Samstag, Januar 01, 2011

Securitate und katholische Kirche - Securitatea şi Biserica Catolică



Securitate und katholische Kirche - Securitatea şi Biserica Catolică


Biografia exemplară a preotului catolic român, Rafael Haag (1895-1978).
Spicuiri din dosarul de urmărire informativă „Radu Haralambie"

După ce fusese eliberat din detenţie, unde avea de ispăşit o pedeapsă de 18 ani, preotul iezuit catolic Rafael Haag devine din nou un „obiectiv" al poliţiei politice. Este suspectat de „manifestări ostile", deoarece susţine „victoria finală a bisericii catolice asupra comunismului", precum se poate citi într-o „notă sinteză" din 7 octombrie 1965.
Biografia dramatică a iezuitului Rafael Haag (n. 6. februarie 1895 în Colelia /Dobrogea, m. 15 aprilie 1978 la Bucureşti) din perioada comunismului este sintetizată în şapte dosare de urmărire informativă şi, parţial, în cel penal, care se află astăzi în arhiva CNSAS.(...)
Articolul Închisoare, şicane, supraveghere permanentă. Biografia exemplară a preotului catolic român, Rafael Haag (1895-1978). Spicuiri din dosarul de urmărire informativă „Radu Haralambie“ au fost difuzate de DW, pe 29 decembrie 2010 şi pot fi citite aici. Un alt document din dosarul lui Haag poate fi citit aici.

Detalii suplimentare şi alte documente au apărut într-un articol din: Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, anul 22, nr. 1-2, 2010, pp. 111-120

Detalii despre supravegherea clerului catolic, reformat şi lutheran din Banat, Bucureşti, Arad, Sibiu, Oradea, Cluj şi Braşov vor fi postate aici, tot aşa şi amănunte despre rolul unor ofiţeri de Securitate (ca, de exemplu, Paul Sterescu, implicat în supravegherea şi acţiuni represive îndreptate împotriva clerului catolic, după 1990 a sprijinit munca de contabilitate în cadrul comunităţii evreieşti din Timişoara, Gheorghe Bota, Mihai David, Alex Simlovici ş.a).
William Totok



Aus der Akte des Jesuiten Rafael Haag
OV „Radu Haralambie"
Haft, Schikanen, Demütigungen und eine permanente Überwachung überschatteten das Leben des katholischen Priesters Rafael Haag (geb. 6. Februar 1895 in Colelia /Dobrudscha, gest. 15. April 1978 in Bukarest). Aus der Lektüre seiner 7 Bände umfassenden Akte, die kurz nach seiner Entlassung aus dem Gefängnis, 1964, angelegt wurde, ergibt sich das Porträt eines Menschen, zu dem, ohne übertrieben zu wirken, das Beiwort „aufrecht" passt.
Der Operative Vorgang, in dem Haag unter dem Decknamen „Radu Haralambie" auftaucht, ist einerseits beispielhaft für die Securitateparanoia, andererseits für den ungebrochenen Mut und die Kompromisslosigkeit eines Jesuitenpriesters, der seinen Glauben standhaft verteidigte, sich nicht einschüchtern ließ und sich mit Erfolg den Anwerbungsversuchen und Kollaborationsangeboten der Securitate widersetzt hatte. Dies im Unterschied zu vielen seiner Amtsbrüder, die den Pakt mit der Geheimpolizei geschlossen hatten und Haag auf Schritt und Tritt ausspionierten.
Die Akte von Rafeal Haag wirft ein verheerendes Licht auf viele Geistliche der katholischen Kirche - insbesondere aus der (Erz)Diözese Bukarest. Franz Augustin, der als Ordinarius Substitutus bis 1983 das Bistum leitete, war Mitglied der Großen Nationalversammlung (also des Parlaments) und der verlängerte Arm der Securitate und des so genannten Departaments für Kulte. Auch an der unausgesetzten Verfolgung von Haag war er indirekt beteiligt. Einzelheiten dazu müssten ausführlich erörtert werden. In den Veröffentlichungen, die in den letzten Jahren von Historikern verfasst wurden, die der katholischen Kirche nahestehen, wird die Rolle von Franz [Francisc] Augustin während der kommunistischen Diktatur undifferenziert, leicht apologetisch und völlig unkritisch dargestellt. So ähnlich sehen auch die seinem Vorgänger, Traian Iovanelli (gest. 7.9. 1961) gewidmeten Darstellungen aus.
Der vollständige Aufsatz kann in der Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, 22.Jg., Heft 1-2, 2010, S 111-120, nachgelesen werden. Im gleichen Heft der HJS sind auch einige Dokumente aus der Akte abgedruckt.
Ein Beitrag zu Rafael Haag wurde am 29.12. 2010 im rumänischen Programm  der Deutschen Welle ausgestrahlt, am 31.12. gepostet und kann hier gelesen werden. Ein weiteres Dokument aus der Akte Haag kann hier nachgelesen werden
Es folgen Einzelheiten über die Überwachung der katholischen und evangelischen und reformierten Geistlichen im Banat, aus Bukarest, Arad, Hermannstadt, Großwardein, Klausenburg und Kronstadt, über inoffizielle Mitarbeiter aus den Reihen der Priesterschaft sowie die Rolle einiger Securitateoffiziere (beispielsweise die von Paul Sterescu, der an der nachrichtendienstlichen Repression der katholischen Priester beteiligt war und der sich nach der Wende ehrenamtlich in der Temeswarer jüdischen Gemeinde betätigte; Gheorghe Bota, Mihai David, Alex Simlovici u.a).
William Totok




[7. Januar 1950. Rundschreiben des für Kirchenfragen zuständigen Securitatehauptmanns Heinz Stănescu(*) und des Leiters der Hauptabteilung 1, Oberst Gavril Birtaş, in dem die Securitatemitarbeiter landesweit aufgefordert werden, ihre Überwachungsmaßnahmen anlässlich des Dreikönigsfestes und der anschließenden Hausweihen zu verstärken, um die regimefeindliche Aufwiegelung der Gläubigen durch anti-demokratische Geistliche rechtzeitig zu unterbinden]

[7 ianuarie 1950. Circulară semnată de căpitanul de Securitate, Heinz Stănescu(*) şi colonelul Gavril Birtaş în care se cere lucrătorilor amplificarea acţiunilor de supraveghere a preoţilor romano-catolici în perioada epifaniei cînd, în mod tradiţional, se face sfinţirea locuinţelor şi caselor enoriaşilor]

ACNSAS, D 12244, vol. 2, f. 5

(*) cf. Heinz Stănescu: "Cariera unui ofiţer de Securitate: Heinz Stănescu", RFI, 3.8. 2010; "Freud - cu voie de la poliţia politică sau Rolul fostului ofiţer de Securitate Heinz Stănescu", DW, 21.12. 2010


Documentul 1



[31. Juli 1948. Erklärung von Rafael Haag während eines Verhörs durch die Politische Polizei]


[31 iulie 1948. Declaraţia lui Rafael Haag dată în faţa organelor poliţiei politice]
2 – VIII – 948
[indescifrabil][1]
Declaraţie [2]

Subsemnatul preot romano-catolic, născut 5.II.[1895] în Colelia, Com. Râmnicul de Sus, Jud. Constanţa ca fiul lui Timotei Haag, cu doctorat în filosofie şi teologie, şi domiciliat în Bucureşti str. Cuza-Vodă 119, declar următoarele:
Am predat spre păstrare D-rei Elvira Noia, vecină şi chiriaşă a noastră, nişte cărţi despre Francmasonerie, pe care le-am primit şi eu spre păstrare de la Dl Luzis când acesta a plecat în provincie. Şi s-a mai aflat la mine o carte a mea „Mein Kampf” de Hitler şi, fără să ştiu, s-a rătăcit printre cărţi şi-o scrisoare scrisă de mine, dar nu expediată – scrisă la 1.III.948 şi aruncată de mine, din cauza conţinutului gingaş cu privire la situaţia viitoare a Bisericii, aşa cum o prevedeam eu atunci.
a) „Mein Kampf” l-am cumpărat, ca un document de o criminalitate dementă monstruoasă – nicidecum din simpatie pentru demenţa nazistă. Cât priveşte atitudinea mea pe timpul lui Antonescu, - am fost de nenumărate ori la Dl general Dragalina, guvernatorul Bucovinei – mă aflam atunci în Cernăuţi – pentru a interveni în favorul Evreilor persecutaţi. Am şi reuşit să se ridice „steaua lui David” şi din 3 evrei catolici internaţi în lagăre am reuşit să eliberez pe doi: pe Dl Scherer Paul – domiciliat azi în Str. Dr Florea Teodorescu 8 – şi pe Dra M. Klein, al cărei domiciliu nu-mi mai e cunoscut. Şi Dl Axman, atunci Director al Chesturii din Cernăuţi poate mărturisi despre nenumăratele mele intervenţii în favoarea Evreilor. Când frontul germano-român s-a apropiat, în retragere, de Cernăuţi, Evreii creştini s-au temut că naziştii, în retragere, îi vor masacra, atunci am intervenit, prin Nunţiatură, pe lângă Guvern, ca şi Evreii să se poată refugia – intervenţia neavând succes, am venit la Bucureşti şi, cu ajutorul Institutului Notre Dame [probabil: de] Sion, am aranjat găzduirea lor clandestină în casele evreieşti din Bucureşti.-
Leca a făcut haz văzându-mă pe mine, preot catolic, la Catedrala Evreilor – când am intervenit pentru eliberarea d-lui Scherer Paul.
Evreii din Bucureşti, în special cei catolici, pot mărturisi cât de departe am fost de nazism! Şi chiar tremurau ei pentru soarta mea, căci prea mult m-am expus pentru ei.
„Mein Kampf” a fost găsit la mine, fiindcă se rătăcise printre note muzicale, într-un geamantan, cu ocazia strămutării mele, aşa că am uitat de el.
b) Despre cărţile d-lui Luzis, predate mie învelite în jurnal; Nu le-am controlat, ci la insistenţa lui le-am primit spre păstrare. Ştiam doar de la el că tratează  despre Francmasonerie – şi am fost foarte surprins când domnii agenţi au descoperit printre ele „J’accuse Moscou”!
Pe Dl Luzis l-am cunoscut cu 30 ani înainte ca liceeni de cl. VIII.
c) Scrisoarea mea din 1. III – s-a rătăcit fără ştirea mea. Căci recitind-o, nu mi-a plăcut şi am renunţat la expedierea ei, uitând însă s-o arunc în coşul de hârtii.
Drept care am semnat prezenta declaraţie.
Bucureşti, 31 Iulie 1948   (ss) Pr.dr. R. Haag
ACNSAS, P 7748, ff.16-16v




Transcrierea textelor din dosare: Elena-Irina Macovei.
[1] Menţiune manuscrisă a unui ofiţer cu cerneală albastră.
[2] Document manuscris.

 ***
Documentul 2

[7. Oktober. Beginn der operativen Überwachung von Rafael Haag nach seiner Entlassung aus dem Gefängnis, im August 1964]



[7 octombrie 1965. Reînceperea urmăririi lui Rafael Haag după eliberarea sa din detenţie, în august 1964, prin deschiderea unui „dosar de verificare”]
304/2/7 oct.[ombrie] 1965[1]
NOTĂ SINTEZĂ [2]
în dosarul de verificare nr. 8802
deschis la 11 mai 1965 asupra lui
HAAG RAFAEL de la clauzura „Sf. Agnes”
din Com.[una] Popeşti-Leordeni.
La data de 11 mai 1965, s-a deschis dosar de verificare asupra numitului HAAG RAFAEL, născut la 6 februarie 1895 în Com.[una] Colelia-Dobrogea, fiul lui Timotei şi Francisca de naţionalitate germană cetăţenie română, fost călugăr iezuit, în prezent preot romano-catolic, cu domiciliul la clauzura „Sf. Agnes” – Prelungirea Şos. Olteniţei nr. 6 Popeşti-Leordeni.-
La baza deschiderii dosarului au stat materiale din care rezultă că Haag Rafael după eliberarea din detenţie, a fost contactat de o serie de elemente duşmănoase, preoţi şi laici catolici, cu care a purtat discuţii pe diferite teme în care a făcut referiri şi la actualul regim.-
Fiind cunoscut că vrea să pozeze în „martir” al credinţei şi că desfăşoară o intensă propagandă de prozelitism în favoarea cultului catolic, la data de 5 februarie 1965, i s-a deschis verificare prealabilă.
Cu ajutorul agenturii şi a altor mijloace s-a stabilit că Haag Rafael, desfăşoară o intensă propagandă religioasă, scriind predici, poezii şi „meditaţii” din timpul cît a stat în detenţie pe care le trimitea rudelor şi cunoscuţilor din ţară şi străinătate.
Faţă de agentură, susnumitul şi-a exprimat nemulţumirea pentru faptul că în ţara noastră nu există libertatea cultului, scriind că Vaticanul va lua măsuri pentru reglementarea situaţiei.
În urma datelor obţinute, la data menţionată s-a deschis dosar de verificare.-
Din analiza materialelor obţinute în perioada desfăşurării acţiunii, rezultă că Haag Rafael încă din perioada detenţiei preconiza o intensă propagandă catolică în rîndul credincioşilor, atragere de noi credincioşi. Pentru aceasta cel în cauză s-a gîndit să formeze un corp de 400 de propagandişti „devotaţi”, cu ajutorul cărora să desfăşoare această muncă.
Acest „plan” al obiectivului începe să se contureze, deoarece a început să iniţieze în această problemă unii credincioşi cu pregătire superioară (în agenta „Geta”).
Imediat după eliberare, Haag Rafael din prudenţă a adoptat o poziţie bună, nu a avut manifestări ostile şi nu a întreprins nimic pentru punerea în aplicare a concepţiilor pe care şi le-a format în închisoare. Această situaţie s-a datorat şi faptului că neavînd o locuinţă stabilă, s-a preocupat de acest lucru şi de obţinerea buletinului de identitate pentru Bucureşti, ceea ce a reuşit.
Începînd din luna februarie 1965, Haag Rafael redactează predici şi scrie poezii religioase pe care le-a trimis unor cunoscuţi în speranţa atragerii lor la catolicism, pronunţîndu-se împotriva comunismului care – spune el – propagă ateismul şi nu asigură libertatea religiei.
Treptat, obiectivul intră în legătură prin corespondenţă cu multe elemente din ţară cum sînt: Puni Emil din Deva, Ormay Paul din Cluj, Daniel Cantemir din Buc.[ureşti] şi alţii, cunoscuţi ca elemente ostile regimului, urmăriţi prin diferite foruri de evidenţă, precum şi cu elementele din străinătate – Canada, Italia, R.F.G., cărora le trimite poezii şi „meditaţii”, cerînd în schimb medicamente şi obiecte de îmbrăcăminte pe care le-a primit.-
În unele note, agentul „Cristea Ion” relatează că Haag Rafael a încercat să ia legătura personal cu unii  preoţi care au plecat definitiv din ţară, cum a fost Bachmaier Adolf şi Pfarecoff[3] Otto, fără însă să reuşească. Despre motivele care l-au determinat să facă acest lucru, nu a vorbit însă nimănui.-
În urma măsurilor luate, s-a reuşit infiltrarea agentei „GETA” pe lîngă Haag Rafael. – Din notele furnizate de susnumita agentă la 20.VI şi 2 VII.1965 rezultă că obiectivul, în dicuţiile purtate cu ea, s-a interesat de locul de muncă al tatălui agentei, cu ce se ocupă, cîte secţii are institutul de cercetări unde lucrează, evitînd însă să răspundă pentru ce îl interesează acest lucru. De asemenea, Haag Rafael a însărcinat pe agentă să se intereseze la fratele ei – care este medic[4] - despre actele de imoralitate ale tineretului, ce procentaj de fete se prezintă pentru eliminarea sarcinii, ce fel de medicamente „anticoncepţionale” se găsesc pe piaţă şi pe ce scară sînt folosite acestea în special de tinere necăsătorite şi minore. Nici de data aceasta, Haag Rafael nu a vrut să spună la ce i-ar putea folosi astfel de date.-
Ulterior, Haag Rafael, în contactele pe care le-a avut cu „GETA” a început „să-i dea lecţii” de religie, dîndu-i întîlniri în oraş (folosind în acest scop pe călugăriţa „Anunţiata”) continuînd să facă uz de teorii interpretative, fără conţinut asemănătoare cu cele ale scolasticii medievale.
Haag Rafel, în discuţiile cu aceeaşi agentă caută să aducă unele „argumente” prin care să arate existenţa lui Dumnezeu. El nu admite contrazicerea teoriilor sale, deoarece – spune Haag – el este doctor în filozofie şi poate aduce probe concrete pentru susţinerea teoriilor sale, pe cînd comunismul şi marxismul sînt „o prostie” care emană teorii „neştiinţifice şi lipsite de logică”.
Susnumitul a cerut agentei să-şi întocmească un program strict de „meditaţii” şi „rugăciuni” pe care să-l respecte riguros, iar el să fie acela care s-o controleze şi să-i completeze programul.
În faţa unor elemente de încredere, cum este Daniel Cantemir (urmărit prin acţ[iune] informativă) a avut manifestări ostile, preconizînd printre altele „victoria finală a bisericii catolice asupra comunismului”.
Agentul „Cristea Ion”, în nota sa din 24 iulie 1965, arată că obiectivul scrie unele „meditaţii” cu caracter religios, după modelul călugărului IGNAŢIU DE LOYOLA – întemeietorul  ordinului iezuit. Haag Rafael a spus agentului că vrea să termine toate aceste scrieri, după care vrea să găsească o dactilografă care să i le bată la maşină, iar apoi să le împartă la unii credincioşi.-
Datorită bigotismului de care este stăpînit, susnumitul caută să susţină existenţa „minunilor” care se săvîrşesc la Lourdes, Fatima şi alte locuri „sfinte”. De curînd a intrat în posesia unei cărţi „Padre Pio” – în care se vorbeşte despre „minunile” pe care le poate face preotul „Pio” din Italia, „prin rugăciunile sale”.
Această carte este citită în clauzură de către toate călugăriţele, iar obiectivul propagă printre unii credincioşi ideea de a scrie în Italia la acest „Pio”, pentru a li se îndeplini dorinţele.
Acelaşi agent, semnalează că Haag Rafael este în legătură cu un fost avocat – HULES – (care nu a putut fi încă identificat) din Bucureşti despre care obiectivul spune că poate facilita obţinerea de paşapoarte, în schimbul unei sume de bani. – (S-au luat măsuri pentru identificarea lui).
Analizînd întregul material existent la dosarul acţiunii, se poate trage concluzia că preotul iezuit Haag Rafael, prin atitudinea şi comportarea sa începe să-şi pună în aplicare ideile pe care şi le-a format în perioada de detenţie, încercînd atragerea la catolicism a unor credincioşi ortodocşi, ţinînd cu ei ore de catehism. În afară de aceasta, prin scrisori sau direct răspîndeşte „meditaţiile” şi poeziile sale religioase (de fapt sînt numai versificaţii), în rîndul cunoscuţilor.
Faţă de unele elemente de încredere are şi manifestări ostile în special, referindu-se la „netemeinicia” învăţăturii marxiste. – În faţa forurilor superioare – chiar bisericeşti – caută să pozeze ca un om „realist”, care admiră orînduirea actuală, că admite înţelegerea cu organele de stat, dar aceasta numai cu intenţia de a ocupa un post de preot în Bucureşti, vizînd în mod deosebit biserica „Sf. Elena” care în trecut a aparţinut ordinului iezuit, din care a făcut şi el parte.
Fiind pus în supraveghere informativă, s-au stabilit unele legături ale obiectivului, între care pot fi menţionaţi: SACHS ERICH PAUL, medic stomatolog la unitatea C I 30 MAI, CAPŞA CONSTANTIN – fără ocupaţie, SENTERA MARIA-KLARA şi alţii, necunoscuţi în evidenţele noastre fapt pentru care s-a trecut la identificarea lor.
Din analiza întregului material existent la dosar rezultă că HAAG RAFAEL desfăşoară o intensă propagandă de prozelitism în favoarea cultului catolic, uneori avînd şi manifestări ostile la adresa regimului nostru.
Activitatea pe care cel în cauză o desfăşoară prezintă un pericol social, prin aceea că prin teoriile pe care le răspîndeşte în rîndul elementelor cu care vine în contact, caută să lovească în ideologia marxist-leninistă, să-i determine pe aceştia la o viaţă religioasă intensă, cu program, sustrăgîndu-i de la anumite alte activităţi folositoare.
În vederea documentării activităţii pe care Haag Rafael o desfăşoară s-au identificat unele elemente pe care susnumitul caută să le convertească la catolicism şi cu care întreţine un contact mai strîns.
Elemente care ar putea fi audiate, pentru atingerea scopului propus sînt următoarele:
- Blaj Maria-Benedicta, superioara călugăriţelor de la clauzura „Sft. Agnes”.
- Blaj Ana-Anunţiata, călugăriţă la aceeaşi clauzură, care a fost folosită de obiectiv la îndeplinirea unor servicii.
- Laslău Catrina-Clara[5], tot călugăriţă la clauzura Agnes, care cunoaşte o bună parte a activităţii desfăşurată de Haag Rafael.
- Sachs Martin-Moritz, domiciliat în Bucureşti Bd. Republicii nr. 130, cu care obiectivul este în foarte bune relaţii şi se vizitează reciproc.
- Părinţii elevei Alfonse Ecaterina din comuna Popeşti-Leordeni, Str. Şcoalei nr. 41 care ia „lecţii” de religie de la Haag Rafael.-
În acelaşi scop vor fi identificaţi şi alţi părinţi ai unor copii care sînt în atenţia celui acţionat precum şi numita ARTIR GEMMA, pe care Haag caută s-o convertească la catolicism.-
(ss) [indescifrabil]
ACNSAS, I 203455, vol. 3, ff. 261-264.




[1] Notă manuscrisă. 
[2] Notă manuscrisă a unui ofiţer de securitate, scrisă cu cerneală albastră deasupra documentului: “Tov. Maior Mihuţ A. Posibilitatea documentării activităţii lui HAAG RAFAEL prin audierea călugăriţelor de la Agnes este foarte şubredă.
Chiar dacă unele din acestea în anumite privinţe sînt împotriva lui HAAG R. vă asigur că vor înceta această aversiune în momentul în care vom interveni noi.- De aceea urmărirea lui HAAG trebuie dusă în direcţia stabilirii altor persoane, legături laici cărora el se străduieşte a le face educaţie mistică duşmănoasă.-
Cînd vom avea asemenea elemente vom proceda la audieri.-
Să vedem ce vom rezolva şi prin discuţiile de la recrutare cu SACHS în cazul cînd se va aproba a se trece la recrutarea lui.-“ (ss) [indescifrabil].
[3] Corect: Otto Kanisius Farrenkopf sau Farenkopf (cf. Bota, Ioan/ Ioniţoiu, Cicerone: Martiri şi mărturisitori ai bisericii din România (1945-1989), Editura Viaţa Creştină, Cluj, f.a., p. 210). Ortografierea numelui în diversele documente: Pfahrenkopf, Fahrenkopf,  Pfarenkopf, Pfarrenkoff, Farenkopf. - n. n. Elena-Irina Macovei.
[4] Notă manuscrisă a unui ofiţer de securitate, scrisă cu cerneală albastră pe marginea din stînga: “Dar ce posibilităţi avea acesta de cunoaşterea acestor date ptr. că nu orice medic poate avea la dispoziţie astfel de date şi nici vederea de ansamblu a problemei pe baza căreia să poată face aprecieri.” (ss) [indescifrabil].
[5] Sora Clara Catrina Laslău (1912-2009) a fost arestată în perioada 1950 – 1964 şi condamnată ca spioană a Vaticanului. Din 4 ianuarie 1938 şi-a desfăşurat activitatea în cadrul Nunţiaturii Apostolice, dar este arestată la 29 iulie 1950 împreună cu alte călugăriţe şi condamnată în 1952 la 15 ani de temniţă grea. Este eliberată în 1964, cînd a fost amnistiată. Sursă: http://revista.memoria.ro/?location=view_article&id=328, accesat: 22.12.2010. Vezi şi Clara, IBMV, Das Institut der Englischen Fräulein. Erinnerungen aus der Nuntiatur (Gekürzte deutsche Fassung aus verschiedenen Berichten von Sr. Chrysostoma. Bericht von Schwester M. Clara Laslău IBMV/Rumänien), Privatdruck, s.l., s.a.

***
Documentul 3



[1. November 1973. Bericht des Securitatehauptmanns Iosif Ilea über eine als Verwarnung getarnte Einschüchterungsaktion von Rafael Haag, an der auch mehrere Priester der Bukarester Erzdiözese beteiligt waren]

[1 noiembrie 1973. Raportul căpitanului de Securitate, Iosif Ilea, despre o acţiune de intimidare a lui Rafael Haag la care au participat şi cîţiva preoţi catolici din arhidieceza de Bucureşti]

I.M. 8. – Securitate             
     Strict Secret[1]
132/I.I./ 1 – X - 1973[sic!][2]            Ex. unic
NOTĂ - RAPORT
În ziua de 31 octombrie 1973, în baza aprobării date de conducerea unităţii, a fost avertizat la sediul organelor noastre preotul romano-catolic (iezuit) HAAG RAFAEL de la clauzura de călugăriţe „Sf. Agnes”, Prelungirea ŞOS. Olteniţei nr. 6, Sectorul 5.
Obiectul avertizării l-au constituit următoarele aspecte ale activităţii şi comportării lui HAAG RAFAEL:
- Difuzarea în rîndul soldaţilor din U.M. 1035 (vecină cu clauzura) a unor materiale de îndoctrinare religioasă dintre care unele întocmite de sus-numitul.
- Acordarea de ajutoare materiale unor preoţi greco-catolici care desfăşoară activitate clandestină.
- Relaţii cu cetăţeni străini (preoţi şi teologi) despre care nu a informat organele competente potrivit Legii 23/1971.
- Manifetări duşmănoase la adresa orînduirii noastre socialiste (şi a unor organe şi instituţii de stat).
În legătură primul aspect HAAG R. a afirmat că personal nu a dat niciunui soldat din U.M. vecină materiale de îndoctrinare religioasă recunoscînd însă că unele din materialele găsite la soldaţi îi aparţin, dar că au fost date de vreo călugăriţă fără ştirea lui.
HAAG R. susţine că a scris, multiplicat şi difuzat asemenea materiale în rîndul unor cunoştinţe dintre credincioşii catolici pînă în decembrie 1972, iar de la acea dată atrăgîndu-i-se atenţia de către vicarul Arhiepiscopiei romano-catolice să nu mai facă acest lucru a renunţat deşi părerea lui este că nu comite o crimă dacă trimite cunoştinţelor sale asemenea predici, căci combaterea ateismului este datoria lui de preot.
În acest an, susţine că a dat materiale de acest fel numai călugăriţelor din clauzură.
Referitor la problema acordării de ajutoare preoţilor greco-catolici Haag R. a afirmat că este de datoria lui să-i ajute şi că organele de stat nu au dreptul să se amestece în această problemă, precizînd că el chiar dacă dă unele ajutoare nu este răspunzător de ceea ce fac preoţii greco-catolici, căci ei ştiu că „guvernul actual nu le permite să facă slujbe pînă cînd problema bisericii lor nu va fi rezolvată” şi el susţine că această problemă nu e rezolvată pentru că „preoţii şi episcopii greco-catolici există şi doresc libertatea bisericii lor” şi ca dovadă Haag R. susţine că însuşi Papa i-a spus acest lucru şefului statului român şi i-a cerut măsuri concrete în acest sens, neacceptînd soluţia propusă ca foştii greco-catolici reveniţi la ortodoxism să rămînă ortodocşi, iar ceilalţi să treacă la romano-catolici.
Haag R. a enumerat cîţiva preoţi greco-catolici şi iezuiţi din Transilvania cărora le-a dat diverse sume de bani ca liturghii sau obiecte de îmbrăcăminte (Lazăr Ioan din Şomcuta Mare, Sîrbu Ioan din Sibiu, Neamţiu Gh. din Cluj şi alţii), arătînd că sumele respective le-a primit de la diverşi credincioşi din ţară, fie de la Caritas.
Sus-numitul a menţionat şi întîlnirile pe care le-a avut cu unii episcopi greco-catolici clandestini ca Dragomir Ioan şi Todea Alexandru prezentîndu-le ca întîmplătoare şi precizînd unele discuţii purtate cu aceştia (mai puţin importante, dar reale întrucît se verifică şi prin alte surse).
Asupra relaţiilor pe care le-a avut cu diferiţi cetăţeni străini, Haag R. a afirmat că în general a informat Arhiepiscopia romano-catolică chiar dacă uneori cu întîrziere, iar unele scăpări pe care le-a avut a considerat că nu sînt importante sau că despre unele a cunoscut vicarul Arhiepiscopiei pe alte căi.
Haag Rafael a recunoscut că în dicuţiile cu unele persoane a avut manifestări nepotrivite, dar a menţionat că niciodată în dicuţiile cu cetăţenii străini. S-a angajat ca în viitor să fie mai prudent (termenul e folosit de Haag R.) în discuţii.
Haag R. a afirmat chiar de la începutul discuţiei că a făcut aproape 15 ani de închisoare pentru credinţă susţinînd că în acea perioadă era şi la noi stalinismul care dorea să distrugă catolicismul astfel că preoţii romano-catolici au fost închişi fără să fie vinovaţi.
Sus-numitul susţinea că declaraţiile erau obţinute prin teroare şi mijloace violente şi că exprimau dorinţa organelor de instrucţie (a specificat şi unele cazuri şi exemple şi avînd o atitudine ironică şi de ură).
În încheierea discuţiilor Haag Rafael a precizat că el consideră că mai există încă la noi un regim de teroare de vreme ce organele noastre l-au chemat pentru aspectele discutate. Recapitulîndu-i faptele pentru care a fost chemat şi-a cerut scuze pentru afirmaţia făcută, angajîndu-se să nu se mai angreneze în astfel de activităţi.
(ss) cpt. Ilea Iosif.
ACNSAS, I 203455, vol. 5, ff. 19-20.



[1] Notă manuscrisă.
[2] Corect: 1.XI.1973. Discuţia cu Rafael Haag are loc pe 31 octombrie 1973.

***
Documentul 4


[12. März 1974. Bericht des Bukarester Geistlichen mit dem Decknamen „Demeny" über Rafael Haag]

[12 martie 1974. Notă despre Rafael Haag a preotului bucureştean, conspirat sub numele de „Demeny"]

Dir. a I-a                              Strict Secret [1]
Nr. 140/P.E./12-III-1974                29011/0023

Notă-raport
În ziua de 12-03-1974 la ora 11 informatorul „Demeny" a relatat că la biserica „Bărăţiei" a venit o călugăriţă (al cărei nume nu-l cunoaşte, are circa 35 de ani şi are funcţia de curieră) de la mănăstirea Sf. Agnes din partea preotului Haag Rafael cu un plic şi o scrisoare (bilet) care avea următoarul conţinut:
Buc. 10-III-1974
„Prea cucernice păr.[inte] Zudor [2], vă rog să binevoiţi a preda d-şoarei Luana Marina, cînd vine la biserică scrisoarea alăturată adresată ei.
Mulţumesc frumos şi respectuos al Sf. V. prea devotat pr. R. Haag S.I."
În plic se află alături de biletul pentru informator un plic mic alb adresat d-nei Marina Luana în care era un material bătut la maşină pe foiţă în 4 pagini (prima pagină fără titlu şi se încheie cu „cu toată stima şi dragostea în Domnul vă salută al dv. devotat
Pr. Rafael Haag S.I.
Buc. 15-XII-1971)".
- Din conţinut rezultă că materialul este întocmit de R. Haag şi are un caracter religios-antiştiinţific.
În prima pagină începe cu: „Dragii mei nepoţi şi nepoate şi scumpii mei prieteni!" La pag.[ina] a 3-a are un titlu: II „Galileo Galilei" iar la pag. 4-a un alt titlu III – „Darwin".

N.L.
Haag R. se află în atenţia IMB/Sec. La 10-XII-1973 a fost avertizat pentru manifestări ostile, multiplicarea şi difuzarea unor materiale antiştiinţifice şi antisociale pe fond religios, sprijinirea cu bani a unor foşti preoţi greco-catolici, încercări de prozelitism şi legături cu cetăţeni străini.
Avînd în vedere atitudinea de combatere pe care informatorul a avut-o faţă de Haag R. cu ocazia avertizării acestuia într-un cadru lărgit i s-a indicat să-l cheme telefonic pe Haag şi să-i restituie materialul arătînd că nu are încredere în persoana căreia i-a fost adresat şi nici nu o cunoaşte (să-i ceară relaţii desprea ea pentru a o putea identifica) şi totodată să caute să-l influenţeze să renunţe la asemenea preocupări aşa cum s-a angajat.
(ss) Lt. col. E. Pandele
- Notă
De comun acord cu lt.col. Pandele am stabilit ca informatorul să nu dea  materialul respectiv şi să folosească prilejul pentru influenţarea pozitivă a lui Haag Rafael. Mai ales că aceasta poate fi o încercare din partea lui Haag de verificarea informatorului pentru a se convinge dacă are legături cu organele noastre.
(ss) Cpt. Ilea I[osif]
ACNSAS, I 203455, vol. 5, ff. 155-156.

_________
[1] Notă manuscrisă.
[2] Francisc Zudor a fost preot la biserica romano-catolică Băraţiei din Bucureşti. El a avut permisiunea specială de a-i înmormînta pe cei doi episcopi greco-catolici, Iuliu Hossu (1885-1970, cardinal in pectore) şi Ioan Bălan (1880-1959) care au murit în timpul reţinerii lor de către autorităţile comuniste într-o mănăstire ortodoxă. Securitatea a supravegheat cu mare atenţie ceremonia înmormîntării lui Hossu, a înregistrat şi ulterior prezenţa unor credincioşi la mormîntul său din cimitirul Bellu din Bucureşti şi a recrutat persoane din administraţia cimitirului pentru a cunoaşte detalii despre ce se vorbeşte în preajma mormintelor celor doi episcopi.

16.4. 2014:   Împăratul, capelanul şi Securitatea. 150 de ani de la întronarea împăratului Maximilian I al Mexicului şi povestea discreditării capelanului său bănăţean de către Securitate, în 1983, RFE, 16 aprilie 2014 +++ Securitate vs. Vatikan +++ Securitate und katholische Kirche - Securitatea şi Biserica Catolică +++Der Kaiser, der Kaplan und die Securitate. Vor 150 Jahren wurde Kaiser Maximilian I. von Mexiko inthronisiert / Seinen Banater Kaplan diskreditierte die Securitate, in: ADZ (BZ), 10. Mai 2014, S. VI.+++
Octavian Coman: Adevărul ne va face liberi, în: Să fie lumină, 4. 11. 2018 (Despre Ioan Robu, arhiepiscopul romano-catolic de București.)

De ce „vânează” Vaticanul colaboratori ai Securităţii din Biserica Catolică Română. Reacţia unui prelat investigat: „Eram prea mititel atunci”, în: Adevărul, 14.2. 2019



Erstellt: 1.1. 2011 - Aktualisiert: 1.7.2020, 16:23 h  

Dienstag, Dezember 28, 2010

Timpul, Nr. 11, 12, 2010

    
  
Timpul, Nr. 12, 2010
Externer Link: http://timpul.ro/magazines/97.pdf


***
Timpul, Nr. 11, 2010
Externer Link: http://timpul.ro/magazines/96.pdf

Donnerstag, Dezember 16, 2010

„Leopold Ludwig“


"Leopold Ludwig", "Lalu", "Karol", "Karol Andrei"

  • Das Drama des Schriftstellers Alfred Kittner - Drama scriitorului Alfred Kittner, DW, 16.12. 2010
  • Securitatea şi lumea scriitorilor din România , RFI, 28.2.2011
  • 20 de ani de la moartea unui poet bucovinean. Alfred Kittner (n. 24 noiembrie 1906 la Cernăuţi - m. 14 august 1991 Düsseldorf), RFE, 17.8.2011
  • William Totok, "Legături primejdioase. Scriitori de limbă germană şi Securitatea", în: Magazin istoric, nr. 8, august 2011, pp. 27-31
  • Martha Kern, "Der Wolkenreiter", in: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 4. Dezember 1938
  • Un poet bucovinean aproape uitat: Immanuel Weissglas (1920-1979), RFE, 1.6. 2022

***

[6. Mai 1968. "Leopold Ludwig" informiert seinen Führungsoffizier, Securitatehauptmann Gheorghe Preoteasa über den Schriftsteller Dieter Schlesak]
[6 mai 1968. "Leopold Ludwig" îl informează pe ofiţerul său de legătură, căpitanul Gheorghe Preoteasa, despre scriitorul Dieter Schlesak]

ACNSAS, I 257358, vol. 1, ff. 261-262

***
RFE, 17.8. 2011

20 de ani de la moartea unui poet bucovinean

Alfred Kittner (n. 24 noiembrie 1906 la Cernăuţi - m. 14 august 1991 Düsseldorf)

Semnat de William Totok

În urmă cu 20 de ani s-a stins unul dintre ultimii reprezentanţi ai generaţiei scriitorilor de limbă germană din Bucovina, poetul şi traducătorul Alfred Kittner.


La Düsseldorf, oraşul unde a trăit după ce, în 1980, a plecat definitiv din România, se va inaugura luna viitoare o expoziţie documentară omagială.
Portret al poetului

Alfred Kittner s-a născut în 1906 la Cernăuţi. A urmat liceul în oraşul natal şi la Viena. Nu-şi va încheia studiile începute în 1929 la Universitatea din Wrocław (germ. Breslau) şi se-ntoarce la Cernăuţi, unde lucrează la un ziar local.

În 1938 îi apare primul volum de poezii „Der Wolkenreiter” (Călăreţul norilor).

Cînd se vorbeşte despre literatura de limbă germană din Bucovina alături de Kittner sunt citaţi: Paul Celan (1920-1970), Rose Ausländer (1901-1988), Alfred Gong (1920-1981), Alfred Margul-Sperber (1898-1967), Moses Rosenkranz (1904-2003), Immanuel Weißglas (1920-1979), Robert Flinker (1906-1945), Selma Meerbaum-Eisinger (1924-1942). Toţi aceştia şi-au dobîndit un loc însemnat în literatura germană modernă. Mai toţi au suferit din cauza prigoanei rasiste din perioada dictaturii antonesciene.

Amprentele literare ale traumelor suferite se regăsesc în opera lor. În volumul său din 1956 „Hungermarsch und Stacheldraht” (Marşul foamei şi sîrmă ghimpată) Kittner, care după război se stabilise la Bucureşti, a evocat suferinţele din lagărele morţii din Transnistria, unde fusese deportat în 1942.

În Dicţionarul literaturii române contemporane, editat în 

1977 de Marian Popa la Bucureşti, se evită o descriere a poeziilor din acest volum aşa cum nu se menţionează nici episodul biografic al deportării în Transnistria. În dicţionar se vorbeşte foarte vag şi oarecum criptic despre faptul că Alfred Kittner a „cultivat anecdota metafizică, trăind cu anxietate enigma morţii, după ce încercase dorinţa stabilirii în nimic, în anonimat, în vis (...)”.

Descrierea din dicţionar este tributară liniei ideologice a epocii ceauşiste, cînd anumite părţi negre ale istoriei naţionale erau estompate. Tributară interpretărilor staliniste ale istoriei post-belice este şi prefaţa lui Alfred Margul-Sperber la volumul „Marşul foamei şi sîrmă ghimpată”.

Acesta utilizează toate clişeele de condamnare ale nazismului, reliefînd imaginea falsă şi exclusivă a luptei eroice a clasei muncitoare contra fascismului, fără a dezvălui dimensiunea reală a politicii rasiste a regimului dictatorial de la Bucureşti, aliat cu Hitler.

Atît Alfred Margul-Sperber cît şi Alfred Kittner intraseră în vizorul Securităţii deşi nu s-au opus regimului comunist prin acţiuni sau scrieri „ostile”. Margul-Sperber chiar devenise unul dintre cei mai obedienţi scriitori ai vremii, fiind distins în 1954 şi cu Premiul de Stat. El s-a opus cu succes Securităţii care în 1955 a încercat să-l racoleze.

Kittner nu a rezistat presiunilor şi şantajelor venite din partea poliţiei secrete, acceptînd în 1958 rolul de colaborator neoficial. Fiind prieten cu „obiectivul” Margul-Sperber, Kittner fusese însărcinat să-l urmărească pe acesta. Nici în dosarul lui Margul-Sperber şi nici în cele ale altor persoane (consultate pînă-n prezent) nu există note incriminatorii semnate de Kittner (conspirat sub numele „Leopold Ludwig“, „Lalu“, „Karol“ şi „Karol Andrei“).

Pentru a scăpa din această plasă, în 1979, Kittner a trimis Securităţii o scrisoare, anunţând că se va sinucide dacă nu va fi lăsat în pace. „Vreau să trăiesc în linişte, vreau să creez, vreau să mă dedic nestingherit muncii mele literare ca poet şi traducător, vreau să servesc cu toate forţele patriei mele cu pana mea şi vreau să fac cunoscute valorile literare ale României peste hotare prin traducerile mele. Vreau să mă dedic cu totul acestei munci sfinte. Vă rog insistent să nu mă fortaţi să fac un pas necugetat. Sunt hotărât să mă sinucid, să mă arunc de la fereastră sau să mă înec dacă continuaţi cu propunerile Dvs.”

În memoriile sale, apărute postum în 1997 (Alfred Kittner, Erinnerungen 1906-1991, ed. de Edith Silbermann, Rimbaud Verlag, Aachen, 1997) nu există nicio aluzie la relaţiile sale cu Securitatea. Despre această dramă pe care a trăit-o timp de 21 de ani, Kittner nu a vorbit niciodată.

Anexă - Document

[20 decembrie 1958. Raportul Securităţii despre recrutarea scriitorului Alfred Kittner]

321/ decembrie 1958
STRICT SECRET
ex.nr.1
SE APROBĂ
(ss) [indescifrabil]

RAPORT
de felul cum a decurs recrutarea
numitului KITTNER ALFRED
din Bucureşti.-

La data de 16 decembrie a.c., conform aprobării Conducerii Direcţiei a fost adus la M.A.I. numitul KITTNER ALFRED în vederea recrutării.-
Aducerea candidatului la locul recrutării s-a făcut sub următoarea legendă:
În ziua de 15 decembrie a.c. candidatului i s-a înmînat o citaţie eliberată de Tribunalul din Sibiu prin care a fost chemat în ziua de 16 decembrie a.c. la ora 17,00 penru a fi audiat.-
Pentru a fi prezent la ora indicată la Sibiu, candidatul trebuia să plece din Bucureşti la ora 7,40 dimineaţa. Astfel, la ora 7,00 dimineaţa, cînd a plecat candidatul de la domiciliu spre gară, pe traseu a fost luat de către organele noastre şi adus la locul recrutării.-

Discuţiile cu candidatul au început pe marginea ocupaţiei lui prezente şi anume referitor la scrierile şi traducerile lui. După aceste discuţii ce s-au dus în mod liber, s-a trecut la anchetarea lui, consemnînd răspunsurile în procesul verbal anexat.-

Prima parte a anchetei a fost dusă pe marginea biografiei lui, adîncind fiecare perioadă în parte. În continuare s-a trecut la aprecierea persoanelor care formează anturajul lui în Bucureşti, cît şi în provincie.-

În primele caracterizări făcute asupra unora dintre aceste elemente ca: CISEK OSKAR şi WITTSTOCK E., a arătat că aceştia deşi în trecut au fost fascişti, au ocupat diferite funcţii în vechiul aparat de stat burghez, în prezent se străduiesc să scrie pentru regimul nostru, că prin atitudinea rezervată a regimului nostru faţă de ei se împiedică atragerea lor de partea realismului socialist. De asemeni, nu a relatat discuţiile cu caracter naţionalist duşmănos ce s-au purtat în rîndul unor scriitori de naţionalitate germană, cu ocazia diferitelor întruniri ce au avut loc la restaurantul „Gambrinus” sau la restaurantul „Uniunii Scriitorilor”, despre care are cunoştinţă.-

Atrăgîndu-i-se atenţia asupra faptului că nu este sincer în anchetă, a recunoscut acest fapt arătînd că a luat această poziţie vrînd să nu facă rău nimănui.-

Arătînd candidatului că prin aceasta nu face altceva decît o tăinuire, şi deci la un moment dat va putea fi tras şi el la răspundere cu ceilalţi, şi-a schimbat întrucîtva poziţia, relatînd despre CISEK OSKAR şi WITTSTOCK E. următoarele:
CISEK O. este un scriitor bun dar cu o educaţie burgheză, ceea ce explică în mare măsură faptul că pînă în prezent a scris foarte puţin despre regimul nostru.-

Această poziţie a lui CISEK O. se datoreşte şi faptului că în trecut a fost o persoană care a ocupat o serie de funcţii de răspundere în aparatul de Stat burghez.-

Despre WITTSTOCK E. a arătat că este un element în care se menţin din plin şi în prezent ideile naţionalismului german al cărui adept a fost şi în perioada hitlerismului şi de pe urma căruia a profitat mult.-

Este un element care simpatizează sistemul social din R. F. Germană pe care l-a elogiat faţă de candidat într-o convorbire pe care au avut-o în urma întoarcerii lui WITTSTOCK ERWIN din R. D. Germană.-

Despre scriitorul SPERBER ALFRED a arătat că este unicul scriitor de naţionalitate evreu care scrie nemţeşte cu un talent aşa dezvoltat. Capacitatea lui intelectuală şi-o exprimă cu fiecare ocazie în lucrările pe care le trimite spre publicare redacţiilor şi editurilor de limbă germană din ţara noastră.-

Despre ceilalţi scriitori de naţonalitate germană ca: HERMAN R., KAPESIUS B. [sic!], BIRKNER A. a relatat că au concepţii naţionaliste care determină şi atitudinea lor rezervată din punct de vedere politic în activitatea literară.-
În partea a doua a anchetei s-a trecut la verificarea materialului compromiţător existent despre candidat. În discuţiile duse cu el referitor la aceste materiale, s-au ivit greutăţi în sensul că materialul dat de către arestaţii BIRKNER A., ROTH HERMAN în care se arată sprijinul dat de candidat naţionaliştilor germani, nu s-a verificat întrutotul.

Din procesele verbale de anchetă ale arestaţilor rezulta că, candidatul în calitatea lui de director adjunct la Biblioteca Institutului Pentru Relaţiile Culturale cu Străinătatea a sustras şi a multiplicat diferite materiale cu conţinut naţionalist scrise de unii autori vest-germani pe care le-a difuzat scriitorilor de naţionalitate germană din oraşul Sibiu, precum şi la cei arestaţi.-

Discutînd despre acestea cu candidatul, acesta ne-a relatat că într-adevăr a făcut aceste lucruri însă nu fără ştirea conducerii Institutului. Deci materialele trimise acestor elemente nu erau interzise.-

În urma anchetei am ajuns la concluzia că participarea candidatului la activitatea naţionalistă se rezumă doar la cunoaşterea unor atitudini de această natură a elementelor respective despre care se informează în general de la SPERBER cu care este bun prieten.-

Deşi despre acestea a relatat cu rezerve în anchetă, am hotărît totuşi recrutarea lui dat fiind posibilităţile informative ce le are pe lîngă CISEK OSKAR, SPERBER A şi alţi intelectuali germani suspectaţi de activitate naţionalistă din Bucureşti. În anchetă ne-am dat seama că poziţia candidatului de a evita demascarea acestor elemente se datorează caracterului său slab şi relaţiilor profesionale şi prieteneşti ce-l leagă de unele  dintre aceste elemente şi că printr-o muncă perseverentă dusă cu el ulterior [se] va putea schimba această poziţie a sa.-

De pe această poziţie am continuat discuţiile cu candidatul în direcţia dezvoltării urii acestuia faţă de elementele naţionaliste luînd drept bază consecinţele pe care personal agentul le-a avut de pe urma naţionalismului german în timpul războiului (a fost în lagăr).-

În urma acestor discuţii s-a obţinut de la candidat recunoaşterea faptului că elementele naţionaliste arestate la oraşul Stalin, prin declaraţiile date au vrut să-l implice într-o situaţie care-i putea aduce repercursiuni penale asupra sa, cît şi privind prestigiul său literar.-

Candidatul fiind în această situaţie s-a revenit din nou asupra faptului că el este nesincer şi că declaraţile ireale date despre aceste elemente face ca organele noastre să nu aibă încredere în el şi că părerea noastră asupra sa poate influenţa şi în unele  aprecieri pe linie profesională, în societate etc.-

La aceasta candidatul ne-a solicitat să-i permitem să ne dovedească că impresiile formate de noi asupra sa nu exprimă adevărata sa atitudine şi prin poziţia sa ulterioară va reuşi să obţină încrederea organelor noastre.-

KITTNER A luînd această poziţie i s-a propus colaborarea cu organele noastre în vederea demascării activităţii duşmănoase ce se duce pe frontul ideologiei în domeniul în care lucrează.-

Propunerea noastră a fost acceptată de candidat asigurîndu-ne de serviciile lui. S-a trecut la luarea unei declaraţii în care s-a angajat să ne sprijine în demascarea activităţii elementelor naţionaliste.-

În continuare s-a discutat despre felul cum trebuie să se comporte şi să ducă discuţiile cu elementele din anturajul lui  pentru a nu se afla că are de executat anumite sarcini din partea organelor noastre şi cum să justifice absenţa sa pe timpul cît a stat la recrutare.-

Recrutarea a durat de la orele 7 dimineaţa pînă la orele 0,30.-

Prima întîlnire s-a fixat pentru vineri 19 decembrie orele 11,00.-

LOCOTENENT MAJOR,
(ss) Nagy Tiberiu.

ACNSAS, R 249557, vol. 1, ff. 334-337.

***
Martha Kern, "Der Wolkenreiter", in: Czernowitzer Allgemeine Zeitung, 4. Dezember 1938, S. 11

***

Aktualisiert - actualizat: 2. 6. 2022


Freitag, November 26, 2010

"Moga"



[31. Mai 1961. Umschlag der Akte des inoffiziellen Mitarbeiters "Moga Mircea"]

[31 mai 1961. Coperta dosarului lui "Moga Mircea"]



ACNSAS, R 203049

***


[12. Mai 1966. Vorschläge zur Kontaktaufnahme mit Claus Stephani]

[12 mai 1966. Propuneri de contactare a lui Claus Stephani]


ACNSAS, I 211829, vol 2, f. 12-13



***


[28. Februar 1976. „Traian” fasst ein Gespräch mit Claus Stephani zusammen, in dem dieser über das Buch von Anneli Ute Gabanyi berichtet, das jemand in die Redaktion der „Neuen Literatur” gebracht hatte und das „voller Beleidigungen der Partei und des Genossen Ceauşescu” ist]

[28 februarie 1976. „Traian” sintetizează o relatare a lui Claus Stephani despre cartea lui Anneli Ute Gabanyi adusă în redacţia revistei „Neue Literatur”, carte „plină de insulte la adresa partidului şi a tovarăşului Ceauşescu"]

MINISTERUL DE INTERNE            STRICT SECRET [1]
Primit: Lt. col. NĂSTASE GHEORGHE      Ex. Nr. 1
Sursa: „TRAIAN”
Data: 28 februarie 1976
Nr. 10450/00193
                     NOTĂ
Acum trei zile, CLAUS STEPHANI, redactor la „NEUE LITERATUR” mi-a povestit că a venit la redacţie RENATE WINDISCH, soţia fostului lector R.F.G. la Cluj-Napoca, actualmente cadru didactic la Freiburg Breisgau – R.F.Germania, aducînd pentru asistentul PETER MOTZAN din Cluj-Napoca volumul „Partei und Literatur in Rumänien seit 1945” (Partidul şi literatura în România din 1945 înainte (sic!), ed. OLDENBOURG – München 1975), de ANNELIE UTE GABANY, colaboratoare a postului de radio „Europa Liberă”. Cartea a fost înmînată lui ANEMONE LATZINA – SZASZ, soţia secretarului Uniunii Scriitorilor JANOS SZASZ, în prezenţa lui STEPHANI şi a secretarei de redacţie CĂLIN, pentru a fi dată lui GERHARDT CSEYKA, care „are mandat de a o primi şi transmite lui MOTZAN”.
STEPHANI a frunzărit cartea înainte de a o returna, la cerere, lui LATZINA; este plină de insulte la adresa partidului şi a tovarăşului Ceauşescu, se bazează pe informaţii care depăşesc cadrul celor publicate îl citează pe CSEYKA, pe MOTZAN şi mult din revista clujeană ECHINOXX (sic!) scoasă în trei limbi de studenţii clujeni, acum doi-trei ani de MOTZAN, FRANZ HODJAK şi BERNDT (sic!) KOLF pentru partea germană. După părerea lui STEPHANY, care a mai stat de vorbă cu WINDISCH, MOTZAN este unul din furnizorii ştirilor cuprinse în carte, iar WINDISCH, care a circulat mai mult între Cluj-Napoca, München şi Freiburg, curiera.
Alaltăieri, am fost invitat de RENATE WINDISCH care mi-a returnat o bibliografie care i-am împrumutat-o acum circa trei ani pentru teza ei de doctorat despre romanul de limbă germană de la noi; acum doi ani, i-am dat la cerere alte indicaţii bibliografice, iar dînsa mi-a pomenit de cartea lui GABANYI, afirmînd că poate va reuşi să-mi facă rost de un exemplar pentru orientarea mea. Urmează să revină pentru mai mult timp în ţară după ce DAAD (Serviciul de schimburi academice) îi va fi obţinut [marginea din stînga a documentului lipseşte, nu a fost fotocopiată] de cei 10 $ zilnici. M-a anunţat că mă va cauta pentru a obţine indicaţii bibliografice dar şi alte informaţii despre literatura noastră de limbă germană, la care am răspuns că o voi ajuta în limita a ceea ce ştiu, iar ceea ce ştiu provine aproape exclusiv din cele tipărite.
Ştiu de la scriitorul FRANZ STORCH, redactorul şef al revistei „Volk und Kultur” (Bucureşti) şi membru în Biroul Uniunii Scriitorilor, că WINDISCH i-a solicitat o întrevedere pentru a [descrie ?] în revistă situaţia literaturii de la noi în preajma Congresului Culturii şi educaţiei politice.
(ss) „TRAIAN”[2]
ACNSAS, I 157085, vol. 2, ff. 104-104v
________________________
[1] Text dactilografiat. (A se vedea şi articolul lui Richard Wagner, „Wenn dem Ethnologen die Namen entfallen“, AdG, 9.12.2010.)
[2] Notă manuscrisă a unui ofiţer de securitate, sub document: “Tov. mr. Preoteasa. Continuaţi măsurile începute conform discuţiilor avute” (ss) [indescifrabil].

***
[16. Dezember 1975. Securitateoffizier Gheorghe Preoteasa auf der Suche nach einem neuen inoffiziellen Mitarbeiter, der wie „Moga“ den Auftrag hat, die im OV „Cercul“ bearbeitete „Neue Literatur“ zu überwachen, nachdem „Lalu“ aus Krankheits- und Altersgründen nicht mehr richtig eingesetzt werden kann]

[16 decembrie 1975. Ofiţerul de Securitate Gheorghe Preoteasa în căutarea unui nou colaborator neoficial care va fi însărcinat să supravegheze informativ redacţia revistei „Neue Literatur“ - lucrată în D.U.I. „Cercul“ - după ce „Lalu“, din pricina sănătăţii şi a vîrstei înaintate, nu mai dă randamentul aşteptat]




ACNSAS, R 249557, vol. 1, ff. 8-8v

[Pasaje anonimizate şi pseudonimul „Moga“ încercuit cu roşu - de noi, hjs-online.]

***


[23. September 1976. „Moga“ berichtet über Vorgänge in der Redaktion der „Neuen Literatur“]

[23 septembrie 1976. „Moga“ relatează despre întîmplări din interiorul redacţiei lui „Neue Literatur“]




ACNSAS, I 105854, ff. 43-43v.
[Document din dosarul scriitorului Arnold Hauser (1929-1988), D.U.I. Nr. 9750 "Hans" - hjs-online.]



***


În vara anului 1976 am fost într-adevăr la Bucureşti. Am locuit cîteva zile în casa scriitorului de limbă maghiară, Majtényi Erik (1922-1982), am fost la Gerhardt Csejka, am fost la soţii Anemone Latzina (1942-1993) - Szász János (1927-2006) şi am vizitat redacţia revistei „Neue Literatur“. Acolo am cunoscut 3 scriitori pe care nu-i ştiam pînă atunci: Alfred Kittner (care mi-a vorbit despre intenţia sa mai veche de a scoate o antologie în care vor intra toţi poeţii de limbă germană din România, intenţie semnalată printr-o carte poştală, deja în 1971, pe cînd eu mă aflam în armată), pe Wolf Aichelburg (1912-1994) şi pe scriitorul est-german, Jürgen Rennert care tocmai era-n vizită la Bucureşti. În redacţie se afla majoritatea angajaţilor revistei, inclusiv redactorul şef, Emmerich Stoffel (1913-2008), redactorul şef adjunct, Arnold Hauser (1929-1988) şi redactorul Claus Stephani.

Aichelburg a părăsit redacţia împreună cu mine. Abia pe stradă, cînd eram singuri, a îndrăznit să vorbească despre detenţia sa, povestindu-mi amănunte, deloc măgulitoare, despre colegii săi de puşcărie împreună cu care a fost condamnat în „procesul scriitorilor germani“ de la Braşov, din 1959. Eu i-am povestit despre lunile petrecute în arestul Securităţii şi la penitenciarul din Timişoara. Apoi am mai vorbit, tot pe stradă, despre efectul articolului din „Le Monde“, în urma căruia, pe 29 iunie 1976, am fost eliberat din detenţie. Amănuntele acestea legate de discuţia mea cu Aichelburg nu apar în diversele dosare. În schimb, există mai multe note în care se vorbeşte despre prezenţa mea în redacţia lui „Neue Literatur“. Într-una din aceste note, dactilografiată, nesemnată şi datată 21 august 1976, se vorbeşte despre vizita mea la Bucureşti. Nota (a se vedea documentul - mai jos - în original) cuprinde şi următorul pasaj insinuant:
„(...) WILLIAM TOTOK, eliberat din închisoare şi purtînd perucă pentru a ascunde părul tuns scurt, e mai tot timpul în redacţie şi utilizează maşina de scris. Oare nu bate material discutabil pe maşina de scris a revistei?“ (cf. ACNSAS, I 210845, vol. 2, f. 112) - W.T.
*** 
[21. August 1976. Bericht über einen Besuch von William Totok in Bukarest im Sommer 1976]

[21 august 1976. Notă despre o vizită a lui William Totok la Bucureşti, în vara anului 1976]

ACNSAS, I 210845, vol. 2, f. 112


***


[29. Dezember 1977.  500 Lei für den inoffiziellen Securitatemitarbeiter "Moga"]

[29 decembrie 1977. Recompensă de 500 de lei pentru colaboratorul neoficial al Securităţii "Moga"]




ACNSAS, D 13381, vol. 7, f. 380

***

[6. November 1976. "Moga"-Bericht zu Heinz Stănescu]
[6 noiembrie 1976. "Moga" informează despre Heinz Stănescu]





ACNSAS, R 48661, vol. 1, f. 20

***

[6. November 1976. Major Gheorghe Preoteasa fasst einen Bericht von „Moga“ zusammen, in dem von Texten die Rede ist, die William Totok an die „Neue Literatur“ in Bukarest geschickt hat und die feindselige Anspielungen enthalten]


[6 noiembrie 1976. Maiorul Gheorghe Preoteasa sintetizează o relatare a lui „Moga“ privind texte ale lui William Totok, trimise revistei bucureştene „Neue Literatur“ care „conţin o serie de »şopîrle« tendenţioase la adresa politicii statului român“]


ACNSAS, I 210845, vol. 2, f. 126


***

[13. November 1976. Begleitschreiben - unterzeichnet von dem Leiter der Hauptabteilung 1, Generalmajor der Securitate Dumitru Borşan und dem Leiter der Dienststelle, Securitateoberst Dumitru Marin - zweier Berichte von „Moga“, in denen die „unerwünschten Aktivitäten“ von Gerhard Ortinau und William Totok denunziert werden]

[13 noiembrie 1976. Scrisoare însoţitoare a unor note furnizate de „Moga“ „privind unele activităţi neavenite desfăşurate de Ortinau Gerhard şi Totok William din Timişoara“, semnată de şeful Direcţiei 1, general-maiorul de Securitate Dumitru Borşan, şi şeful serviciului, colonelul de Securitate Dumitru Marin]


ACNSAS, I 210845, vol. 2, f. 127



***



[6. November 1976. "Moga" berichtet über ein Gespräch mit Nikolaus Berwanger, der ihm von den Auswanderunsgabsichten von Gerhard Ortinau erzählt hatte] 


[6 noiembrie 1976. „Moga“ informează despre o discuţie cu Nikolaus Berwanger în cursul căreia acesta i-a povestit despre intenţia de a emigra a lui Gerhard Ortinau] 



ACNSAS, I 233471, vol.1, f. 104


***


[18. Februar 1977. „Moga“ berichtet ausführlich über die zirkulierenden Gerüchte im Zusammenhang mit der Weigerung von Heinz Stănescu, nach einem Auslandsaufenthalt, nach Rumänien zurückzukehren] 


[18 februarie 1977. „Moga“ relatează, pe larg, despre zvonurile care circulă în legătură cu refuzul lui Heinz Stănescu de a se mai întoarce în România, după o şedere în străinătate] 



ACNSAS, R 48661, vol. 1, ff. 117-117v.




[Nume anonimizate - de noi, hjs-online.]


***




William Totok
Bucureşti / Bukarest, 26.-27.11. 2010

***

Cf. "Marin"  [Mitteilung von Google, 8.3.2011, 1:37:33 Uhr: Gemäß eines Gerichtsbeschlusses waren wir gezwungen, diesen Beitrag zu entfernen. // Google ne-a comunicat într-un mesaj, din 8.3.2011, ora 1:37:33, că „în baza unei decizii judecătoreşti am fost obligaţi să eliminăm acest articol”.]

***

Die Fortsetzung der Verleumdung. Der ehemalige Securitate-Mitarbeiter Claus Stephani hat in der F.A.Z. einen Vergleich zwischen seiner Täterakte und der Opferakte Herta Müllers gezogen. Die Literaturnobelpreisträgerin verwahrt sich dagegen in einem Protestschreiben, in: FAZ, 22.11. 2010

Richard Wagner, "War Ceauşescu ein Opfer der Ceauşescu-Diktatur?", in: AdG, 27.11.2010

William Totok, "Infiltrarea de către Securitate a lumii literaților germani", în: RFE, 1.12.2010

Peter Motzan, "Ein Bericht des IM „Moga“ und seine Folgen", in: SbZ, 2.12.2010

William Totok,  "Scriitorul Claus Stephani în arhiva Securităţii", in: RFI, 2.12. 2010

Richard Wagner, "Wenn dem Ethnologen die Namen entfallen", in: AdG, 9.12.2010

Richard Wagner, Claus Stephani, "Mircea Moga", "Moga" & "Marin", SbZ, 16.12.10  


Markus Bauer: „Die Beweisfrage. Problematisches Urteil in Sachen Securitate”, in: NZZ, 10.12. 2014Claus Stephani: Eine Replik in Sachen Securitate, in: NZZ, 23.12. 2014


***


 Aktualisiert, 3. 2. 2015, 21:11 Uhr