Diskreditierungsmaßnahmen der Securitate
Missliebige Personen versuchte die Securitate systematisch zu diskreditieren. Mit derartigen Maßnahmen sollte eine Person gesellschaftlich geächtet und isoliert werden. Gezielte und wiederholte Diskreditierungen sollten einerseits zur Isolation innerhalb des Kreises von Kollegen, Freunden oder Bekannten führen, andererseits den gleichen Effekt innerhalb des sozialen Umfelds, am Arbeitsplatz oder in der breiten Öffentlichkeit hervorrufen.
Verleumdungen, Unterstellungen und Herabwürdigungen, die gezielt ausgestreut wurden, waren oft mit Zersetzungsmaßnahmen verbunden. Zur Verbreitung von Diffamierungen setzte der Geheimdienst häufig erprobte Mitarbeiter ein. Viele dieser Diskreditierungsmaßnahmen wurden innerhalb der Desinformationsabteilung („D“) ausgearbeitet, wobei sich die Geheimdienstspezialisten des Materials bedienten, das sie im Laufe der Zeit gesammelt hatten.
Dieses Material enthält oftmals eine Fülle von Banalitäten, die, vom nachrichtendienstlichen Standpunkt aus gesehen, auf den ersten Blick völlig belanglos erscheinen.
Beispielhaft für die geheimdienstliche „Sammlerwut“ von solchen Belanglosigkeiten sind die meisten der über 200 abgelieferten Berichte von „Mayer“. Sie dokumentieren eine sich über viele Jahre erstreckende Mitarbeit, die mit Auslandsreisen honoriert wurde. Mitunter erhielt er auch Geld.
„Mayer“ veröffentlichte in den 1950-er Jahren seine ersten, dem sozialistischen Realismus verpflichteten literarischen Arbeiten und war später Mitglied des Temeswarer Adam-Müller-Guttenbrunn-Literaturkreises. Er heiratete Ende der 1940-er Jahre eine Temeswarer Dichterin, die aus einer vorangegangenen Ehe eine Tochter und einen Sohn hatte. Der Sohn hatte in Rumänien eine akademische Laufbahn eingeschlagen und war zudem publizistisch und literaturwissenschaftlich tätig. Seine publizistischen Aktivitäten setzte er auch nach seiner Ausreise in die Bundesrepublik, 1983, fort, inklusive in der Landsmannschaftspresse.
Außer einigen eigenhändig geschriebenen Berichten (zum Beispiel den vom 24. Mai 1975 über die Veröffentlichung der Aktionsgruppe in Heft 4/1974 der „Neuen Literatur“, vgl. ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 49-52.) lieferte „Mayer“ mündliche Berichte, die von seinem Führungsoffizier, Oberstleutnant Nicolae Pădurariu handschriftlich zusammengefasst wurden.
Ohne direkte denunziatorische Aussagen zu machen, berichtete „Mayer“ am 21. 12. 1977 über eine Lesung von William Totok im Guttenbrunn-Kreis. In seiner wohlwollenden Beschreibung der Zusammenkunft hält er jedoch eine Beobachtung fest, die u.a. nach mehr als einem Jahrzehnt in einem Maßnahmeplan zur Diskreditierung von Totok in der Bundesrepublik Deutschland benutzt wurde. Ohne nähere Angaben zu machen, habe er bei dem Autor einen „nervösen Tick bemerkt“ (vgl. ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 176-176v). Diese unscheinbare Kleinigkeit aus dem Bericht von „Mayer“ sollte nach der Ausreise von Totok zu einer psychischen Krankheit aufgebläht werden. In einer am 10. April 1987 verfassten internen „Studie“ (vgl. „Notă de studiu“, ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 79-81) wird der Plan gefasst, Totok im Westen als ein „psychisch labiles Element“ darzustellen und zu verunglimpfen, um auf diese Weise seine Kritik am Bukarester Regime zu verharmlosen und herabzuwürdigen. Gleichzeitig sollte er als moralisch verwahrlost präsentiert werden, weil er angeblich die von den AMG-Kreismitgliedern gestiftete Literaturpreissumme unterschlagen habe. (Ausgangspunkt für diese falsche Darstellung der Vorkommnisse war ebenfalls ein Bericht von „Mayer“, vom 21. 6. 1986, ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 55.)
Um solche Informationen in der Öffentlichkeit zu verbreiten, hatte die Securitate drei ihrer bewährten, inoffiziellen Mitarbeiter ins Auge gefasst: „Gică“, „Sorin“ und „Mayer“ (vgl. „Notă de studiu“, ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 79-81.)
In einer von Major Pele Petru (damals Chef der Temeswarer Filiale der Hauptabteilung 1, Direcţia 1, und zeitweilig Nachfolger des pensionierten Nicolae Pădurariu) und Leutnant Valerică Fulga am 12. 3. 1988 verfassten Mitteilungsanalyse wird „Mayer“ als ein inoffizieller Mitarbeiter beschrieben, der besonders gute Beziehungen zu der Landsmannschaftsführung und zur „Banater Post“ hat. (vgl. „Notă de analiză“, ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 87-91.)
Im Auftrag der Securitate sollte nun „Mayer“ die von der Securitate vorbereiteten Gerüchte gezielt weiter verbreiten und an bestimmte Personen weitergeben. Gleichzeitig jedoch hatte er während seiner Auslandsreisen den Auftrag, für die Securitate Informationen zu sammeln.
In dem operativen Vorgang „Cristina“ sind einige relevante Beispiele enthalten, wie die Diskreditierung von Herta Müller durchgeführt werden sollte.
Auch „Mayer“ taucht hier mit seinem 249. Kundschafterbericht auf, den er nach einem Aufenthalt in der Bundesrepublik am 14. September 1989 Leutnant Valerică Fulga aushändigte. Zwei Jahre später übersiedelte "Mayer" in die Bundesrepublik, wo er 1999 starb.
*
[22. Januar 1987. Mitteilung des Temeswarer Securitatechefs, Oberst Ion Cristescu und des lokalen Leiters der Abteilung 1/A, Major Radu Tinu an Generalleutnant Aristotel Stamatoiu vom Auslandsgeheimdienst, Militäreinheit - UM 0544, bezüglich der vorgesehenen Diskreditierung von Herta Müller, Richard Wagner und William Totok, deren Ausreise in die Bundesrepubik Anfang 1987 erfolgen sollte.]
Transcrierea Documentului:
[22 ianuarie 1987. Raport al
Securităţii din Timişoara privind măsurile în vederea discreditării lui Herta
Müller, Richard Wagner şi William Totok]
INSPECTORATUL JUDETEAN TIMIS [1]
AL MINISTERULUI DE INTERNE
- SECURITATE/SERVICIUL I/A -
Nr.I/A/P.N/0030216/22.01.1987
STRICT SECRET
Ex.nr. 2
MINISTERUL DE INTERNE
UNITATEA MILITARA 0544
BUCURESTI
- Personal tov.General Lt. STAMATOIU ARISTOTEL -
Raportăm:
In dosarele de urmărire informativă duse de noi asupra unor persoane de naționalitate germană din județul TIMIS cu preocupări literare și cunoscute cu poziții ostile statului nostru cum sînt: MULLER HERTA, WAGNER RICHARD și TOTOK WILIAM care urmează să emigreze în R.F.GERMANIA și capabile ca după plecarea din țară să continue a desfășura acțiuni dușmănoase la adresa orînduirii noastre, s-au întreprins măsuri și în direcția compromiterii și izolării lor în extern, îndeosebi în R. F. GERMANIA, unde intenționează să se stabilească și dispun de legături.-
In legătură cu MULLER HERTA, ne-am folosit îndeosebi de unele aspecte din conținutul lucrării sale „NIEDERUNGEN” („DEPRESIUNI“) publicată în țara noastră în 1982 și apoi în R. F. GERMANIA și în care pe lîngă unele denigrări la adresa statului nostru descrie și diverse obiceiuri și imoralități care ar exista în mediul cetățenilor de naționalitate germană din BANAT, fapt ce a creat reacții împotriva lui MULLER HERTA imediat după apariția lucrării, apreciindu-se că asemenea obiceiuri și trăsături negative, chiar dacă sînt reale, nu trebuiau scoase în evidență, întrucît sînt de natură să aducă atingere orgoliului și să pună în inferioritate cetățenii de naționalitate germană față de cetățenii de altă naționalitate.-
Aceste idei din lucrarea lui MULLER HERTA au fost răspîndite în țară și în R. F. GERMANIA prin sursele noastre, cît și prin contactarea și influențarea unor persoane care au obținut
f. 267
aprobarea pentru stabilirea definitivă în R.F.GERMANIA.-
Concomitent, în perioada 1984-1985, s-a aprobat
efectuarea de către MULLER HERTA și soțul ei WAGNER RICHARD a mai multor
deplasări temporare în R.F. GERMANIA.-
Ca urmare a măsurilor luate, au apărut mai multe reacții în cadrul emigrației germane. Astfel, în aprilie 1984 cetățeanul vest-german KUHKL PETER adresîndu-se cu o scrisoare numitului WISSENZ FRANZ din NITCHIDORF, județul TIMIS, localitate de naștere a lui MULLER HERTA, arăta printre altele: „.....HERTA și-a bătut joc de compatrioții ei pentru un preț mult mai mic și-a atras ura tuturor. Eu merg adesea la conferințe, fac parte din mai multe asociații și peste tot am auzit doar lucruri bune despre noi și înaintașii noștri, însă ceea ce a făcut HERTA, îți taie răsuflarea“.-
Deasemeni, chiar la primele deplasări efectuate de HERTA MULLER în R.F. GERMANIA în octombrie-noiembrie 1984, a fost întîmpinată cu ostilitate în public de unele persoane reproșîndu-i că este agenta Securității statului român, motiv pentru care beneficiază și de călătorii în străinătate și că din însărcinarea organelor de partid și a securității a redactat lucrări literare cu scopul de a ponegri și defăima populația de naționalitate germană din ROMANIA. Asemenea aprecieri s-au făcut asupra lui HERTA MULLER și prin unele articole publicate în presa emigrației.-
Ca urmare a măsurilor întreprinse, luările de poziție împotriva lui HERTA MULLER s-au amplificat și cunosc o intensitate.-
Astfel, sursa „WAGNER” care în perioada septembrie-octombrie 1986 a fost în R.F.GERMANIA, a semnalat la reîntoarcere că în unele cercuri ale emigrației germane, HERTA MULLER este aspru criticată pentru conținutul cărții „NIEDERUNGEN” în care ar fi scris lucruri „urîte și neadevărate“ fiind declarată ca „nebună“ și că cei care i-au acordat premii în R. F. GERMANIA sînt oameni de „teapa ei”.-
In ultimele luni ale anului 1986 pe adresa lui HERTA MULLER au fost expediate din R.F. GERMANIA două materiale din care unul pe o coală de hîrtie semnată de 22 de persoane, se arăta: „In GERMANIA sînteți nedorită. Este o rușine să scri așa ceva despre BANAT”.-
In cea de a doua scrisoare expediată de un anume E. GROSS se menționează: „Cărțile Dv. ar trebui arse și Dv. aruncată într-o închisoare. Rămîneți unde sînteți, în GERMANIA nu este loc pentru Dv.“.-
f. 268
Anexăm fotocopia celor două scrisori.-
De către noi se continuă măsurile de
compromitere și izolare a elementelor în cauză prin răspîndirea de date ce
privesc trăsăturile negative de caracter ale acestora, instabilitatea poziției
lor în lucrările literare, cît și scoaterea în evidență a conținutului care
aduce atingere și caracterizează negativ populația șvăbească din BANAT.-
SEFUL SECURITATII
Colonel. CRISTESCU ION
SEFUL SERVICIULUI I/A
Maior. RADU TINU
R.P.N.
D.M.G.
R D.73/21.01.1987
Scrisă în 2 ex.
f. 269
ACNSAS, I 233477, vol. 1, ff. 267-269
[1] Material dactilografiat,
preluat din DUI „Cristina”. Text transcris fără corecturi şi fără toate semnele diacritice.
[Drohbriefe an Herta Müller]
*
[3. Juli 1989. Mitteilung des Securitatechefs aus Temeswar, Oberst Traian Sima und des lokalen Leiters der Abteilung 1/A, Oberstleutnant Petru Pele an die Abteilung "D" - Desinformation - über die Durchführung einer Kompromittierungsaktion, in die der rumänische Dichter Damian Ureche, geb. 1935 - gest. 1994, involviert war]
[3 iulie 1989. Raport al IJ Timiş către Serviciul „D” – dezinformare – privind discreditarea unor scriitori din Timişoara, stabiliţi în Berlinul Occidental, folosindu-se în acest scop de ajutorul poetului Damian Ureche, care urmează să adreseze postului de radio Europa liberă şi postului de german de televiziune ARD o scrisoare de compromitere a celor vizaţi, raport semnat de şeful Securităţii din Timiş, col. Traian Sima şi şeful serviciului 1/A, lt. col. Petru Pele]
*
[14. September 1989. "Mayer" berichtet nach einer Deutschlandreise über die Landsmannschaft der Banater Schwaben]
*
