, de exemplu, problema restrângerii posibilităţilor de publicare sau cea a timpilor de emisie în limba germană). La solicitarea de a permite reluarea emisiunilor postului de radio al studenţilor, oprit cu puţin timp în urmă, a răspuns că în cazul acesta ar trebui înfiinţată şi o emisiune pentru studenţii oaspeţi din Algeria. Discuţia a luat sfârşit cu ameninţări răspicate, venind mai ales din partea şefului Securităţii, care a ţinut să adauge că la o altă acţiune de grup similară participanţii vor fi deferiţi procuraturii.”

[3] Anghel Dumbrăveanu, născut la 21 noiembrie 1933, Dobroteasa, județul Olt, scriitor, a fost la vremea respectivă secretarul Asociației Scriitorilor din Timișoara. Între anii 1953 și 1990 fusese redactor, apoi secretar general de redacție și redactor-șef adjunct al revistei Scrisul bănățean, transformată mai tîrziu, în perioada dezgheţului, în Orizont. După revoluţie a scos o revistă proprie cu accente naţionaliste: Rostirea românească. Dumbrăveanu a participat si el la întîlnirea de la comitetul judetean de partid cu semnatarii "memoriului colectiv", precum este calificată scrisoarea de protest a celor şapte (Helmuth Frauendorfer, Herta Müller, William Totok, Richard Wagner, Johann Lippet, Horst Samson, Balthasar Waitz) care, în septembrie 1984, a fost adresată primului secretar al Comitetului Judeţean de Partid Timiş, Cornel Pacoste, şi preşedintelui Uniunii Scriitorilor, Dumitru Radu Popescu.

[4] Este vorba despre colonelul Ion Cristescu, şeful interimar al Securităţii din Timiş, după ce col. Aurelian Mortoiu fusese transferat la Bucureşti şi avansat la gradul de general.

[5] AMG: Cenaclul în limba germană al Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara, Adam Müller-Guttenbrunn.

[6] NBZ: Neue Banater Zeitung, ziarul local timişorean în limba germană.

[7] “A doua zi după această întrevedere a fost convocată o şedinţă a liderilor din presă şi radio. Pacoste şi Florescu au decretat că semnatarilor scrisorii li se va interzice începând chiar din acel moment accesul la Radio Timişoara. Pe cât posibil, numele lor nu trebuiau să mai fie pomenite în presa locală.” (William Totok, Constrângerea memoriei, pp. 113-114)

[8] Este vorba despre editura Rotbuch din Berlinul Occidental. Acolo a apărut o versiune necenzurată a cărţii Hertăi Müller, Niederungen (Depresiuni) în 1984.

[9] Este vorba despre volumul de poezii, Freundliche Fremdheit (Politeţe rezervată), apărut la editura Facla din Timişora. Volumul a fost grav cenzurat. În D.U.I. „Interpretul“ se află o sumedenie de documente din care rezultă cum a intervenit Securitatea pentru a împiedeca publicarea unor texte. O selecţie din aceste documente se va posta şi pe acest blog.

[*] Dumitru Popescu, supranumit „Dumnezeu”, născut în 1928 la Turnu-Măgurele, a fost unul dintre cei mai influenţi nomenclaturişti din perioada regimului ceauşist. În 1953 a intrat în Partidul Muncitoresc Român (P.M.R.). A terminat facultatea de ştiinţe economice în 1951 şi a lucrat între anii 1950 şi 1960 în presă, la Contemporanul, Scînteia tineretului și Scînteia. Conduce organul central al partidului, Scînteia, ca redactor şef, între 1965-1968. După ce la începutul anilor 1960 a devenit membru al C.C., în 1969 este cooptat în Comitetul Politic executiv al P.C.R. În 1981 devine rectorul Academiei de învățămînt social-politic „Ștefan Gheorghiu” din București, o pepinieră academică a activiştilor de partid. Popescu “Dumnezeu” a fost unul dintre cei mai activi propagandişti ai regimului. A publicat numeroase cărţi literare (romanul Pumnul şi palma) şi după revoluţie cîteva volume memorialistice (Am fost și eu cioplitor de himere).

[10] În toamna lui 1984 autorităţile i-au permis Hertei Müller se plece în vizită în R.F. Germania, sperînd că ea nu se va mai întoarce în ţară.

[11] Nikolaus Berwanger (1935-1989), pînă în 1984 redactor şef al ziarului Neue Banater Zeitung (NBZ), nu s-a mai întors în toamna lui 1984 dintr-o vizită făcută în Occident.

[12] “Gică“ lucra la postul de radio Timişoara.

[13] În mod voluntar „Gică“ se oferă în această notă cît şi în altele să devină colaborator neoficial al poliţiei secrete, invocînd aici şi o rudă apropiată care lucrase în Securitate. Acest lucrător a fost unul dintre foarte puţinii ofiţeri de Securitate de origine germană, acceptaţi în rîndurile aparatului comunist represiv. Înainte de a muri la începutul anilor 1980, Martin Schnellbach (1912-1984) a publicat împreună cu Ioan Iancu o carte propagandistică, deghizată într-un roman memorialistic despre lupta împotriva gherilelor anticomuniste din munţi, Noroi şi stele, Facla, Timişoara, 1978.

[14] Redactor al emisiunii în limba germană de la Radio Timişoara.

*** 

[13. Dezember 1984. „Gică” informiert die Securitate über das Erscheinen einer Rezension des Buches von Herta Müller „Drückender Tango” in der Neuen Banater Zeitung]

[13 decembrie 1984. „Gică” semnalează apariţia unei recenzii a cărţii Hertei Müller „Drückender Tango” - „Tango apăsător” - în ziarul Neue Banater Zeitung]

NOTĂ INFORMATIVĂ[1]

Sursa informează că în pagina culturală a ziarului NBZ din 09.12. a.c. a apărut o recenzie a noului volum al HERTEI MÜLLER “TANGO APĂSĂTOR”, recenzie semnalată de WILLIAM TOTOK. Introductiv se arată că prima apariţie editorială a HERTEI MÜLLER “DEPRESIUNI” a fost bine primită de presa şi radioul din R.F. GERMANIA.-

Al doilea volum tratează existenţa umană într-un sat din cîmpie. Acestă existenţă este prescrisă de anumite împrejurări şi nu poate fi schimbată. Simboluri ca “noaptea”, “zăpadă”, “lup”, “nisipi” sînt caracteristice în acest sens.-

Referitor la populaţia şvăbească interesante sînt rîndurile din pagina 58, în care personajul povestirii întreabă unde este cutare, dacă cutare a depus actele, dacă a plecat deja, etc.-

Se arată că literatura HERTEI MÜLLER a fost şi atacată de cercuri conservatoare din ţară şi străinătate în mod agresiv.-

13.12.1984

(ss) “GICĂ”

ACNSAS, I 210845, vol. 3, f. 4

---

[1] Notă dactilografiată. 

***

[31. Oktober 1985. „Gică” berichtet über eine Begegnung mit William Totok]

[31 octombrie 1985. „Gică” relatează despre o întîlniră cu William Totok]

COPIE[1]

NOTĂ INFORMATIVĂ

Sursa informează că pe data de 20.10.1985, ora 10,30 s-a întîlnit cu numitul WILLIAM TOTOK (fost redactor al ziarului NBZ actualmente fără ocupaţie) la Poşta Mare, unde cumpăra ziarele NBZ şi “NEUER WEG”. Era supărat de fapul că cercul literar “ADAM MÜLLER GUTTENBRUNN” a fost reînfiinţat (de fapt şi-a reluat activitatea), mai ales pe WALTHER KONSCHITZKY[2], WALTER JASS[3] şi LUCIAN GEIER[4], care fac parte din “autorii principali ai acestui act, devenit necesar în urma celor difuzate la posturile din străinătate.” De asemenea, TOTOK s-a plîns că e şomer, iar acte pentru plecare definitivă nu depune, deoarece nu i se aprobă paşaportul. Este obsedat de faptul că “cei din umbră” vor să îl distrugă.-

WALTHER KONSCHITZKY este suspect în viziunea lui TOTOK prin acţiunea sa de “a salva” corul “SCHUBERT”, găsindu-i un nou dirijor. De asemenea a vorbit elogios despre cercul literar AMG (în momentul cînd acesta figurase inoficial ca desfiinţat) într-un interviu cu TUSSINGER[5], instructor al Comitetului pentru cultură şi educaţie, articolul a apărut în “NEUER WEG”, iar un schimb de cuvinte tari a avut loc din cauza acestuia în Clubul Presei între autor şi HORST SAMSON). Acum “culmea” W. KONSCHITZKY va participa ca autor în cadrul cercului –este vorba de un debut.-

W. JASS a publicat pe 29.11.1985[6] un interviu cu EDUARD SCHNEIDER (un interviu sub titlul “PLIN DE ÎNŢELES ŞI NECESAR”) în care se referă şi la faptul că au existat voci, care considerau imposibilă reluarea şi continuarea activităţii cercului AMG.-

W. TOTOK a destăinuit sursei că se vede obligat să dezvăluie publicităţii numele tuturor acelora, care l-au chinuit şi minţit.-

Sursa a participat la recenta şedinţă a cercului. EDUARD SCHNEIDER era de părere (într-o discuţie particulară cu semnatarul acestor rînduri că “vreo 2-3 ani se mai poate face ceva”). B. WAITZ a destăinut sursei că “avem de a face cu un copil mort”.-

Într-adevăr, erau vreo 16 persoane - jumătate ziarişti la NBZ., un sfert rudele “regretaţilor scriitori”, 3 octogenari, nici un elev, nici un student. Cercul acesta ar merita denumirea de “cultură generală”, nicidecum literar.-

Sursa este de părere să i se dea un post la gimnaziu lui TOTOK (în TIMIŞOARA predau şi absolvenţi de liceu) sau să i se dea garanţii pentru plecarea definitivă. În caz contrar compromiterea totală a cercului va fi uşoară.-

31.10.1985

(ss) GICĂ

R. Conf. Notei

D.M.G.

RD. 983/ 02.11.1985

Scrisă în 2 ex.

ACNSAS, I 210845, vol. 3, ff. 21-21v

---

[1] Notă dactilografiată.

[2] Walther Konschitzky, n. 1944, redactor la ziarul "Neuer Weg", pseudonim ca publicist: Horst Wichland.

[3] Şeful subredacţiei ziarului „Neuer Weg“ din Timişoara,

[4] Luzian Geier, redactor la ziarul “Neue Banater Zeitung”.

[5] "Josef Tussinger, inspector şef la Comitetul pentru cultură şi educaţie socialistă al judeţului Timiş, vorbea cu nonşalanţă într-un interviu acordat ziarului Neuer Weg (din 5.7.1985) despre «activitatea Cenaclului “Adam Müller Guttenbrunn”, care scăzuse în intensitate în ultima fază a festivalului» (era vorba despre Festivalul Naţional “Cântarea României”, iniţiat de Ceauşescu). Tussinger ştia desigur că cenaclul îşi încetase activitatea, dar asta nu l-a împiedicat să afirme că acesta ar trebui să devină, “în perioada următoare, mult mai eficient în viaţa culturală a germanilor din oraş şi din Banat”.

Acest funcţionar cultural avea să se dovedească şi mai târziu un iscusit mânuitor al informaţiei. De pildă, discursul său, rostit cu ocazia Plenarei Consiliului oamenilor muncii de naţionalitate maghiară şi germană din 26-27 februarie 1987, a cuprins o serie de minciuni flagrante. În acest discurs, difuzat în ţară ca şi în străinătate, el minţea fără să clipească: “Editura Facla tipăreşte numeroase cărţi în limbile naţionalităţilor ce trăiesc în această parte de ţară.” Editura Facla, înfiinţată în 1971, avea iniţial secţii pentru limbile maghiară şi germană, dar ambele au fost desfiinţate în 1984.

Cenaclul “Adam Müller Guttenbrunn”, reînfiinţat la ordinul Securităţii în noiembrie 1985 şi condus de data aceasta de un comitet din care făceau parte Erwin Lessl, noul redactor şef al ziarului Neue Banater Zeitung, Eduard Schneider, în calitate de preşedinte, Luzian Geier, Hans Mokka şi Franz Liebhard, ca preşedinte de onoare, a fost dat de Tussinger ca exemplu pentru politica tolerantă faţă de minorităţi a regimului. (Lessl a urmat încă în acelaşi an exemplul predecesorului său şi nu s-a mai întors dintr-o călătorie în Occident; după el, postul de redactor şef la NBZ nu a mai fost ocupat.) În cuvântarea sa a apărut şi următoarea propoziţie: “Avem un cenaclu de literatură numit ‘Adam Müller-Guttenbrunn’, care reuneşte scriitori români de naţionalitate germană (subliniere W.T.).” - Cf. Constrângerea memoriei, pp. 115-116.

[6] Există o neconcordanţă de datare, care se datorează probabil dactilografierii greşite de către o secretară sau secretar.

***

[11. Februar 1986. „Gică” informiert die Securitatea über eine weitere Begegnung mit William Totok]

[11 februarie 1986. „Gică” informează Securitatea despre o nouă întîlnire cu William Totok]

STRICT SECRET[1]

Ex. nr. ___

NOTĂ INFORMATIVĂ

Sursa informează că în data de 21.01.1986[2], ora 9,30 s-a întîlnit la Poşta Mare cu WILIAM TOTOK, care îl aştepta pe BALTHAZAR WAITZ (acesta trebuia să-i restituie nişte reviste). În acestă zi s-au scurs 12 luni – un an – de cînd WILLIAM TOTOK şi-a pierdut slujba la “NEUE BANATER ZEITUNG”. TOTOK i-a spus sursei că a depus actele pentru plecarea definitvă, deoarece în decurs de un an nu i s-a oferit nici un post adecvat. De asemenea posturile de radio şi revistele din străinătate abordează tot mai des şi problema scriitorilor “problema de naţionalitate germană”.-

TOTOK speră să primească repede paşaportul şi i-a dat exemplu cazul scriitorilor HERTA MÜLLER şi RICHARD WAGNER, care după o lună au primit formularele mici.-

Ecouri la depunerea actelor pentru plecarea definitivă a lui WILLIAM TOTOK.-

WALTHER JASS, şeful Subredacţiei “NEUER WEG”: “Din păcate stratul intelectualilor germani se subţiază vizibil”. ANTON SCHERER fostul şef al Secţiei germane a  Studioului Teritorial de R.T.V. care şi el a depus actele pentru plecare definitivă: “Dizidenţii primesc repede paşaportul”.-

Majoritatea intelectualilor germani consideră că pasul lui TOTOK e ceva normal şi logic.-

11. II. 1986

(ss) “GICĂ”

R. Conf. notei. orig.

D.M.G.

RD. 172/ 13.02.1986

Scrisă în 3 ex.

ACNSAS, I 210845, vol. 3, f. 23

---

[1] Notă dactilografiată.

[2] "Ca răspuns la cererea mea de emigrare, înaintată la 21 ianuarie 1986 - adică la aniversarea concedierii mele pe termen nelimitat - am primit un ordin de concentrare. Am protestat împotriva acestei înscenări puse la cale de serviciul de Securitate într-o scrisoare deschisă trimisă ministrului de interne George Homoştean. Se urmărea mobilizarea mea ca militar în rezervă şi izolarea pe cine ştie ce şantier, la muncă forţată. Am descris încă o dată situaţia în care mă aflam şi mi-am exprimat fără echivoc poziţia faţă de linia politică a regimului. Am solicitat răspicat să mi se permită plecarea definitivă din România.            
Cotidianul berlinez die tageszeitung (taz) din 14.3.1986 a publicat fragmente din scrisoarea mea. În apelul către ministrul de interne m-am referit, între altele, la faptul că în România se conturează o nouă perioadă de barbarie, la care nu doresc să asist nici ca martor, nici ca victimă. Numeroasele abuzuri din ultimii ani şi duşmănia regimului faţă de intelectuali le-am caracterizat drept stalinism. Din cauza acestei atmosfere de nesuportat solicitam să părăsesc pentru totdeauna ţara în care mă născusem.       
Securitatea a renunţat, în urma acestei scrisori, la planul de concentrare, dar a continuat cu manevrele de intimidare." - Cf. William Totok, Constrângerea memoriei, p. 122. A se mai vedea şi: Legende ale Securităţii - Legenden der Securitate (NOTĂ DE ANALIZĂ a dosarului de urmărire informativă privind pe TOTOK WILLIAM, 3.4. 1986). 

***

Cf. Deutsche Securitateoffiziere – Ofiţeri de Securitate germani, hjs-online, 6.11. 2015 

Aktualisiert - actualizat, 6.7. 2016