Herta Müller über frühe Verfolgung durch die Securitate

Ein Gespräch mit Herta Müller über frühe Verfolgung und späten Ruhm

"Die Securitate war verhasst, und wenn man jemandem schaden wollte, hat man ihn als ihren Mitarbeiter denunziert. Das hat die Securitate mit mir gemacht, weil ich keine Spitzeldienste leisten wollte, und der BND hat es geglaubt. Er muss die Fehlinformation vom Büro der Landsmannschaft bezogen haben, die saßen ja im selben Haus, im Übergangslager Langwasser, meiner ersten Station nach der Ausreise. Ich kriegte, schon bevor ich nach Deutschland kam, Briefe von sogenannten Landsleuten, ich sei unerwünscht. Es gab Kampagnen gegen mich in landsmannschaftlichen Zeitungen, wo ich als Spitzel gebrandmarkt wurde. Man hat sogar behauptet, ich hätte mein erstes Buch, die Niederungen, im Auftrag des Geheimdienstes geschrieben. Und der BND hat mich so empfangen, als wäre ich ein Spitzel. Ich sollte dann sagen, mit welchen Geheimdienstlern ich zu tun gehabt hätte, und ich erklärte: Die hatten mit mir zu tun, nicht ich mit ihnen, das ist ein Unterschied. Da sagte der Beamte: Lassen Sie die Unterscheidung meine Sache sein, dafür werde ich bezahlt. Das hat mir fast das Herz gebrochen. Ich wäre am liebsten sofort weitergereist, aber wohin? Und als ich dann nach Berlin kam, das war nur einige Wochen später, tauchte der Verfassungsschutz auf und erzählte mir, dass ich gefährdet sei durch die Securitate-Leute, dass sie zu meinem Schutz Streife fahren würden. Ich solle mir eine Schreckschusspistole kaufen, keine Geschenke annehmen, nicht in fremde Wohnungen gehen. Der letzte Satz, als ich das Büro des BND endlich verlassen durfte, war: Wenn Sie einen Auftrag haben, können Sie es immer noch sagen. Das alles passte überhaupt nicht zusammen."

Das vollständige Interview ist erschienen in: Die Zeit, Nr. 43, 15.10.2009

Lesen Sie auch:

Herta Müller în atenţia secuforumiştilor, RFE, 14.10.2009

Offener Brief an Harald Schmidt, AdG, 17.10. 2009

Herta Müller, "brisée" mais résistante, in: LE MONDE DES LIVRES,

03.12.09

***

[13 aprilie 1984. „Dan” informează despre o scrisoare anonimă, sosită la ziarul „Neue Banater Zeitung” în care sunt atacaţi cu diferite invective şi ameninţări unii dintre cei care frecventau cenaclul „Adam Müller-Guttenbrunn”; Securitatea încearcă imediat să afle identitatea autorului anonim pentru a-l folosi în „demascarea activităţii” „elementelor” urmărite]


- Nr. 29084/ 1/A/P.N./005/13 IV-984
- Primeşte lt. col. PĂDURARIU NICOLAE
- Informator: DAN

NOTĂ

Sursa informează că cam pe la sfîrşitul lunii octombrie şi începutul lunii noiembrie 1983, sursa a fost chemată, rugată, de HORST SAMSON, prin intermediul prietenei lui WILLIAM TOTOK-CHRISTINE BALZER, studentă în anul II la Facultatea de Filologie, să vină la redacţie, spre a discuta nişte poezii cu dînsul, poezii ce urmau să fie publicate. Ajungînd la redacţie, sursa a avut discuţii cu TOTOK WILLIAM şi HORST SAMSON care i-au prezentat o anonimă, adresată redacţiei şi scrisă cu litere de tipar cu cerneală pe o hîrtie dublă, format caiet şi în care se adresa cu ameninţări ptr. HORST SAMSON, WILLIAM TOTOK, EDUARD SCHNEIDER, JOHANN LIPPET, HERTA MÜLLER, RICHARD WAGNER şi NIKOLAUS BERWANGER, fiindcă poeziile pe care ei le publică în NBZ şi în alte publicaţii, n-ar fi poezii, ci curată bătaie de joc pentru cititori. Se făceau referiri: s-a pus întreabarea dacă bunicul lui TOTOK ar fi coborît şi el din copac precum TOTOK, din cauza înfăţişării lui şi dacă nu, dacă nu s-ar răsuci sărmanul bătrîn în mormînt, dacă l-ar vedea pe nepotul lui cum arată.
Despre HERTA MÜLLER se zicea că ar fi ajuns o ordinară, care nu-şi dă seama ce scrie şi care nu se mai poate arăta în satul ei natal, Niţchidorf, ptr. că oamenii ar da-o afară din sat cu cartofi putrezi.
S-a pus şi întrebarea dacă fiicei de doi ani a lui EDUARD SCHNEIDER, i-ar plăcea, dacă ar şti să citească, pornografiile aşternute pe hîrtie, de tatăl ei.
JOHANN LIPPET a fost atacat iarăşi ptr. înfăţişarea lui şi ptr. „idioţeniile” pe care le scrie.
Despre RICHARD WAGNER s-a spus – în direct – că ar fi un escroc şi un porc – şi că cercul de literatură n-ar fi avut vreodată un preşedinte mai prost ca el, care şi-ar bate joc de toţi şi chiar de propia lui persoană.
Se amintea şi de fiica lui Berwanger, dar nu reţin ce fel de referiri s-au făcut.
În finalul scrisorii se menţiona, că dacă scrisoarea nu va fi publicată în decursul a două săptămîni, atunci toţi aceştia, care au fost menţionaţi, îşi vor pierde slujba şi vor fi daţi afară într-un mod ruşinos. Dar primul care va fi „şutit”va fi BERWANGER, care admite ca să se publice astfel de „porcării”. Dealtfel se menţiona că cei care au scris această scrisoare sunt finanţaţi de străinătate, ptr. că şi acolo ar fi oameni cărora nu le plac lucrurile care se petrec. La sfîrşit erau vreo 3 sau 4 semnături, scrise în alfabet arab.
Scrisoarea anonimă era scrisă în limba germană.

13.04.1984 (ss) DAN

Observaţii
- Este cunoscut faptul că mai multe persoane din rîndul naţionalităţii germane îşi manifestă nemulţumirile faţă de conţinutul scrierilor lui BERWANGER NICOLAE şi al celorlalte persoane menţionate în notă, însă nu avem date cu privire la posibilul autor al anonimei şi nu avem cunoştinţă despre aceasta.
- Despre scrierile acestor persoane s-au făcut mai multe informări la organele P.C.R.

MĂSURI
Informativ vom lua măsuri de a identifica autorul pentru a fi folosit de noi în demascarea activităţii acestor elemente.

(ss) lt. col. Pădurariu

ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 325-326