[8 iunie 1968. Referat întocmit de
Consiliul Securităţii Statului privind abaterile săvîrşite de unii ofiţeri din
fosta Direcţie regională de securitate Banat, sub conducerea gen.-mr. Wiliam
Steskal]
[8. Juni 1968. Referat des Rates der Staatssicherheit nach den Untersuchungen im Zusammenhang mit den unhaltbaren Zuständen und Gesetzesübertretungen einiger Geheimdienstoffiziere der Banater Regionaldirektion der Securitate geleitet von Generalmajor Wiliam Steskal]
Consiliul
Securităţii Statului Secret[1]
Nr. 13/90.935/8
iunie 1968
Referat privind
abaterile săvârşite de unele cadre din fosta Direcţie regională de securitate
Banat
Plenara
Comitetului Central al Partidului Comunist Român din 22–25 aprilie 1968 a
dezbătut probleme de o însemnătate excepţională pentru perfecţionarea
activităţii economico-sociale, îmbunătăţirea învăţământului de toate gradele,
întărirea capacităţii de apărare a ţării şi ridicarea pe o treaptă superioară a
democraţiei socialiste în ţara noastră.
Condamnând cu
toată fermitatea ilegalităţile şi samavolniciile comise în decursul anilor
împotriva unor activişti de partid şi de stat, de către unele elemente abuzive şi
aventuriere, în frunte cu Drăghici Alexandru, documentele plenarei au scos în evidenţă
necesitatea respectării cu stricteţe a legalităţii, înfăptuirii perseverente a principiilor
justiţiei, respectului faţă de normele de convieţuire socialistă şi ale demnităţii
umane, specifice societăţii noastre.
Dezbaterile care
au avut loc în cadrul Consiliului Securităţii Statului pe marginea documentelor
recentei plenare a Comitetului Central al Partidului Comunist au prilejuit
304
concluzii şi
învăţăminte preţioase pentru activitatea noastră de viitor, pentru excluderea
cu desăvârşire a posibilităţilor de repetare a abuzurilor şi ilegalităţilor şi pentru
a face din organele de securitate un instrument de luptă împotriva adevăraţilor
duşmani ai patriei noastre. Ele au evidenţiat, totodată, faptul că marea
majoritate a cadrelor din Consiliul Securităţii Statului s-au angrenat cu
răspundere şi devotament în executarea sarcinilor puse în faţa noastră de
conducerea de partid şi de stat, preocupându-se permanent de perfecţionarea
cunoştinţelor lor politice, de specialitate, militare şi de cultură generală,
având o atitudine corectă în muncă şi în societate.
La data de...[2],
premergător şedinţei de prelucrare a documentelor Plenarei C.C. al P.C.R. din
22–25 aprilie a.c. în cadrul Inspectoratului de Securitate Timiş, Consiliul Securităţii
Statului a adus la cunoştinţa cadrelor din această unitate rezultatul cercetărilor
întreprinse ca urmare a abaterilor comise de unele cadre ale fostei Direcţii Regionale
de Securitate Banat. Infracţiunile şi abuzurile grosolane săvârşite la fosta
Direcţie Regională de Securitate Banat sunt rezultatul faptului că un număr de
ofiţeri cu funcţii de conducere, în loc să fie preocupaţi permanent de
îmbunătăţirea activităţii organelor din subordine, au nesocotit obligaţiile de
serviciu şi ordinele primite, au încălcat legalitatea socialistă şi cele mai
elementare norme ale eticii comuniste.
Pentru a se desprinde
concluziile corespunzătoare şi a se trage maximum de învăţăminte, în materialul
de faţă sunt prezentate rezultatele cercetărilor întreprinse la fosta Direcţie
Regională de Securitate Banat şi măsurile ce au fost luate împotriva celor
vinovaţi.
În fosta Direcţie
Regională de Securitate Banat şi-au făcut apariţia de mai mult timp, şi mai
ales în ultimii ani, unele practici dăunătoare, începând de la abateri, beţii şi
diferite genuri de abuzuri, până la ilegalităţi, infracţiuni şi încălcări
flagrante ale ordinelor ce reglementează munca de securitate. Consiliul
Securităţii Statului, în urma dezbaterii documentelor Plenarei Comitetului Central
al Partidului Comunist Român din iunie 1967, a primit unele sesizări din care rezulta
că în cadrul fostului raion de securitate Arad s-au comis o serie de abuzuri, abateri
şi încălcări ale regulilor muncii de securitate.
Verificările
efectuate au stabilit că problemele semnalate erau reale şi, ca urmare, lt.
col. Nedelea Ion, fost şef al
raionului de securitate Arad, a fost exclus din partid şi scos din cadrele
active ale Securităţii Statului. Totodată, alţi 4 ofiţeri au fost retrogradaţi
din grad şi funcţii, faptele lor prelucrându-se cu întregul efectiv al
unităţii.
Pentru uşurinţa
de care a dat dovadă în verificarea iniţială a sesizărilor primite, pentru
inducerea în eroare, prin răspunsul dat Consiliului Securităţii Statului, în
care
305
arăta că
problemele semnalate nu se confirmă, precum şi pentru tolerarea abaterilor unor
ofiţeri de la Arad, şeful direcţiei regionale, generalul-maior Steskal Wiliam, a fost sancţionat de
Consiliul Securităţii Statului cu „observare“. Ulterior, Consiliul Securităţii
Statului a fost informat despre existenţa şi a altor abateri comise în cadrul
fostei Direcţii Regionale de Securitate Banat, fapt ce a impus trimiterea unei
comisii care a efectuat o verificare amănunţită a tuturor aspectelor semnalate.
În urma
verificărilor, s-a stabilit că unii ofiţeri din unitatea sus-menţionată au încălcat
disciplina de partid şi de stat, ordinele şi directivele muncii de securitate, regulile
de conspirativitate şi compartimentare a muncii, au întocmit unele documente false
şi au dezinformat organul superior.
De asemenea, s-a
stabilit că s-au folosit unii informatori pentru procurarea ilegală de valută,
că au fost confiscate, în mod abuziv, diferite obiecte şi s-au însuşit diferite
bunuri şi sume de bani provenite din confiscări. S-a mai constatat şi faptul că
fosta conducere a Direcţiei Regionale de Securitate Banat a admis sustragerea
de la controlul vamal a unor persoane ce intrau sau ieşeau din ţară. Aşa cum
rezultă din cele de mai sus, unele din aceste fapte au caracter infracţional şi
sunt pedepsite de legi.
În continuare,
vor fi prezentate principalele abateri şi abuzuri comise în cadrul fostei
Direcţii Regionale de Securitate Banat:
– În 1964, la
această direcţie de securitate s-a pierdut dosarul de acţiune informativă „Mazacs Ervin“. Generalul-maior Steskal Wiliam nu a luat măsuri pentru a
cerceta împrejurările care au dus la pierderea dosarului respectiv, nu a tras
la răspundere pe cei vinovaţi şi nici nu a raportat eşalonului superior acest
caz. În anul 1966, maiorul Kecskemety Ştefan,
fost şef al Serviciului de contraspionaj, maiorul Cimpoiaş Ioan[3]
şi căpitanul Kurunczi Gheorghe, din cadrul
aceluiaşi serviciu, cu ştirea lt. col. Szabados
Ladislau, fost şef al secţiei „C“, au recurs la reconstituirea prin fals
a dosarului, cu scopul de a ascunde pierderea celui original. Documentele
pentru deschiderea şi închiderea acestui dosar fals au fost aprobate – prin
semnătură – de generalul-maior Steskal
Wiliam. De menţionat că dosarul pierdut nu s-a găsit nici până în
prezent.
De asemenea, s-a
recurs la întocmirea de acte false pentru a nu se cunoaşte faptul că
informatorii „Bogdan Victor“ şi „Hect Otto“ erau în legătura activă a
Serviciului regional de contraspionaj la data trădării şi rămânerii lor în
străinătate (primul în anul 1965 şi al doilea în 1966). Astfel, s-au întocmit
rapoarte cu date retroactive, din care rezulta că aceştia ar fi fost abandonaţi
cu câteva luni înainte de trădare. Unul din rapoartele întocmite în fals a fost
aprobat de generalul-maior Steskal
Wiliam.
Faptele arătate
mai sus întrunesc elementele infracţiunii de pierdere de documente secrete de
stat şi fals în acte publice.
În 1967, generalul-maior
Steskal Wiliam a aprobat ca
fostul informator „Rotaru“, care
pleca definitiv din ţară, să scoată un briliant în valoare de circa 28.000 lei,
precum şi alte obiecte. Contrar legilor statului, a dispus ca organele vamale
să nu facă control
306
informatorului „Rotaru“ la ieşirea din ţară. De
asemenea, a mai intervenit ca şi alte persoane să nu fie supuse controlului
vamal la plecarea în străinătate, printre care şi pentru o rudă a sa. Procedând
în felul acesta, generalul-maior Steskal
a săvârşit delictul de sustragere de la vămuire.
Din verificări a
rezultat şi faptul că, în august 1967, generalului-maior Steskal Wiliam i s-a prezentat un
material obţinut prin mijloace tehnice, din conţinutul căruia rezulta că
informatorul „Rotaru“ şi soţia
acestuia au hotărât să predea maiorului Kecskemety
Ştefan, în schimbul formelor de plecare definitivă din ţară, un
briliant.
Din cercetările
efectuate rezultă că nu s-au întreprins măsuri de verificare a acestor aspecte,
iar notele cu datele obţinute prin folosirea mijloacelor tehnice timp de 9 zile
sunt dispărute de la dosar.
În decembrie
1965, generalul-maior Steskal Wiliam
a fost sesizat că fiul său – ofiţer de
miliţie –, fiind în stare de ebrietate, a provocat scandal public, cu care
ocazie a fost bătut şi i s-au rupt epoleţii. Întrucât la restaurant a fost cu
un salariat, angajat civil, al regiunii de securitate, l-a chemat pe acesta a
doua zi în biroul său, unde l-a înjurat şi l-a bătut, pe motivul că nu l-ar fi
apărat pe fiul său. La numai 3 luni după cele petrecute, generalul-maior
Steskal Wiliam l-a încadrat pe angajatul civil în corpul subofiţerilor, cu
gradul de plutonier-major. [subl. n.]
Şi în acest caz,
general-maior Steskal Wiliam a
săvârşit o infracţiune pentru care era pasibil de pedeapsă.
General-maior Steskal Wiliam a fost sesizat personal
că 17 cadre din subordinea sa, contrar H.C.M. nr. 957/1966 şi ordinelor
Consiliului Securităţii Statului, poartă corespondenţă cu rude şi alte persoane
din străinătate. Cu toate acestea, nu a luat măsuri ca ofiţerii respectivi să
respecte regulile stabilite şi nici nu a informat eşalonul superior.
Din cercetări a
rezultat că bunurile ridicate cu ocazia unor percheziţii au fost depozitate la
sediul direcţiei regionale de securitate. O parte din acestea au fost valorificate
fără hotărâri judecătoreşti sau ordonanţe confirmate de procuratură. Personal, general-maior
Steskal Wiliam a aprobat ca unele
cadre de securitate să cumpere obiecte din cele confiscate sau să primească de
la străini lucruri sub formă de „cadouri“.
Din materiale
certe a rezultat că mr. medic Gornic Gh.
a primit, în 1962, 4.000 lei mită de la soţia unui arestat, în schimbul
promisiunii că îl va scăpa de pedeapsă. Cu toate acestea, general-maior Steskal Wiliam nu a efectuat verificări
corespunzătoare pentru stabilirea adevărului şi luarea măsurilor
corespunzătoare.
Dimpotrivă, în
ultimii patru ani, la propunerea sa, acesta a fost avansat în grad de două ori
la excepţional.
În 1962 i-au fost
predate maiorului dr. Gornic Gheorghe,
pe bază de proces verbal, unele medicamente străine confiscate, fără ca acestea
să fie descărcate în mod legal, prin Centrofarm. La data verificării – 1968 –
ofiţerul nu a putut justifica o parte din medicamentele primite. Profitând de
relaţiile neprincipiale ce le avea cu general-maior Steskal Wiliam şi cu lt. col. Lăpuşan Horia, începând din 1958 şi până în prezent maior Gornic Gheorghe
307
a schimbat 4
locuinţe pentru el şi părinţii săi, în schimbul cărora s-au repartizat altor persoane,
din fondul de locuinţe al unităţii, 3 apartamente. Cu toate că un număr de 109
ofiţeri de securitate locuiau în condiţii cu totul necorespunzătoare,
general-maior Steskal Wiliam a
repartizat 8 apartamente unor persoane din alte întreprinderi şi instituţii,
care nu aveau nimic comun cu munca de securitate. De asemenea, a mai repartizat
locuinţe ofiţerilor Toth Iosif şi Semlecan Vasile, deşi aceştia aveau
locuinţe proprietate personală, pe care ulterior le-au vândut cu 49.000 lei şi
respectiv 50.000 lei.
Desfăşurând o
slabă muncă de control şi îndrumare a subordonaţilor, general-maior Steskal Wiliam nu a luat măsuri pentru
a curma practica abuzivă de efectuare a percheziţiilor, confiscărilor şi
valorificării de bunuri, fără îndeplinirea actelor procedurale legale. Din
analiza unui număr de 45 de percheziţii efectuate în perioada 1962–februarie
1967 a rezultat că 42 au fost făcute fără acte legale. Verificările au stabilit
că în unele cazuri s-a recurs chiar la falsificarea documentelor de confiscare a
unor bunuri.
Astfel, în
aprilie 1963, prof. dr. Brânzeu Pius[4]
a anunţat – din proprie iniţiativă – organele de stat (miliţia şi sfatul
popular) că în locuinţa mătuşii sale din Jimbolia (decedată) a descoperit o cantitate
de 8,5 kg aur şi bijuterii. Mr. Kecskemety
Ştefan, împreună cu mr. Bota Gheorghe, deplasându-se la
faţa locului, au întocmit procesul verbal de constatare şi ridicare a aurului.
După puţin timp, mr. Kecskemety Ştefan,
de acord cu col. Tăuraşcu Viorel [tĂurescu viorel - n.n. - hjs-online],
urmărind să fie evidenţiaţi şi să li se acorde o anumită recompensă bănească,
au întocmit un alt proces verbal, în care au consemnat că aurul respectiv ar fi
fost descoperit de ei prin muncă informativă. Prin falsul comis, Kecskemety Ştefan împreună cu ceilalţi
ofiţeri au reuşit să primească drept „recompensă“ suma de 5.883 lei. Ulterior,
când dr. Brânzeu Pius s-a
interesat dacă poate primi şi el o recompensă pentru predarea, din proprie
iniţiativă, a aurului către stat, Kecskemety
Ştefan l-a avertizat să nu mai vorbească nimănui despre aurul declarat,
pentru că altfel „o să fie luat în evidenţă“.
– În anul 1964,
organele Direcţiei Miliţiei Regiunii Banat au abandonat pe informatorul Mannhaim Imre pentru faptul că a
escrocat o persoană cu suma de 20.000 lei. Fostul maior Kecskemety Ştefan, motivând folosirea acestuia în scopuri informative,
a obţinut aprobarea general-maior Steskal
Wiliam şi a col. Tăuraşcu Viorel,
şeful D.M.R., pentru a-l absolvi de răspundere penală. Pe parcurs, relaţiile dintre
Kecskemety Ştefan şi informator
au degenerat în afaceri.
La începutul
anului 1967, încălcând legile vamale, sub pretextul muncii de securitate, mr. Kecskemety Ştefan a obţinut aprobarea
generalului-maior Steskal Wiliam pentru
a interveni să i se elibereze turistului vest-german Loch Lombos mărfurile de contrabandă confiscate la vamă. Cu
această ocazie, mr. Kecskemety Ştefan
a dat câte două ceasuri de mână, un inel şi un medalion cu lănţişor de aur mr. Dorobanţu Ilie, şeful P.C.T.F.[5]
Stamora, şi lui Roşca Nicolae,
şeful vămii Stamora. Obiecte similare,
308
sub formă de
cadou, au primit şi mr. Kecskemety Ştefan
şi cpt. Kurunkzi
Gheorghe[6]
de la Loch Lombos. Mr. Kecskemety Ştefan a înlesnit, prin Mannhaim Imre, comercializarea
mărfurilor aduse de turist, iar căpitanului Feraru
Constantin, din subordinea sa, i-a ordonat să procure valută cu care
să fie plătite obiectele comercializate. În acest scop, cpt. Feraru Constantin, prin lt. maj. Levuţa Gheorghe şi 3 informatori, a
procurat suma de peste 3.000 mărci vest germane, care apoi a fost scoasă din
ţară de Loch Lombos.
Pe aceleaşi căi,
mr. Kecskemety Ştefan a cumpărat
la preţuri derizorii, de la acelaşi turist, un magnetofon şi un aparat de radio
cu tranzistoare. De menţionat că pentru cumpărarea acestor obiecte, Kecskemety Ştefan a obţinut aprobarea
generalului-maior Steskal Wiliam,
care, prin consimţământul dat, a încălcat ordinele şi directivele muncii de
securitate cu privire la relaţiile cu străinii.
Pentru a nu se
descoperi legăturile de afaceri ce se creaseră între Mannhaim, Lombos şi Kecskemety
Ştefan, ofiţerul l-a determinat pe turist să părăsească urgent ţara,
întrucât ar putea să fie implicat în procesul lui Mannhaim, ce se afla în curs de instrumentare la organele
procuraturii.
Pentru a se
scoate în evidenţă, mr. Kecskemety Ştefan
a ordonat deschiderea formală de acţiuni informative asupra unor elemente a
căror situaţie fusese deja clarificată. Aşa a procedat într-un număr de 8
cazuri deschise la 25 februarie 1967. De asemenea, a înregistrat pe numele său
unii informatori cu care, în realitate, nu ţinea legătura. A ordonat unor
subalterni să înscrie numele său pe note informative, fără să fi participat la
întâlnirile cu informatorii.
Rezultă că, sub
pretextul intereselor muncii informative, Kecskemety
Ştefan şi cadrele care au cunoscut şi sprijinit săvârşirea acestor fapte
au comis infracţiunea de abuz în serviciu, fals în acte publice şi trafic de
valută, precum şi delictul contra represiunii, prin aceea că, deşi erau organe
de urmărire, au sustras de la răspundere penală pe infractorul Mannhaim Imre.
– Fapte grave a
săvârşit şi lt. col. Szabados
Ladislau, fost şef al Secţiei evidenţă operativă. Acesta, pentru a
acoperi unele ilegalităţi, a recurs la falsificarea unor procese verbale de
confiscare a unor bunuri de la turişti străini, prin care aceştia atestau că au
primit obiectele menţionate în documente. Astfel, într-un proces verbal a modificat
marca unui ceas „Longines“ cu marca „Fero“, defect, evaluat la 300 lei, şi a
adăugat în mod fictiv că ar fi predat un aparat de filmat proprietarului, deşi
în realitate nu-l predase. De menţionat că, în perioada anilor 1962–1966, Szabados Ladislau nu a depus la
organele financiare şi nu a putut să justifice suma de 14.600 lei provenită din
confiscări.
Săvârşind astfel
de fapte, Szabados Ladislau a
comis infracţiunea de abuz în serviciu şi fals în acte publice cu folos
material, precum şi infracţiunea de delapidare. Cu ocazia verificărilor, s-a
stabilit că în cadrul fostei Direcţii Regionale de Securitate Banat s-au comis
abuzuri, ilegalităţi şi diferite alte abateri de la regulile
309
muncii de
securitate, precum şi de la normele de conduită cetăţenească şi de către alte
cadre.
– Astfel, în
1960, lt. col. Malea
Petru, fost locţiitor şef direcţie, în prezent inspector şef al
Inspectoratului de securitate judeţean Caraş-Severin, şi-a comandat prin intermediul
căpitanului Kristof
Ladislau, la Cooperativa „Progresul“ din Timişoara, o garnitură de
mobilă în valoare de 18.000 lei. Deoarece calitatea furnirului de care dispunea
cooperativa nu i-a convenit, a trimis pe acelaşi ofiţer la Caransebeş, de unde a
ridicat alt furnir, de calitate superioară. Întrucât, însă, nici acesta n-a
corespuns pretenţiilor sale, a trimis pe ofiţer la Deta, pentru a-l schimba din
nou. Ambele transporturi au fost făcute fără plată, cu mijloace auto luate în
mod abuziv de la diferite întreprinderi.
Tot în anul 1960
şi-a procurat de la G.A.S. Fântânele, din fostul raion Arad, o garnitură de
mobilă de balcon din împletituri, la un preţ inferior faţă de cel din comerţ, pentru
care a achitat, cu factura nr. 788/1960, suma de 914,67 lei. În anul următor, Direcţia
de control şi revizie a regiunii Banat a efectuat un control de fond la
unitatea menţionată mai sus şi, prin procesul verbal nr. 8089/25 noiembrie
1961, a stabilit că garnitura de mobilă cumpărată de ofiţer costa cu 1.010 lei
mai mult. Şeful Direcţiei de control şi revizie – Grozavu Ioan – l-a încunoştinţat pe ofiţer, recomandându-i să
plătească diferenţa de preţ, însă, până la data verificărilor, lt. col. Malea Petru nu a clarificat situaţia.
În decembrie 1967
şi-a confecţionat o haină – imitaţie de piele – la o cooperativă, pentru care a
achitat numai suma de 101 lei, în loc de 844 lei, cât trebuia să plătească. Diferenţa
a achitat-o abia în 1968, după începerea verificărilor. La cererea responsabilului
cooperativei unde şi-a confecţionat haina, lt. col. Malea Petru, în calitate de preşedinte al Comisiei de
eliberare a vizelor şi paşapoartelor, a facilitat plecarea acestuia în R.P.U.
pentru a doua oară în cursul anului 1967. A folosit unii ofiţeri din subordine
pentru a-i rezolva, atât în orele de program, cât şi în timpul lor liber,
diverse probleme personale. Pe fostul şef al biroului din cadrul Serviciului de
informaţii interne, care răspundea de problema învăţământ – căpitanul Kristof Ladislau – l-a folosit pentru influenţarea
unor cadre didactice de la Facultatea de electronică, atât pentru a asigura reuşita
fiului său la examenul de admitere, cât şi la promovarea examenelor din anii de
învăţământ 1965/66 şi 1966/67.
Săvârşind
asemenea abuzuri, lt. col. Malea Petru
n-a avut tăria morală să ia măsuri împotriva unor subordonaţi care au săvârşit
abateri grave. Aşa, de exemplu, nu a putut să-l tragă la răspundere pe cpt. Kristof Ladislau şi nici pe fostul şef
al Serviciului raional Arad – lt. col. Nedelea
Ion –, deşi a cunoscut faptele grave ale acestora.
– Lt. col. Lăpuşan Horia, având calitatea de
locţiitor director cu problemele administrative, contrar instrucţiunilor în
vigoare, a contribuit în perioada 1961–1967 la repartizarea unui număr de patru
apartamente unor persoane din alte instituţii şi
310
a permis să se
facă unele extinderi şi schimburi de locuinţe, de pe urma cărora unele apartamente
din fondul M.A.I. au fost înstrăinate.
De asemenea, a
intervenit pe lângă general-maior Steskal
Wiliam şi i s-a revocat măsura desfacerii contractului de muncă şefului
popotei, care comisese mai multe ilegalităţi, printre care şi delapidarea sumei
de 1.800 lei. Maşina care îl deservea a fost pusă în repetate rânduri la
dispoziţia unor persoane particulare, în special din cadrul Institutului
Politehnic Timişoara, unde a urmat cursurile Facultăţii de mecanică.
– Maior Bota Gheorghe, adjunct inspector şef al
Inspectoratului de securitate judeţean Timiş, a folosit în timpul programului
de muncă mai mulţi ofiţeri din subordine pentru a-i procura contra cost şi a-i
transporta acasă diferite produse agroalimentare.
În anul 1967 a
împrumutat de la cpt. Kristof Ladislau,
subordonatul său – care în acelaşi an a fost retrogradat din grad pentru
abateri şi abuzuri – suma de 20.000 lei, în scopul cumpărării unui autoturism,
sumă pe care în luna mai 1968 nu o restituise încă.
Cerând unor
subordonaţi să-i facă diferite servicii, mr. Bota
Gheorghe nu a mai avut tăria morală necesară să-i tragă la răspundere,
deşi aceştia au săvârşit mai multe abuzuri şi abateri.
În anul 1963 a
participat, împreună cu mr. Kecskemety Ştefan,
la ridicarea şi inventarierea aurului şi bijuteriilor găsite de prof. Brânzeu Pius la locuinţa unei rude. Pentru
a fi remunerat cu suma de 800 lei, în mod ilegal a semnat un proces verbal întocmit
prin fals.
– Lt. col. Bocăneţ Vasile, fost locţiitor
şef al Direcţiei Regionale de Securitate Banat, în prezent adjunct al
inspectorului şef din Inspectoratul de Securitate Judeţean Timiş, a răspuns,
până la reorganizarea pe judeţe, de Secţia „C“, compartiment în care au avut
loc o serie de nereguli, culminând cu abaterile şi infracţiunile săvârşite de
fostul lt. col. Szabados Ladislau.
Deşi a cunoscut unele dintre aceste aspecte, nu a luat măsuri pentru prevenirea
şi curmarea lor. A folosit unele obiecte de îmbrăcăminte din garderoba
filajului, ca: bocanci, pantaloni, hanorace etc. pentru uz personal şi a
cumpărat mai multe obiecte provenite din confiscări, ca de exemplu: costume de
buret, de damă şi bărbăteşti, o cămaşă şi altele.
A intervenit
pentru ca în casa numitului Well Ştefan,
care avea paşaport pentru a părăsi ţara, să intre o rudă a sa. În 1967, pe baza
relaţiilor ce le avea cu un inginer, a permis acestuia să-şi ţină autoturismul
în garajul conspirat al Serviciului de filaj şi investigaţii.
– Maior Cimpoiaş Ioan, fost şef de birou la
Serviciul de contraspionaj din Direcţia Regională de Securitate Banat, apoi
şeful Secţiei a III-a la Inspectoratul de Securitate Judeţean Arad, primind
ordin de la maiorul Kecskemety Ştefan,
în anul 1966 a refăcut prin fals, împreună cu căpitanul Kurunkzi Gheorghe, dosarul informativ privind pe
311
„Mazacs Ervin“, pentru a-l înlocui pe
cel original, care a fost pierdut şi despre care nu s-a raportat organelor
ierarhic superioare.
De asemenea, tot
în anul 1966, maiorul Cimpoiaş Ioan,
cu aprobarea maiorului Kecskemety Ştefan,
întocmind documentele de abandonare a unui informator a ascuns adevăratul motiv
al abandonării, în sensul că, deşi informatorul a dezertat, rămânând în
străinătate, în documente s-a menţionat că a fost abandonat pentru motivul că
nu are calităţi şi posibilităţi informative.
– Căpitanul Feraru Constantin, fost şef de birou la
Serviciul de contraspionaj al Direcţiei Regionale de Securitate Banat, apoi
adjunct şef secţie la Inspectoratul de Securitate Judeţean Timiş, a procurat,
în cursul anului 1967, din ordinul mr. Kecskemety
Ştefan, peste 3.000 mărci vest-germane prin trei informatori, precum şi
prin intermediul unui funcţionar de la O.N.T. Deşi i s-a atras atenţia şi
cunoştea că această faptă este ilegală, ofiţerul a executat ordinul, predând
valuta susmenţionată lui Mannhaim Imre,
care a folosit-o pentru plata unor obiecte de provenienţă străină, aduse în
ţară de Loch Lombos Ştefan, fugar
maghiar.
Tot în cursul
anului 1967, căpitanul Feraru Constantin
a procurat monedă iugoslavă în valoare de câteva sute de lei, prin Mannhaim Imre. Această monedă a fost
predată mr. Kecskemety Ştefan,
care la rândul său a dat-o unor persoane ce au plecat în vizită în R.S.F.
Iugoslavia.
În timpul
cercetărilor – pentru a ascunde realitatea – cpt. Feraru Constantin a mers la informatorii implicaţi în unele
din acţiunile sus-menţionate şi i-a prelucrat să nu spună nimic în legătură cu
valuta străină procurată.
– Maiorul Simionescu
Gheorghe, fost şef al Serviciului de filaj şi investigaţii la Direcţia
Regională de Securitate Banat, apoi adjunct şef serviciu la municipiul de securitate
Timişoara, a folosit în mod abuziv, în scopuri personale, maşinile ce le avea la
dispoziţie serviciul. A transformat o casă de lucru în locuinţă personală,
creând astfel posibilitatea fiicei şi ginerelui său să aibă locuinţă separată.
Încălcând normele
de muncă, a scos din garderoba serviciului şi a dat spre folosinţă temporară
unor rude ale sale şi lt. col. Bocăneţ
Vasile obiecte de îmbrăcăminte, printre care un costum de haine, o
scurtă, bocanci etc.
– Maiorul Dobrescu Alexandru, fost locţiitor şef
al Serviciului de contraspionaj, apoi şef Secţia III la Inspectoratul de
securitate judeţean Timiş, se face vinovat de faptul că, deşi a cunoscut despre
actele false care s-au întocmit pentru ascunderea adevăratelor motive ale
abandonării informatorului „Bogdan
Victor“, care trădase în 1965, nu a raportat acest lucru organelor
superioare decât cu ocazia verificărilor din decembrie 1967. A dovedit
superficialitate în muncă, neprincipialitate faţă de unele cadre, pe care le-a
jignit. În loc să se ocupe de rezolvarea problemelor ce intrau în atribuţiunile
sale de serviciu, s-a dedat la o serie de abateri.
Astfel, în anul
1967 a avut o ieşire cu totul nepermisă faţă de prodecanul Facultăţii de
filologie din localitate, spunându-i acestuia că ar fi vizitat Ambasada S.U.A.
din
312
Bucureşti, lucru
care nu corespunde realităţii. Scopul acţiunii sale era de „a se face cunoscut“
faţă de prodecan, pentru ca acesta să-l poată ajuta la nevoie, pe el sau pe alţii,
cu ocazia susţinerii unor examene.
Din verificări a
rezultat că mr. Dobrescu Alexandru
a cumpărat, prin mr. Kecskemety Ştefan
şi lt. col. Szabados Ladislau,
unele obiecte din cele ridicate în vederea confiscării de la cetăţeni străini,
printre care un aparat de radio cu transistoare şi un ceas de mână „Doxa“.
– Căpitanul Mato Ioan-Iosif, fost locţiitor şef
serviciu raional Caransebeş, apoi şeful Secţiei contraspionaj la Inspectoratul
de Securitate Judeţean Caraş-Severin, a dus în toamna anului 1966 la o
întreprindere din Arad – pentru tăbăcit – mai multe piei de viţel. Directorul
întreprinderii i-a atras atenţia că fapta sa este pedepsită de lege şi că
unitatea, nefiind autorizată a tăbăci piei de viţel, va fi pusă în situaţia de a
comite o ilegalitate. Cu toate acestea, ofiţerul a insistat cu cererea sa,
afirmând că îşi asumă toată „răspunderea“.
Cazul fiind
descoperit de organele de miliţie, s-a hotărât arestarea muncitorului care a
executat lucrarea. Măsura stabilită nu s-a mai luat, deoarece a intervenit
pentru aplanare şeful Raionului de securitate Arad.
A mai rezultat
că, uneori, cpt. Mato Ioan-Iosif
a consumat în mod excesiv băuturi alcoolice, a procurat diferite produse
alimentare din sectoarele de care răspundea, atât pentru el, cât şi pentru alte
cadre de la regiune, şi a avut o atitudine nejustă, dură, jignitoare, faţă de
unii subalterni.
– Căpitanul Kristof Ladislau, fost şef birou la
Serviciul informaţii interne, a obţinut în anul 1966 de la Sfatul popular
Timişoara – pe baze unei adrese false – o locuinţă pentru mama sa. Acelaşi
ofiţer şi-a procurat în mod abuziv diferite cantităţi de alimente şi băuturi,
făcând chefuri în mod frecvent.
De la
Întreprinderea de colectare şi industrializare a laptelui Timişoara a luat, în acelaşi
mod, unele maşini, cu care şi-a transportat lemnele dintr-o localitate din
fostul raion Caransebeş la Timişoara. Unul din şoferi, când transporta lemnele,
a comis un accident de circulaţie, pentru care a fost condamnat la un an şi
şase luni închisoare.
Cpt. Kristof Ladislau a intervenit pe lângă
organele de miliţie pentru a clasa cauza.
– Maiorul Ciucurel Matei, fost şef al Biroului
inspecţii, în loc să clarifice problemele sesizate într-o anonimă, cu privire
la fostul şef al Serviciului raional Arad, lt. col. Nedelea Ion, a muşamalizat faptele, raportând că nu se
confirmă aspectele semnalate.
– Lt. col. Balaş Teodor, fost şef al Secţiei
personal la Direcţia Regională de Securitate Banat, apoi şeful Secţiei de
contrasabotaj la Inspectoratul de Securitate Judeţean Arad, cu toate că ştia,
încă din anul 1965, de la mai mulţi ofiţeri, printre care cpt. Kiraly Ion, cpt. Borcea Aurel, cpt. Gruia Gheorghe, lt. maj. Darău Petre şi alţii, despre abuzurile
şi ilegalităţile comise în muncă de către mr. Kecskemety Ştefan şi Simionescu
Gheorghe, nu a propus luarea măsurilor corespunzătoare.
313
Lt. col. Balaş Teodor se face, de asemenea,
vinovat şi pentru faptul că, deşi cpt. Domşa
Gavrilă a fost retrogradat din funcţia de locţiitor şef al fostului
Serviciu raional de Securitate Arad, cu data de 30 octombrie 1967, nu a luat
măsurile necesare pentru aplicarea întocmai a ordinului, astfel că ofiţerul a
mai primit încă două luni de zile salariul pentru aceeaşi funcţie.
Incorectitudine a
dovedit lt. col. Balaş Teodor şi
prin trimiterea plut. maj. Iambric
într-o comună din fostul raion Arad, pentru a aduce lemne de foc părinţilor săi
cu un autocamion luat de la Şcoala de şoferi din Arad, fără plată.
– Maiorul Lacatis
Ion[7],
fost şeful Serviciului anchete la Direcţia Regională de Securitate Banat, apoi
şef Secţie contrasabotaj la Inspectoratul de securitate judeţean Timiş, deşi a
cunoscut abuzurile şi neregulile din cadrul direcţiei, nu a luat poziţie pentru
curmarea acestora şi nu a informat Consiliul Securităţii Statului asupra
acestor fapte. A dovedit lipsă de fermitate faţă de abaterile de la conduită
săvârşite de maiorul Dobrescu Alex.
şi A.C.[8] Hirsch Renata (…).
Maiorul Lacatis Ion şi-a procurat un ceas de
mână „Doxa“ din obiectele ridicate pentru confiscare, cu 600 lei, pe care l-a
plătit direct maiorului Kecskemety Ştefan.
În activitatea
profesională, ca şef al Serviciului de anchetă penală, nu a constituit întotdeauna
un bun exemplu, în sensul că el personal ani de-a rândul nu a definitivat nici
o cauză penală.
– Maiorul Variu Alexandru, fost şef birou în
cadrul Serviciului de contraspionaj la Direcţia Regională de Securitate Banat,
apoi adjunct şef Secţie III la Inspectoratul de securitate judeţean Timiş, a
permis ca pe unele materiale informative mai importante să fie trecut că a
participat la întâlnirile cu informatorii şi maiorul Kecskemety Ştefan. Sus-numitul a cerut şi altor ofiţeri din
subordine să procedeze la fel şi a încercat să-i determine să nu ia poziţie
faţă de abaterile şi abuzurile săvârşite de maiorul Kecskemety Ştefan.
– Căpitanul Majar
Dumitru, şef de birou tehnic-operativ „F“ la Inspectoratul de Securitate
Judeţean Arad, a scos din circuitul poştal o scrisoare ce era adresată de un
anonim soţiei generalului-maior Steskal
Wiliam (…). Cpt. Majar Dumitru
după ce a reţinut scrisoarea din circuit a prezentat-o generalului-maior Steskal Wiliam personal, fără a mai
raporta eşalonului superior.
– Maiorul Cioroianu Şerban, fost şef de birou, în
prezent şef de grupă P.C.T.F. Stamora-Moraviţa, în anul 1966, din ordinul
maiorului Kecskemety Ştefan a procurat
printr-un informator suma de 15.000 dinari iugoslavi, contra sumei de 300 lei.
Dinarii au fost predaţi de maiorul Kecskemety Ştefan unei persoane care pleca în
vizită în R.S.F. Iugoslavia.
De asemenea, în
anul 1967, din ordinul aceluiaşi ofiţer, maiorul Cioroianu Şerban a dat suma de 20.000 dinari din valuta
ridicată de la un cetăţean în vederea confiscării numitului Kondor, rudă a generalului-maior Steskal Wiliam.
314
Abaterile şi
abuzurile comise la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat au fost
discutate cu generalul-maior Steskal
Wiliam în şedinţa Biroului Comitetului judeţean P.C.R. Timiş, cât şi la
Colegiul Central de Partid. Cu acest prilej, generalulmaior Steskal Wiliam a încercat să-şi
micşoreze vina, arătând că acestea au avut loc şi datorită faptului că în
ultimii ani capacitatea lui de muncă a scăzut, ca urmare a stării sănătăţii şi că
„a avut o încredere mai mult decât oarbă în unii subalterni, îndeosebi în
maiorul Kecskemety Ştefan“.
Din verificarea
efectuată a rezultat că generalul-maior Steskal
Wiliam, prin abaterile comise, s-a compromis, pierzându-şi total
autoritatea în faţa subalternilor.
Faţă de
abaterile, abuzurile şi ilegalităţile săvârşite la fosta Direcţie Regională de Securitate
Banat, Secretariatul Comitetului Central al Partidului Comunist Român[9] a
aprobat următoarele măsuri:
– Deşi faptele
comise de generalul-maior Steskal Wiliam
constituie, prin conţinutul lor, infracţiuni, acesta să nu fie trimis în
justiţie. General-maior Steskal Wiliam
să fie eliberat din funcţie şi să fie pus în discuţia Comitetului judeţean de
partid.
– În acelaşi
timp, Comitetul judeţean P.C.R. Timiş să ia măsuri ca şi ceilalţi membri de
partid, ofiţeri de securitate şi miliţie, care au săvârşit abuzuri şi
ilegalităţi, să fie puşi în discuţia adunărilor generale ale organizaţiilor de
bază din care fac parte.
– Consiliul
Securităţii şi Ministerul Afacerilor Interne să ia măsurile ce se impun faţă de
cei vinovaţi.
– Concluziile
desprinse din cercetările efectuate cu privire la abaterile ce au avut loc la
fosta Direcţie Regională de Securitate Banat să fie dezbătute cu întregul
efectiv al unităţilor de securitate centrale şi teritoriale.
Consiliul
Securităţii Statului, analizând gravitatea abaterilor săvârşite de unele cadre din
fosta Direcţie Regională de Securitate Banat, a hotărât următoarele:
– trecerea în
rezervă a lt. col. Szabados Ladislau,
mr. Kecskemety Ştefan şi mr. Ciucurel Matei;
– retrogradarea
mr. Cimpoiaş Ioan la gradul de
căpitan pe timp de un an. S-a propus, de asemenea, conducerii M.A.I. măsura
retrogradării mr. dr. Gornic Gheorghe
la gradul de căpitan pe timp de un an;
– retrogradarea
din funcţie, cu mai multe trepte, a următorilor ofiţeri: lt. col. Lăpuşan Horia, de la locţiitor şef
direcţie la specialist III; lt. col. Balaş
Teodor, de la şef secţie la şef birou; cpt. Mato Ioan Iosif, de la şef secţie la şef birou; cpt. Feraru Constantin, de la adjunct şef
secţie la inspector principal I;
315
retrogradarea din
funcţie, cu câte o treaptă, a următorilor ofiţeri: mr. Bota Gheorghe, de la adjunct inspector şef la şef serviciu;
mr. Simionescu Gheorghe, de la
adjunct şef serviciu la şef secţie; mr. Dobrescu
Alexandru, de la şef secţie la adjunct şef secţie; mr. Lacatis Ionel, de la şef secţie la
adjunct şef secţie; mr. Variu Alexandru,
de la adjunct şef secţie la şef birou.
În afară de cei
menţionaţi mai sus, s-a constatat că au mai săvârşit abateri de o mai mică
gravitate un număr de încă 34 cadre, dintre care 24 ofiţeri, 4 subofiţeri şi 6
angajaţi civili. Împotriva acestora s-au luat măsuri disciplinare, potrivit cu
gradul de vinovăţie al fiecăruia.
Din cele expuse
mai sus, rezultă că la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat s-au
petrecut fapte deosebit de grave, care nu au nimic comun cu calitatea de membru
de partid, de ofiţer al Securităţii Statului.
Nerespectând
îndatoririle de serviciu şi abuzând de încrederea ce li s-a acordat de a munci
în cadrul aparatului de securitate, cei în cauză au încălcat legile statului şi
normele muncii de securitate, iar unii dintre aceştia au comis fapte ce
constituie infracţiuni.
În acest fel, au
lezat interesele unor persoane cinstite, au permis sustragerea de la pedeapsa
penală a unor elemente care au comis infracţiuni, au compromis realizarea unor
sarcini ale muncii de securitate, precum şi prestigiul organului de securitate
în faţa unor instituţii de stat.
Consiliul
Securităţii Statului atrage atenţia asupra faptului că cele petrecute la fosta Direcţie
Regională de Securitate Banat trebuie să constituie prilej de meditaţie pentru fiecare
lucrător de securitate. Faptele respective nu constituie un fenomen
întâmplător. Ele au apărut ca urmare a numeroaselor lacune în educaţia celor ce
le-au comis, a unui climat de muncă cu totul necorespunzător, în care
carierismul, parvenirea şi dorinţa de căpătuială tronau, în timp ce critica şi
autocritica erau înăbuşite, iar exigenţa şi simţul de răspundere erau ca şi
inexistente.
Totodată, ele
sunt o consecinţă a faptului că înseşi cadrele de conducere ale acestei direcţii
nu au constituit un exemplu pozitiv în faţa subalternilor.
Mai mult, unele
dintre ele au fost chiar iniţiatoare ale unora dintre abuzurile comise, ori,
atunci când au luat cunoştinţă despre asemenea fapte, în loc să adopte măsuri radicale
de curmare a lor, le-au trecut sub tăcere. De asemenea, pe lângă faptul că nu
au luat măsuri pentru verificarea sesizărilor referitoare la abuzurile şi ilegalităţile
comise, unele cadre de conducere în mod cu totul nepermis au dezinformat
forurile superioare, raportând că sesizările respective nu se confirmă.
La fosta Direcţie
Regională de Securitate Banat a existat mult subiectivism în aprecierea
activităţii cadrelor. S-a manifestat lipsă de exigenţă şi de control, a fost încălcată
demnitatea unor lucrători de securitate şi s-a recurs la aplicarea unor măsuri cu
caracter administrativ împotriva celor care dezvăluiau abuzurile comise.
În acest fel, în
cadrul fostei Direcţii Regionale de Securitate Banat nu s-a putut desfăşura o
muncă susţinută pentru educarea cadrelor, pentru cultivarea trăsăturilor
316
ce trebuie să
caracterizeze ofiţerul de securitate, cum sunt: cinstea, corectitudinea, loialitatea,
sinceritatea, spiritul de dreptate, dragostea şi pasiunea pentru executarea ireproşabilă
a ordinelor şi misiunilor încredinţate. De asemenea, nu s-a putut desfăşura o
activitate susţinută pentru crearea şi dezvoltarea unei puternice opinii a colectivului
faţă de abaterile, abuzurile şi ilegalităţile comise timp îndelungat.
Dimpotrivă,
încălcând în mod flagrant principiile de partid în munca cu oamenii, fostul şef
al Direcţiei Regionale de Securitate Banat şi mai ales fostul şef al
Serviciului contraspionaj au practicat metoda timorării, intimidării şi
şantajării unor cadre.
Multe cadre din
serviciul condus de Kecskemety Ştefan
au fost mutate, retrogradate şi în unele cazuri chiar scoase din aparat după
bunul plac al acestuia, iar atitudinea lui condamnabilă şi uneori brutală faţă
de oameni a fost aprobată de general-maior Steskal
Wiliam.
În serviciul
condus de Kecskemety Ştefan nu
aveau loc, sub nici o formă, acei ofiţeri care într-un fel sau altul îndrăzneau
să ridice anumite probleme care nu coincideau cu mentalitatea şi scopurile
murdare pe care le urmărea acesta, de acoperire a lipsurilor, exagerarea unor
rezultate pozitive, satisfacerea unor interese afaceriste etc.
Ignorându-se
indicaţiile cu privire la faptul că oamenii trebuie apreciaţi după rezultatele
concrete obţinute în executarea ordinelor şi misiunilor încredinţate, la fosta Direcţie
Regională de Securitate Banat au fost promovate sau menţinute în diferite funcţii
de conducere unele cadre necorespunzătoare din punct de vedere profesional, compromise,
care au săvârşit abateri grave de la regulile muncii de securitate, de la conduita
militară şi cetăţenească. Conducerea fostei direcţii regionale nu numai că nu a
tras la răspundere pe acei care au săvârşit abateri, dar dimpotrivă, căuta
să-şi apropie astfel de elemente, îi folosea în rezolvarea anumitor interese
străine muncii şi de multe ori participau împreună la diferite chefuri şi
acţiuni incompatibile cu etica şi morala comunistă.
Pentru starea de
lucruri necorespunzătoare de la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat
poartă răspunderea şi organele centrale, care în controalele efectuate nu au
sesizat şi nu au aprofundat principalele probleme din activitatea profesională şi
comportarea cadrelor. Ca urmare, nu au putut propune nici măsuri eficiente care
să ducă la prevenirea şi lichidarea neajunsurilor manifestate, la ridicarea
calităţii muncii şi la întărirea stării şi practicii disciplinare.
Abuzurile şi
ilegalităţile practicate la fosta Direcţie Regională de Securitate Banat se
datoresc şi faptului că fosta conducere a M.A.I., deşi cunoştea unele din
lipsuri şi abateri, nu a controlat în mod temeinic activitatea, stilul şi
metodele de muncă ale fostei conduceri a direcţiei regionale de securitate.
În şedinţa de
prelucrare a abaterilor sus-menţionate a luat cuvântul un număr mare de
ofiţeri. Vorbitorii, după ce au recunoscut existenţa abuzurilor şi abaterilor săvârşite
în cadrul Direcţiei Regionale de Securitate Banat, au arătat şi alte fapte ce au
fost comise. De asemenea, mulţi ofiţeri au criticat direcţiile centrale din
Consiliul
317
Securităţii
Statului pentru slabul control efectuat şi au apreciat că, faţă de gravitatea faptelor
comise, ofiţerii vinovaţi trebuiau sancţionaţi mai aspru.
Trăgând
învăţăminte maxime din documentele recentei plenare a Comitetului Central al
Partidului Comunist Român, precum şi din prelucrarea cazurilor expuse în
prezentul material, Consiliul Securităţii Statului consideră necesar să
sublinieze încă o dată cerinţele şi regulile de conduită care trebuie să
caracterizeze în muncă şi în viaţă pe fiecare lucrător de securitate,
indiferent de grad şi funcţie:
– Activitatea
cadrelor noastre să se desfăşoare în strictă conformitate cu legile, ordinele
şi directivele Consiliului Securităţii Statului.
– Fiecare
lucrător să lupte cu perseverenţă pentru promovarea spiritului de echitate, cinste
şi corectitudine.
– Se interzice
efectuarea de percheziţii fără temeiuri legale şi acte procedurale, inviolabilitatea
domiciliului şi a persoanei fiind principii sacre stabilite de Constituţie.
– Ridicarea de
bunuri, valori şi diferite materiale care constituie corpuri delicte să se facă
numai în limitele legii şi cu respectarea strictă a procedurii penale. Nici o
confiscare şi nici o valorificare de bunuri să nu se facă fără hotărâre judecătorească
sau fără ordonanţă în cazurile de confiscări speciale reglementate de art. 80
din Codul Penal. Bunurile confiscate să fie trimise în termen de 48 de ore de
la ridicare la Serviciul „C“ din cadrul Consiliului Securităţii Statului.
– Nu este permis nici
unui cadru din aparatul de securitate să-şi procure obiecte din cele confiscate
de către organele noastre.
– În ceea ce
priveşte relaţiile cu cetăţenii străini şi primirea de cadouri de la aceştia, este
necesar să se respecte întocmai prevederile Ordinului 725/1966, care stabileşte
regulile de conduită şi obligaţiile ce le au cadrele din aparatul de securitate
atunci când vin în contact cu cetăţenii altui stat. Şefii de unităţi vor lua
măsuri ca acest ordin să fie prelucrat din nou cu personalul din subordine.
– Trimiterea de
informatori în străinătate să se facă numai cu respectarea regulilor stabilite
de directiva muncii de securitate şi de ordinele în vigoare ale Consiliului
Securităţii Statului. Pregătirea şi instruirea acestora se va face sub conducerea
şefilor de unităţi din aparatul central şi teritorial de securitate şi în colaborare
cu D.G.I.E.[10]
– Este interzis
cu desăvârşire a se interveni la organele vamale sau ale P.C.T.F. pentru a se
scoate sau a se introduce în ţară persoane sau valori, fără respectarea formelor
legale prevăzute de actele normative în vigoare. Pentru cazuri excepţionale impuse
de interesele muncii de securitate se va cere aprobarea Consiliului Securităţii
Statului.
– Se interzice cu
desăvârşire să se procure obiecte de uz personal sau alte bunuri de la
instituţii sau întreprinderi de stat, decât cele destinate pentru deservirea
populaţiei.
– Se atrage
atenţia încă o dată asupra corectitudinii şi comportării ireproşabile de care
trebuie să dea dovadă ofiţerii de securitate în relaţiile cu informatorii.
Folosirea acestora în alte scopuri decât ale muncii de securitate este
interzisă.
318
– Consiliul
Securităţii Statului cere tuturor cadrelor să respecte întocmai regulile stabilite
cu privire la redactarea şi mânuirea documentelor de securitate, compartimentarea
muncii şi păstrarea secretului profesional.
– În viitor,
repartizarea fondului de locuinţe să se facă numai cu aprobarea colectivelor de
conducere din unităţile centrale şi teritoriale de securitate, avându-se în
vedere cerinţele cele mai urgente, aportul în muncă şi situaţia fiecărui cadru
în parte.
Punând în faţa
întregului efectiv al aparatului de securitate aceste probleme, Consiliul
Securităţii Statului îşi exprimă convingerea că întregul efectiv va trage învăţămintele
necesare pentru ca astfel de abuzuri şi ilegalităţi să nu se mai repete.
Se cere tuturor
cadrelor din aparatul de securitate să depună toate eforturile pentru ridicarea
calităţii muncii şi prestigiului organelor de securitate la nivelul sarcinilor trasate
de partid şi guvern.
A.C.N.S.A.S., fond documentar, dosar nr. 86, vol. 4, ff.
139–159.
319
[1] Material dactilografiat, copia
cuprinde 19 pagini. Copia digitalizată a materialului, transcris după regulile
ortografice în vigoare, l-am preluat din Florica Dobre (coord.): Securitatea.
Structuri – cadre Obiective şi metode,
Vol. II, (1967–1989), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2006, pp. 304-319. O
copie (ex. nr. 3, strict secret) a acestui material, intitulat „Notă – privind rezultatul verificărilor
efectuate în legătură cu abaterile şi abuzurile comise la fosta Direcţie
regională de securitate Banat”, aproape identic, e semnat „Consiliul
Securităţii Statului, preşedinte, Ion
Stănescu”, se găseşte, de asemenea, în dosarul lui Wiliam Steskal: ACNSAS, Cadre MAI 71, ff. 5-18. O copie a Referatului dactilografiat, care cuprinde 19 pagini, (exemplarul nr. 4 din cele 6 întocmite), se află în dosar, ACNSAS, Cadre MAI 71, ff. 19-37.Pentru uşurarea
lecturii şi identificarea ofiţerilor am scris toate numele cu litere mari. Cu
majuscule am trecut şi numele celorlalte persoane amintite, inclusiv numele
conspirative. Am păstrat, de asemenea, numerele paginilor din volumul amintit,
trecîndu-le în versiunea textului reprodus aici. Parantezele din corpul
textului aparţin autorilor volumului. Ele cuprind informaţii strict personale,
eliminate în conformitate cu legislaţia română. Linkurile externe cuprind
informaţii biografice ale unor ofiţeri şi se află pe pagina oficială a CNSAS,
în rubrica intitulaă: Cadre ale Securităţii. Alte
linkuri conţin informaţii publicate pe blogul nostru, halbjahresschrift – hjs-online. (W.T.)
[2] Lipseşte în text.
[3] Variantă de nume: Cimpoieş.
[4] Pius Brînzeu (1911-2002), cunoscut medic
timişorean. Despre istoria familiei Brînzeu a se vedea: Nicolae Brînzeu, Jurnalul unui preot bătrân. Ediţie, prefaţă şi note de Pia Brînzeu
şi Luminiţa Wallner-Bărbulescu. Cuvânt înainte de Claudiu T. Arieşan,
Eurostampa, Timişoara, 2011.
[5] Punct Control de Trecere a
Frontierei.
[6] De fapt: Kurunczi.
[7] Variante ale numelui: Lacatis Ioan,
respectiv Ionel.
[8]
A.C. - angajata civilă.
[9] Şedinţa Secretariatului C.C. al P.C.R. din 7 mai 1968, ora 8.30. Au
participat: Nicolae Ceauşescu, Chivu Stoica, Paul Niculescu-Mizil, Virgil
Trofin, Leonte Răutu, Mihai Ralea, Vasile Patilineţ. Au fost invitaţi: Dumitru
Coliu, Constantin Pârvulescu, Stănescu Ion şi Steskal Wiliam. Pe larg în
A.M.R., fond 121, rola 357–376.
[10]
Direcţia Generală pentru Informaţii Externe.
Über die „Entmachtung” des Securitateoffiziers, Viliam Steskal (1913-2001). Kurzporträt eines kommunistischen Polizeischergen in: William Totok, Ambivalente Lebensläufe. Securitateoffiziere zwischen Verklärung und Sachlichkeit (2), in: Elektronische Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte und Politik, 1. Jg., 1. Folge, Juli 2017
Letzte Aktualisierung - 2.8.2017 - ultima actualizare
