Diskreditierungsmaßnahmen der Securitate

Diskreditierungsmaßnahmen der Securitate

Missliebige Personen versuchte die Securitate systematisch zu diskreditieren. Mit derartigen Maßnahmen sollte eine Person gesellschaftlich geächtet und isoliert werden. Gezielte und wiederholte Diskreditierungen sollten einerseits zur Isolation innerhalb des Kreises von Kollegen, Freunden oder Bekannten führen, andererseits den gleichen Effekt innerhalb des sozialen Umfelds, am Arbeitsplatz oder in der breiten Öffentlichkeit hervorrufen.
Verleumdungen, Unterstellungen und Herabwürdigungen, die gezielt ausgestreut wurden, waren oft mit Zersetzungsmaßnahmen verbunden. Zur Verbreitung von Diffamierungen setzte der Geheimdienst häufig erprobte Mitarbeiter ein. Viele dieser Diskreditierungsmaßnahmen wurden innerhalb der Desinformationsabteilung („D“) ausgearbeitet, wobei sich die Geheimdienstspezialisten des Materials bedienten, das sie im Laufe der Zeit gesammelt hatten.
Dieses Material enthält oftmals eine Fülle von Banalitäten, die, vom nachrichtendienstlichen Standpunkt aus gesehen, auf den ersten Blick völlig belanglos erscheinen.
Beispielhaft für die geheimdienstliche „Sammlerwut“ von solchen Belanglosigkeiten sind die meisten der über 200 abgelieferten Berichte von „Mayer“. Sie dokumentieren eine sich über viele Jahre erstreckende Mitarbeit, die mit Auslandsreisen honoriert wurde. Mitunter erhielt er auch Geld.
„Mayer“ veröffentlichte in den 1950-er Jahren seine ersten, dem sozialistischen Realismus verpflichteten literarischen Arbeiten und war später Mitglied des Temeswarer Adam-Müller-Guttenbrunn-Literaturkreises. Er heiratete Ende der 1940-er Jahre eine Temeswarer Dichterin, die aus einer vorangegangenen Ehe eine Tochter und einen Sohn hatte. Der Sohn hatte in Rumänien eine akademische Laufbahn eingeschlagen und war zudem publizistisch und literaturwissenschaftlich tätig. Seine publizistischen Aktivitäten setzte er auch nach seiner Ausreise in die Bundesrepublik, 1983, fort, inklusive in der Landsmannschaftspresse.
Außer einigen eigenhändig geschriebenen Berichten (zum Beispiel den vom 24. Mai 1975 über die Veröffentlichung der Aktionsgruppe in Heft 4/1974 der „Neuen Literatur“, vgl. ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 49-52.) lieferte „Mayer“ mündliche Berichte, die von seinem Führungsoffizier, Oberstleutnant Nicolae Pădurariu handschriftlich zusammengefasst wurden.
Ohne direkte denunziatorische Aussagen zu machen, berichtete „Mayer“ am 21. 12. 1977 über eine Lesung von William Totok im Guttenbrunn-Kreis. In seiner wohlwollenden Beschreibung der Zusammenkunft hält er jedoch eine Beobachtung fest, die u.a. nach mehr als einem Jahrzehnt in einem Maßnahmeplan zur Diskreditierung von Totok in der Bundesrepublik Deutschland benutzt wurde. Ohne nähere Angaben zu machen, habe er bei dem Autor einen „nervösen Tick bemerkt“ (vgl. ACNSAS, I 210845, vol. 2, Bl. 176-176v). Diese unscheinbare Kleinigkeit aus dem Bericht von „Mayer“ sollte nach der Ausreise von Totok zu einer psychischen Krankheit aufgebläht werden. In einer am 10. April 1987 verfassten internen „Studie“ (vgl. „Notă de studiu“, ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 79-81) wird der Plan gefasst, Totok im Westen als ein „psychisch labiles Element“ darzustellen und zu verunglimpfen, um auf diese Weise seine Kritik am Bukarester Regime zu verharmlosen und herabzuwürdigen. Gleichzeitig sollte er als moralisch verwahrlost präsentiert werden, weil er angeblich die von den AMG-Kreismitgliedern gestiftete Literaturpreissumme unterschlagen habe. (Ausgangspunkt für diese falsche Darstellung der Vorkommnisse war ebenfalls ein Bericht von „Mayer“, vom 21. 6. 1986, ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 55.)
Um solche Informationen in der Öffentlichkeit zu verbreiten, hatte die Securitate drei ihrer bewährten, inoffiziellen Mitarbeiter ins Auge gefasst: „Gică“, „Sorin“ und „Mayer“ (vgl. „Notă de studiu“, ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 79-81.)
In einer von Major Pele Petru (damals Chef der Temeswarer Filiale der Hauptabteilung 1, Direcţia 1, und zeitweilig Nachfolger des pensionierten Nicolae Pădurariu) und Leutnant Valerică Fulga am 12. 3. 1988 verfassten Mitteilungsanalyse wird „Mayer“ als ein inoffizieller Mitarbeiter beschrieben, der besonders gute Beziehungen zu der Landsmannschaftsführung und zur „Banater Post“ hat. (vgl. „Notă de analiză“, ACNSAS, I 210845, vol. 3, Bl. 87-91.)
Im Auftrag der Securitate sollte nun „Mayer“ die von der Securitate vorbereiteten Gerüchte gezielt weiter verbreiten und an bestimmte Personen weitergeben. Gleichzeitig jedoch hatte er während seiner Auslandsreisen den Auftrag, für die Securitate Informationen zu sammeln.

In dem operativen Vorgang „Cristina“ sind einige relevante Beispiele enthalten, wie die Diskreditierung von Herta Müller durchgeführt werden sollte.
Auch „Mayer“ taucht hier mit seinem 249. Kundschafterbericht auf, den er nach einem Aufenthalt in der Bundesrepublik am 14. September 1989 Leutnant Valerică Fulga aushändigte. Zwei Jahre später übersiedelte "Mayer" in die Bundesrepublik, wo er 1993 starb.


*

[22. Januar 1987. Mitteilung des Temeswarer Securitatechefs, Oberst Ion Cristescu und des lokalen Leiters der Abteilung 1/A, Major Radu Tinu an Generalleutnant Aristotel Stamatoiu vom Auslandsgeheimdienst, Militäreinheit - UM 0544, bezüglich der vorgesehenen Diskreditierung von Herta Müller, Richard Wagner und William Totok, deren Ausreise in die Bundesrepubik Anfang 1987 erfolgen sollte.]

Dokument aus dem dem operativen Vorgang "Cristina", ACNSAS, I 233477, vol. 1, ff. 267-269

*
[Drohbriefe an Herta Müller]

ACNSAS, I 233477, vol. 1, ff. 270-271

*

[3. Juli 1989. Mitteilung des Securitatechefs aus Temeswar, Oberst Traian Sima und des lokalen Leiters der Abteilung 1/A, Oberstleutnant Petru Pele an die Abteilung "D" - Desinformation - über die Durchführung einer Kompromittierungsaktion, in die der rumänische Dichter Damian Ureche, geb. 1935 - gest. 1994, involviert war]

[3 iulie 1989. Raport al IJ Timiş către Serviciul „D” – dezinformare – privind discreditarea unor scriitori din Timişoara, stabiliţi în Berlinul Occidental, folosindu-se în acest scop de ajutorul poetului Damian Ureche, care urmează să adreseze postului de radio Europa liberă şi postului de german de televiziune ARD o scrisoare de compromitere a celor vizaţi, raport semnat de şeful Securităţii din Timiş, col. Traian Sima şi şeful serviciului 1/A, lt. col. Petru Pele]

ACNSAS, I 233477, vol. 1, ff. 417-417v

*


[14. September 1989. "Mayer" berichtet nach einer Deutschlandreise über die Landsmannschaft der Banater Schwaben]

ACNSAS, I 233477, vol. 2, ff. 13-13v

*
William Totok, „Zăngănitul lanţurilor...” Scriitoarea germană, născută în România, Herta Müller, împlineşte pe 17 august vîrsta de 60 de ani, RFE, 15. 8. 2013.

Aktualisiert - actualizat, 20. 8. 2013, 23:59 h

Securitate-Einsatz an der unsichtbaren Front

Hochschullehrer im Einsatz an der unsichtbaren Front

Inkriminierende Aussagen gegen die Aktionsgruppe versuchte die Securitate auch von zahlreichen Hochschullehrern zu erhalten. Diese Aussagen sollten dem Geheimdienst als Belege für die staatsfeindliche Tätigkeit der einzelnen Gruppenmitglieder dienen. Allerdings waren nicht alle Hochschullehrer, die im Zusammenhang mit dem Zusammentragen von Beweisen gegen die Aktionsgruppe aufgefordert wurden, ihre Meinung schriftlich zu äußern, auch bereit, die belastenden Argumente zu liefern.
Anhand von zwei Beispielen lässt sich diese unterschiedliche Haltung von Hochschullehrern nachweisen.
"Traian", vor seiner Tätigkeit als Dozent an der Bukarester Universität aktiver Securitatehauptmann in der Hauptabteilung 1 (Directia 1 - zuständig für die Bekämpfung der Inlandsopposition), liefert in seinen Berichten die Schlagwörter, die der Geheimdienst benötigte, um den "feindseligen Handlungen" der Aktionsgruppe mit allen ihm zur Verfügung stehenden Mitteln entgegenzuwirken.
Im Gegensatz zu "Traian" versuchte "Sandu" von der Temeswarer Universität sogar die Unterstellungen der Securitate mit literaturwissenschaftlichen Argumenten zu entkräften. Strafrechtlich gesehen ist sein im Stil einer fast sachlichen Analyse verfasster Bericht für die Absichten der Securitate eigentlich unbrauchbar.
"Sandu", der in einer Anmerkung als ehemaliger inoffizieller Mitarbeiter bezeichnet wird (vgl. ACNSAS, I 210845, vol. 4, Bl.6), lebte später als Rentner in Deutschland, wo er 2013 starb. "Traian", der im rumäniendeutschen Literaturbetrieb eine unheilvolle Rolle spielte und von dem es unzählige Denunziationen in den Securitateakten gibt, verließ Rumänien im Jahr 1976. Auch er kam nach Deutschland. "Traian" starb am 13. Mai 1994.

1.

-->

[12 noiembrie 1974. "Traian" despre Grupul de Acţiune Banat şi textele din „Neue Literatur", nr. 4/1974]

 

MINISTERUL DE INTERNE[1]                                     STRICT SECRET

DIRECŢIA I-a                                                                Ex. nr. ___

Primeşte Lt. col. NĂSTASE GHEORGHE

Sursa: "TRAIAN"

Casa: "BOGDAN"

 

N      O      T      Ă

= = = = = = = = = =

 

Din analiza montajului de proze şi versuri al „Grupei acţioniste Banat" din „Neue Literatur", nr. 4/ 1974, montaj prezentat de redactorul CSEYKA GERHARD, rezultă că este plin de subînţelesuri.

„Poezia" „Fosta sinucidere a familiei" tratează despre nenorocirea ivită atunci cînd „ei" au luat familiei uneltele agricole, aduse din Elveţia şi despre „domesticirea" supravieţuitorilor, care în loc să se sinucidă în continuare îşi pavazează ferestrele. Tot JOHANN LIPPET se declară într-o altă poezie un „Sancho Panza" care porneşte să lupte contra realităţii. Poezia „Viaţa plină de pericole mortale ale unui poet cunoscut" de WAGNER RICHARD dă glas „indignării" că din statuia de lemn a acestui poet se fac surcele pentru foc, restul plin de formalisme – nici un cuvînt despre realitate, patrie sau ceva similar.

În textul concluziv: „Despre temă", CSEYKA găseşte drept calitatea cea mai de seamă a acestei „grupe" că a înlocuit motto-ul de Brecht, pe care-l aveau mai înainte, cu unul din spusele „formaliştilor" vienezi, adepţii „poeziei concrete".

În timpul primei mele întrevederi cu stud. BOSSERT ROLF (IV) care conduce cercul ştiinţific la facultate, acesta mi-a spus că a petrecut o parte din vacanţa de vară împreună cu WERNER KREMM şi RICHARD WAGNER, ambii prezenţi în montajul de mai sus, într-un sat bănăţean ca invitat al unuia din „grup" (din păcate n-am reţinut numele, nefiind atent şi nu am vrut să insist prin întrebări retroactive) şi că micul lor grup a fost vizitat de GERHARD CSEYKA, care le-a povestit despre „Răsunetul" avut de „curajosul" lor montaj literar şi care le-a dat imboldul să continue pe calea apucată, pentru că ei vor crea adevărata literatură departe de „crezurile zilei", literatură de valoare estetică, diferită de cea oficială şi astfel vor intra în istoria literaturii noastre.

 

(ss) "TRAIAN"

N.B..

Nota a fost furnizată la solicitarea noastră.

Persoanele ce apar în notă sînt în atenţia Serviciului II.

O copie a notei va fi dată spre exploatare la Serviciul II.

 

(ss) Lt. col. NĂSTASE GHEORGHE

 

Conceptat: „T"

Dactilo: D.I.

Ex. nr. 3

Rd. nr. 224/444

12.11.1974

ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff.26-26v

2.

[10 octombrie 1974. Analiza amiabilă a lui "Sandu" privind formarea şi direcţia Grupului de Acţiune Banat]

 

C O P I E[2]                                                                             STRICT SECRET

- Nr.______/I/00______                                                         Ex. nr. ___

- Data: 10.10.1974

- Sursa: "SANDU"

- Primeşte: Mr. IANTO PETRU

   în locul lui Lt. Col. MINCIU

- Problema: "Înv. Superior"

 

NOTĂ INFORMATIVĂ

= = = = == = = = = = = =

 

Sub numele de „AKTIONSGRUPPE BANAT" (Grup de acţiune Banat) este cunoscută actualmente o grupare de tineri poeţi de limbă germană din Banat. Aceşti tineri au început să scrie poezii încă de cînd erau elevi, continuînd pe băncile facultăţii cu publicarea versurilor lor în suplimentul studenţesc „UNIVERSITAS" al cotidianului „NEUE BANATER ZEITUNG" şi în coloanele revistei de specialitate „NEUE LITERATUR". După anumite frecuşuri cu conducerea ziarului „NEUE BANATER ZEITUNG", mai ales cu redactorul şef N. BERWANGER, au început să publice în acest ziar. Între timp a apărut o antologie „WORTMELDUNGEN"[3] în editura „FACLA" în 1972, în care au apărut prima dată sub formă de carte – producţii ale acestor tineri poeţi. După „ruptura" cu NBZ, tinerii s-au grupat în jurul cenaclului literar de la Casa de cultură a studenţilor din Timişoara (în toamna anului 1973) şi au continuat să publice – cu precădere – la revista „NEUE LITERATUR", fiind sprijiniţi mai ales de redactorul GERHARDT CSEJKA. Numărul 4/1974 al amintitei reviste a adus un grupaj de poezii aparţinînd membrilor grupului.-

Grupul nu este o organizaţie cu statut, reguli, etc., ci un cerc de prieteni, apropiaţi ca vîrstă şi ca profesie (studenţi filologi sau actualmente profesori de limbă germană), care totuşi sînt destul de discriminatorii faţă de alţi poeţi tineri. Pare-se că denumirea de „AKTIONSGRUPPE BANAT" le-a fost atribuită de presa de limbă germană din România şi nu de ei înşişi[4].-

Din acest grup fac parte:

- WERNER KREMM, absolvent al Facultăţii de filologie, promoţia 1974, actualmente profesor la Bocşa, membru P.C.R.

- JOHANN LIPPET, absolvent al Facultăţii de filologie, promoţia 1974,, actualmente profesor la Şcoala generală Nr. 8 din Timişoara, membru P.C.R.;

- RICHARD WAGNER[5], student în anul IV al Facultăţii de filologie, membru P.C.R.;

- GERHARD ORTINAU[6], student în anul III al Facultăţii de filologie, membru P.C.R.;

- WILIAM TOTOK şi ERNST WICHNER, studenţi în anul II al Facultăţii de filologie;

- ALBERT BOHN, admis la concursul de admitere pentru Facultatea de filologie în anul 1974, actualmente satisfăcîndu-şi stagiul militar.

- ROLF BOSSERT, student la Bucureşti, care pare-se că este într-un contact mai labil cu grupul;-

- ANTON STERBLING, student la Institutul de subingineri de la Reşiţa (?);

- BALTHASAR WAITZ, absolvent al Facultăţii de filologie, promoţia 1974, actualmente profesor la Reşiţa (?), care a stat destul de mult timp în opoziţie cu grupul, dar care a apărut cu producţii literare împreună cu grupul în Nr. 4 al revistei „NEUE LITERATUR".-

Conducătorul grupului pare a fi RICHARD WAGNER, cel mai talentat dintre tinerii poeţi, care de altfel este sigur că a publicat un volum propriu „KLARTEXT" („Un cuvînt limpede"), Editura ALBATROS Bucureşti 1973, volum distins cu premiul literar al C.C. al U.T.C.-

Recent a apărut o antologie la editura Kriterion din Bucureşti „BEFRAGUNG HEUTE" în care sînt reprezentaţi cu 2-3 poezii şi GERHARD ORTINAU, ALBERT BOHN, ANTON STERBLING, ROLF BOSSERT.-

În general se poate aprecia că aceşti tineri din „AKTIONSGRUPPE BANAT", sînt inteligenţi, au citit mult, sînt la curent cu literatura de astăzi în limba română, cu cea din R.D.G., R.F.G., Austria. În vocaţiile lor cu precădere lirică, au şi proză scurtă – autorii sînt tributari ai unor curente de înnoire pe tărîm literar, curente care s-au răsfrînt într-o formă sau alta mai în toate ţările. Ceea ce li se poate reproşa din punct de vedere literar este un oarecare avantgardism împerecheat cu ermetism, ceea ce a dus la o serie de rezerve faţă de acest grup, mai ales din partea generaţiei mai vîrstnice de scriitori de limbă germană din Timişoara. – Din punct de vedere literar grupul şi-a propus să depăşească aşa-zisul provincialism din literatura germană din România, căutând un contact mai direct cu literatura modernă.-

Semnificative în această direcţie sînt numele poeţilor indicate de membrii grupului ca fiind exemplele lor poetice (nume indicate la sfîrşitul antologiei „WORTMELDUNGEN"). Foarte frecvent sînt citaţi: BERT BRECHT (la mai toţi) şi LUCIAN BLAGA, MARIN SORESCU (din literatura română), HANS MAGNUS ENZENSBERGER (R.F.G.), ANEMONE LATZINA (din literatura de limbă germană din R.S.R.).-

Din punct de vedere politic membrii grupului sînt foarte interesaţi de evenimentele politice interne şi externe (De ex. în toamna anului trecut au organizat o şezătoare literară la Casa de cultură a studenţilor pe tema solidarităţii cu poporul chilian). De asemenea se ocupă cu probleme ale populaţiei germane din ţara noastră, cum îşi găsesc reflectarea în literatura de limbă germană.-

Discutînd cu unii dintre membrii grupului – J. LIPPET, R. WAGNER, W. KREMM – s-a putut constata că sînt ataşaţi regimului nostru, că doresc să facă o literatură angajată. GERHARD ORTINAU, de exemplu a declarat ferm în şedinţa de partid, cînd s-a discutat primirea lui, că se distantanţează categoric de intenţia părinţilor săi (revocată pare-se ulterior şi de aceştia) de a emigra în R.F.G.[7] De repetate ori au afirmat tinerii că doresc să nu existe lucruri care să nu se poată spune, tabu-uri. Din acest motiv se distanţează destul de categoric de literatura practicată în anii '50 în mod direct, respectiv în mod indirect de unele practici de atunci.-

Există pe de altă parte un oarecare spirit de opoziţie faţă de unele elemente tradiţionale, faţă de anumite dispoziţii pe care ei le consideră învechite şi depăşite. Astfel, discutînd cu WAGNER, KREMM, WICHNER, aceştia n-au înţeles dispoziţia decanatului facultăţii în legătură cu freza (mai toţi cu păr lung). Este adevărat că în cele din urmă s-au tuns, fiind obligaţi la aceasta, ca pe urmă să lase să crească părul la loc! Bineînţeles aceasta nu constituie o problemă majoră, dar care poate totuşi întregi imaginea despre aceşti tineri, care pe alocuri se consideră „neînţeleşi".-

Astfel, s-au considerat „neînţeleşi" atunci cînd  WERNER KREMM, atunci încă student a avut să prezinte un montaj literar cu creaţii proprii ale grupului, montaj care pare-se n-a mai avut loc, deoarece nu s-au obţinut aprobările de rigoare pe plan local[8]. Pe de altă parte însă revista „NEUE LITERATUR" a publicat aceste creaţii. Un caz similar s-a petrecut cu mai mult timp în urmă cînd – pe atunci studentul J. LIPPET a citit în cenaclul literar ADAM MÜLLER GUTTENBRUNN (cenaclu condus de „bătrînii" FRANZ LIEBHARD, NIKOLAUS BERWANGER, HANS KEHRER, LUDWIG SCHWARTZ), poezii care au fost criticate pentru atitudinea lor nihilistă – lucru de altfel discutabil – de NIKOLAUS BERWANGER (fapt care a contribuit pare-se în mod considerabil la producerea „rupturii"). Concomitent însă revista „NEUE LITERATUR" a publicat tocmai aceste poezii.-

De altfel sprijinul cel mai serios îl are grupul din partea acestei reviste şi din partea redactorului GERHARD CSEJKA, care a şi însoţit grupajul din Nr. 4/1974 cu cuvinte elogioase la adresa tinerilor scriitori. Grupajul literar este precedat de un motto, aparţinînd unui grup literar de poeţi tineri din Viena, în care aceştia îşi afirmă declaraţia pentru progres. Textele poeţilor bănăţeni caută să fie în ton cu acest motto programatic, ceea ce poate fi dovedit pe baza unor poezii sau proză scurtă. Dar: nota dominantă din punct de vedere al realizării artistice este jocul de cuvinte, artisticitatea, nu întotdeauna în cel mai bun sens al cuvîntului. Interpretarea acestor producţii devine pe alocuri foarte dificilă, cu atît mai mult cu cît literatura grupului „AKTIONSGRUPPE BANAT" se aproprie foarte mult de poezia concretă, care în cele din urmă, nu se mai adresa unei masse largi de cititori, ci numai unor iniţiaţi.-

Tinerii poeţi din „AKTIONSGRUPPE" sînt încă pe un drum în căutare. La o oarecare maturitate artistică pare-se că au ajuns doar RICHARD WAGNER şi JOHANN LIPPET, ceilalţi „bîjbîind" parcă încă printre exemplele date de alţi poeţi şi un ton propriu.-

Se mai poate semnala contactul pe care-l are acest grup cu tendinţe asemănătoare a unor poeţi tineri de la Facultăţile filologice din Cluj şi Sibiu. Astfel la începutul anului RICHARD WAGNER a citit din creaţiile sale în faţa Cenaclului literar din Sibiu, iar întregul grup a fost invitat în primăvara anului 1974 (?) să participe la un schimb de experienţă cu cercul literar al Facultăţii de filologie de la Cluj[9].-

O analiză serioasă a activităţii grupului „AKTIONSGRUPPE BANAT" nu s-a făcut încă – nici nota de faţă nu poate pretinde că o face – poate şi pentru faptul că activitatea grupului nu a fost luată în serios de toţi creatorii şi iubitorii de literatură în limba germană de la noi.-

 

Timişoara la 10 octombrie 1974

 

(ss) „Sandu"

 

Observaţii conform notei originale.

 

(ss) Maior Ianto Petru

 

ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff.17-18v

---

[1] Notă dactilografiată.

[2] Notă dactilografiată.

[3] Notă manuscrisă pe margine a Mr. Petru Ianto: "Au fost selectate poezii din per. liceului f. să fie consultaţi."

[4] Notă manuscrisă pe margine a Mr. Petru Ianto: "Da".

[5] Notă manuscrisă pe margine a Mr. Petru Ianto: "Preş. cenaclu".

[6] Notă manuscrisă pe margine a Mr. Petru Ianto: "Secretar".

[7] Notă manuscrisă pe margine a Mr. Petru Ianto: "Ortinau mi-a spus şi mie că a căutat să scrie (să combată emigraţionismul, dar a fost sfătuit să nu scrie)".

[8] Notă manuscrisă pe margine a Mr. Petru Ianto: "Au fost cu el  şi la Craiova".

[9] Notă manuscrisă pe margine a Mr. Petru Ianto: "Au fost prin C. de cult stud.".

Aktualisiert - actualizat, 31.1. 2015 - 13:39 h