Sonntag, Oktober 24, 2010

„Gică” von Radio Temeswar - „Gică” de la Radio Timişoara



Gică" von Radio Temeswar - „Gică" de la Radio Timişoara
[29. Oktober 1984. „Gică" unterbreitet der Securitate Vorschläge bezüglich der Situation der Schriftsteller aus Temeswar und fordert eine „mündliche Unterredung mit den Organen, um alles ausführlicher zu erklären"]


Von den bislang 141 erfassten offiziellen und inoffiziellen Securitatemitarbeitern aus dem OV [D.U.I.] "Muzicologul" und "Interpretul" war "Gica" bestimmt eine der skurrilsten Figuren des geheimdienstlichen Panoptikums.

W.T.
[29 octombrie 1984. „Gică" face Securităţii propuneri cum ar putea fi rezolvată situaţia scriitorilor timişoreni, cerînd organelor „o întrevedere verbală pentru a explica totul mai amănunţit"]



Dintre cei 141 de colaboratori oficiali şi neoficiali ai Securităţii, depistaţi, pînă în prezent, în D.U.I. "Muzicologul" şi  „Interpretul”, „Gică” a fost, cu siguranţă, una din figurile cele mai ciudate din acest panopticum al poliţiei secrete.


W.T.

--------------------
NOTĂ INFORMATIVĂ [1]
Sursa informează că a avut posibilitatea să discute cu WILLIAM TOTOK, redactor la „NEUE BANATER ZEITUNG” şi scriitor. A aflat că scriitorul HELMUTH FRAUENDORFER a fost luat la întrebări şi bătut de ofiţerul de securitate ADAMESCU. Acest lucru i-a determinat pe tinerii scriitori bănăţeni să întreprindă o acţiune de solidaritate şi să înştiinţeze diferitele foruri cum ar fi Uniunea Scriitorilor (inclusiv filiala timişoareană), judeţul, etc. Această acţiune a pornit cu două zile înaintea vizitei tovarăşului NICOLAE CEAUŞESCU în R. F. GERMANIA, după ce susnumiţii au fost intrigaţi şi de faptul că lui NIKOLAUS BERWANGER i s-ar fi spus că FRAUENDORFER este un „bandit”.-

Sursa a mai aflat că a avut loc şi o întîlnire a tinerilor scriitori cu tovarăşii FLORESCU[2] (judeţ), ANGHEL DUMBRĂVEANU (Uniunea Scriitorilor)[3], CRISTEA[4] (Securitate). Aceştia pentru a-i intimida i-au întîmpinat cu citate (calomnioase la adresa Securităţii Statului) după părerea lor, deoarece lucrurile trebuiesc privite în întreaga lor complexitate, (totul trebuie revizuit), pentru a-i intimida.-
Din moment ce FRAUENDORFER a reuşit să publice, nu ar fi vinovat, însă organele de securitate au argumentul că nu există cenzură şi fiecare răspunde pentru ceea ce face.-
Li s-a spus ca cercul literar ”AMG”[5] ar fi „un bîrlog”, că şi ziarul NBZ[6] nu reprezintă mare lucru, că securitatea n-a mai bătut pe nimeni de 20 de ani încoace, că nu se vede necesitatea Radioului Student (secţia germană) şi a paginii de limba germană în ziarul studenţesc.-
Studioul de radio TIMIŞOARA a atras atenţia redactorilor să fie atenţi cu aceşti scriitori, să nu-i difuzeze pe posturi.[7] Acest lucru s-a şi aflat de aceştia şi a şi apărut un articol în revista vest-germană de mare tiraj „DER SPIEGEL”.-
Toate acţiunile s-au întreprins şi în numele scriitoarei HERTA MÜLLER a cărui roman „NIEDERUNGEN” (distins de U.T.C.) a făcut mare vîlvă în R.F.GERMANIA.-
HERTA MÜLLER a [dat] mai multe interviuri în R.F. GERMANIA, a recomandat să se compare ediţiile apărute la „KRITERION” BUCUREŞTI şi ROTHBUCH MÜNCHEN,[8] pentru a vedea în ce măsură a fost cenzura înlăturată.-
WILLIAM TOTOK este nemulţumit pentru faptul că recentul său volum seamănă cu o broşurică.-[9]
Pe vineri se aşteaptă tinerii scriitori bănăţeni la noi rezultate în urma vizitei tovarăşului DUMITRU POPESCU [*].-
Acestea ar fi faptele care cer fapte. Ar mai fi de zis că HERTA MÜLLER se va întoarce în ţară[10] şi că BERWANGER[11] nu mai este membru al secretariatului judeţean de partid.-
Sursa atenţionează să se acţioneze realist. Fiecare greşeală poate dăuna enorm, iar situaţia poate fi salvată în mod corect, fără probleme prin intermediul sursei care are şi influenţă în rîndul lor.-
Sursa i-a avut timp de mai multe luni colaboratori pe TOTOK şi SAMSON la rubrica culturală şi erau „pe linie”.[12] Deci se poate lucra cu ei, depinde cine-i coordonează, îi îndrumă şi cum face aceasta.-
Sursa a fost cadru didactic în Oltenia, Moldova şi în judeţul TIMIŞ. Şi acum elevii o preţuiesc nespus de mult. Şi sursa se consideră în garanţia tinerilor scriitori bănăţeni şi a trecut prin aceleaşi probleme ca şi ei.-
Şi părinţii sursei au suportat războiul, deportările în U.R.S.S. Şi sursa a întîlnit oameni care identificau noţiunile de fascist şi german.-
Să se ţină cont de faptul că aceşti tineri scriitori sînt totuşi personalităţi (dintre puţinele care au mai rămas) că pînă la venirea tovarăşului PACOSTE, corupţia în judeţul TIMIŞ a ajuns în floare – oricînd sursa poate da exemple -, că „aşa-zişii patrioţi, tovarăşi juşti germani” trebuiau judecaţi pentru sabotaj, nu să li se dea drumul să plece definitiv din ţară fiindcă anumiţi tovarăşi aveau interes să intre într-o „casă de neamţ”.-
Aceşti tineri scriitori, care suferă din cauza situaţiei deplorabile în care va cădea populaţia germană dacă nu se iau chiar acum măsuri, căutau să atenţioneze oamenii cinstiţi şi sperau în măsuri eficiente. Ironiile lor totuşi nu pot fi calificate ca antistatale. Poate ar fi trebuit şi judeţul să se arate mai interesat de pasul lor.-
Sursa atenţionează că părerea despre securitate lasă de dorit chiar şi la conducerea Studioului RTV. „Oamenii securităţii” au fost făcuţi mici (ROGOJAN, VANCEA, IERAN, etc.). Sursa a fost sancţionată nevinovată, trei luni după decesul fostului general de securitate MARTIN SCHNELLBACH şi nu este primită în partid deşi o cere insistent de 5 ani, deoarece ar periclita „oamenii cu multe rude în Occident care au dreptul de viză”.-[13]
Sursa propune:
1.- Pe vineri cînd se organizează întîlnirea cu tovarăşul POPESCU, să fie invitată şi sursa sub motivul că i-ar fi umblat gura pe la Studio în favoarea tinerilor scriitori germani şi a lui ANTON SCHERER[14] de la Radio. (ANTON SCHERER n-are voie să citească la microfon, deoarece i-a plecat fiica în R.F. GERMANIA).
2.- În urma cuvîntului sursei se va numi un tovarăş de la securitate care va ţine legătura permanentă, prietenească cu grupul din care va face parte sursa.-
3.- ANTON SCHERER va citi din nou, pentru faptul că sursa a garantat pentru el.-
4.- Sursa va intra urgent în partid şi [va deveni] coordonatorul secţiei germane.-
5.- Sursa va şti să apere ţara de eventualele acuzaţii din străinătate. Ştie cum s-o facă.-
6.- Sursa cere o întrevedere verbală pentru a explica totul mai amănunţit.-
7.- Anumiţi oameni cu rude în R. F. GERMANIA să fie menţinuţi în funcţii. E în favoarea ţării.-
29.10.1984
(ss) „Gică"

ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 343-345
______________
[1] Notă dactilografiată.
[2] Eugen Florescu (1935-2009) era la vremea aceea secretar cu propagandă la Comitetul judeţean de partid Timiş. El a participat la întrevederea cu autorii care au protestat împotriva abuzurilor Securităţii şi împotriva faptului că Helmuth Frauendorfer a fost bătut de către maiorul Ion Adamescu. „Audienţa“ care a avut loc pe data de 12 octombrie 1984 este descrisă în volumul „Constrângerea memoriei“ (p.113 ) în felul următor: „În timpul audienţei, el [Florescu] s-a folosit de o mapă cu materiale pusă la dispoziţie de Securitate, din care a citit unele aprecieri la adresa textelor aparţinând semnatarilor scrisorii. Nu s-a angajat însă în nici un fel atunci când a fost vorba de problemele ridicate de cei şapte (ca, de exemplu, problema restrângerii posibilităţilor de publicare sau cea a timpilor de emisie în limba germană). La solicitarea de a permite reluarea emisiunilor postului de radio al studenţilor, oprit cu puţin timp în urmă, a răspuns că în cazul acesta ar trebui înfiinţată şi o emisiune pentru studenţii oaspeţi din Algeria. Discuţia a luat sfârşit cu ameninţări răspicate, venind mai ales din partea şefului Securităţii, care a ţinut să adauge că la o altă acţiune de grup similară participanţii vor fi deferiţi procuraturii.”
[3] Anghel Dumbrăveanu, născut la 21 noiembrie 1933, Dobroteasa, județul Olt, scriitor, a fost la vremea respectivă secretarul Asociației Scriitorilor din Timișoara. Între anii 1953 și 1990 fusese redactor, apoi secretar general de redacție și redactor-șef adjunct al revistei Scrisul bănățean, transformată mai tîrziu, în perioada dezgheţului, în Orizont. După revoluţie a scos o revistă proprie cu accente naţionaliste: Rostirea românească. Dumbrăveanu a participat si el la întîlnirea de la comitetul judetean de partid cu semnatarii "memoriului colectiv", precum este calificată scrisoarea de protest a celor şapte (Helmuth Frauendorfer, Herta Müller, William Totok, Richard Wagner, Johann Lippet, Horst Samson, Balthasar Waitz) care, în septembrie 1984, a fost adresată primului secretar al Comitetului Judeţean de Partid Timiş, Cornel Pacoste, şi preşedintelui Uniunii Scriitorilor, Dumitru Radu Popescu.
[4] Este vorba despre colonelul Ion Cristescu, şeful interimar al Securităţii din Timiş, după ce col. Aurelian Mortoiu fusese transferat la Bucureşti şi avansat la gradul de general.
[5] AMG: Cenaclul în limba germană al Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara, Adam Müller-Guttenbrunn.
[6] NBZ: Neue Banater Zeitung, ziarul local timişorean în limba germană.
[7] “A doua zi după această întrevedere a fost convocată o şedinţă a liderilor din presă şi radio. Pacoste şi Florescu au decretat că semnatarilor scrisorii li se va interzice începând chiar din acel moment accesul la Radio Timişoara. Pe cât posibil, numele lor nu trebuiau să mai fie pomenite în presa locală.” (William Totok, Constrângerea memoriei, pp. 113-114)
[8] Este vorba despre editura Rotbuch din Berlinul Occidental. Acolo a apărut o versiune necenzurată a cărţii Hertăi Müller, Niederungen (Depresiuni) în 1984.
[9] Este vorba despre volumul de poezii, Freundliche Fremdheit (Politeţe rezervată), apărut la editura Facla din Timişora. Volumul a fost grav cenzurat. În D.U.I. „Interpretul“ se află o sumedenie de documente din care rezultă cum a intervenit Securitatea pentru a împiedeca publicarea unor texte. O selecţie din aceste documente se va posta şi pe acest blog.
[*] Dumitru Popescu, supranumit „Dumnezeu”, născut în 1928 la Turnu-Măgurele, a fost unul dintre cei mai influenţi nomenclaturişti din perioada regimului ceauşist. În 1953 a intrat în Partidul Muncitoresc Român (P.M.R.). A terminat facultatea de ştiinţe economice în 1951 şi a lucrat între anii 1950 şi 1960 în presă, la Contemporanul, Scînteia tineretului și Scînteia. Conduce organul central al partidului, Scînteia, ca redactor şef, între 1965-1968. După ce la începutul anilor 1960 a devenit membru al C.C., în 1969 este cooptat în Comitetul Politic executiv al P.C.R. În 1981 devine rectorul Academiei de învățămînt social-politic „Ștefan Gheorghiu” din București, o pepinieră academică a activiştilor de partid. Popescu “Dumnezeu” a fost unul dintre cei mai activi propagandişti ai regimului. A publicat numeroase cărţi literare (romanul Pumnul şi palma) şi după revoluţie cîteva volume memorialistice (Am fost și eu cioplitor de himere).
[10] În toamna lui 1984 autorităţile i-au permis Hertei Müller se plece în vizită în R.F. Germania, sperînd că ea nu se va mai întoarce în ţară.
[11] Nikolaus Berwanger (1935-1989), pînă în 1984 redactor şef al ziarului Neue Banater Zeitung (NBZ), nu s-a mai întors în toamna lui 1984 dintr-o vizită făcută în Occident.
[12] “Gică“ lucra la postul de radio Timişoara.
[13] În mod voluntar „Gică“ se oferă în această notă cît şi în altele să devină colaborator neoficial al poliţiei secrete, invocînd aici şi o rudă apropiată care lucrase în Securitate. Acest lucrător a fost unul dintre foarte puţinii ofiţeri de Securitate de origine germană, acceptaţi în rîndurile aparatului comunist represiv. Înainte de a muri la începutul anilor 1980, Martin Schnellbach (1912-1984) a publicat împreună cu Ioan Iancu o carte propagandistică, deghizată într-un roman memorialistic despre lupta împotriva gherilelor anticomuniste din munţi, Noroi şi stele, Facla, Timişoara, 1978.
[14] Redactor al emisiunii în limba germană de la Radio Timişoara.
*** 
[13. Dezember 1984. „Gică” informiert die Securitate über das Erscheinen einer Rezension des Buches von Herta Müller „Drückender Tango” in der Neuen Banater Zeitung]

[13 decembrie 1984. „Gică” semnalează apariţia unei recenzii a cărţii Hertei Müller „Drückender Tango” - „Tango apăsător” - în ziarul Neue Banater Zeitung]

NOTĂ INFORMATIVĂ[1]

Sursa informează că în pagina culturală a ziarului NBZ din 09.12. a.c. a apărut o recenzie a noului volum al HERTEI MÜLLER “TANGO APĂSĂTOR”, recenzie semnalată de WILLIAM TOTOK. Introductiv se arată că prima apariţie editorială a HERTEI MÜLLER “DEPRESIUNI” a fost bine primită de presa şi radioul din R.F. GERMANIA.-
Al doilea volum tratează existenţa umană într-un sat din cîmpie. Acestă existenţă este prescrisă de anumite împrejurări şi nu poate fi schimbată. Simboluri ca “noaptea”, “zăpadă”, “lup”, “nisipi” sînt caracteristice în acest sens.-
Referitor la populaţia şvăbească interesante sînt rîndurile din pagina 58, în care personajul povestirii întreabă unde este cutare, dacă cutare a depus actele, dacă a plecat deja, etc.-
Se arată că literatura HERTEI MÜLLER a fost şi atacată de cercuri conservatoare din ţară şi străinătate în mod agresiv.-

13.12.1984
(ss) “GICĂ”

ACNSAS, I 210845, vol. 3, f. 4


[1] Notă dactilografiată. 

***


[31. Oktober 1985. „Gică” berichtet über eine Begegnung mit William Totok]

[31 octombrie 1985. „Gică” relatează despre o întîlniră cu William Totok]

COPIE[1]
NOTĂ INFORMATIVĂ

Sursa informează că pe data de 20.10.1985, ora 10,30 s-a întîlnit cu numitul WILLIAM TOTOK (fost redactor al ziarului NBZ actualmente fără ocupaţie) la Poşta Mare, unde cumpăra ziarele NBZ şi “NEUER WEG”. Era supărat de fapul că cercul literar “ADAM MÜLLER GUTTENBRUNN” a fost reînfiinţat (de fapt şi-a reluat activitatea), mai ales pe WALTHER KONSCHITZKY[2], WALTER JASS[3] şi LUCIAN GEIER[4], care fac parte din “autorii principali ai acestui act, devenit necesar în urma celor difuzate la posturile din străinătate.” De asemenea, TOTOK s-a plîns că e şomer, iar acte pentru plecare definitivă nu depune, deoarece nu i se aprobă paşaportul. Este obsedat de faptul că “cei din umbră” vor să îl distrugă.-
WALTHER KONSCHITZKY este suspect în viziunea lui TOTOK prin acţiunea sa de “a salva” corul “SCHUBERT”, găsindu-i un nou dirijor. De asemenea a vorbit elogios despre cercul literar AMG (în momentul cînd acesta figurase inoficial ca desfiinţat) într-un interviu cu TUSSINGER[5], instructor al Comitetului pentru cultură şi educaţie, articolul a apărut în “NEUER WEG”, iar un schimb de cuvinte tari a avut loc din cauza acestuia în Clubul Presei între autor şi HORST SAMSON). Acum “culmea” W. KONSCHITZKY va participa ca autor în cadrul cercului –este vorba de un debut.-
W. JASS a publicat pe 29.11.1985[6] un interviu cu EDUARD SCHNEIDER (un interviu sub titlul “PLIN DE ÎNŢELES ŞI NECESAR”) în care se referă şi la faptul că au existat voci, care considerau imposibilă reluarea şi continuarea activităţii cercului AMG.-
W. TOTOK a destăinuit sursei că se vede obligat să dezvăluie publicităţii numele tuturor acelora, care l-au chinuit şi minţit.-
Sursa a participat la recenta şedinţă a cercului. EDUARD SCHNEIDER era de părere (într-o discuţie particulară cu semnatarul acestor rînduri că “vreo 2-3 ani se mai poate face ceva”). B. WAITZ a destăinut sursei că “avem de a face cu un copil mort”.-
Într-adevăr, erau vreo 16 persoane - jumătate ziarişti la NBZ., un sfert rudele “regretaţilor scriitori”, 3 octogenari, nici un elev, nici un student. Cercul acesta ar merita denumirea de “cultură generală”, nicidecum literar.-
Sursa este de părere să i se dea un post la gimnaziu lui TOTOK (în TIMIŞOARA predau şi absolvenţi de liceu) sau să i se dea garanţii pentru plecarea definitivă. În caz contrar compromiterea totală a cercului va fi uşoară.-

31.10.1985
(ss) GICĂ
R. Conf. Notei
D.M.G.
RD. 983/ 02.11.1985
Scrisă în 2 ex.
ACNSAS, I 210845, vol. 3, ff. 21-21v


[1] Notă dactilografiată.
[2] Walther Konschitzky, n. 1944, redactor la ziarul "Neuer Weg", pseudonim ca publicist: Horst Wichland.
[3] Şeful subredacţiei ziarului „Neuer Weg“ din Timişoara,
[4] Luzian Geier, redactor la ziarul “Neue Banater Zeitung”.
[5] "Josef Tussinger, inspector şef la Comitetul pentru cultură şi educaţie socialistă al judeţului Timiş, vorbea cu nonşalanţă într-un interviu acordat ziarului Neuer Weg (din 5.7.1985) despre «activitatea Cenaclului “Adam Müller Guttenbrunn”, care scăzuse în intensitate în ultima fază a festivalului» (era vorba despre Festivalul Naţional “Cântarea României”, iniţiat de Ceauşescu). Tussinger ştia desigur că cenaclul îşi încetase activitatea, dar asta nu l-a împiedicat să afirme că acesta ar trebui să devină, “în perioada următoare, mult mai eficient în viaţa culturală a germanilor din oraş şi din Banat”.
Acest funcţionar cultural avea să se dovedească şi mai târziu un iscusit mânuitor al informaţiei. De pildă, discursul său, rostit cu ocazia Plenarei Consiliului oamenilor muncii de naţionalitate maghiară şi germană din 26-27 februarie 1987, a cuprins o serie de minciuni flagrante. În acest discurs, difuzat în ţară ca şi în străinătate, el minţea fără să clipească: “Editura Facla tipăreşte numeroase cărţi în limbile naţionalităţilor ce trăiesc în această parte de ţară.” Editura Facla, înfiinţată în 1971, avea iniţial secţii pentru limbile maghiară şi germană, dar ambele au fost desfiinţate în 1984.
Cenaclul “Adam Müller Guttenbrunn”, reînfiinţat la ordinul Securităţii în noiembrie 1985 şi condus de data aceasta de un comitet din care făceau parte Erwin Lessl, noul redactor şef al ziarului Neue Banater Zeitung, Eduard Schneider, în calitate de preşedinte, Luzian Geier, Hans Mokka şi Franz Liebhard, ca preşedinte de onoare, a fost dat de Tussinger ca exemplu pentru politica tolerantă faţă de minorităţi a regimului. (Lessl a urmat încă în acelaşi an exemplul predecesorului său şi nu s-a mai întors dintr-o călătorie în Occident; după el, postul de redactor şef la NBZ nu a mai fost ocupat.) În cuvântarea sa a apărut şi următoarea propoziţie: “Avem un cenaclu de literatură numit ‘Adam Müller-Guttenbrunn’, care reuneşte scriitori români de naţionalitate germană (subliniere W.T.).” - Cf. Constrângerea memoriei, pp. 115-116.
[6] Există o neconcordanţă de datare, care se datorează probabil dactilografierii greşite de către o secretară sau secretar.
***

[11. Februar 1986. „Gică” informiert die Securitatea über eine weitere Begegnung mit William Totok]

[11 februarie 1986. „Gică” informează Securitatea despre o nouă întîlnire cu William Totok]
STRICT SECRET[1]
Ex. nr. ___
NOTĂ INFORMATIVĂ

Sursa informează că în data de 21.01.1986[2], ora 9,30 s-a întîlnit la Poşta Mare cu WILIAM TOTOK, care îl aştepta pe BALTHAZAR WAITZ (acesta trebuia să-i restituie nişte reviste). În acestă zi s-au scurs 12 luni – un an – de cînd WILLIAM TOTOK şi-a pierdut slujba la “NEUE BANATER ZEITUNG”. TOTOK i-a spus sursei că a depus actele pentru plecarea definitvă, deoarece în decurs de un an nu i s-a oferit nici un post adecvat. De asemenea posturile de radio şi revistele din străinătate abordează tot mai des şi problema scriitorilor “problema de naţionalitate germană”.-
TOTOK speră să primească repede paşaportul şi i-a dat exemplu cazul scriitorilor HERTA MÜLLER şi RICHARD WAGNER, care după o lună au primit formularele mici.-
Ecouri la depunerea actelor pentru plecarea definitivă a lui WILLIAM TOTOK.-
WALTHER JASS, şeful Subredacţiei “NEUER WEG”: “Din păcate stratul intelectualilor germani se subţiază vizibil”. ANTON SCHERER fostul şef al Secţiei germane a  Studioului Teritorial de R.T.V. care şi el a depus actele pentru plecare definitivă: “Dizidenţii primesc repede paşaportul”.-
Majoritatea intelectualilor germani consideră că pasul lui TOTOK e ceva normal şi logic.-

11. II. 1986
(ss) “GICĂ”

R. Conf. notei. orig.
D.M.G.
RD. 172/ 13.02.1986
Scrisă în 3 ex.

ACNSAS, I 210845, vol. 3, f. 23



[1] Notă dactilografiată.
[2] "Ca răspuns la cererea mea de emigrare, înaintată la 21 ianuarie 1986 - adică la aniversarea concedierii mele pe termen nelimitat - am primit un ordin de concentrare. Am protestat împotriva acestei înscenări puse la cale de serviciul de Securitate într-o scrisoare deschisă trimisă ministrului de interne George Homoştean. Se urmărea mobilizarea mea ca militar în rezervă şi izolarea pe cine ştie ce şantier, la muncă forţată. Am descris încă o dată situaţia în care mă aflam şi mi-am exprimat fără echivoc poziţia faţă de linia politică a regimului. Am solicitat răspicat să mi se permită plecarea definitivă din România.            
Cotidianul berlinez die tageszeitung (taz) din 14.3.1986 a publicat fragmente din scrisoarea mea. În apelul către ministrul de interne m-am referit, între altele, la faptul că în România se conturează o nouă perioadă de barbarie, la care nu doresc să asist nici ca martor, nici ca victimă. Numeroasele abuzuri din ultimii ani şi duşmănia regimului faţă de intelectuali le-am caracterizat drept stalinism. Din cauza acestei atmosfere de nesuportat solicitam să părăsesc pentru totdeauna ţara în care mă născusem.       
Securitatea a renunţat, în urma acestei scrisori, la planul de concentrare, dar a continuat cu manevrele de intimidare." - Cf. William Totok, Constrângerea memoriei, p. 122. 
A se mai vedea şi: Legende ale Securităţii - Legenden der Securitate (NOTĂ DE ANALIZĂ a dosarului de urmărire informativă privind pe TOTOK WILLIAM, 3.4. 1986). 


***

Cf. Deutsche Securitateoffiziere – Ofiţeri de Securitate germani, hjs-online, 6.11. 2015 

Aktualisiert - actualizat, 6.7. 2016 


Freitag, September 24, 2010

Securitate & „Voicu”




Im Archiv der CNSAS konnten neue Dokumente eingesehen werden, die nun wesentlich zur Klärung der Vorkommnisse aus dem Jahr 1982  beitragen. Über die Schlüsselrolle von „Voicu" im Zusammenhang mit dieser Affäre sind inzwischen mehrere Beiträge erschienen [Herbstritt, Georg: "Doppelt überwacht. Rumäniendeutsche Schriftsteller 1982 in den Akten der Stasi und der Securitate", in: Horch und Guck, 17.Jg., Heft 62, 4, 2008, S. 50-53. Herbstritt, Georg /Totok, William: „Dublă supraveghere. Scriitori germani în documente ale Stasi şi ale Securităţii", în: Timpul, anul X, nr. 11(131), noiembrie 2009, pp. 12-15 und in: Caietele CNSAS, anul II, Nr. 1(3), 2009, pp. 149-167. Siehe auch: Totok, William: „Zwanzig Jahre lang im Visier der Securitate. Skizzenhafter Überblick", in: Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik, 21. Jg., Nr. 2, 2009, S. 98-117 und Herbstritt, Georg: "Doppelt überwacht. Temeswarer Schriftsteller 1982 in den Akten der Stasi und der Securitate", Externer Link: Kulturraum Banat - Nach 1945, Securitate-Akten, http://www.kulturraum-banat.de/].

Nachtrag: Sonja Weiher, „Ich habe ihm geglaubt“. Frankenthaler Bronzebildhauer Erich Sauer sieht trotz Spitzel-Vorwürfen gegen Autor Franz Thomas Schleich weiterhin keinen Grund, Bildband neu aufzulegen, in: Die Rheinpfalz, 26. 1. 2018. 

Veröffentlicht wurden auch einige Dokumente auf diesem Blog, aus denen die Rolle „Voicus" als aktiver Unterstützer der Geheimpolizei deutlich hervorgeht:

Operationen der Securitate. 1974, 1981, 1984, 10.08. 2009, http://halbjahresschrift.blogspot.com/2009/08/operationen-der-securitate-1974-1981_10.html

Securitate-Tandem: "Voicu" - "Eva", 31.12. 2009 http://halbjahresschrift.blogspot.com/2009/11/securitate-tandem-voicu-eva.html
Literaturnobelpreisträgerin Herta Müller: Schriftsteller Franz Th. Schleich hat mich bei der Securitate denunziert, 11.01. 2010, http://halbjahresschrift.blogspot.com/2010/01/literaturnobelpreistragerin-herta.html
Schleich hat noch nie etwas von "Voicu" gehört, 14.01.2010, http://halbjahresschrift.blogspot.com/2010/01/schleich-hat-noch-nie-etwas-von-voicu.html
Pietätlosigkeit der Securitate-Mitarbeiter. Schleich und Ternovits verunglimpfen den verstorbenen Dichter Franz Grass (1953-1975), 17.01.2010 http://halbjahresschrift.blogspot.com/2010/01/pietatlosigkeit-der-securitate.html
Securitatebericht von Franz Schleich - 1977, 18.01.2010, http://halbjahresschrift.blogspot.com/2010/01/securitatebericht-von-franz-schleich.html
1982. Eine Securitateanalyse - O analiză a Securităţii, 21.01. 2010, http://halbjahresschrift.blogspot.com/2010/01/eine-securitateanalyse-1982.html
Die Securitate sammelt relevantes Material, 23.01. 2010, http://halbjahresschrift.blogspot.com/2010/01/die-securitate-sammelt-relevante.html
"Gruia" und "Voicu": Securitate-Entlohnung für Mitarbeit, 11.04.2010, http://halbjahresschrift.blogspot.com/2010/04/gruia-und-voicu-securitate-entlohnung_11.html

Die Veröffentlichung der Dokumente wird hier fortgesetzt.

W. T.
***



[8. Dezember 1981. „Voicu” berichtet über einen Besuch in der Wohnung von William Totok, in Triebswetter, wo er als Lehrer arbeitete und erwähnt dabei das an der Wand angebrachte Bild von Lech Wałęsa, neben dem sich sozusagen als Kontrast das Viergestirn der 50-er Jahre befand; gleichzeitig berichtet er über dessen Absicht, eine Liste mit den entlassenen Lehrkräften aufzustellen, um sie in den Westen zu schicken]

[8 decembrie 1981. „Voicu” relatează despre o vizită la domiciliul lui William Totok, din Tomnatic, unde acesta era profesor, anunţînd Securitatea că a expus în camera sa o poză a lui Lech Wałęsa şi că intenţionează să întocmească o listă cu numele cadrelor didactice date afară din învăţămînt pentru că au solicitat plecarea din ţară, listă care urmează a fi trimisă în Occident]  

Nr. X/1A/PN/ 0099/ 8.XII.981[1]

Primeşte: Lt.col. PĂDURARIU

SURSA: „VOICU”

Notă

În legătură cu William Totok sursa vă informează:

Sursa l-a vizitat pe Totok la 29. 11. 81 ora 16,00 la locuinţa acestuia la Tomnatic.

Pe pereţii camerei sînt o serie de poze ale lui Lech Walessa(!) (conducătorul „Solidarităţii” poloneze), Marx, Engels, Lenin, Stalin, Hesse (scriitor german) şi un mare poster „Deutschland”, probabil primit de la Krefeld (lector din RFG la Univ. din Timişoara).

Sursa l-a întrebat cum ar putea trimite poezii în RFG, fără a fi interceptate de „Securitatea”. Totok: „Prin Ambasada RFG la Bucureşti nu mai merge – ca pe vremuri aşa am trimis documente la Le Monde[2] etc. Dar există un tip la Centrul Cultural RFG din Bucureşti, cu numele de Martin, care aranjează aşa ceva. Este însă greu să ajungi la el, dacă nu îl cunoşti şi te duci aşa la el, poate crede că este o provocare! Dar cîteva poezii se pot ascunde şi într-o maşină.

Apoi Totok a întrebat pe sursă, dacă nu vrea să întreprindă ceva cu lista cadrelor didactice daţi (!) recent afară, fiindcă au depus cerere de plecare definitivă din ţară. Sursa: „Poate că da, dar nu ştiu cui să trimită. Totok: „Neapărat ar trebui trimis (!) o listă, cu numele acestora la amnesti (!) international, Spiegel, dpa (Deutsche Presseagentur). Lista ar trebui să ajungă la SCHLESAK (plecat din România cu ani în urmă) care în mod sigur ar trimite lista unde trebuie”. Adresa lui Schlesak sursa deocamdată n-a primit-o. Totok a promis însă, că i-o va da.

Între timp sursa a aflat că Totok a mers la Bucureşti pt. a-şi aranja transferul din învăţămînt la ziarul NBZ. Rezultatul exact nu cunoaşte.

Timişoara, 5. Dec. 1981

(ss) Voicu

Observaţii:

TOTOK WILIAM este lucrat în D.U.I. pentru poziţie ostilă şi în prezent are poziţii instigatoare.

- din relatările sursei TOTOK WILIAM are acceptat transferul din partea redacţiei „NEUE BANATER ZEITUNG” – avînd comunicare scrisă, în prezent insistă să i se aprobe plecarea de la Ministerul Învăţămîntului şi Inspectoratul Şcolar.

SARCINI

- să continuie relaţii apropiate cu TOTOK W. stabilind date privind caracterul relaţiilor sale cu lectorul R. F. G. pe nume KREFELD.

Deasemeni să discute asupra lucrărilor pe care intenţionează să le prezinte în cadrul cenaclului cu ocazia şedinţei din 17. XII. 981.

MĂSURI

- Propun să se revină la organele P.C.R. în legătură cu angajarea lui TOTOK la redacţie.

- Contactarea lui TOTOK W. cu care ocazie să i se atragă atenţia asupra poziţiei sale, îndeosebi asupra motivului pentru care păstrează în camera poza lui WALESA -  de întrebat [? cuvînt greu descifrabil – W.T.] dacă trebuie leg. de această fotografie.

(ss) indescifrabil [lt. col. Pădurariu]

 

ACNSAS, I 210845, vol. 2, ff. 243- 243v.

 



[1] Notă manuscrisă.

[2] O aserţiune a lui “Voicu”, inventată.

#

[9. März 1982. Begleitschreiben der Temeswarer Securitate]


[9 martie 1982. Scrisoarea însoţitoare a Securităţii din Timişoara]


ACNSAS, D 013381, vol 25, Bl. 3

[5. März 1982. Die Temeswarer Securitate schickt an die Hauptabteilung 1 in Bukarest einige Auszüge aus dem unfertigen Typoskript von William Totok, „Projekt für eine intellektuelle Extermination”, das als „äußerst feindselig unserer Gesellschaft gegenüber” eingestuft wird und das von „Voicu” im Geheimen fotografiert und danach für die Geheimpolizei übersetzt wurde]


[5 martie 1982. Securitatea din Timişoara trimite Direcţiei 1 din Bucureşti cîteva fragmente din scrierea dactilografiată neterminată a lui William Totok, „Proiect pentru o exterminare intelectuală”, avînd în opinia poliţiei secrete un „caracter deosebit de ostil la adresa orînduirii noastre”, fotografiată în secret şi apoi tradusă de către „Voicu”]

INSPECTORATUL JUDEŢEAN TIMIŞ - STRICT SECRET[1] -
AL MINISTERULUI DE INTERNE Exemplar nr. 1
Nr. I/A/P.N/0030918
Din 05.03.1982
Către[2],
MINISTERUL DE INTERNE
- Direcţia I- Serviciul II-
BUCUREŞTI
La data de 14.11.1974 s-a deschis dosar de urmărire informativă asupra numitului TOTOK WILIAM născut la 21.04.1951 în Comloşul Mare, fiul lui Mihai şi Ana, de naţionalitate germană catăţenie română, absolvent al Facultăţii de filologie promoţia 1979, de profesie profesor, cu serviciul la redacţia ziarului de limba germană „NEUE BANATER ZEITUNG” din Timişoara în calitate de redactor, cu domiciliul stabil în comuna Comloşul Mare nr. 356 judeţul Timiş.-
TOTOK WILIAM are preocupări literare redactînd şi publicînd poezii şi proză şi face parte din cenaclul literar de limba germană „ADAM MÜLLER GUTTENBRUN” în care deţine şi funcţia de casier.
Baza deschiderii dosarului de urmărire informativă a constat în informaţii din care rezultă că TOTOK WILIAM redactează şi încearcă să publice sau să prezinte în cercul unor tineri poezii cu caracter tendenţios orînduirii sociale şi de stat din ţara noastră.-
În anul 1969 în timp ce TOTOK WILIAM îşi satisfăcea stagiul militar a fost pus în discuţia organizaţiei U.T.C şi exclus întrucît s-a adresat cu 2 scrisori postului de radio „Europa Liberă” prin care a denigrat şi calomniat situaţia tineretului din România.-
La data de 29 septembrie 1975, în baza datelor şi probelor ce se deţineau, procuratura militară din Timişoara a dispus începerea urmăririi penale asupra lui TOTOK WILIAM pentru săvîrşirea infracţiunii de propagandă împotriva orînduirii socialiste.-
În cadrul urmăririi penale s-au obţinut dovezi temeinice –expertize literare şi declaraţii de la mai mulţi martori – care au documentat că TOTOK WILIAM a redactat şi prezentat în cercul de tineri intitulat „ACKTIONS GRUPPE BANAT” („GRUPA DE ACŢIUNE BANAT”) mai multe poezii cu conţinut duşmănos prin care a căutat să cultive neîncrederea faţă de conducerea statului nostru şi faţă de legi, să susţină ideea că în România ar fi îngrădite libertăţile spirituale şi de exprimare ale persoanei, că viaţa tineretului studios ar fi insuportabilă şi alte concepţii cu caracter ostil orînduirii noastre.-
Pe baza probelor ce se deţineau, la 18.11.1975 procuratura militară a dispus arestarea preventivă şi depunerea la Penitenciarul Timişoara a lui TOTOK WILIAM iar la 10.12.1975, în urma terminării cercetărilor, dosarul penal a fost înaintat procuraturii.-
Măsurile luate asupra lui TOTOK WILIAM au fost confirmate de către Procuratura generală, inclusiv arestarea sa preventivă pînă la 30.06.1976, dată la care prin ordinul nr. 7472 a dispus aplicarea articolului 181 Cod penal şi anume sancţionarea cu „MUSTRARE CU AVERTISMENT” reţinîndu-i-se săvîrşirea infracţiunii de „PROPAGANDĂ ÎMPOTRIVA ORÎNDUIRII SOCIALISTE”.-
După punerea în libertate s-a confirmat urmărirea informativă a lui TOTOK WILIAM, obţinîndu-se informaţii din care rezultă următoarele:
- participă la activitatea literară, dar fără a prezenta public lucrări cu caracter tendenţios sau ostil;
- întreţine legături apropiate cu elemente cunoscute cu poziţie ostilă cum sînt: WAGNER RICHARD, HERTA MÜLLER, SAMSON HORST, CSEYKA GERHARD şi alţii;
- a intrat în legătură cu lectorul R.F.Germaniei din cadrul Universităţii Timişoara pe nume KREFELD THOMAS cu care menţine relaţii apropiate şi face schimb de reviste şi alte materiale;
- faţă de legătura sa DOINA PAŞCA profesoară în Tîrgu Mureş, a descris în mod tendenţios activităţile culturale şi situaţia economică din localitatea TOMNATIC;[3]
- a afirmat că nu va pleca din România pînă cînd nu va arăta românilor de ce este el în stare;[4]
- este nemulţumit de modul în care i se publică lucrările sale literare;
- prin Sursa „VOICU” s-a ajuns în posesia unui manuscris redactat de TOTOK WILIAM intitulat „PROIECT PENTRU O EXTERMINARE INTELECTUALĂ”.-
Lucrarea care conţine un număr de 71 de pagini a fost fotocopiată de noi şi tradusă de sursă, rezultînd că are un caracter deosebit de ostil la adresa orînduirii noastre.-
Manuscrisul a fost lăsat temporar la sursa noastră împreună cu alte materiale, fără a-i fi prezentat sau a-i vorbi despre el, iar din 13.01.a.c. a fost ridicat şi dus la domiciliul legăturii sale SAMSON HORST din Timişoara.
Nu deţinem informaţii din care să rezulte că manuscrisul a fost prezentat sau consultat de alte persoane din cercul de relaţii ale lui TOTOK WILIAM.-
Lucrarea lui TOTOK WILIAM este structurată pe 10 capitole dactilografiate, dar neterminată iar printre altele are şi următoarele capitole:
- ORWELISMUL românesc;
- Periculozitatea literaturii;
- Un proces politic....
Redăm în continuare unele părţi din conţinutul manuscrisului susmenţionat:
1.- „ORWELISMUL” românesc
„Lenin a stabilit corect, cînd a spus că statul este „un aparat de represiune”. Caracterul său represiv împotriva supuşilor săi, independent de coloratura sa politică, nici în prezent n-a abolit. Un „stat LEVIATHAN”, un stat care se amestecă pînă în lucrurile cele mai intime a cetăţenilor săi, descrie G. ORWELL în romanul său „1984” .... dar nu despre asta este vorba aici, ci despre „starea orwelică” în România. Această stare a devenit o realitate. Întîmplările mele sînt ilustraţii reale la „ORWELISMUL” românesc.-
Republica Socialistă România, aşa se spune, ar fi o ţară socialistă.....
Statul românesc se compune ca şi alte state dintr-o mulţime de indivizi, sînt cele 22 milioane de cetăţeni... Ei trăiesc, dar cum trăiesc? Această viaţă este cumva de trăit? Această viaţă asigură într-adevăr dezvoltarea multilaterală? Există în ţara asta şi nemulţumire? (În ziare găseşti numai oameni zîmbind. Plîns nu există aici?)......
Din păcate cetăţeanul acestei ţări plînge mult, prea des. Această situaţie este ţinută în secret şi nu este dorită. Mai bine zis, cauzele sînt lăsate în umbră.... Cetăţeanul între timp a învăţat unde şi cînd are voie să zîmbească sau să rîdă. Fiecare ştie cînd trebuie să iasă în stradă şi să strige ovaţii. Fiecare ştie cît trebuie să bată din palme.-
Dacă deschizi ziarele sau televizorul vezi rîzînd şi bătînd din palme, cu gurile larg deschise, strigînd în vînt, ceea ce li s-a spus.... şi prin cărţi există numai figuri vesele.-
Această pseudorealitate nu este altceva decît o propagandă falsă. Cetăţeanul acestei ţări nu este atît de fericit cum apare în ziare.... Crede în fericirea celorlalţi. Poate prin veselia altora şi el va fi fericit. Pînă atunci este fericit la vederea fericirii altora. Cetăţeanul acestei ţări a învăţat demult tăcerea, mai bine decît orice altceva. El ştie ce are voie să spună şi ce nu......
Intelectualul zice, libertatea este necesitatea înţeleasă ..... El este destul de viclean, să treacă cu vederea despre adevăratul sens al propoziţiei. (Libertatea este necesitatea impusă, aşa, este corect!) Şi el a învăţat bine să tacă. Vai de cel care a uitat. Nu există nici-o putere care poate să-i scoată din mîinile securităţii. Această organizaţie, asta o ştie fiecare, este apărătorul libertăţii şi democraţiei. Muncitorul, ţăranul şi intelectualul ştiu asta şi de frică ei tac..... Partidul gîndeşte, munceşte şi vorbeşte pentru ei şi nu numai pentru ei, ci şi pentru acei care nu sînt membri. Cine şi-a însuşit strategia şi tactica acestui partid, este cu siguranţă împotriva duşmanului de clasă. Cine însă este acest „duşman de clasă” nu prea se ştie exact....
Prin naţionalizarea mijloacelor de producţie au fost create premizele unei noi societăţi. Revoluţia socialistă – dacă poate fi denumită aşa – în ţara noastră a fost victorioasă datorită unei conjuncturi.-
(În continuare descrie în mod denaturat şi de pe poziţii ostile rolul Partidului Comunist Român şi evenimentele care au avut loc pînă în 1948) pag. 3-4-5.-
După abolirea tuturor partidelor drumul pentru dictatura unui singur partid era liber. Prin dispariţia opoziţiei a dispărut şi democraţia. În locul unei adevărate democraţii comuniste a apărut „o democraţie de partid” absolută. Dictatura proletariatului a devenit o simplă caricatură a unei dictaturi monarhice. Idealurile comunismului şi a proletariatului au fost în total trădate de către monarhul din vîrful partidului (pag. 5 ultimul aliniat).-
Conducătorul absolut a concentrat toată puterea în mîinile sale..... Proletariatul românesc, ignoranţa proprie i-a dat o lecţie mult mai cu cruzime, ca „lecţia” în ţările socialiste învecinate. Urmările devastatoare probabil nu vor putea fi lichidate niciodată... Centralismul excesiv se simte pînă în domeniile cele mai intime ale cetăţeanului. Fiecare devine tiran, îşi terorizează subalternii conform şefului.....
Prin asta balcanismul tradiţional primeşte o înfăţişare socialistă. (Aceasta este numai o formă a balcanismului. Din această cauză se vorbeşte de multe ori de socialismul balcanic românesc care aduce numai nenorociri. O componentă principală a socialismului balcanic este corupţia. Cu nici o lege nu poţi s-o ataci .................................. -.
O revoluţie ca de exemplu în 1953 în R.D.Germană, în 1956 în Ungaria sau în 1970, 1976, 1980 în Polonia este în România datorită constelaţiei actuale de neconceput (pag.6 ultimul aliniat) ...........................
Cum se vede statul însuşi, aşa se vede şi fiecare cetăţean; se vede numai pe el. Această atitudine faţă de sine ascunde propriile contradicţii. Adevărul este declarat ca minciună şi invers, minciuna este stilizată de adevăr. Pe scurt: nimic nu mai este în ordine. Totul a pierdut din credibilitate.......
Supusul trebuie să fie însă de acord cu atitudinea şefului său. Totuşi nu este posibil să ţii 22 milioane îngenuncheaţi.
I se serveşte acum naţionalismul cel mai cald. Această mîncare din totdeauna a făcut să adoarmă toate spiritele naive şi lasă să uite adevărul. Naţionalismul era întotdeauna arma cea mai bună pentru a orbi şi prosti lumea. Noul naţionalism în România foloseşte următoarea tactică pentru a supravieţui: a) Statul devine o ţintă prin sine ca să poată exista. b) Naţionalismul (gurile rele vorbesc de fascism), constă în accentuarea peste măsură a istoriei naţionale şi tradiţiilor naţionale ........ pe scurt tot arsenalul unei istorii prăfuite este folosit pentru ridicarea conştiinţei istorice..........
c) Neamestecul în treburile interne foloseşte într-adevăr pentru a acoperi nelegiuirile interne. Este vorba imediat de amestec, mai ales dacă apare problema umanitară.-
Despotismul actual este posibil numai printr-o monarhie ascunsă. Cetăţeanul de rînd nu ştie, ce de nelegiuiri se fac (pag.7)...........................
Probleme interne – mă refer în primul rînd la cele critice la adresa regimului, a celor numiţi dizidenţi (de fapt în cazul României nu se poate vorbi de aşa ceva, securitatea face aici treabă bună) înainte de a ajunge la aşa ceva, vin represalii, care însă ar putea fi cunoscute în străinătate – (pag. 8 ultimul aliniat).-
......................................................
O democraţie adevărată nu se bazează niciodată pe puterea unui singur partid. De aceea orice opoziţie trebuie să fie gata să înfrunte agresivitatea ideologică a partidului. O renaştere a comunismului adevărat a devenit foarte necesară, fiindcă ideologia marxistă a devenit o religie de stat – (pag. 9, aliniatul 1) ......................................
.......................................................
2.- PERICULOZITATEA LITERATURII (pag.11)
Dacă 2 oameni stau împreună, în ţara asta se crede că este un complot. Şi mai ales dacă sînt mai mulţi şi chiar dintre aceştia care nu cunosc o altă temă de divertisment decît probleme ale marxismului. „Membrii grupei de acţiune” de mult au fost obiectul supravegherii din partea organelor de securitate................................
Reacţiile „Primăverii de la PRAGA” erau simţite şi în şcoala noastră. Perioada scurtă de liberalizare a creat noi impulsuri... „criza de hîrtie” în anii următori ducea la limitarea tuturor periodicelor din România. „Mica revoluţie culturală” începea să se cristalizeze....
Noi ne-am hotărît să mergem pe drumul literaturii. A unei literaturi care în primul rînd să se ocupe de problemele de la noi...................................
Populaţia germană din România pătimi însă mai departe sub coşmarul fascismului, adică a recentului trecut. Represaliile care au urmat (ducerea în Uniunea Sovietică pentru reconstrucţie ca şi deportarea în Bărăgan) au contribuit la intensificarea frustrării minorităţii germane ...........
Această populaţie care înainte de război se ocupa mai mult de agricultură, astăzi nu mai posedă mijloace de producţie. Colectivizarea forţată a rupt legătura acestui popor de ţărani de ţara lor. Cei 80.000 de ţărani arestaţi şi deportaţi, care s-au opus colectivizării, vreau să amintesc numai (pag.12)..............................................
Şi totuşi o parte din populaţie s-a integrat în noua realitate. Partea cealaltă – şi aceasta este cea mai mare – visează la emigrare. Astfel, pentru un scriitor este deosebit de greu să se adreseze unor oameni care faţă de tot ceea ce se întîmplă sînt neîncrezători. Dacă aceşti scriitori mai declară că sînt şi marxişti, atunci această populaţie nu mai ascultă deloc. Scurtcircuitul ideologic în conştiinţa lor este perfect. Marxismul şi comunismul este la ei identic cu atrocităţile stalinismului, la care au fost expuşi. Situaţia este de disperare. Literaţii ar trebui să fie exponenţii cititorilor .................................
.................................................
Greşelile făcute numai foarte greu pot fi radiate. Noi scriitorii de „stînga” nu ne-am lăsat însă învinşi. Elemente ale unei literaturi cu orientare marxistă, libere de schematism, apar deja în anii 1960 în textele lui ANEMONE LATZINA. (Ea nu degeaba este denumită o precursoare a grupei de acţiune). Dintr-o poziţie cu totul nouă faţă de realitatea socială au apărut şi atitudinile social-critice (pag.13).-
............................................................
În 1970 mai puteai să scrii astfel. Mai puteai să spui pe alocuri lucrurilor pe nume, deşi ascuns, fiindcă cenzura exista întotdeauna .............. Înaripaţi de un astfel de elan, a început să creăm texte......................
Numai prin publicarea renumitelor „TEZE DIN IULIE” cu care începea mica revoluţie culturală, cenzura deveni mai rigidă. Sfîrşitul acestei revoluţii culturale în 1976 – punctul culminant. Congresul pentru educaţia politică şi cultura socialistă – este egal cu îngroparea adevăratei arte .......
Printr-o izolare forţată a angajaţilor (prin interzicerea de publicare, închisoare şi alte şicane) ei nu mai au posibilitatea de a se desfăşura cultural. (pag.14). „Minirevoluţia culturală” a reuşit datorită organelor de securitate.
............................................................
În 1973 vremea de dezgheţ nu mai continua. Unii scriitori români [care] încercau să se opună noii linii (A JEBELEANU M. SORESCU ş.a.) au fost reduşi la tăcere. În acest timp parcurs, noi toţi ne-am publicat textele-
............................................................
Aşadar membrii grupului de acţiune, a cărui activitate a fost din ce în ce mai mult supravegheată, n-au putut fi încă închişi.”-
............................................................
În continuare în pag. 17-21 sînt redate unele activităţi ale cercului intitulat „ACKTIONS GRUPPE BANAT” („GRUPA DE ACŢIUNE BANAT”) inclusiv explicaţii asupra unor poezii apreciate de organele noastre în acea perioadă cu conţinut ostil.-
Apoi TOTOK WILIAM se referă la măsurile luate împotriva lui şi a fratelui său în cadrul urmăririi şi cercetării penale (pag. 21-63), iar în continuare reproduce o parte din poeziile care au făcut obiectul dosarului său penal.-
Spre final la pag. 69 TOTOK arată printre altele: „Parafrazînd pe MARX, vreau să spun, că adevărurile dominatoare unui timp sînt de obicei adevărurile clasei dominante. Poliţia secretă sau securitatea statului sau gestapoul sau orice nume ar avea, nu sînt altceva decît braţul prelungit al celor puternici, ei sînt executanţii ordinelor, ca să intimideze poporul neştiutor în numele căruia ei activează, pentru a apăra interesele, însă interesele care nu sînt ale maselor. Fiindcă niciodată poporul nu a fost împotriva sa.”-..........................
Avînd în vedere antecedentele lui TOTOK WILIAM faptul că pentru unele activităţi de aceiaşi natură în 1976 a fost sancţionat penal, iar materialul prezent are un conţinut profund ostil, redactat în scop de difuzare, propunem luarea următoarelor măsuri:
1.- Continuarea măsurilor de cunoaştere a activităţii lui TOTOK WILIAM şi a legăturilor sale, identificarea celor care au cunoştinţă de conţinutul materialelor ostile şi stabilirea persoanelor care pot fi audiate ca martori.-
2.- În baza unor măsuri combinative care să ducă la conspirarea sursei, se va efectua percheziţie la domiciliul şi la reşedinţa lui TOTOK WILIAM, sau eventual la una din legăturile sale, unde se află manuscrisul ostil cît şi alte materiale cu astfel de conţinut.-
ŞEFUL SECURITĂŢII,
(parafat) (ss) Colonel MORTOIU AURELIAN
ŞEFUL SERVICIULUI I/A
Lt. colonel, (ss) IANCULESCU ANTONIE

ACNSAS, D 013381, vol. 25, ff. 6-9v.
________________________
[1] Notă dactilografiată.
[2] Notă manuscrisă a unui ofiţer de securitate, scrisă cu cerneală albastră în dreapta documentului: “La Tov. Col. [indescifrabil] urgent părerea” (ss) [indescifrabil].
[3] Informaţia provine dintr-o scrisoare citită de către serviciul „S“ al Securităţii pe data de 24. 05. 1980. Fragmente din scrisoare au fost selectate pentru D.U.I. „Interpretul“ (cf. ACNSAS, I 210845, vol. 4, ff. 134-134v).

[4] Afirmaţia insinuantă, preluată de „Voicu“ de la o terţă persoană, apare în numeroase analize ale Securităţii. (cf. Nota lui Voicu din 29.9. 1981, id., vol. 2, ff. 237-2379v).
***

[9. März 1982. Begleitschreiben der Temeswarer Securitateleitung an die Hauptabteilung 1 in Bukarest, das ein Szenario enthält und Auszüge aus dem Manuskript von William Totok, „Projekt für eine intellektuelle Exterminierung", die von „Voicu" ins Rumänische übersetzt wurden]

[9 martie 1982. Scrisoare a conducerii Securităţii din Timişoara către Direcţia I din Bucureşti însoţită de un scenariu şi fragmente traduse de către „Voicu" din manuscrisul lui William Totok, „Proiect pentru o exterminare intelectuală"]



INSPECTORATUL JUDEŢEAN TIMIŞ              STRICT SECRET[1]
AL MINISTERULUI DE INTERNE                Ex. nr. 1
- SERVICIUL I/A -
Nr. I/A/P.N/0030918/9.III.1982



Către,
MINISTERUL DE INTERNE
DEPARTAMENTUL SECURITĂŢII STATULUI
- DIRECŢIA I-a -
BUCUREŞTI
- SERVICIUL II -

Urmare raportului nostru I/A/P.N/0030918 din 5.03.1982, alăturat vă înaintăm planul privind modul de acţiune în cazul numitului TOTOK WILIAM lucrat în D.U.I. şi aflat sub controlul Dv.



ŞEFUL SECURITĂŢII,
Colonel,                             ŞEFUL SERVICIULUI I/A
(ss) MORTOIU AURELIAN                Lt. col

                                           (ss) IANCULESCU ANTONIE
R.P.N.
D.M.G.
RD.225/09.03.1982/2 ex.
ACNSAS, D 013381, vol. 25, f. 3



[9. März 1982. Die Securitate entwickelt ein Szenario, um in den Besitz des Manuskripts von William Totok „Projekt für eine intellektuelle Exterminierung" zu gelangen, das vorher bereits von „Voicu" heimlich fotografiert worden war]

[9 martie 1982. Securitatea pune la punct un scenariu rafinat pentru a ajunge în posesia manuscrisului lui William Totok, „Proiect pentru o exterminare intelectuală", fotografiat în prealabil de către „Voicu"]



INSPECTORATUL JUDEŢEAN TIMIŞ            - STRICT SECRET[2] -
AL MINISTERULUI DE INTERNE                Exemplar nr. 1
- SERVICIUL I/A -
9 martie 1982



SE APROBĂ(ss) Col. [indescifrabil][3]


PLAN
cu măsurile combinative ce vor
fi luate pentru ridicarea
materialului cu conţinut ostil
care aparţine numitului TOTOK
WILIAM, lucrat în dosar de
urmărire informativă.

TOTOK WILIAM este lucrat în dosar de urmărire informativă pentru preocupări de a redacta şi răspîndi scrieri cu conţinut ostil statului nostru.

În cursul lunii noiembrie 1981 sursa noastră „VOICU" a fost solicitată de TOTOK WILIAM să-i transporte din Tomnatic la Timişoara o cutie cu unele obiecte personale şi care să o păstreze pînă va veni să o ridice.

Sursa a fost instruită să răspundă solicitării lui TOTOK WILIAM şi să verifice ce obiecte sau materiale există în cutia respectivă, îndeosebi conţinutul acestora.

Sursa procedînd conform instructajului a stabilit că în cutia dată de TOTOK WILIAM există mai multe manuscrise printre care şi o lucrare intitulată „Proiect pentru o exterminare intelectuală" care are un conţinut ostil statului român.

Lucrarea fiind fotocopiată şi apoi tradusă reiese că este structurată pe 10 capitole, conţine 71 de pagini dactilografiate pe coli de hîrtie avînd unele corecturi cu cerneală şi are într-adevăr un caracter profund ostil orînduirii noastre socialiste.

În ziua de 13.01.1982 TOTOK WILIAM s-a prezentat la domiciliul sursei spunînd că este informat că organele de securitate întreprind unele măsuri asupra cadrelor didactice scoase din învăţămînt, urmărind identificarea unor autori de memorii, faptă de care poate fi suspectată şi sursa şi pentru aceasta a venit să ridice cutia cu manuscrise, urmînd să o ducă la SAMSON HORST.

În discuţii cu SAMSON HORST, iar ulterior prin deplasări legendate la domiciliul acestuia, sursa „VOICU" a constatat că, cutia cu manuscrise se află într-adevăr la SAMSON HORST, ultima verificare fiind făcută la 20 februarie a.c.

Din semnalarea sursei „VOICU" rezultă că SAMSON HORST posedă la domiciliu cartea „Ostinato" aparţinînd lui Paul Goma, cît şi benzi cu înregistrări ale unor dizidenţi din R.D.Germană, aflaţi în prezent în R.F.Germania, printre care PANACH, KUHNERT şi BIERMANN.

Tot sursa „VOICU" ne-a informat că SAMSON HORST a comunicat în preajma zilei de 13 februarie 1982 redactorului JASS WALTER de la subredacţia ziarului „Neuer weg" din Timişoara că la şedinţa cenaclului literar „Adam Müller Guttenbrunn" din 13.02.1982, după prezentarea scrierilor literare de către WAGNER RICHARD vor fi audiate unele înregistrări de muzică care aparţin dizidentului R.D.G. WOLF BIRMANN, ştire care de altfel a fost comunicată în pagina 4-a a ziarului „Neuer weg" din 10.02.1982.

SAMSON HORST a relatat sursei „VOICU" că de la redactorul JASS WALTER a aflat că ambasada R.D.Germană din Bucureşti ar fi făcut o „notă de protest" către redacţia „Neuer Weg" pentru comunicarea în presă a unor activităţi în care este implicat dizidentul WOLF BIRMANN, fapt pentru care el a luat măsura de a prezenta în cenaclu înregistrări ale altui cîntăreţ din R.D.Germană.

Menţionăm că SAMSON HORST este membru P.C.R. şi lucrat cu aprobare de Serviciul III pentru legături suspecte cu lectorul R.F.Germania, pe nume KREFELD THOMAS de la care a primit şi cartea „Ostinato".

SAMSON HORST este cunoscut că a publicat în ziarul local „Neue Banater Zeitung" unele poezii cu conţinut tendenţios statului nostru.

În scopul ridicării materialului ostil aparţinînd lui TOTOK WILIAM şi pentru conspirarea sursei „VOICU", vom acţiona prin următoarele măsuri combinative:

1. Informarea organelor P.C.R. – şi obţinerea aprobării pentru efectuarea unei percheziţii la domiciliul lui SAMSON HORST.

2. Reverificarea prin sursa „VOICU" a existenţei la SAMSON HORST a materialului ostil ce aparţine lui TOTOK WILIAM.

3. Obţinerea autorizaţiei de percheziţie de la procuratura militară pentru SAMSON HORST şi TOTOK WILIAM.

4. Organizarea unei discuţii cu redactorul JASS WALTER care să ne confirme că ştirea privind prezentarea în cenaclu a unor benzi magnetice cu înregistrări ce aparţin dizidentului WOLF BIRMANN a fost furnizată de SAMSON HORST.

De către noi s-a ajuns în posesia ziarului „Neuer weg" în care a apărut ştirea transmisă de JASS WALTER şi faţă de aceasta vom motiva că organele noastre au fost sesizate de apariţia în această publicaţie a numelui dizidentului WOLF BIRMANN şi despre organizarea unor activităţi cu lucrări ale sale.

5. Luarea măsurii ca SAMSON HORST să fie invitat legendat la organele de paşapoarte, fără a avea posibilitatea să discute cu JASS WALTER, prilej cu care să fie întrebat de noi asupra provenienţei înregistrărilor ce aparţin lui WOLF BIRMANN, despre care a relatat lui JASS WALTER – ştire apărută şi în presă – şi apoi i se va solicita să ne prezinte la domiciliu aceste înregistrări.

Ajunşi la domiciliul lui SAMSON HORST vom face uz de autorizaţia de percheziţie şi sub pretextul identificării tuturor înregistrărilor ce aparţin dizidentului WOLF BIRMANN, vom da aşa zis întîmplător şi peste celelalte materiale ostile, îndeosebi lucrarea lui TOTOK WILIAM şi cea a lui Paul Goma.

Materialele identificate vor fi consemnate în procesul verbal de percheziţie, cu explicaţiile date de SAMSON HORST şi apoi acesta va fi invitat la sediul organului pentru a da explicaţii mai complete.

Percheziţia va fi efectuată cu o echipă compusă din ofiţerul care are în lucru cazul, ofiţerul serviciului III care îl are în lucru pe SAMSON HORST, un ofiţer care cunoaşte limba germană şi ofiţerul de cercetare penală.

6. În urma ridicării materialului ce aparţine lui TOTOK WILIAM vom organiza imediat percheziţii la reşedinţa lui TOTOK WILIAM din Tomnatic, cît şi la domiciliul său din Comloşul Mare pentru identificarea de noi înscrisuri ostile.

7. În preziua percheziţiei se va lua măsura punerii în filaj a lui TOTOK WILIAM şi SAMSON HORST, pentru a cunoaşte în permanenţă prezenţa şi activitatea lor.

8. Materialele identificate la TOTOK WILIAM şi HORST SAMSON vor fi verificate asupra conţinutului şi împreună cu organele de cercetare penală vom hotărî măsurile ce urmează a fi luate în caz.-



OFIŢER SPECIALIST I

Lt. colonel,

ŞEFUL SERVICIULUI I/A                       (ss) Pădurariu Nicolae
Lt. colonel,
(ss) Ianculescu Antonie

ACNSAS, D 013381, vol. 25, ff. 4-5




[1] Notă dactilografiată.
[2] Notă dactilografiată.
[3] Semnătură manuscrisă cu cerneală albastră.


Aktualisiert - actualizat, 15.3. 2021