Mittwoch, Januar 19, 2011

Securitate und evangelische Kirche - Securitatea şi Biserica Evanghelică



Securitatea şi Biserica Evanghelică - Securitate und evangelische Kirche  


Biserica Evanghelică şi Securitatea
ÎN 1989, REPREZENTANŢII BISERICII DIN SIBIU AU ŞANTAJAT ORGANIZATORII CONGRESULUI EVANGHELIC DIN BERLIN 


I.


[...] Operaţiunea din 1989 a reuşit şi a fost înregistrată ca atare şi de către Securitate. Fără aportul activ al unor colaboratori neoficiali ca „Breban" poliţia secretă nu ar fi reuşit să manipuleze o manifestare occidentală.
În ce proporţie a fost subminată Biserica Evanghelică de către clerici care au acceptat să lucreze pentru Securitate, este greu de spus. Dintr-o listă nominală a preoţilor din „consistoriul districtual evanghelic Braşov" se poate deduce proporţia acestei subversiuni informative. Din 34 de preoţi cuprinşi în 1978 într-un tabel al Securităţii, 10 erau în solda poliţiei politice. (ACNSAS, D 13381, vol. 7, ff. 98-102.)
[...]

Fragment din relatarea difuzată de RFE, 18 ianuarie 2011. Textul integral se poate citi aici.

Cîteva documente privind chestiunea congresului bisericesc din Berlin sunt publicate în exclusivitate în hjs-online şi pot fi citite mai jos.





II. 





Măsuri de discreditare a pastorului Richard Wurmbrand (n. 24 martie 1909 la Bucureşti - m. 17 februarie 2001 in California)


La discreditarea lui Wurmbrand, stabilit după lungi ani de detenţie în Occident, au participat de-a lungul anilor reprezentanţi ai tuturor cultelor admise în România comunistă. Nu numai reprezentanţi ai cultelor neoprotestante (baptişti, penticostali etc.), ci şi cei ai bisericii evanghelice germane din Transilvania CA, ai bisericii sinodo-prezbiteriene lutherane de limbă maghiară şi slovacă sau ai bisericii reformate. La discreditarea lui Wurmbrand a participat şi Ivan Deneş.

În partea a 2-a documentarului nostru vom prezenta cîteva extrase din materiale ale Securităţii, legate de cazul Wurmbrand.
W.T.






Akte von: / Dosarul lui: Richard Wurmbrand (vol.9). 

Die rumänische Wohnung im europäischen Haus
Fragmentarische Chronologie und persönliche Erinnerungen an eine Veranstaltung des Deutschen Evangelischen Kirchentages 1989 in Berlin (West)
I. 


Unter obiger Überschrift ist ein Beitrag von Uwe-Peter Heidingsfeld in der Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, 22.Jg., Heft 1-2, 2010, erschienen, in dem er sich an den Kirchentag erinnert und die damit verbundenen Interventionen aus Rumänien, eine Rumänienveranstaltung zu untersagen.
„Zum damaligen Zeitpunkt habe ich die Berliner Stelle des Kirchenamtes der EKD geleitet", schreibt Heidingsfeld, „und gehörte dem Internationalen Ausschuss des Deutschen Evangelischen Kirchentages (DEKT) an. Mit der rumänischen Situation war ich vertraut, weil ich von 1980 bis Mitte 1986 dem Kirchlichen Außenamt der EKD als Osteuropareferent angehört habe."
Heidingsfeld bezieht sich in seinem Artikel auch auf den 1. Einspruch, der gegen die geplante Rumänienveranstaltung formuliert wurde:
„Der erste für mich erkennbare Einspruch gegen die Veranstaltung war überraschend. Er kam von Dr. Hermann Pitters, Theologieprofessor aus Hermannstadt/Rumänien. Er hatte am 27. Februar 1989, im Rahmen eines Aufenthaltes in der Bundesrepublik, Hans Philippi (Ansbach) besucht. Dabei ist Dr. Pitters offenbar ein Kenntnisstand bezüglich jener Veranstaltung vermittelt worden, der bei ihm alle verfügbaren Alarmglocken in Bewegung gesetzt hat. Anders kann ich mir seine völlig überzogene Reaktion nicht erklären. Zur Verdeutlichung zitiere ich aus einer „Notiz" vom 28. Februar 1989, die Philippi für von Oppen verfasst hatte, der zum Vorbereitungskreis gehört und uns anderen diesen Text unverzüglich zur Kenntnis gebracht hat: Dr. Pitters zeigte sich „entsetzt über die Planung eines Forums Rumänien des Deutschen Evangelischen Kirchentags mit der durch die Thematik Menschenrechte und die vorgegebene Akzentuierung (Herta Müller, Richard Wagner etc.) unvermeidlichen politischen Zuspitzung. Das habe nichts mehr mit Kirche zu tun und diene auf keinen Fall der ökumenischen Verbundenheit mit den Kirchen in Rumänien. Die Veranstaltung empfinde er als Gefährdung der Beziehungen seiner Kirche zur Evangelischen Kirche in Deutschland; es sei zu befürchten, dass die Ev. Kirche in Rumänien dadurch gezwungen werde, ihre ökumenische Stütze bei der EKD, die für sie lebensnotwendig sei, einzubüssen und anderswo (etwa in Skandinavien) zu suchen. Das Forum sei darum nicht zu verantworten und sollte nicht stattfinden."

Aufgrund von neu gesichteten Akten lässt sich der Einfluss der Securitate auf die Organisatoren des Kirchentags nachvollziehen. Dazu siehe den von RFE am 18. 1. 2011 in rumänischer Sprache ausgestrahlten Beitrag.
Zu dem Thema siehe auch: William Totok, „Die Kirchen zwischen Unterordnung und Anpassungsdruck", in: Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, 6. Jg., Nr. 1, 1994, S. 15-25.
Einige Dokumente über den Vorgang werden zum ersten Mal veröffentlicht und können in hjs-online gelesen werden

II. 


Diskreditierungsmaßnahmen von Richard Wurmbrand (geb. 24. März 1909 in Bukarest - gest. 17. Februar 2001 in Kalifornien)


Vertreter der 14 im kommunistischen Rumänien zugelassenen religiösen Kulte hatten sich 1965 nach der Ausreise des lange Jahre inhaftierten Pastors Richard Wurmbrand systematisch an der Diskreditierung des Geistlichen beteiligt. Nicht nur Vertreter der neoprotestantischen Religionsgemeinschaften, Baptisten, Pfingstler u. a., sondern auch Repräsentanten der beiden lutherischen Kirchen, der siebenbürgisch-deutschen evangelischen Kirche (AB) und der ungarisch-slowakischen, lutherisch-evangelischen synodal-presbyterianischen Kirche (die Gründung einer rumänischsprachigen Filiale geht angeblich auf das Wirken von Wurmbrand zurück und existierte in Bukarest) sowie der reformierten Kirche.
Wurmbrand wurde durch zahlreiche antikommunistische Streitschriften und spektakuläre Aktionen im Westen bekannt. Dabei bediente er sich einer radikal-kämpferischen Propagandasprache. Viele seiner theologisch und autobiografisch eingefärbten Schriften sind eine Mischung von maßlosen Übertreibungen, strotzenden Unwahrheiten und überspitzten Mystifizierungen, wobei es einem Außenstehenden schwerfällt, die Grenze zwischen Realität, propagandistischer Fiktion, religiösem Eiferertum  und missionarischer Phantasie zu erkennen. Gerade diese publizistischen Unzulänglichkeiten versuchte die Securitate auszuschlachten, um ihn zu diskreditieren und letztendlich in der Öffentlichkeit unglaubwürdig zu machen. In zahlreichen Maßnahmenplänen entwickelte die politische Polizei Strategien, in die nicht nur ihre inoffiziellen Mitarbeiter eingebunden wurden, sondern auch unbescholtene Theologen und Publizisten aus dem Westen. Diese wurden mit Hilfe von Agenten im Auslandseinsatz durch raffiniert ausgeklügelte Beeinflussungsmethoden bearbeitet und ließen sich, ohne es zu wissen, auf diese Weise von der Desinformationsabteilung der Securitate in nachrichtendienstlich gesteuerte Propagandawerkzeuge umfunktionieren. An der Munitionierung westlicher Theologen und Publizisten mit Materialien aus den Archiven der Securitate war u.a. Ivan Deneş beteiligt. Dieser hatte einem aus Siebenbürgen stammenden und in West-Berlin lebenden, evangelischen Theologen in den frühen 1970-er Jahren Informationen und Dokumente zugespielt, die in Bukarest von der Securitate vorbereitet worden waren und die später in verschiedenen Beiträgen in der deutschsprachigen Presse – in der Bundesrepublik Deutschland, der DDR, in der Schweiz und in Österreich – erschienen sind.
Auszüge aus einigen Materialien können hier im 2. Teil unserer Dokumentation gelesen werden.

W.T. 

PS. Einige Zitate aus einem Aufsatz, in dem mehrere der manichäistischen Thesen, Aussagen und Theorien von Wurmbrand kritisch analysiert werden:

Gerhard Möckel, "Gefoltert für Christus? Zur Aktivität Richard Wurmbrands" (I), in: Licht der Heimat, Folge 210, 15. April 1971, S. 2-3; (II), ebenda Folge 211, 15. Mai 1971, S. 2 [Beilage der Siebenbürgischen Zeitung, herausgegeben vom Hilfskomitee der Siebenbürger Sachsen und evangelischen Schwaben im Hilfswerk der evangelischen Kirche in Deutschland. Für den Inhalt verantwortlich Oberstudiendirektor Hans Philippi]. Aus einer redaktionellen Anmerkung geht hervor, dass der Beitrag in der Zeitschrift „Evangelische Kommentare" (Juni 1970) erschienen ist.

[1.]
Die Bücher und Vorträge Richard Wurmbrands haben in den letzten Jahren in vielen Ländern, wie auch bei uns in der Bundesrepublik, ein ungewöhnlich großes Echo gefunden. Man kann von Massenversammlungen sprechen, die er abhält, und das Buch „Gefoltert für Christus" — das erste in einer Reihe von Vieren — ist im April 1970 in der 9. Auflage erschienen. Es soll in einer Weltauflage von über einer Million verbreitet sein. Eines und immer wieder eines ist Wurmbrands Anliegen: seinen Lesern und Hörern die katastrophale Situation der „wahren" Christen hinter dem Eisernen Vorhang in dramatischen Farben zu schildern; Hunderttausende erlitten dort allein auf Grund ihres Glaubens Folter, Gefängnis, Gehirnwäsche und Martyrium durch „den Kommunismus."
Von daher wird dieser Kommunismus von ihm grundsätzlich und ausschließlich nur als
Mörder und Räuber ganzer Länder gekennzeichnet, mit dem die offizielle Kirche im Westen wie im Osten, insbesonders auch die Vertreter der Ökumene, kollaborieren, die wahren Tatbestände verharmlosend und verschweigend, ohne in ihm den Erzfeind der Christenheit zu erkennen.
Seine Schilderungen machen nachhaltigen Eindruck auf weite Kreise von Christen und Nichtchristen. Andererseits hinterlassen die auf den ersten Blick schon simplifizierenden, massiven Argumente seiner Schlußfolgerungen bei nicht wenigen andern einen peinlichen Eindruck und betretene Ratlosigkeit, die ihnen zumindest gefühlsmäßig anzeigen, daß da etwas nicht stimmt. Aber wenige haben klare, differenzierte Gegenargumente zur Hand gegen diese Art der Darstellung, der Schlußfolgerung und ihrem Anspruch, allein genuin christlich zu sein und Zeugnis der von der übrigen Christenheit verratenen Märtyrer zu geben.

[...]

Die Tatsache seiner leidvollen Erfahrungen soll den Wahrheitsgehalt seiner Aussagen verbürgen. Er berichtet allerdings über seine Biographie sehr lückenhaft. Vor allem ist es seine Gefängniszeit im kommunistischen Rumänien, die er immer wieder als Beweis für die Wahrheit seines Zeugnisses anführt. Hingegen erfahren wir von ihm fast gar nichts aus den Zeiten vor seiner Bekehrung. Bestimmte Sachverhalte aus dieser Zeit sind aber zur Beurteilung und zum Verständnis gerade auch seiner späteren antikommunistischen Einstellung wesentlich.

[...]

Ein Teil der von ihm später so herausgestellten „Folterungen" (er soll u. a. im amerikanischen Fernsehen Narben an seinem Körper gezeigt haben) stammen aus dieser Zeit [gemeint ist die  Festnahme und Haft Wurmbrands 1934 wegen kommunistischer Agitation, vgl. dazu  die Erklärung von Wurmbrand vom 23. April 1964 im Gefängnis von Gherla, 5 maschinenschriftliche Blätter, Kopie, ACNSAS, I 146678, vol. 1, Bl. 86   - Anm. W.T.], in der er sich auch eine Lungentuberkulose zuzieht.

[...]

Zunächst wird man hier wohl das gleiche sagen müssen wie zu den persönlichen Daten: Es ist wohl unfruchtbar, über diese oder jene Tatsache zu streiten, die Wurmbrand — der seine Informationen auch nur aus zweiter oder dritter Hand hat — behauptet. Ob Metropolit Nikodim oder Patriarch Justinian Spitzel der Staatsorgane sind, ob Chruschtschow und Gheorghiu-Dej sich „bekehrt" haben, ob und in welchem Sinn und Umfang es eine „Untergrundkirche" gibt — wie soll man das beweisen oder widerlegen? Wurmbrands Umgang mit diesen „Fakten" macht aber eine differenzierte und sachliche Prüfung unmöglich, weil zu deutlich ist, wie er sie verknüpft, in die Fluchtlinie einer Tendenz stellt, in eine bestimmte Perspektive rückt. Und das ergibt das Bild einer grotesken Schwarz-Weiß-Maleirei, einer „terrible simplification", der Konsequenzmacherei und Wortklauberei. Es ist im Grunde ein undurchdringliches Gestrüpp von Wahrem, Halbwahrem und Falschem.

Gerhard Möckel, "Gefoltert für Christus? Zur Aktivität Richard Wurmbrands" (I), in: Licht der Heimat, Folge 210, 15. April 1971, S. 2-3

[2.]

Wurmbrands Bild von der Christenheit im Osten ist geprägt von seiner fundamentalistischen Bibel-Ideologie, die er in konsequentem Gegensatz zu der atheistischen Ideologie des totalitären Staates setzt.

[...]

[Wurmbrand hält es für ausgeschlossen], daß jemand, der meint, als Christ unter einem kommunistischen Regime leben zu können und es für möglich hält, einen positiven Beitrag zum Aufbau einer sozialistischen Gesellschaft geben zu können, ein guter Christ sein kann. Dieser ist vielmehr von vornherein verdächtig, ein Kollaborateur und Verräter zu sein. Seine Sicht zwingt die Menschen im Osten in ein Schema, in dem es nur die Wahl zwischen Opposition und Opportunismus zu geben scheint, zwischen selbstmörderischem, generellem Widerstand gegen den Staat und seine gesellschaftliche Ordnung und feiger, eigensüchtiger Anpassung.

[...]

Ibidem, II. Teil, in: Licht der Heimat, Folge 211, 15. Mai 1971, S. 2.  


***
Aktualisiert - actualizat, 17. 9. 2014 13:14 h


Wie der Bischof der siebenbürgisch-evangelischen Kirche, Friedrich Müller-Langenthal gestürzt werden sollte, Vollständiger Text in: Horch und Guck, Heft 4, 2012, S. 72-75. (Externer Link, funktioniert nicht mehr - Anm. 30.9. 2021)


***
Întâlnirea lui Nicolae Ceauşescu, prim secretar al C.C. al P.C.R., preşedinte al Consiliului de Stat cu reprezentanţii cultelor din România. (martie 1968), Fotografia #G408, Fototeca online a comunismului românesc, (martie 1968), ANIC, 71/1968


***

I.

[3. April 1989. Nach einer Reise in die Bundesrepublik Deutschland berichtet „Breban" der Securitate über die Absicht „feindlicher Elemente" während des 23. Evangelischen Kirchentags aus der BRD im Juni ein so genanntes „Rumänienforum" zu organisieren]

[3 aprilie 1989. După o călătorie în R.F. Germania, Breban" semnalează Securităţii intenţia „unor elemente ostile" „din R.F.G., de a include în programul manifestărilor prilejuit de a 23-a ediţia a „Zilelor festive ale Bisericii evanghelice din R.F.G." („KIRCHENTAG") din iunie a.c. un aşa-zis „FORUM ROMÂNIA"]


MINISTERUL DE INTERNE                 STRICT SECRET[1]
INSPECTORATUL JUDEŢEAN SIBIU          Exemplar nr 1[2]
- SECURITATE -
Nr. 132/BMV/0032135/3.04.1989

Către,[3]
MINISTERUL DE INTERNE
DEPARTAMENTUL SECURITĂŢII STATULUI
DIRECŢIA I – TOVARĂŞULUI COLONEL
RAŢIU GHEORGHE[4]

Urmare la sinteza noastră nr. 132/BMV/0032135 din 31.03.1989 privin informaţiile furnizate de sursa noastră „BREBAN" după înapoierea din călătoria în interes de serviciu, întreprinsă în R.F.G., care semnala, ca problemă de fond, intenţia unor elemente ostile din emigraţia de origine română din R.F.G., de a include în programul manifestărilor prilejuit de a 23-a ediţia a „Zilelor festive ale Bisericii evanghelice din R.F.G." („KIRCHENTAG") din iunie a.c. un aşa-zis „FORUM ROMÂNIA", cu caracter pronunţat antiromânesc, raportăm în continuare rezultatul măsurilor întreprise de noi atît pentru aprofundarea acestei informaţii, cît şi în direcţia prevenirii acestei acţiuni potrivnice intereselor României:
1. – „KIRCHENTAG" este o instituţie de sine stătătoare, cu organe de conducere proprii, aflată sub patronajul general al Uniunii bisericilor evanghelice din R.F.G., (E.K.D.), dar cu activitate independentă şi iniţiative care nu concordă întotdeauna cu conceptele şi politica E.K.D. „Zilele festive" organizate de KIERCHENTAG, pe timp de o săptămînă şi jumătate în diferite localităţi din R.F.G., includ de fiecare dată în program diferite „forumuri", dezbateri cu nuanţă politică, discordantă faţă de caracterul general al reuniunii;
2. - „FORUMUL ROMÂNIA" a fost inclus în programul din acest an al „Zilelor festive" (ediţa a 23-a Berlin Vest – 3 – 14.06.1989), din iniţiativa scriitorilor de origine română HERTA MÜLLER şi RICHARD WAGNER, cunoscuţi cu poziţie deosebit de ostilă faţă de România, fiind prevăzut ca referent, printre alţii şi preotul HELMUT JEHLE din München, membru al Consiliului pentru relaţii ecumenice al Bisericii evanghelice din Bavaria, iar ca participanţi la discuţii, alături de aţii, episcopul HARMATI al Bisericii evanghelice protestante din R.P.U. şi episcopul JOACHIM HEUBACH al Bisericii evanghelice din Schaumberg-Lippe, R.F.G.
Actuala ediţie a „Zilelor festive" va fi condusă de secretarul general al „KIRCHENTAG"- ului, Dr. KRAUSE.
3. – în baza informaţiilor furnizate de sursa „BREBAN", care semnala neliniştea unora din demnitarii cultici din R.F.G. cu poziţie favorabilă ţării noastre în legătură cu efectele negative posibile ale acestui „forum" asupra relaţiilor cu România şi cu Biserica evanghelică din ţară, cît şi decalajul nefavorabil în timp pînă la vizita din mai în România a episcopului JOACHIM HEUBACH, prin care preconizăm luarea unor măsuri de contracarare a acestei acţiuni duşmănoase, am analizat posibilitatea unei intervenţii preventive imediate, prin angajarea conducerii cultului evanghelic din ţara noastră şi folosirea posibilităţilor de influenţă existente în acest domeniu;
4. - astfel, la iniţiativa episcopului ALBERT KLEIN, şi cu participarea curatorului general HANS HERMANNSTÄDTER, vicarului episcopesc Dr. CHRISTOPH KLEIN, secretarului general al Bisericii evanghelice HANS GERALD BINDER, decanului Institutului teologic protestant Dr. HERMANN PITTERS şi a prof. Dr. PAUL PHILIPPI de la acest institut, a fost elaborată o notă telefonică, transmisă de ALBERT KLEIN episcopului JOACHIM HEUBACH din R.F.G., cu rugămintea de a fi înregistrată pe bandă de destinatar.
În această notă, autorii subliniază că sînt îngrijoraţi în legătură cu informaţiile obţinute privind iniţiativa cuplului WAGNER – MÜLLER, privind organizarea unui „Forum România" la actuala ediţie a „KIRCHENTAG"–ului, subliniind că, datorită atitudinii duşmănoase cunoscute a celor doi, este de aşteptat ca manifestarea să fie folosită pentru noi atacuri împotriva României, ceea ce va fi calificat, pe bună dreptate, de reprezentanţii ambasadei române invitaţi la „Zilele festive" ca amestec în treburile interne ale României şi va fi imputat forului răspunzător, respectiv E.K.D.-ului.
Urmarea va fi o grava afectare a relaţiilor dintre biserica evanghelică din ţară şi E.K.D., punînd sub semnul întrebării chiar orice colaborare viitoare.
Prin urmare, autorii intervenţiei au solicitat:
1. Ca episcopul JOACHIM HEUBACH, încercînd să realizeze un consens cu toate celelalte foruri competente, să acţioneze pentru a determina conducerea „KIRCHENTAG"–ului să-şi reconsidere poziţia faţă de organizarea unui „Forum România".
2. Dacă se invoacă că[5] hotărîrea luată nu poate fi revizuită, episcopul JOACHIM HEUBACH şi preotul HELMUTH JEHLE să se dezică de la participarea la forum.
3. Dacă[6] „Forumul România" nu va fi scos din programul manifestărilor, cei doi delegaţi invitaţi[7] ai Bisericii evanghelice din ţară nu vor mai participa.
5. – Episcopul JOACHIM HEUBACH a reacţionat imediat în sens pozitiv la acest apel, comunicînd-i printr-o scrisoare episcopului ALBERT KLEIN măsurile întreprinse şi rezultatul favorabil al acestora, astfel:
- a comunicat conducerii „KIRCHENTAG"–ului că nu va participa la „Zilele festive" dacă nu se va renunţa la „Forumul România" Acelaşi lucru l-a făcut imediat şi preotul HELMUTH JEHLE. Acesta din urmă a adresat o telegramă episcopului ALBERT KLEIN, în care a subliniat: „dvs. ştiţi că nu aş participa la nici o manifestare la care ar urma să fie blamată România. Acceptasem să particip la „KIRCHENTAG" doar pentru a spune public că în România au trăit şi pot trăi încă creştini de origine germană şi că au o biserică care-şi îndeplineşte în continuare cu devotament misiunea. Am renunţat însă la participare, pentru a nu fi greşit înţeles";
- consilierul LUDWIG MARKERT de la Oficiul central al E.K.D. de la Hanovra, preşedintele E.K.D., HANS JOACHIM HELD, consilierul superior HEIDINGSFELD al Bisericii evanghelice din Berlinul occidental şi preotul HELMUTH JEHLE l-au sfătuit insistent pe secretarul general al KIRCHENTAG–ului, Dr. KRAUSE, să scoată „Forum România" din program. Acesta le-a comunicat acordul său, dar cu menţiunea că programul manifestărilor a fost deja tipărit şi că este în căutare de căi pentru a motiva în mod plauzibil presei această modificare;
- episcopul MARTIN KRUSE, preşedintele consiliului de conducere al E.K.D. şi doamna von ROTHENHAHN, membră a prezidiului KIRCHENTAG–ului, vor întreprinde o călătorie oficială la Budapesta, pentru a discuta cu episcopul Harmati, în legătură cu renunţarea la „Forumul România";
- cu privire la aceste probleme a fost informat şi secretarul de stat în Ministerul de Externe al R.F.G., SCHÄFER, care va efectua o vizită oficială la Bucureşti la începutul lunii mai a.c.;
- la şedinţa conducerii „secţiei III" a E.K.D. (probleme interne), s-a obţinut o luare de poziţie unanimă împotriva organizării unui „Forum România" la actualul KIRCHENTAG. Această hotărîre a fost comunicată în scris secretarului general al KIRCHENTAG-ului, Dr. KRAUSE.
Raportăm că prin sursele noastre „DUMBRAVĂ" şi „BREBAN" vom urmări în continuare evoluţia acestei acţiuni, pînă la obţinerea rezultatului scontat.
Cu prilejul vizitei în ţara noastră a episcopului JOACHIM HEUBACH din R.F.G., vom acţiona în continuare în direcţia influenţării lui pozitive şi consolidării hotărîrii lui de a acţiona pentru neutralizarea acţiunii antiromâneşti de la Berlin.
Menţionăm că, din datele pe care le deţinem, episcopul JOACHIM HEUBACH pune accent să fie invitat ca oaspete oficial al Bisericii evanghelice din România, prin Departamentul Cultelor. Conducerea Bisericii evanghelice a făcut demersurile necesare, dar nu a primit pînă în prezent acceptul necesar. Avînd în vedere funcţia solicitatului şi angajamentul său în favoarea ţării noastre, opiniem că ar fi utilă aprobarea de către forul competent a solicitării străinului.
De asemenea, apreciem că şi vizita secretarului de stat SCHÄFER la Bucureşti ar putea constitui un prilej de a acţiona, prin canalele oficiale corespunzătoare, pentru a facilita obţinerea efectelor scontate în acest caz.
Vom raporta de urmare, cu maximă operativitate, toate aspectele noi ce vor apărea în evoluţia acţiunii şi măsurile pe care preconizăm să le luăm în continuare, sub directa dvs.coordonare.
ŞEFUL SECURITĂŢII
(ss) Lt.col. PETRIŞOR THEODOR           ŞEFUL SERVICIULUI I/B
                                      (ss) Lt.col.
                                      IGNAT NECHIFOR
ACNSAS, D 13381, vol. 45, ff. 210-214.

___________________________
[1] Document dactilografiat.
[2] Menţiune manuscrisă a unui ofiţer de securitate, scrisă cu creionul negru în partea dreaptă sus: "Lt. Col. Tănase [indescifrabil] urgent 04.04.89" (ss) [indescifrabil].
[3] Menţiune manuscrisă a unui ofiţer de securitate, scrisă cu pixul în partea stîngă sus:" S2 [indescifrabil] special. Daţi notă tov. lt.col. [indescifrabil]"(ss) [indescifrabil].
[4] După “DIRECŢIA I” sunt scrise formula de adresare şi numele lui Raţiu cu cerneală albastră.
[5] „se invoacă că" sunt cuvinte adăugate cu creion negru deasupra rîndului.
[6] Menţiune manuscrisă deasupra scrisă cu creion negru: "În cazul că".
[7] Cuvîntul este scris sub rînd cu creionul negru.

***

[19. November 1988. Bericht über den Rumänienbesuch des Journalisten Olaf Ihlau von der „Süddeutschen Zeitung" sowie die nachrichtendienstliche Bearbeitung des Bischofs Albert Klein vor seiner Reise in die Bundesrepublik durch die Hauptabteilung 1 und die Desinformationsabteilung „D"]

[19 noiembrie 1988. Raport privind prezenţa ziaristului Olaf Ihlau de la „Süddeutsche Zeitung" în România şi „folosirea deplasării episcopului ALBERT KLEIN în R.F.G. pentru realizarea unei acţiuni de influenţă şi contrapropagandă, prin instruirea contrainformativă amănunţită a acestuia, în cooperare" cu Direcţia 1  şi cu Serviciul „D" - dezinformare din Bucureşti]

MINISTERUL DE INTERNE                 STRICT SECRET[1]
INSPECTORATUL JUDEŢEAN SIBIU          Exemplar nr 1
- SECURITATE -
Nr. 132/BMV/0014965/19.XI.88

Către,[2]
MINISTERUL DE INTERNE
DEPARTAMENTUL SECURITĂŢII STATULUI
DIRECŢIA I

Urmare la raportul nostru nr. 132/BVM/0016166 din 13.X.1988 cuprinzînd sinteza datelor deţinute de noi cu privire la campania propagandistică antiromânească din R.F.G., declanşată în luna august a.c. de ziaristul vest-german OLAF IHLAU de la cotidianul „SÜDDEUTSCHE ZEITUNG", preluată şi amplificată apoi de organizaţiile ostile ale emigraţiei săseşti prin atacuri denigratoare la adresa conducerii Bisericii evanghelice precum şi a politicii naţionale şi social-economice din ţara noastră, raportăm următoarele evoluţii noi, legate de această problematică:
Pe adresa episcopului Bisericii evanghelice C.A. din R.S. România, ALBERT KLEIN, continuă să sosească, telefonic şi prin corespondenţă, manifestări de solidarizare cu poziţia clară exprimată de acesta privind neîncurajarea emigrării saşilor transilvăneni şi misiunea Bisericii evanghelice în acest context, venite în special din partea unor personalităţi cultice din R.F.G., cît şi a unor membri ai Consiliului Central al Bisericior evanghelice din R.F.G., care şi în alte împrejurări şi-au vădit atitudinea favorabilă ţării noastre.
În numele acestora, preşedintele acestui consiliu, episcopul MARTIN KRUSE din Berlinul occidental şi-a exprimat într-o scrisoare adresată episcopului ALBERT KLEIN regretul că bunele sale intenţii în legătură cu prezentul şi viitorul comunităţii săseşti din Transilvania au fost interpretate greşit şi chiar răuvoitor de o parte din mediile din R.F.G., care l-au expus unor atacuri vehemente.
Dr. KARL NEUKAMM, preşedintele societăţii de ajutor bisericesc „Diakonisches Werk" din R.F.G., care se situează pe aceeaşi poziţie favorabilă ca episcopul M. KRUSE, i-a comunicat episcopului KLEIN că i-a solicitat preotului KURT FRANCHY – în dubla sa calitate de conducător al organizaţiei diaconice „Hilfskommitee", subordonată societăţii menţionate, cît şi de membru al conducerii asociaţiei „Landmannschaft" a emigraţiei săseşti -, o explicaţie scrisă cu privire la atitudinea răuvoitoare pe care el, HARTL HANS, BERGEL HANS şi MIESKES HANS au adoptat-o în presă faţă de ideile, fundamental juste, exprimate de conducătorul Bisericii evanghelice din Transilvania.
Dr. KARL NEUKAMM şi exprimat intenţia de a folosi răspunsul trimis de preotul FRANCHY urmare a acestei interpelări, pentru formularea unei luări de poziţie comune, cu participarea episcopului JOACHIM HEUBACH, adr. HELMUT HELD, moderatorul Consiliului ecumenic al bisericilor din R.F.G. şi a altor personalităţi cultice cu opinii similare cu ale acestora, punct de vedere care urmează să fe dat publicităţii prin mijloacele de difuzare ale Uniunii bisericilor evanghelice din R.F.G.
Tot în acest scop, precum şi pentru explicarea şi clarificarea punctelor de vedere ale conducerii Bisericii evanghelice din România în legătură cu principalele probleme controversate, la nivelul vîrfurilor clerului evanghelic din R.F.G.,episcopul MARTIN KRUSE a lansat, după o consultare telefonică prealabilă, o invitaţie oficială pentru paticiparea episcopului ALBERT KLEIN la sesiuna din acest an a Consiliului Central al Bisericilor evanghelice din R.F.G., care se va desfăşura la Hanovra – R.F.G., în perioada 5-12 decembrie a.c.
Iniţiatorii acestei invitaţii au avut în vedere că reuniunea respectivă, la care vor participa toţi episcopii bisericilor evanghelice din R.F.G., conferă, pe de o parte, un cadru propice de informare la un nivel elevat, din partea unei personalităţi cultice apreciate şi care se bucură de credibilitate în R.F.G., iar pe de altă parte oferă – spre deosebire de conferinţele sinodale – posibilitatea de a i se asigura episcopului KLEIN protecţia faţă de presă, care nu are acces la lucrările sesiunii.
Date fiind aceste premise, după ce iniţial, consultînd şi Consistoriul superior al bisericii evanghelice, episcopul ALBERT KLEIN a acceptat această invitaţie, urmînd ca formalităţile pentru călătorie să fie rezolvate prin Departamentul Cultelor.
În urma convorbirilor şi corespondenţelor purtate cu persoane din ambianţa conducerii Bisericii evanghelice din R.F.G., episcopul ALBERT KLEIN apreciază că principalele teme de care participanţii la reuniune vor manifesta un interes deosebit, vor fi următoarele:
- complexul de probleme legate de emigarea cetăţenilor români de naţionalitate germană, inclusiv a preoţilor evanghelici, poziţia conducerii Bisericii evanghelice din România faţă de acest fenomen, precum şi repercusiunile lui asupra vieţii bisericeşti în comunităţile evanghelice;
- problema proiectelor privind sistemetizarea localităţilor rurale din România, în legătură cu care opinia publică din R.F.G. a fost sensibilizată şi dezinformată prin campania de presă denigratoare lansată pe această temă în R.F.G., Austria şi R[epblica]P[opulară] U[ngară];
- problema privind situaţia, în general, a naţionalităţilor conlocuitoare din România, modul de respectare a drepturilor şi libertăţilor acestora, inclusiv în domeniul cultic, cu accent pe respectarea drepturilor omului, etc.
Pe parcursul acestei deplasări în R.F.G., episcopul ALBERT KLEIN intenţionează să contacteze, în cadru particular şi alte naţionalităţi cu care se află în bune relaţii şi care sînt cunoscute cu poziţie constant favorabilă ţării noastre şi bisericii evanghelice de aici, în vederea realizării unor schimburi reciproce de opinie şi extinderii sferei de influenţă preconizate.
Avînd în vedere cele raportate mai sus, propunem folosirea deplasării episcopului ALBERT KLEIN în R.F.G. pentru realizarea unei acţiuni de influenţă şi contrapropagandă, prin instruirea contrainformativă amănunţită a acestuia, în cooperare cu dumneavoastră, precum şi cu sprijinul Serviciului independent „D" Bucureşti.
În acest sens, apreciem ca utilă punerea la dispoziţia celui în cauză a unui fond de date pe principalele probleme ce vor fi ridicate cu probabilitate în discuţii, a căror veridicitate şi credibilitate este asigurată prin funcţia acestuia şi prestigiul de care exponenetul lor se bucură în R.F.G.
Vom raporta de urmare cu operativitate noile aspecte ce vor apare în legătură cu pregătirea şi desfăşurarea acestei acţiuni.

ŞEFUL SECURITĂŢII JUDEŢENE
Locot. Col.                     ŞEFUL SERVICIULUI I/B
(ss) MACESANU CONSTANTIN         Locot. Col.
                                   IGNAT NECHIFOR
ACNSAS, D 13381, vol. 43, ff. 32-35.


____________________________
[1] Document dactilografiat.
[2] Menţiune manuscrisă a unui ofiţer de securitate, scrisă cu cerneală neagră în partea stînga sus: "Lt. col. Tănase C[ostică]. Faţă de propunerea de la Sibiu, urgent legătura Tov. de la 0544, iar apoi S.D. În 5 zile propuneri coerente." (ss) [indescifrabil].

(Transcrierea documentelor: Elena-Irina Macovei)

***

II.




[15. Januar 1970. Ernst Wilm, Warnung vor Wurmbrand]

[15 ianuarie 1970. Ernst Wilm, Avertizare faţă de Wurmbrand]

Licht der Heimat, Nr. 195, 15.1. 1970, S. 4 [Beilage der Siebenbürgischen Zeitung]

***


[27. Juli 1972. 4-seitiger Bericht des inoffiziellen Mitarbeiters „Văleanu Ion“ nach einem Auslandsaufenthalt in der B. R. Deutschland bezüglich der Widerlegung von Richard Wurmbrand; hier die erste Seite des Dokuments, das zur Auswertung an Securitateoffizier Ionescu Hristache weitergeleitet wurde]  

[27 iulie 1972. 4 pagini dactilografiate ale notei colaboratorului neoficial „Văleanu Ion“, predată pentru prelucrare ofiţerului Ionescu Hristache, după o vizită în R.F. Germania în care se vorbeşte despre măsurile de combatere a lui Richard Wurmbrand; reproducem doar prima pagină a documentului] 


ACNSAS, I 146678, vol. 8, f. 409 

***


[11. August 1972. Vorbereitungen zur nachrichtendienstlichen Bearbeitung einer Delegation von reformierten Geistlichen im Hinblick auf Diskreditierungsmaßnahmen von Richard Wurmbrand im Ausland]

[11. August 1972. Pregătiri în vederea instructajului informativ pentru discreditarea lui Richard Wurmbrand în străinătate de către o delegaţie a bisericii reformate]


ACNSAS, I 146678, vol. 9, f. 34

[Geschwärzt von uns - Halbjahresschrift hjs-online; / Anonimizat de noi - Halbjahresschrift hjs-online.] 

***

Nachtrag vom 20.1. 2018

In seinem letzten Buch erhebt Hans Bergel Anschuldigungen gegen mehrere Vertreter der deutschen Minderheit aus Rumänien, ohne jedoch konkrete Belege oder genaue Hinweise auf Quellen anzuführen. Hier ein Zitat:

"Das Verhalten sämtlicher weiter oben genannter Personen gibt mir u.a. deshalb bis heute Rätsel auf, weil unsere relativ häufigen Kontakte ungezählte Gelegenheiten geboten hätten, unter vier Augen Meinungsunterschiede zu besprechen. Da dies in keinem einzigen Fall geschah, bleibt nur diese Erklärung. Ein Teil der Genannten war erpressbar. Das Mittel dafür: NS-Vergangenheit in hohen Positionen - so Dr. Albert Klein, Dr. Ernst Wagner, Robert Gassner u.a.: Helmut Roth war durch seinen mit Hilfe der Securitate 1966 erschwindelten Doktortitel beliebig unter Druck zu setzen, wie aus meiner Akte hervorgeht."

Hans Bergel, "Fünfzig Jahre im Fokus der Securitate. Von Verfolgungsbefehlen, Denunziationen und Informanten, honorigen und weniger honorigen Persönlichkeiten", in: ders. Blick auf die Welt. Von Menschen, Masken und Märchen, Edition Noack & Block, Berlin 2017, S. 45-88 (hier S. 81-82).

***