Un fost securist dezinformează
Radu Tinu, fostul şef adjunct al Securităţii din Timişoara, răspîndeşte vechile calomnii, fabricate în laboratoarele poliţiei secrete, cu scopul discreditării scriitoarei Herta Müller, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2009
William Totok: textul integral, RFI, 19.11.2009
Richard Wagner: Münchhausen von der Securitate, AdG, 20.11.2009
Richard Wagner: Die Wiener Städtische und die Securitate, AdG, 27.11.2009
La întrebarea (pusă lui Radu Tinu de către o jurnalistă a unei reviste cu tentă antisemit-rasistă, în 1991, pe cînd se afla în detenţie) dacă au existat „servicii de spionaj” străine care acţionau în 1989 în România, fostul securist nu se poate abţine de la vechiul său nărav de dezinformator de profesie, referindu-se la persoanele de care se ocupa în anii de dinaintea revoluţiei, afirmînd următoarele:
„(...) Seviciul Vest-German exploata la maximum dorinţa etnicilor germani de a emigra, punând accentul pe situaţia precară din domeniul economico-social. În acest sens prin mass-media (Deutsche Welle, Der Spiegel, Die Woche, chiar ”Europa Liberă”) întreţinea atmosferă de nemulţumire, de nesiguranţă, acuzând România de încălcarea grosolană a drepturilor omului. Am citit recent măsurile restrictive privind acordarea vizei pentru cetăţenii români, luate de majoritatea ţărilor din vest - acum Charta drepturilor omului nu mai trebuie respectată - sau, mai plastic, `Maurul şi-a făcut datoria, Maurul poate să plece´.
Pentru a-şi atinge acest scop, în judeţul Timiş au fost folosiţi cu brio scriitoarea HERTA MULLER(sic!) - originară din Nitehldof (sic!), care după publicarea unei cărţi (bună - s.n.) despre viaţa schwabilor(sic!) din Banat, a fost recrutată de fosta ataşată culturală a R.F.G. la Bucureşti - fiind urgent apoi primită în Uniunea Scriitorilor din această ţară, cartea fiind de asemenea premiată (de la Iuda Iscariotul arginţii fac casă bună cu trădarea), William Totok - originar din Comloş, un tip coleric, aşa-zis dizident care încă la 40 de ani nu are nici o scriitură demnă de menţionat, dar care pentru a-şi putea duce săracul trai în cămăruţa lui din Berlin (are dimensiunile unei celule - 3/5) servea cauza la `Europa liberă´. La cei doi s-a adăugat, deosebit de virulent cu publicaţii jignitoare la adresa poporului român, poetul Richard Wagner. Doresc să fiu bine înţeles, afirmaţiile de mai sus nu sunt gratuite. Astfel, deşi din grupul celor trei au făcut parte şi alţi tineri intelectuali germani, formaţi în România, aceştia, deşi au avut concepţii anticeauşiste, nu au jignit poporul român, au continuat să scrie şi nu pot decât să repet că şi mie îmi place, de exemplu, poezia lui Johan (sic!) Lippet.
Am uitat să vă spun că `recrutările´ din această perioadă au continuat să rodească. Din presă am aflat că un fost cadru didactic de la universitatea din Timişoara, recrutat în 1989 de un lector de la ambasada S.U.A., şi-a dat în acest an `arama pe faţă´, cum spune românul.”
Într-o carte, apărută la editura altui securist (Timişoara... no comment, Editura Paco, Bucureşti, 1998), Radu Tinu îşi reia peroraţiile, repetate şi în alte interviuri. Despre declaraţiile făcute unui ziarist canadian care a făcut un film despre revolta din Timişoara vom vorbi în preajma premierei, programată cu prilejul aniversării a 20 de ani de la izbucnirea revoluţiei.
Radu Tinu vorbeşte despre Inchiziţie – Radu Tinu spricht von Inquisition - Adevarul, 4. 9. 2014