Montag, Januar 18, 2010

Securitatebericht von Franz Schleich - 1977



Aktualisiert, 9. 4. 2020, 12:38 Uhr


Hier das ganze SWR-Interview mit Herta Müller: "Ich galt als Parasit".



Ein Securitatebericht von Franz Schleich, verfasst am 29. Dezember 1977, in dem er eine im Text erwähnte Person informativ abschöpft. Der Bericht von "Voicu" bezieht sich auf die erste öffentliche Lesung von William Totok, nach dessen Entlassung aus dem Gefängnis und nach der Aufhebung des Publikationsverbots. 


[29 decembrie 1977. „Voicu" foloseşte relatările unei terţe persoane despre prima lectură publică a lui William Totok după eliberarea acestuia din detenţie şi ridicarea tacită a interdicţiei de a publica]



Nr.X/1/PN/ 0053/ 29.XII.977
Primit: Lt. col. Pădurariu N.
Sursa: „Voicu"



Notă[1]   

La începutul lui decembrie în cadrul cenaclului „A.M. Guttenbrunn" şi-a prezentat unele poezii William Totok, referatul a fost ţinut de prof. Johann Lippet. Sursa discutînd cu Schneider Helga care a participat la şedinţa de cenaclu[2], a rezultat că poeziile sale au fost apreciate ca bune şi foarte intensiv discutate, fiind inspirate probabil din activitatea productivă a lui Totok de la „Ceramica"-Jimbolia. În ziarul NBZ s-a publicat o relatare despre şedinţa cenaclului iar ulterior pe pagina culturală şi o poezie.

Sursa întîlnindu-se ulterior cu Totok, la redacţia NBZ, unde acesta venise împreună cu Richard Wagner la redactorul Schneider Eduard, a discutat cu el, cu care ocazie şi-a manifestat părerea de rău că i s-a publicat o poezie „mediocră", care a fost preluată „numai" din „Karpatenrundschau"[3]  şi nu i s-a publicat o poezie mai elocventă. El bănuieşte că red. Schneider i-ar fi fost frică să publice o poezie nouă.

Sursa a mai discutat cu Totok, întrebîndu-l, cine ar putea să fie al doilea român, membru al asoc[iaţiei] lit[erare] europene „Die Kogge" din RFG. Totok a spus că nu ştie, dar că crede, că ar putea să fie Gross[4] Peter - plecat în cursul acestui an definitiv din ţară, el fiind în corespondenţă cu Gross (sic!).

29 dec. 77 Voicu



Observaţii

Totok William este lucrat în D.U.I. şi a prezentat într-adevăr în cenaclu lucrări personale.



Sarcini

Să discute cu Totok asupra vizitei lui Helmut Schmidt în ţara noastră şi în acelaşi timp să se refere şi la preocupările sale literare din prezent.



Măsuri

Totok fiind participant activ la cenaclul literar „Adam Müller-Guttenbrunn" vom verifica poziţia lui şi conţinutul scrierilor şi prin alte surse.

Scriitor: [5] 
- să caute de a-l întîlni personal pe Totok şi să stabilească conţinutul scrierilor pe care le are şi pe care intenţionează să le prezinte în cenaclu. Dacă constată că sînt necorespunzătoare să ne informeze imediat..



Măsuri


Vom verifica şi prin alte surse conţinutul materialelor pe care Totok le-a prezentat în cenaclu. În acest scop vom folosi şi sursa „NELU"[6].


(ss) Pădurariu



ACNSAS, I 210845, vol. 2, f. 177-177v




[1] Notă manuscrisă.

[2] Din relatarea despre şedinţa cenaclului, apărută în NBZ, rezultă că printre cei care au luat cuvîntul s-a aflat şi Helga Schneider, folosită de „Voicu" pentru culegerea unor informaţii. (Cf. E[duard] S[chneider], „Meldungen aus der Arbeitswelt", în: Neue Banater Zeitung, 6. 12. 1977, p. 2.)

[ 3] Este vorba despre poezia "Arbeiter in der Ziegelei" („Muncitor la ţiglărie"), publicată în 1980 şi în volumul die vergesellschaftung der gefühle (socializarea sentimentelor), Editura Kriterion, Bucureşti, 1980, p. 41. Reproducem aici textul integral - în original:

arbeiter in der ziegelei


die hände voll lärm
und aus der presse tropft viereckig-weicher ton
wie perlen
die finger greifen in die kühle masse
vor arbeitswut heult der motor

die esse fächert in den himmel schwarzen rauch
vermischt mit schweiß
und spähend schauen augen
der sonne nach
die in einem wolkentümpel badet

zurück ins presshaus fallen strahlen
durch lücken in der alten wand

verschwitzt greift wieder nur ein menschenarm
die ziegel auf vom allerschnellsten band
© Alle Rechte vorbehalten

[4] Corect: Grosz.

[5] Ultimele două pasaje, nedatate, au fost adăugate mai tîrziu, probabil în ianuarie 1978. Atunci fostul cancelar german Helmut Schmidt a încheiat cu Nicolae Ceauşescu o înţelegere prin care s-a stabilit că numărul etnicilor germani care va primi permisiunea de a emigra anual din România va putea fi de cel puţin 11 000 de persoane. Partea germană s-a angajat să acorde României anumite facilităţi bancare şi să plătească o sumă pentru fiecare strămutat.

[5] Se pare că "Nelu" nu a participat la şedinţa amintită. De obicei lua cuvîntul la întrunirile cenaclului, în articolul din NBZ el nu este amintit. În schimb, printre vorbitori s-a aflat "Mayer" care i-a prezentat lui Pădurariu un raport verbal despre desfăşurarea şedinţei. Iniţial el fusese instruit ce se urmărească şi cum să acţioneze în timpul şedinţei dacă se vor aborda probleme politice şi ideologice necorespunzătoare, precum rezultă din D.U.I. “Luca” - Johann Lippet (cf. Johann Lippet, Das Leben einer Akte - Viaţa unui dosar -, Wunderhorn Verlag, Heidelberg, 2009, p. 51). În nota redactată după contactarea lui "Mayer", ofiţerul notează observaţia acestuia că "a observat" că William Totok are un "tic nervos" şi "care pare oarecum mereu speriat sau bolnav. (Cf. Nota lui "Mayer", din 24 decembrie 1977, consemnată de lt. col. Pădurariu, ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 176-176v). Remarca lui „Mayer" va fi folosită un deceniu mai tîrziu într-un plan de discreditare, prin care William Totok urma să fie prezentat în străinătate ca „element dezechilibrat psihic". La răspîndirea acestei dezinformări urmau să participe „Gică", „Sorin" şi „Mayer" (cf. „Nota de studiu" întocmită de Pădurariu pe data de 10 aprilie 1987, I 210845, vol. 3, ff. 79-81). Într-o „Notă de analiză", semnată de data aceasta de noul şef al serviciului 1 din Timişoara, mr. Pele Petru şi de ofiţerul operativ II, lt. Valerică Fulga, se iau alte măsuri pe plan intern şi extern. Cu realizarea şi aplicarea acestor măsuri sunt însărcinaţi mai mulţi ofiţeri, între care îi amintim pe mr. Pele Petru, lt. Valerică Fulga, lt. maj. Bohos Cornel, mr. Adamescu Ioan, lt. col. Indrei Ioan, mr. Radu Tinu. (Cf. „Notă de analiză", 12 martie 1988, ACNSAS, I 210845, vol. 3, f. 87-91.)

Mai trebuie precizat că „Nelu", amintit în acest document, nu este identic cu „Nelu" care apare în dosar, începînd cu anul 1982. Acest „Nelu" 2 provenea din zona publiciştilor timişoreni şi avea, între altele, sarcina de a-l supraveghea pe William Totok în timpul unor deplasări la Arad. „Nelu" 1 - lucra în domeniul teatrului şi nu a furnizat Securităţii informaţii compromiţătoare. Asta rezultă cel puţin din cele mai multe documente păstrate în D.U.I. „Interpretul”, însă nu se confirmă şi prin materialele din D.U.I. „Titan” - Gerhard Ortinau; în acest sens a se vedea „Nota” din 29.10.1976, primită de către Pădurariu, ACNSAS, I 233471, vol.1, f. 94.