Die missglückte Ausbürgerungsgeschichte habe ich auch in meinem Buch Die Zwänge der Erinnerung (S. 125-127) beschrieben. Dort kann auch das Securitateantwortschreiben, vom 5. Juli 1977, im Wortlaut nachgelesen werden. Die Originalfassung des Briefes wurde auch in Constrângerea memoriei (S. 89) reproduziert. - Siehe weiter unten das 4. Dokument. -
Um mich zur Ausreise zu bewegen, wurden in die Operation auch einige inoffizielle Mitarbeiter eingebunden. Deren Aufgabe bestand darin, mich indirekt, durch befreundete Personen zu beeinflussen, einen Ausreiseantrag zu stellen. Wäre dieser Schachzug gelungen, dann hätte die Securitate behaupten können, ich hätte Rumänien freiwillig verlassen.
Einer der inoffiziellen Mitarbeiter, der u.a. auf zwei bekannte rumänische Schriftsteller angesetzt und mit meiner indirekten Beeinflussung betraut worden war, taucht in den Akten unter dem Tarnnamen “Petrescu” auf. Es handelt sich um einen Temeswarer Intellektuellen, der während des Stalinismus inhaftiert war. Sein Führungsoffizier war der Leiter der Securitateabteilung “Kunst und Kultur”, Oberstleutnant Ioan Indrei. Unter Verwendung des “Künstlernamens” Andrei Indrei veröffentlichte er nationalkommunistische Aufbaugedichte in der Temeswarer Lokalpresse (z.B. ein Gedicht auf Avram Iancu in der Zeitung "Drapelul roşu" vom 15. 12. 1985, siehe zu Indrei auch hjs-online).
PS 2. Von "Gruia" unterschriebene Quittung, aus der ersichtlich wird, wieviel Geld er für seine Tätigkeit (z.B. OV "Interpretul") von der Securitate erhalten hatte. Weitere Belege befinden sich in der Akte (cf. ACNSAS, R 303393).
Primeşte lt. col. Pădurariu N.
Sursa GRUIA
În discuţia cu TOTOK, acesta spunea că, are senzaţia că se urmăreşte convingerea lui de a părăsi ţara. Dealtfel fuseseră chemaţi şi părinţii lui într-o audienţă de convingere. Dar, el, TOTOK deocamdată nu intenţionează să plece din ţară, cel puţin nu va accepta nici o propunere în acest sens, pînă nu va discuta cu unchiul lui din R.F.G. şi cu numitul STERBLING ANTON din R.F.G. (fost membru al cercului AKTIONSGRUPPE) care, amîndoi ar sosi în jurul datei de 10, 11 martie a.c.
[pasaj anonimizat]
În continuare TOTOK deplîngea faptul că sursa nu fusese la BUCUREŞTI unde ar fi putut contacta nişte persoane din Corpul diplomatic al R.F.G.[2] sau ataşaţi ai presei străine, ptr. a găsi o modalitate de scoatere din ţară a manuscriselor sale. De asemeni reieşea din spusele lui, cel puţin din felul lui de a ţine secretă intenţia scoaterii a manuscriselor că, numitul X [nume anonimizat] n-ar avea cunoştinţă de această intenţie. Asta, fiindcă o rugase pe sursă să nu vorbească cu nimeni despre această problemă. Dealtfel nici nu are prea mare încredere în X şi Y [nume anonimizate si pasaj anonimizat].
La despărţire TOTOK o rugase pe sursă să-l mai viziteze.
În data de 9 martie a.c. sursa l-a vizitat pe TOTOK la ora 9 dimineaţa. TOTOK mai era în pat. La cinci minute mai tîrziu, după o discuţie despre lucruri neimportante a intrat un tînăr, - TOTOK spunea ulterior că ar fi gazda lui - explicînd că, fusese aici miliţia reprezentată de un tînăr simpatic cu faţa rotundă şi şapcă de blană, care l-ar fi căutat pe unul HORST, ceruse şi cartea de imobil interesîndu-se de toţi chiriaşii casei. Din discuţia dintre TOTOK şi acel tînăr reieşea că, gazda lui TOTOK nici măcar nu-i cunoştea numele de familie. Gazda plecă şi TOTOK, nervos întreba dacă sursa fusese cumva urmărită. Sursa nega acest lucru motivînd că nu vede de ce să fie urmărit. TOTOK, tot mai nervos se întreba cum de s-a aflat locuinţa lui, căci este evident că pe el îl căutau în cartea de imobil, în care din precauţie nu se trecuse. O rugă pe sursă să plece înaintea lui la cafe-barul “NUFĂRUL” unde va veni şi el. La cafe-bar TOTOK îl observase pe un tînăr cu şapca de blană care intrase după el, acelaşi tînăr care în prealabil îl văzuse împreună cu un bărbat cu ochelari şi palton de piele stînd în direcţia străzii lui. Îi spunea sursei că este evident urmărit sau el sau sursa. În timp ce sursa luă două cafele TOTOK s-a deplasat la TUTUNGERIE să cumpere ziare astfel putînd verifica dacă bărbatul cu paltonul de piele mai era acolo. Revenise, spunînd că tot acolo se află şi că ar trebui să încerce o demascare a tînărului cu şapca de blană, văzînd că acesta îşi mai comanda o cafea. În momentul în care tînărul se aşeza la o masă vecină, TOTOK se ridică brusc şi o rugase pe sursă să vină şi ea. Tînărul se ridicase şi el fără a-şi mai bea cafeaua, dovadă ptr. TOTOK că şi acesta îl urmărea pe el sau pe sursă. În stradă exclamă cu uimire întrucît mai recunoscuse un organ al securităţii.[3] TOTOK era de-a dreptul speriat şi o rugă pe sursă să-l conducă pînă la hotelul Continental de unde el va pleca singur spre fratele lui şi sursa să plece la ORTINAU GERHARD unde se vor reîntîlni.
Pe drum TOTOK insista ca nimeni să nu-şi întoarcă capul astfel lăsîndu-i să creadă pe eventuali urmăritori că TOTOK şi cu sursa ar fi proşti, nebăgînd de seamă că sunt urmăriţi. Vis-a-vis de policlinica nr. 2 sursa s-a despărţit de TOTOK şi s-a dus la ORTINAU. În urma rugăminţii lui TOTOK de a-i spune acestuia tot ce se întîmplase sursa i-a povestit în mare lui ORTINAU prezumţiile lui TOTOK. ORTINAU, foarte revoltat, urla că, acum nu va mai ţine cont nici el de bun-simţ, deoarece nu se prezentase la paşapoarte insistent ptr. a obţine formulare de plecare definitivă, gîndindu-se că miliţia ar avea alte probleme mai importante ca aceea a catastrofei abătute asupra ţării[4], dar dacă cei de la securitate au şi în astfel de momente timp să urmărească evident nişte oameni paşnici, atunci nici el nu va mai sta pe gînduri, va cere cu insistenţă formularele.
În continuarea discuţiei ORTINAU susţinea că TOTOK ar avea un volum de poezii foarte reuşite - atît de reuşite încît el, ORTINAU, rămăsese uimit necrezînd că TOTOK ar reuşi vreodată astfel de lucruri. ORTINAU nu voia să discute asupra conţinutului lor.
În jurul orei 15,00 TOTOK se prezentă, împreună cu prietena lui, DOINA, la ORTINAU, pretinzînd că observase în continuare că fusese urmărit, fapt pe care îl susţinea şi prietena lui. TOTOK susţinea că fusese urmărit pînă în faţa fac. de medicină unde el stătuse vreo trei ore – pînă ce nu mai observase nimic.
În început prezumţiile – oare cine fusese urmărit şi de ce. Ori că sursa fusese confundată cu STERBLING care, poate era deja în ţară şi securitatea aflase acest lucru – ori era o simplă tendinţă de intimidare ptr. a-l forţa astfel pe TOTOK să-şi ceară plecarea definitivă din ţară. ORTINAU găsea că ar fi de fapt lucru cel mai indicat pentru TOTOK, deoarece nu va rezista mult unor astfel de presiuni şi va ceda totuşi pînă la urmă. TOTOK spunea că vrea prima dată să discute cu unchiul lui din R.F.G. care va sosi în data de 10 martie la ora 20,21 la ARAD. De asemeni vrea să vorbească şi cu STERBLING în prealabil. Tot din aceste considerente trimisese o scrisoare la paşapoarte în care cerea o amînare a audienţei, programate pe data de 10 martie, amînare pe sîmbătă.
După venirea soţiei lui ORTINAU, TOTOK propusese să se plece împreună la numitul LIPPET – ptr. a-i istorisi ultimele incidente – deoarece acesta nu credea niciodată în astfel de incidente spunînd că ar fi scorneli ale lui TOTOK şi ORTINAU. S-a plecat la LIPPET. Pe drum, ORTINAU rămînînd mai în urma lui TOTOK şi soţiei lui ORTINAU, acesta din urmă spunea că nu va aştepta prea mult aceste formulare de plecare definitivă. Dacă nu se rezolvă, va face scandal. De altfel el are şi numărul de telefon al lui PAUL GOMA de la BUCUREŞTI - şi va reuşi oricînd să ia legătura cu el, chiar de-ar trebui să mintă la telefon spunînd că este o convorbire internaţională – ca astfel să nu fie întreruptă convorbirea. Dar el, ORTINAU, totuşi n-o va face, întrucît nu este de acord de a fi “băgat în aceeaşi oală” cu GOMA[5]. E cu totul altceva a fi român, ca GOMA, şi a face scandal în ţară şi e o altă problemă de interpretare din moment ce el, ORTINAU, e german. Dealtfel doreşte cu totul altceva decît GOMA.
S-a ajuns la LIPPET în jurul orei 18,00. TOTOK şi cu ORTINAU – au dat imediat un telefon la BUCUREŞTI la A[nemone] LATZINA – poetă-redactor la NEUE LITERATUR, interesîndu-se de soarta lui CSEJKA GERHARDT. Ulterior TOTOK mai dădu un telefon şi unui vecin de-al mamei sale din COMLOŞ ptr. a-i comunica să vină în dimineaţa zilei de 10. III. la TIMIŞOARA de unde vor pleca după-amiază la ARAD, să-l întîmpine pe unchiul din R.F.G.
În jurul orei 18,30 sosise un alt tînăr necunoscut sursei dar cunoscut celorlalţi - pe numele de JOHANN (prenume) zis JOHNNY – student la construcţii (reieşea din discuţii) care se oferi a cumpăra ceva de băut şi de mîncare. Se dicutau diverse probleme – discuţie condusă de acel JOHNNY – asupra cutremurului – asupra energiei – crizei de energie – teme neimportante aici. Doar TOTOK reîncepuse discuţia asupra incidentelor din dimineaţa zilei, la care LIPPET a rămas neîncrezător – făcut naiv de ORTINAU şi TOTOK.
În jurul orei 20 – LIPPET, puţin ameţit de băutură fu rugat să cînte la ghitară să improvizeze texte. LIPPET cîntă într-adevăr – cîntecul dizidentului – cum spunea el după aceea. O improvizaţie de moment, în cinstea lui TOTOK – cîntat de LIPPET ca fiind cel mai mare dizident sub aclamaţiile celor prezenţi. Regretau cu toţii faptul că nu înregistraseră cîntecul pe bandă de magnetofon.
În urma unei certe dintre ORTINAU şi soţia acestuia s-a stabilit despărţirea, TOTOK rămînînd să doarmă la LIPPET. TOTOK o rugase pe sursă la despărţire să revină la el acasă în data de 16 martie, deoarece pînă atunci va lipsi din TIMIŞOARA stînd la COMLOŞ cu unchiul lui. Deasemeni, vădit timorat spunea că nu va face greşeala să trimită acum manuscrisele sale prin unchiul lui sau STERBLING, deoarece este evident că ar fi găsite la vamă.
La despărţirea de ORTINAU, acesta o ruga pe sursă să revină la el în zilele următoare căci se pare că va veni şi WAGNER de la HUNEDOARA spre sfîrşitul săptămînii.
Observaţie:
- TOTOK WILHELM(sic!) este lucrat în D.U.I. “INTERPRETUL”
- ORTINAU GERHARD este legătura sa lucrat în D.U.I.
- JOHANN se numeşte xy [anonimizat] anul I Construcţii însă nu ne-a fost semnalat pînă în prezent
- LIPPET IOHANN a făcut parte din acelaşi cerc literar cu ORTINAU şi cu TOTOK.
- În mat[erial] sunt tratate probleme, multe cunoscute de noi cu note şi rezultate şi din filaj.
- Sursa GRUIA l-a contactat pe TOTOK W. în baza instructajului făcut de Tov. col. TÎRNOVEANU în ziua de 8. III. a.c., cînd i s-a indicat concret linia de conduită şi problemele pe care să le stabilească în discuţia cu TOTOK şi, îndeosebi determinarea lui să-i predea pentru consultare manuscrisele pe care le posedă şi pe care intenţionează să le scoată în extern.
Tot cu ocazia întîlnirii la care a participat Tov. Col. TÎRNOVEANU s-a analizat posibilitatea de influenţare a lui TOTOK de a nu apela la alte persoane pentru scoaterea în extern a manuscriselor sale, îndeosebi prin STERBLING ANTON sau unchiul său.
Informatorul nu a avut posibilitatea să discute cu TOTOK toate aceste probleme, urmînd a le discuta la o întîlnire viitoare, respectiv în 16 sau 17. III. a.c.
MĂSURI:
- Pentru STERBLING ANTON şi unchiul lui TOTOK care vor sosi din R.F.G. se va solicita efectuarea unui control amănunţit la ieşirea din ţară pentru a preveni scoaterea din ţară a manuscriselor lui TOTOK W.
- Se va verifica la paşapoarte situaţia lui ORTINAU şi anume dacă s-a executat ordinul Tov. şef al securităţii.
- Mr. Köpe Rudolf va lua măsuri de a preveni participarea lui ORTINAU la unele acţiuni ostile, în sensul [indescifrabil] munca de cunoaştere şi de măsuri preventive.
- Identificarea şi verificarea studentului [anonimizat].[6]
___________________
[1] Notă manuscrisă.
[2] Pe margine notă manuscrisă ofiţerului de securitate lt. col Pădurariu: “Urgent de [indescifrabil].
[3] “Organul“ la care se referă „Gruia“ a fost lt. col. Nicolae Pădurariu.
[4] Este vorba despre cutremurul devastator din 4 martie 1977.
[5] Notă manuscrisă a lt. col Pădurariu: “Să luăm măsuri şi să prevenim o asemenea situaţie”.
[6] Notă manuscrisă a lt. col Pădurariu.
[10 martie 1977. Filajul lui William Totok din data de 9 martie 1977 redat din perspectiva ofiţerilor de Securitate implicaţi în această operaţiune.]
[1] Notă manuscrisă a unui ofiţer de Securitate.
[10 martie 1977. Telegrama şefului Securităţii din Timişoara, col. Aurelian Mortoiu, prin care solicită organelor de pază a frontierei controlul strict al unchiului lui William Totok şi al lui Anton Sterbling, fost membru al Grupului de Acţiune, persoane stabilite în R.F.G., în vizită în România.]
321 160 10.03.1977 12, 10 NOVAC PREDA 10.03.1977 12, 20 [1]
MINISTERUL DE INTERNE STRICT SECRET [2]
INSPECTORATUL JUDEŢEAN TIMIŞ Exemplar unic
Nr. 1/ 0026131 din 10.03.1977
1.- Dr. TOTOK WILHELM – 3 HANNOVER 51 BUCHWEIZENFELD 8 – R. F. GERMANIA;
2.- STERBLING ANTON, născut la 12.04.1953 în Sînnicolaul Mare, fiul lui ANTON şi HERTA, cu domiciliul în R.F. GERMANIA .- [4]
Întrucît deţinem date că cei de mai sus intenţionează să scoată din ţară unele înscrisuri cu conţinut ostil statului nostru, redactate de TOTOK WILIAM din Comloşul Mare, Judeţul TIMIŞ, rugăm ca la ieşirea din ţară să li se efectueze un control minuţios pentru identificarea şi reţinerea materialelor.-
Pe timpul şederii în ţara noastră a locuit în oraşul Sînnicolaul Mare str. 6 martie la părinţi.
A intrat în ţară în ziua de 27.II. 1977.-
D.M.G.
RD. 539/ 10.03.1977
Scrisă într-un ex.
_________________
[1] Această menţiune manuscrisă se află deasupra documentului.
[2] Notă dactilografiată.
[3] Acţiunea a fost iniţiată în urma informaţiilor furnizate, în prealabil, de către “Gruia”.
[4] Notă manuscrisă mai jos a lt. col. N. Pădurariu: “Este plecat din ţară din iunie 1975”.
[5] Nume indescifrabil, probabil Cojocaru.
[6] Notă manuscrisă a lt. col. N. Pădurariu.
[5 iulie 1977. Răspunsul Securităţii privitor la scrisorile adresate forurilor de partid şi de stat, prin care William Totok a protestat împotriva încercărilor poliţiei secrete de a-l determina să părăsească România]