Radu Tinu, fostul şef adjunct al Securităţii din Timişoara, răspîndeşte vechile calomnii, fabricate în laboratoarele poliţiei secrete, cu scopul discreditării scriitoarei Herta Müller, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2009
La întrebarea (pusă lui Radu Tinu de către o jurnalistă a unei reviste cu tentă antisemit-rasistă, în 1991, pe cînd se afla în detenţie) dacă au existat „servicii de spionaj” străine care acţionau în 1989 în România, fostul securist nu se poate abţine de la vechiul său nărav de dezinformator de profesie, referindu-se la persoanele de care se ocupa în anii de dinaintea revoluţiei, afirmînd următoarele:
„(...) Seviciul Vest-German exploata la maximum dorinţa etnicilor germani de a emigra, punând accentul pe situaţia precară din domeniul economico-social. În acest sens prin mass-media (Deutsche Welle, Der Spiegel, Die Woche, chiar ”Europa Liberă”) întreţinea atmosferă de nemulţumire, de nesiguranţă, acuzând România de încălcarea grosolană a drepturilor omului. Am citit recent măsurile restrictive privind acordarea vizei pentru cetăţenii români, luate de majoritatea ţărilor din vest - acum Charta drepturilor omului nu mai trebuie respectată - sau, mai plastic, `Maurul şi-a făcut datoria, Maurul poate să plece´. Pentru a-şi atinge acest scop, în judeţul Timiş au fost folosiţi cu brio scriitoarea HERTA MULLER(sic!) - originară din Nitehldof (sic!), care după publicarea unei cărţi (bună - s.n.) despre viaţa schwabilor(sic!) din Banat, a fost recrutată de fosta ataşată culturală a R.F.G. la Bucureşti - fiind urgent apoi primită în Uniunea Scriitorilor din această ţară, cartea fiind de asemenea premiată (de la Iuda Iscariotul arginţii fac casă bună cu trădarea), William Totok - originar din Comloş, un tip coleric, aşa-zis dizident care încă la 40 de ani nu are nici o scriitură demnă de menţionat, dar care pentru a-şi putea duce săracul trai în cămăruţa lui din Berlin (are dimensiunile unei celule - 3/5) servea cauza la `Europa liberă´. La cei doi s-a adăugat, deosebit de virulent cu publicaţii jignitoare la adresa poporului român, poetul Richard Wagner. Doresc să fiu bine înţeles, afirmaţiile de mai sus nu sunt gratuite. Astfel, deşi din grupul celor trei au făcut parte şi alţi tineri intelectuali germani, formaţi în România, aceştia, deşi au avut concepţii anticeauşiste, nu au jignit poporul român, au continuat să scrie şi nu pot decât să repet că şi mie îmi place, de exemplu, poezia lui Johan (sic!) Lippet. Am uitat să vă spun că `recrutările´ din această perioadă au continuat să rodească. Din presă am aflat că un fost cadru didactic de la universitatea din Timişoara, recrutat în 1989 de un lector de la ambasada S.U.A., şi-a dat în acest an `arama pe faţă´, cum spune românul.”
Într-o carte, apărută la editura altui securist (Timişoara... no comment, Editura Paco, Bucureşti, 1998), Radu Tinu îşi reia peroraţiile, repetate şi în alte interviuri. Despre declaraţiile făcute unui ziarist canadian care a făcut un film despre revolta din Timişoara vom vorbi în preajma premierei, programată cu prilejul aniversării a 20 de ani de la izbucnirea revoluţiei.
W.T. - 30.nov. 2009
Din D.U.I. al lui Richard Wagner, "Ziaristul", ACNSAS, I 18495, ff. 216-217.
Din D.U.I. al lui Horst Samson, „Sandu“, ACNSAS, I 184942, vol.2, ff. 30-31v.
Din D.U.I. al lui Horst Samson, „Sandu“, ACNSAS, I 184942, vol.1, ff. 373-373v.
PS.
Radu Tinu vorbeşte despre Inchiziţie – Radu Tinu spricht von Inquisition - Adevarul, 4. 9. 2014
Plan der Securitate zur Zerschlagung der Aktionsgruppe Banat
Plan de dăstrămare a Grupului de Acţiune Banat
Aufgrund der nun zugänglichen Akten kann der Securitateplan zur Zerschlagung der Aktionsgruppe rekonstruiert werden.
Hier eine schematische Darstellung, Auszüge aus den Akten und zusätzliche Erklärungen in der gedruckten Halbjahresschrift (siehe die bibliografischen Hinweise weiter unten).
ACNSAS, I 210845, vol. 4, Bl. 12
Ein am 26. November 1974 verfasstes Schreiben der Bukarester Hauptabteilung 1, das am 16. Januar 1975 nach Temeswar geschickt wurde, enthält einen Hinweis auf "7 Materialien" der Aktionsgruppe. Diese "feindseligen Schriften" wurden als Beweise für die staatsfeindlichen Tätigkeiten der Gruppenmitglieder nach Temeswar geschickt. Das von dem damaligen Leiter der Hauptabteilung 1, Generalmajor der Securitate Dumitru Borsan und dem verantwortlichen Chef der Abteilung, Oberstleutnant Dumitru Marin, unterzeichnete Dokument enthält erneut die Anweisung, die Aktionsgruppenmitglieder nachrichtendienstlich zu überwachen.
Abkürzung: OV = Operativer Vorgang (rum. Dosar de urmărire informativă - D.U.I.)
____________
Weiterführende Infos in:
William Totok, „Zwanzig Jahre lang im Visier der Securitate. Skizzenhafter Überblick“, in: Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, 21. Jg., Nr. 2/2009, S. 98-117.
Ders., „Streiflichter. Aus den Hinterlassenschaften der Securitate“, in: Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, 22. Jg. Nr. 1-2/2010, S. 33-64.
”Frumoasele prietenii” ale lui Tender & Co cu șefii SRI și SIE, în: România curată, 8 iunie 2015 ”Omul de afaceri Ovidiu Tender, adus la Curtea Supremă pentru a fi audiat în dosarul Alinei Bica”, in: Mediafax, 16 iunie 2016 Soţia lui Tender despre Bica: Mergeam la acelaşi coafor care aparţinea avocatei Laura Vicol Agerpres, 19.6. 2018
"Mărirea și decăderea lui Ovidiu Tender. Magnatul a povestit cum a ajuns milionar", ProTV.ro, 16.11. 2019 Ovidiu Tender, primul interviu după ieșirea din închisoare. Cum și-a construit imperiul din Africa, ProTV.ro, 17.11. 2019
Legăturile lui Ovidiu Tender cu serviciile secrete și afacerile care l-au băgat în închisoare, ProTV.ro, 17.11. 2019
Cum a făcut Ovidiu Tender primii bani în 1991: săli de bingo și aparate de poker ProTV.ro, 17.11. 2019
+ + + Unele articole nu mai sunt accesibile pe internet, de aceea cîteva dintre ele au fost reproduse mai jos + + +
***
În cartea mea „Constrângerea memoriei. Însemnări, documente, amintiri" (Editura Polirom, Iaşi, 2001, p. 34) menţionez şi cazul elevului [Stelian] Mihalaş, exmatriculat de la Liceul „Loga" din Timişoara.
Dar iată pasajul din carte:
»Pe mine m-au ameninţat cu anchetarea pentru acţiuni antisocialiste. Principalul indiciu în acest sens îl reprezentau informaţiile potrivit cărora mă interesasem în mod suspect de cazul Mihalaş şi că efectuasem cercetări pe cont propriu în acest caz, ceea ce era adevărat. Mihalaş, elev al Liceului "Loga" din Timişoara, răspândise între colegii săi un chestionar cu ocazia alegerii lui Ceauşescu în funcţia de preşedinte în martie 1974. Una din întrebări suna aşa: "Sunteţi de acord cu alegerea lui Ceauşescu?" Mihalaş nu a mai avut timp să adune chestionarele completate pentru că Securitatea a aflat prin oamenii ei de această iniţiativă. Ca urmare, Mihalaş a fost "demascat" în cadrul unei adunări generale şi exclus din Uniunea Tineretului Comunist. De asemenea, a fost exmatriculat din şcoală. Despre cazul Mihalaş a relatat o publicaţie românească din exil. [Lt. col. Nicolae] Panic şi [lt.col. Irofim] Bleahu sperau să afle de la mine cine informase publicaţia.«
Cine anume a furnizat atunci Securităţii informaţia că m-am interesat de acest caz, am aflat abia acum din dosarul fratelui meu, Gunter Totok, arestat şi el în urma unor „combinaţii" puse la cale de Securitate pentru a ajunge în posesia manuscriselor mele. Primul care a informat Securitatea a fost colaboratorul neoficial „300", cadru militar şi tatăl unui fost coleg al fratelui meu. A urmat apoi şi denunţul acestui coleg, conspirat sub numele de „Dan Dumitrescu". Astăzi delatorul acesta este unul din oligarhii României, care participă la festivităţi oficiale, organizate la cel mai înalt nivel. William Totok
ACNSAS, I 235606, vol. 1, ff. 32, 33-33v.
Deoarece articolele din Evenimentul zilei nu mai sunt accesibile pe internet, le reproducem aici integral:
Ez, 29.12.2010 Rătăcirile elevului Ovidiu Tender cu Securitatea Autor: Mirela Corlățan Omul de afaceri Ovidiu Tender a fost identificat ca fiind informatorul "Dan Dumitrescu" din dosarul de urmărire al scriitorului William Totok. NOROC „Am avut o copilărie fericită, peste medie”, a mărturisit Tender pentru EVZ Sursa: ARHIVA EVZ 1 Pe 28 martie 1974, Nicolae Ceauşescu este ales preşedinte al Republicii Socialiste România. La Timişoara, la Liceul "C.D. Loga", un elev de la Fizică găseşte o modalitate inedită să se revolte împotriva acestei autoproclamări, disimulată prin alegeri. Astfel, Stelian Mihalaş întocmeşte şi le distribuie colegilor un chestionar despre politica partidului, cu accent pe acest ultim eveniment, ilustrat copios de presa comunistă. Curajul său este însă sinonim cu exmatricularea. Povestea ajunge şi la urechile Aktiongruppe Banat, ce reuneşte scriitori de origine germană. Printre ei, William Totok, care, impresionat, doreşte să scrie o carte sau cel puţin să transmită informaţia la Europa Liberă. Are însă nevoie de mai multe detalii. Iar curiozitatea îl duce direct în gura Securităţii şi o plăteşte, în final, cu nouă luni de închisoare. Fratele său, Gunter, cu un an. Sursa-tatăl şi sursa-fiul Pe 22 iunie 1974, la braseria Flora, cei doi fraţi Totok se întâlnesc cu un coleg al curajosului Stelian Mihalaş, de la care William speră să audă o relatare completă. Elevul de la "Loga", fost coleg de şcoală în Jimbolia (judeţul Timiş) cu Gunter Totok, după cum reiese din notele informative, deşi nu oferă răspunsurile dorite, se arată receptiv şi acceptă chiar o a doua întâlnire cu tânărul scriitor, pentru a putea să se intereseze între timp de chestionar. Dar, după patru zile, întâlnirea este relatată în detaliu Securităţii de tatăl lui "Dan Dumitrescu", respectiv sursa "300", "fost colaborator". "În încheierea discuţiilor, studentul Totok a cerut fiului sursei să se intereseze şi să-i procure asemenea date, la care copilul nu a făcut nici o promisiune, informând pe sursă des pre acest lucru". Trei zile mai târziu, "fiul sursei 300" dă el însuşi o notă informativă Securităţii despre acelaşi episod. "Numitul Totok (...) are intenţia de a părăsi ţara" "Sursa i-a răspuns foarte vag la întrebările puse, menţionând faptul că elevii au răspuns la întrebările puse în legătură cu politica partidului că aceasta este foarte bună. Sursa a fost întrebată de studentul Totok, revoltat de acest fapt, dacă şi sursa este de acord cu politica partidului, iar sursa i-a răspuns că bineînţeles, la care studentul nu a mai spus nimic, dar a făcut o mimică de surprindere", au consemnat ofiţerii cele relatate de "Dan Dumitrescu" însuşi. Acesta i-a făcut scriitorului şi portretul-robot: "Sursa arată că este în etate de 22-23 de ani, poartă părul lung, are mustaţă şi ochelari de soare, înalt de 1,70-1,75, având haine de provenienţă străină,probabil germană, unde are rude". Trei luni mai târziu, "Dan Dumitrescu" recidivează şi oferă o nouă notă, de data aceasta îndreptată doar împotriva lui Gunter Totok, care tocmai absolvise liceul, fusese admis la Facultatea de Construcţii şi urma să înceapă stagiul militar. Astfel, "Dan Dumitrescu" relatează Securităţii că l-a întâlnit pe acesta la mare "în compania unor turişti de origine germană", "majoritatea cu înfăţişare de hippy". "Numitul Totok Gunter a relatat sursei, într-o discuţie, că el, după ce îşi satisface stagiul militar, are intenţia de a părăsi ţara prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat. (...) Nu este de acord cu politica statului nostru, că nivelul de trai este scăzut la noi în ţară şi salariile sunt mici în comparaţie cu Germania". 29 IUNIE 1974. Fragment din prima notă dată Securităţii de "Dan Dumitrescu" EXPLICAŢII Elevul Tender şi problema majoratului "Dan Dumitrescu" este unul dintre cei 141 de informatori şi ofiţeri care au contribuit la urmărirea scriitorului William Totok. Nu a fost deconspirat oficial de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), pentru că victima nu a cerut acest lucru. Aceasta susţine însă că nu are nevoie de o confirmare oficială. "I-am recunoscut pe mulţi, pe unii mai greu, pe alţii mai uşor. «Dan Dumitrescu» nu putea fi însă decât o singură persoană. Era un fost coleg de liceu al fratelui meu, de la Jimbolia, Ovidiu Tender, cu care ne-am întâlnit atunci şi de la care am încercat să aflu mai multe despre Mihalaş", spune scriitorul. La rândul lui, omul de afaceri Ovidiu Tender admite că i-a cunoscut pe fraţii William şi Gunter Totok. Dar, după ce a văzut notele informative, a refuzat să comenteze pe marginea lor. "Au trecut 36 de ani de atunci...", îşi explică acesta "rătăcirea" din copilărie, oferind şi o scuză în plus. Anume că, în iunie 1974, era minor. Născut pe 11 iulie 1956, Ovidiu Tender se afla, la momentul furnizării primei note de către "Dan Dumitrescu", cu doar două săptămâni înaintea majoratului. Când a dat-o pe cea de-a doua era însă major. CU ŞASE ANI ÎN URMĂ "Nu am avut nicio legătură cu Securitatea" Legătura lui Ovidiu Tender cu fosta Securitate s-a născut ca ipoteză în spaţiul public în perioada guvernării PSD, ca urmare a prieteniei afişate cu Radu Timofte, pe atunci şef al Serviciului Român de Informaţii - fost subordonat al lui Ilie Tender la unitatea de grăniceri din Jimbolia, şi cu Ioan Talpeş, fost şef al Serviciului de Informaţii Externe, pe atunci consilier al lui Ion Iliescu. Într-un interviu acordat în 2004 jurnalistului Robert Turcescu, Ovidiu Tender a negat însă orice legătură cu Securitatea. În perioada 2000-2004, când era o prezenţă obişnuită în delegaţiile prezidenţiale peste hotare, afacerile lui Tender au prosperat. În pofida unor probleme cu justiţia în 2006, când a fost arestat în dosarul "Rafo", averea sa a crescut spectaculos, fiind estimată, potrivit "Top 300 - Capital" din acest an, la 460 de milioane de euro, ceea ce l-a clasat, de altfel, pe locul 13 în ierarhia celor mai bogaţi afacerişti români. Ovidiu Tender este absolvent al Facultăţii de Mine din Petroşani, iar, în decembrie 1989, la Revoluţie, era şef de unitate la un hotel din localitatea timişeană Jimbolia. Tatăl său, Ilie Tender, s-a pensionat în 1985 ca şef al Statului Major al Brigăzii de Grăniceri din Timişoara şi a murit în 2005. SURSA "DAN D." DESPRE TOTOK: "Poartă părul lung, are mustaţă şi ochelari de soare, având haine de provenienţă străină" URMĂRI Documentele de la CNSAS arată că notele lui "Dan Dumitrescu" au constituit un episod decisiv al urmăririi de către Securitate a fraţilor William şi Gunter Totok Tatăl actualului multimilionar Ovidiu Tender, Ilie Tender, a fost cadru militar la unitatea de grăniceri din Jimbolia, iar ofiţerii consemnează pe a doua notă informativă semnată "Dan Dumitrescu" că vor cere la Biroul de Contrainformaţii grăniceri "o copie după materialul ce-l posedă despre fratele obiectivului". Acesta este un alt element care întăreşte convingerea scriitorului William Totok privind identitatea lui "Dan Dumitrescu". Ce importanţă au avut notele acestuia în economia dosarelor penale întocmite un an mai târziu celor doi tineri de origine germană o arată o Notă-sinteză privind Grupul de Acţiune Banat din care făcea parte William Totok, document datat 7 noiembrie 1974. Scriitorul, care fusese exclus din UTC în timpul liceului după ce trimisese două scrisori la Europa Liberă, este personajul principal al raportului întocmit de maiorul Rudolf Kope. "Informatorul Dan Dumitrescu al organelor de contrainformaţii militare a semnalat că numitul Totok William a manifestat interes pentru a afla amănunte cu privire la motivele pentru care Mihalaş, de la Liceul C.D. Loga din Timişoara, a fost exmatriculat. (...) Faţă de cele de mai sus, pentru verificarea informaţiilor pe care le deţinem, pentru curmarea unei eventuale activităţi duşmănoase şi pentru prevenirea comiterii unor acte ostile, propun deschiderea dosarului de urmărire informativă asupra numitului Totok William". Iar urmărirea declanşată atunci, ca urmare a notelor lui "Dan Dumitrescu", a dat roade în câteva luni. Arestat pe stradă În luna iunie 1975, Securitatea a considerat că a adunat suficiente probe pentru a-l aresta pe Gunter Totok pentru propagandă fascistă. Arestarea s-a produs în Sibiu, când acesta tocmai terminase armata la Mediaş şi se întorcea acasă. "L-au arestat pe stradă şi nimeni nu a ştiut multă vreme unde se află. A urmat o percheziţie la noi acasă, în comuna Comloşul Mare, de unde securiştii (n.r. - printre care lt.-maj. Petru Pele, ce a devenit după Revoluţie şeful SRI Timiş şi a deţinut această funcţie până în 1994) au furat, practic, manuscrisele mele. Acestea reprezentau, de fapt, adevărata miză a arestării, căci fratele meu nu avea nicio legătură cu activităţile grupului", spune William Totok. Iar principala acoperire a Securităţii pentru arestare a constituit-o un exemplar din "Mein Kampf", găsit în casa părintească, dar şi câteva opinii exprimate în armată de proaspătul absolvent de liceu despre drepturi garantate de Constituţie şi nerespectate în cazul femeilor şi tinerilor, de pildă. "Mai mulţi informatori din jurul său au fost puşi să-l tragă de limbă, să-l provoace", arată scriitorul. Securitatea a lansat însă alte versiuni pentru motivele arestării: deţinere ilegală de armă sau trasmiterea de informaţii Europei Libere printr-un radio-emiţător furat din armată. Pentru a-şi întregi opera de discreditare, începută cu arestarea şi exmatricularea imediată din facultate, Securitatea a răspândit zvonurile şi în satul în care trăiau părinţii lui Gunter Totok. Pentru asta, s-au folosit staţiile de amplificare instalate în sat. O detenţie violentă În octombrie 1975, William Totok împreună cu alţi trei membri ai grupului de acţiune - scriitorii Gerhard Ortinau, Richard Wagner şi Gerhardt Csejka - au fost şi ei arestaţi la Jimbolia, în timp ce mergeau cu o maşină spre satul natal. Motivul invocat de grăniceri a fost "tentativă de trecere frauduloasă a frontierei". "După mai multe zile de arest, am fost interogat de Pele, care avea manuscrisele confiscate de când fusese arestat fratele meu, care nu apăreau în procesele-verbale de percheziţie, dar erau deja traduse în română. Voia să recunosc că le-am răspândit", îşi aminteşte Totok. Cei patru au fost eliberaţi după o săptămână, însă Totok a fost rearestat în noiembrie, chiar înainte de a începe procesul fratelui său. De data aceasta, detenţia avea să dureze nouă luni. Răstimp în care fratele său mai mic a fost condamnat la cinci ani de închisoare, cu o încadrare modificată în propagandă antisocialistă, în lipsa unor probe mai consistente. Recursul făcut de mama lor nu a avut succes şi tânărul Gunter a ajuns în închisoarea de deţinuţi politici de la Aiud. "În penitenciarul de tranzit de la Bucureşti a fost bătut crunt de un criminal condamnat pentru un omor sadic. A fost dus apoi la Aiud în lanţuri, singur într-o celulă din tren", povesteşte William Totok. Pe 29 iunie 1976, William Totok a fost graţiat. La câteva zile după, i s-a dat drumul şi fratelui său, Gunter. "Miracolul" şi l-au explicat mai târziu. Povestea lor stârnise revoltă în Occident după un articol apărut, pe 21 iunie, în "Le Monde". CREZ. William Totok, corespondentul la Berlin al postului Europa Liberă: "Avem datoria să vorbim despre acest trecut, ca să nu se mai repete" DESTINE DETURNATE Emigrarea, concesia unică "Un poet de origine germană este încarcerat pentru delict de opinie". Acesta era titlul articolului din "Le Monde" despre William Totok, preluat de mai multe posturi de radio occidentale şi care a dus la eliberarea sa imediată. Informaţia a ajuns în presă prin intermediul lui Ernest Wichner, fost membru al Grupului, care plecase din 1975 în Germania şi căruia mama lui Totok a reuşit să-i transmită o scrisoare a scriitorului. În pofida eliberării forţate, Securitatea şi-a atins ţinta. Grupul de acţiune a fost formal dizolvat, iar scriitorii germani s-au regrupat în alte cercuri literare. Au continuat să fie urmăriţi până la plecarea din ţară, în 1987, şi ameninţaţi cu moartea în exilul german. Herta Müller, laureata Nobel, devenită ulterior membră a acestui grup, a fost, tot în exil, şi victima unei acţiuni de discreditare a Securităţii, potrivit căreia s-ar fi prostituat cu studenţi arabi. Un alt membru al grupului, Rolf Bossert, s-a sinucis ca urmare a presiunilor Securităţii. POZIŢIE "Eu, dacă mergeam pe stradă şi mă întreba un străin ceva, trebuia să raportez. Era o datorie faţă de ţară pentru meseria şi poziţia pe care o avea tatăl meu." "Am avut o copilărie fericită, peste medie, pentru că tatăl meu era cineva." "I-am cunoscut pe fraţii Totok în copilărie. (...) Nu comentez documentele, pentru că au trecut 36 de ani de atunci. (...) În iunie 1974 eram minor. Eu sunt născut în iulie 1956.", OVIDIU TENDER, om de afaceri http://www.evz.ro/.../ratacirile-elevului-ovidiu-tender... * Ez, 29.12.2010 EDITORIALUL EVZ: După-amiaza unui rechin Autor: Mirela Corlățan Ovidiu Tender nu deţine nicio funcţie publică. Şi totuşi trecutul său ne priveşte pe toţi. Nu pentru că informaţiile pe care scriitorul William Totok este convins că numai el le putea da Securităţii ar fi fost punctul de plecare a două arestări. Deşi, potrivit documentelor fostei Securităţi, aşa a fost. Nu pentru că evoluţia sa în afaceri a fost spectaculoasă. Deşi a fost. Nu pentru că ar fi fost singurul care s-a folosit după 1990 de resorturile serviciilor secrete pentru a ajunge în vârful piramidei. Ci tocmai pentru că nu a fost singurul. Mai multe canapele masive îmbrăcate în piele tronează în biroul şefului de la "Prospecţiuni", în ton cu statura sa. Nu şi cu ţinuta. Căci Ovidiu Tender, după cum s-a autodefinit recent în tr-una din rarele declaraţii de presă, este un om de afaceri relaxat. Îl găseşti la birou îmbrăcat sport şi se afundă cu nonşalanţă în canapea, cu picioarele sub el. Firma, situată pe o stradă discretă din nordul Bucureştiului, este perla holdingului creat de omul de afaceri timişorean. Se spune că, atunci când a preluat-o de la stat, Tender a devenit depozitarul tuturor secretelor despre zăcămintele de aur şi petrol ale României. Când ştii asta, nu te mai poate mira că Ovidiu Tender îţi cunoaşte anul naşterii. Poate, cel mult, te surprinde naturaleţea cu care admite că şi el are dosarul tău. Aşa, de dragul reciprocităţii în discuţie. Fireşte, în era internetului, Ovidiu Tender nu are nevoie de ajutorul unui serviciu de informaţii pentru a afla datele personale. Dar după modul apăsat în care cuvintele i se rostogolesc din gură, poţi să te gândeşti că a beneficiat, cândva, de şcoala unuia. O şcoală ce nu va fi trecută niciodată în CV şi pe care nu a fost constrâns să recunoască vreodată că o are. Pentru că jurnaliştii au lătrat până acum în pustiu. Nicio dovadă că tatăl magnatului, Ilie Tender, ar fi fost altceva decât ofiţer de grăniceri, chiar dacă unul cu funcţie mare. Nicio dovadă că tânărul Tender, absolvent al Institutului de Mine din Petroşani, a avut vreo relaţie cu serviciile secrete înainte de 1990, când şi-a pus în cui diploma de studii superioare şi s-a mulţumit cu statutul unui şef de sală la Hotelul Victoria din Jimbolia. Nicio dovadă că între jumătatea de miliard de dolari la care-i este estimată astăzi averea şi fostele sau actualele servicii ar exista vreo legătură. Şi totuşi, negările sale vehemente şi-au găsit acum, la 36 de ani după, câteva documente în care să se împiedice. Un dosar scos de la siguranţă naţională abia în 2008 de SRI, al scriitorului de origine germană William Totok, face să se înăsprească cutele ce brăzdează figura omului de afaceri. Şi să înceteze dialogul. Să înceapă monologul, ca un moment de slăbiciune. Documentele îl fac să lase jos garda politeţii. Ele reprezintă prea mult pentru câtă atenţie a investit până acum Ovidiu Tender în imaginea sa. Sau prea puţin pentru câte se vor fi petrecut în tinereţea sa. Interlocutorul nu va şti niciodată cu siguranţă care variantă e cea corectă. Trebuie să se mulţumească cu câteva explicaţii generale şi tipice în discursul foştilor ofiţeri. Datorie, interes naţional etc. Concepte pe care, de altfel, cineva care nu a avut un tată cu poziţia lui Ilie Tender nu le poate înţelege. Fiul îţi aruncă în faţă, ca pe un stigmat, această convingere, dar refuză să accepte statutul de victimă. Pe care îl percepe ca pe o capcană. Şi ca pe-o înjosire. Nu, chiar dacă şi-a consumat copilăria între ofiţeri şi rapoarte despre tot ce mişca în jurul lui, pentru el, fiul şefului grănicerilor din Jimbolia, apoi din Timişoara, aceasta nu a fost o povară. Din contră, a devenit o a doua natură. Căci a avut conştiinţa datoriei. Şi a preţului pe care trebuie să-l plătească pentru statutul privilegiat. Monologul se încheie abrupt. Pentru a nu întina memoria tatălui. Rămâne concluzia. Deja banalizată prin evidenţă şi repetare. Că mulţi din bogaţii de azi ai României nu ar fi putut avea afaceri de succes fără compromisurile trecutului. Că poate alţii nu ar fi ajuns miniştri, parlamentari, primari generali, avocaţi de top sau patroni de presă dacă nu ar fi avut ca temelie tomuri de rapoarte. Ale lor sau/şi ale părinţilor. O concluzie tristă, cât destinul deturnat al victimelor. http://www.evz.ro/.../editorialul-evz-dupa-amiaza-unui... * Ez, 30.12.2010 Olimpic exmatriculat de Ion Iliescu Autor: Mirela Corlățan ISTORIA CARE NU UITĂ. Ion Iliescu l-a exmatriculat şi l-a trimis cu vacile la păşune pe Stelian Mihalaş, elevul care a avut în 1974 curajul să facă un sondaj despre popularitatea lui Ceauşescu. "Consideraţi că prevederile Constituţiei sunt respectate întocmai în România?" "Pe cine aţi alege în funcţia de preşedinte al României?" Sunt întrebări care în perioada comunistă păreau de neconceput şi totuşi au fost puse într-un sondaj de opinie în 1974. Autorul sondajului a fost Stelian Mihalaş, pe atunci elev în clasa a X-a la "C.D.Loga", cel mai bun liceu din judeţul Timiş. Era la câteva zile după ce cu mare pompă presa comunistă anunţase alegerea lui Nicolae Ceauşescu în funcţia de preşedinte al României. Alegerile fuseseră în realitate o mascaradă pe care Stelian Mihalaş a vrut s-o demonstreze prin acest sondaj la care au răspuns colegii săi din clasa specială de Matematică. Securitatea a aflat imediat şi a început o amplă anchetă în liceu. Tovarăşul Iliescu în rol de satrap "Am reuşit să împart chestionarul, ce avea vreo zece întrebări, la nouă colegi. Unul singur a răspuns politic corect pentru acea perioadă", îşi aduce aminte Stelian Mihalaş. Toţi cei chestionaţi au trebuit să mai răspundă o dată la întrebări, în zilele următoare, în faţa unei comisii de anchetă de la partid. De data aceasta, toate răspunsurile au fost "corecte". Abia după aceasta a fost interogat şi Stelian Mihalaş, căruia i s-a imputat şi că ar fi falsificat răspunsurile colegilor, căci nu corespundeau cu cele date în faţa anchetatorilor. CURAJ. La 17 ani, Stelian Mihalaş a găsit o modalitate inedită de a se revolta împotriva regimului comunist, sondajul de opinie Deşi era deja olimpic la mai multe materii, Stelian Mihalaş a fost nevoit să se mulţumească din aprilie 1974 cu îngrijirea a 120 de junici. "Familia mea locuia în Giarmata, la 10 km de Timişoara, şi tata era tehnician veterinar la o fermă din apropiere. Cinci luni am scos gunoiul, am dat de mîncare la animale şi o perioadă am plecat cu ele câmp, undeva mai departe, la păscut", spune Mihalaş. Sindromul "originii nesănătoase" Deşi după reeducare nu a mai avut voie să se întoarcă la acelaşi liceu şi a trebuit să repete clasa a X-a, Stelian Mihalaş nu a făcut o dramă din această întâmplare. "Poate pentru părinţi a fost mai dureros. Dar la noi opoziţia faţă de regim era cronică. Bunicul din partea mamei, Gavril Coroamă, din Vicov, de lângă Rădăuţi, avusese fabrici de cherestea şi o moară pe care i le confiscase comuniştii. Unul din cei patru fraţi ai mei, ce absolvise tot "Loga", în 1972, nu a putut să se înscrie la Institutul de Marină din Constanţa din cauza originii nesănătoase. Pe fondul acesta am conceput chestionarul", explică Stelian Mihalaş. În anul următor exmatriculării a luat premiul II pe ţară la Olimpiada de Matematică, a intrat în lotul pentru Olimpiada Internaţională şi a câştigat locul III la concursul studenţesc "Traian Lalescu". Aşa l-a remarcat matematicianul Nicolae Popescu din Bucureşti, coleg la Institutul de Matematică cu Zoe Ceauşescu, devenit ulterior academician. Aşa a ajuns proscrisul Mihalaş elev la "Gheorghe Şincai" în Bucureşti, unde a confirmat încrederea luând doi ani la rând locul I pe ţară la Matematică. A urmat apoi Facultatea de Matematică, pe care a terminat-o la Timişoara, unde a ţinut să se reîntoarcă. După câţiva ani "în producţie", ca matematician la centre de calcul, Mihalaş s-a angajat la Universitatea de Vest. În 1992 a plecat pentru un doctorat la Ohio State University şi a rămas în State până în 2002. De când s-a întors, este cadru didactic la Facultatea de Matematică-Informatică din Timişoara. Coleg fără să ştie cu Tender sau sursa "Dan D." Sondajul lui Mihalaş nu a avut urmări nefaste doar pentru acesta. Scriitorul de origine germană William Totok, care a auzit de caz şi a vrut să scrie despre el, a intrat imediat în colimatorul Securităţii. S-a interesat de Mihalaş prin intermediul lui Ovidiu Tender, care fusese coleg de şcoală la Jimbolia cu fratele său Gunter, însă Tender –pe atunci şi el elev la "Loga"- a povestit totul ofiţerilor de Securitate. William Totok l-a identificat ca fiind informatorul "Dan Dumitrescu" din dosarul său de la CNSAS, iar documentele au fost prezentate ieri a EvZ. "Nu l-am cunoscut pe Totok decât la Revoluţie, iar despre Tender nu ştiam că-mi e coleg de liceu, deşi era în aceeaşi clasă cu Florin Călinescu, cu care jucasem împreună în "Bolnavul închipuit", o piesă pusă în scenă de profesoara de franceză", spune Mihalaş. Scriitorul a făcut nouă luni de puşcărie, iar fostul coleg al lui Tender, Gunter Totok, a fost condamnat la cinci ani de închisoare pentru propagandă anti-socialistă, din care a executat un an, până când povestea a devenit cunoscută în Occident. ACTIVIST Exmatriculările, "specialitatea" lui Ion Iliescu În 1974, anul în care a dispus exmatricularea lui Stelian Mihalaş, după spusele acestuia, Ion Iliescu era vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Timiş. Fusese exilat la Timişoara în 1971, când Ceauşescu a început să vadă în el un rival şi, sub pretextul devierii intelectualiste, l-a scos din prim-planul politic. Înaintea acestui conflict, cei doi au conlucrat însă foarte bine, Ceuşescu sprijinindu-l să devină, în 1957, şef al UASR. CONSECVENT. Ion Iliescu a refuzat mereu să vorbească despre câteva perioade din biografia sa Din această funcţie, în 1958, Ion Iliescu a vrut să-l dea afară de la Facultatea de Filosofie pe studentul Enache Pope pe motiv că tatăl său, fost primar liberal la ţară, se opunea colectivizării. Acesta a povestit în 2005 pentru EvZ episodul: "Îmi aduc aminte expresia pe care a folosit-o: m-a făcut «pui de viperă». Decanul Teodor Bugnariu m-a salvat (ginerele lui Lucian Blaga, susţinător comunist în perioada ile galităţii). Mi-a spus: «Poţi să vii şi, dacă mai insistă, vedem ce facem»", a relatat Pope, al cărui tată a murit câteva zile mai târziu, în urma unei bătăi la Miliţie. Zece ani mai târziu, din funcţia de ministru pentru tineret, Ion Iliescu s-a remarcat din nou, prin reprimarea unei manifestaţii de protest spontane, în ajunul Crăciunului. Mersul cu colindatul s-a finalizat cu arestarea a trei studenţi şi exmatricularea altora. http://www.evz.ro/detalii/stiri/917009.html *
La data de 29. 11. 1974 organele noastre au deschis dosar de urmărire informativă asupra frt. t.r. Totok Gunter din compania de pompieri Mediaş pentru manifestări duşmănoase la adresa regimului socialist din ţara noastră.
În faţa acţiunii informative a stat sarcina de a stabili dacă într-adevăr frt. Totok Gunter desfăşoară activitate de propagandă duşmănoasă şi sub ce formă; ce scrieri de natură duşmănoasă a trimis în R.F. Germania; prin intermediul cui şi dacă mai păstrează asupra sa astfel de lucrări;
În procesul acţiunii informative au fost folosiţi un număr de trei informatori şi s-au aplicat două combinaţii informativ-operative, care au dus la documentarea cazului, stabilindu-se următoarele:
- la data de 15.12. 1973, elevul Totok Gunter a fost avertizat de I.J Timiş pentru legături cu turişti străini şi manifestări negative la adresa sistemului de învăţămînt din ţara noastră;
- după venirea în armată, nutrind sentimente duşmănoase faţă de ţara noastră, a căutat ca în diferite împrejurări să ponegrească şi să comenteze duşmănos politica internă şi externă a statului nostru. Activitatea pe care a intensificat-o în perioada alegerilor din luna martie 1975.
În baza materialelor obţinute pe timpul urmăririi informative, la data de 19 iunie 1975 s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva învinuitului TOTOK GUNTER.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la 23 iunie 1975 s-au găsit la domiciliul învinuitului, literatură fascistă şi mai multe înscrisuri cu caracter duşmănos, compuse de către fratele acestuia şi dactilografiate de către învinuit. Cu ocazia percheziţiei s-a găsit şi valută străină ce aparţinea atît învinuitului cît şi rudelor acestuia.
În procesul acţiunii penale s-a stabilit faptul că TOTOK GUNTER, în concepţiile sale duşmănoase, a fost influenţat de către unchiul său - director al bibliotecilor din Saxonia Inferioară - care îi trimitea cărţi ce erau interzise în România, precum şi de către membrii cenaclului literal (sic!) german „Gruppe Acţionen Banat" (sic!), la şedinţele cărora participa uneori şi la care se citeau lucrări cu conţinut duşmănos. Din acest cenaclu făcea parte şi fratele obiectivului nostru.
În urma documentării cazului, inculpatul TOTOK GUNTER, a fost condamnat de către tribunalul militar Timişoara, prin sentinţa nr. 239 din 10.12. 1975 la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de propagandă împotriva orînduirii socialiste din R.S.R. p.p. de art. 166 al. 2 c.p. şi la un an închisoare pentru infracţiunea de deţinere de mijloace de plată străine p.p. de art. 37 al 1 din D. 210/1960.
(...)
Materialul privind activitatea duşmănoasă a numitului Totok William a fost înaintat la I. J. Timiş, material ce a stat la baza arestării acestuia şi trimiterii sale în faţa instanţei.
Faţă de cele raportate, rugăm aprobaţi închiderea dosarului de urmărire informativă şi trimiterea acestuia la serviciul de contrainformaţii al Direcţiei generale a penitenciarelor, în scopul urmăririi în continuare pe (sic!) Totok Gunter, în timpul detenţiei.
Şeful Biroului,
(ss) Col. Marinescu Paul
(Material dactilografiat. Aprobarea scrisă de mînă în partea stîngă a primei pagini, semnată indescifrabil, pe data de 4 martie 1976. Documentul se află în D.U.I. al lui Gunter Totok, „Peregrinul", urmărire începută la data de 29 noiembrie 1974. Cf., ACNSAS, I 235606, vol.1, ff. 3-3v.)
Die Halbjahresschriftsetzt sich zum Ziel, die historischen, wirtschaftlichen, sozialen, kulturellen und politischen Entwicklungen in Mittel-, Ost- und Südosteuropa auf objektive und authentische Weise aufzuarbeiten. Die Autoren der Halbjahresschrift lehnen Nationalismus,
Revisionismus und politischen Extremismus jeglicher Couleur ab.
Obiectivul revistei Halbjahresschriftconstă în prezentarea corectă și autentică a evoluțiilor istorice, economice, sociale, culturale și politice din Europa centrală, răsăriteană și de sud-est. Autorii resping toate formele naționalismului, revizionismului și extremismului politic. În ediția online se publică texte în limba germană, română, engleză și maghiară.
