Dienstag, Januar 01, 2019

News 2019


News 2019
============

15.9. 2019

[Alle Blogeinträge werden laufend aktualisiert und korrigiert. Manche externe Links wurden zwischenzeitlich gelöscht, jedoch nicht die ursprünglichen Titeleinträge und Quellenhinweise. In letzter Zeit häuften sich Hackerangriffe - zuletzt am 15.9., 20.9. 2019, 15. 10, 17. 10., 31. 10. 2019, am 6. 11. 2019 und am 13. 12. 2019 - als Unbekannte auf Halbjahresschrift - HJS-online einen Eintrag mit einem Link gepostet hatten. Vorsicht: solche Links nicht öffnen! So hat die Seite am 6. 11. ausgesehen - siehe Kopie:]




***

18.12. 2019

Aktualisiert - actualizat: Securitate und reformierte Kirche - Securitatea şi Biserica Reformată +++ Dokumente zu - documente despre László Tőkés +++


#

14. 12. 2019



DLF, 14. 12. 2019

30 Jahre nach der Ceaușescu-Diktatur

A se vedea si pasajele dedicata lui László Tőkés. Rolul acestuia e contestat astazi nu numai de nationalisti români. Retragerea ordinului de merit - pentru rolul sau jucat în 1989 la Timisoara - de catre presedintele Klaus Johannis arunca o umbra asupra încercercarilor de delegitimare a ceea ce a fost revolutia din România. Retragerea ordinului este o rusine atît pentru tara, cît si pentru seful statului român:

Tőkés: „Wir waren eine doppelte Minderheit – eine ethnische und eine religiöse. Auch deswegen haben wir stärker gegen das Regime revoltiert. Die unterdrückten Minderheiten haben schon eine entscheidende Rolle gespielt beim Fall des Kommunismus. So wie es bei mir und meiner Kirche der Fall war. Es war klar, dass wir allein diese Revolte nicht gewinnen konnten – aber wir waren genug, um sie auszulösen.“

(...)

Auf dem Tisch vor Tőkés liegen einige Broschüren – eine mit dem Titel: „Die Rache der Revisionisten“. Auf dem Buchdeckel ist der „Stern von Rumänien“ abgebildet, der höchste Orden des Landes.

Dieser wurde Tőkés für seine Verdienste in der Revolution verliehen, vor drei Jahren dann aber wieder aberkannt – weil er angeblich Separatismus fördere. Die Broschüre: eine Streitschrift gegen die Aberkennung. Tőkés klagt auch dagegen.

„Ich habe nur gesagt, dass die ungarische Minderheit hier Schutz braucht vom ungarischen Staat. Diese Aussage verletzt ja nicht die Souveränität des rumänischen Staats.“

Bis heute kann er nicht verstehen, dass es ausgerechnet Staatspräsident Klaus Iohannis war, der ihm den Verdienstorden aberkannte. Schließlich sei dieser selbst Angehöriger einer Minderheit.

„Dieser Akt des Präsidenten verletzt die Würde aller Revolutionäre von Timișoara. Der Orden wurde dafür verliehen, dass wir aufgestanden sind für die Freiheit. Wir haben damals einen Kampf um Leben und Tod geführt. Das ist eine Schande für den rumänischen Staat, dass so etwas passieren kann – 30 Jahre nach der Revolution.“ (Aici capitolul despre Tőkés.)

Zum gleichen Thema - pe acelaşi subiect:

Gespräch mit Gelu Voican Voiculescu (58), dem Organisator des Ceauşescu-Prozesses am 25. Dezember 1989 - "A ucide un om nu înseamnã niciodatã altceva decît a ucide un om". Interviu cu Gelu Voican Voiculescu despre procesul şi execuţia cuplului Ceauşescu [interviu realizat la data de 13 mai 1998].


"Ich würde es wieder tun". Gespräch mit Octavian Gheorghiu. Er gehörte Weihnachten 1989 als 25-jähriger Hauptfeldwebel dem Exekutionskommando an. Octavian dient auch heute noch in der rumänischen Armee. Dieses Interview ist das erste über jenen 25. Dezember, das er mit einer deutschen Zeitung geführt hat, in: die tageszeitung - taz, 22.12. 2004.
(Alle Artikel in: Halbjahresschrift - hjs-online, 1. 2. 2012

***



7.12. 2019



1963. Bericht von „Bologa Vasile” über eine Sitzung der Temeswarer Filiale des Schriftstellerverbandes, in der die Verleihung des Staatspreises an Zoltán Franyó besprochen wurde / Nota informativă a lui „Bologa Vasile” despre discuţiile în cadrul filialei timişorene a Uniunii Scriitorilor privind acordarea premiului de stat lui Zoltán Franyó  - in: Linke und Securitate – Stînga şi Securitatea 

#

29. 11. 2019

1961. Brief von Traian Novac an Gheorghe Gheorghiu-Dej / Scrisoarea lui Traian Novac adresată lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, in: Linke und Securitate – Stînga şi Securitatea 

#

8. 10. 2019

Aktualisiert - actualizat

Linke und Securitate 2 – Stînga şi Securitatea 2

1975: „Matei” berichtet seinem Führungsoffizier, Major Ioan Indrei, über ein Gespräch mit Nikolaus Berwanger, in dem von der willkürlichen Verhaftung von Gerhardt Csejka, Gerhard Ortinau, William Totok und Richard Wagner im Herbst 1975 die Rede ist  / „Matei” relatează ofiţerului său de lagătură, mr. Ioan Indrei, despre o convorbire cu Nikolaus Berwanger, în cursul căreia s-a amintit de arestarea lui Gerhardt Csejka, Gerhard Ortinau, William Totok şi Richard Wagner

1976: Nikolaus Berwanger veröffentlicht sein polemisches Gedicht Glashausschwowe, in dem er die Aktionsgruppe Banat scharf kritisiert / Nikolaus Berwanger publică o poezia polemică în care îi critică pe autorii Grupului de Acţiune Banat

1999Victor Neumann über Nikolaus Berwanger / Victor Neumann despre Nikolaus Berwanger.

2018: Gehässigkeiten von Mircea Mihăieş / Mircea Mihăieş: comentarii maliţioase despre Berwanger

#


3.9. 2019



+ + + Geschichte der rumänischen Sozialdemokratie - Istoria socialdemocraţiei românești / Zwei neue Bücher - Doua cărţi noi - + + +






#

23.8. 2019



Linke Rumäniendeutsche  von der Securitate als potentielle Staatsfeinde eingestuft

[5. Oktober 1959Vorschlag zur Eröffnung der operativen  Überwachung von Georg Hromadka]


Foto von Georg Hromadka vom 5. September 1960, das von der Geheimpolizei während einer Observierungsoperation in Bukarest gemacht wurde. (Siehe den aktualisierten Beitrag, "Martin Schnellbach" - 3. Abschnitt, in Halbjahresschrift - hjs-online, 10.8. 2016.)

cf. Prigonirea social-democraţilor de către comunişti, RFE, 27. 11. 2019

Germani din România cu opinii de stînga, consideraţi de Securitate drept ostili statului 

[5 octombrie 1959Raport cu propuneri de a se aproba deschiderea unei acţiuni de verificare asupra numitului Hromatka Gheorghe sic!]

Militantul socialist, Georg Hromadka, fotografiat de către Securitate în timpul unei acţiuni de filaj, din 5 septembrie 1960, la Bucureşti. (Vezi partea a 3-a a articolului actualizat, „Martin Schnellbach”, în: Halbjahresschrift - hjs-online,  10.8. 2016.)

#

5.8. 2019

Paul Anghel + fişa autorului protocronist / Personalbogen des protochronistischen Autors


#


27. 7. 2019

[1988. Personalbogen von Robert Reiter - Franz Liebhard]
[1988. Fişa personală a lui Robert Reiter - Franz Liebhard]

Auszug aus einem Artikel Reiters aus dem Jahr 1941: „Die Heimat spricht zu ihren Soldaten”. Anmerkungen zu Oscar Walter Cisek und Georg Maurer.

cf. Eintrag in: Kunst-Kultur 1 – Artă-cultură partea 1 - cf. facsimil

#

26.7. 2019

Aktualisiert: Biografie von Zoltán Frányo, aus einer Publikation von Mihai Pelin.
Actualizat: Biografia lui Zoltán Frányo, confecţionată de Mihai Pelin.
cf. Linke und Securitate – Stînga şi Securitatea, in: Halbjahresschrift - hjs-online, 5.4. 2019


„Und nicht deshalb / sind wir auch heute Dichter...” / „Nu pentru asta sîntem poeţi...” 

Zoltán Franyós Rohübersetzung des Gedichts „Rhapsodie” – „Rapszódia” - des linksgerichteten, ungarischen Dichters Mihály Ladányi, geb. 12. Februar 1934, Dévaványa, Ungarn - gest. 20. September 1986, Csemő... Die Übersetzung Franyós wurde von der Securitate beschlagnahmt. Ein „Experte” hat aus der deutschen Rohübersetzung einzelne Verse ins Rumänische übersetzt, die ihm verdächtig erschienen...

Traducerea neterminată în limba germană a poeziei „Rapsodie” - „Rapszódia” - a lui Mihály Ladányi, un poet maghiar de stînga, n. 12 februarie 1934, Dévaványa, Ungaria – m. 20 septembrie 1986, Csemő. Traducerea lui Franyó în germană a fost confiscată de Securitate. Un „expert” a tradus din traducerea germană în limba română anumite pasaje care îi păreau a fi subversive...

#


1. 4. 2019

30 Jahre seit dem Tod von Nikolaus Berwanger (5. Juli 1935 – 1. April 1989)
30 de ani de la moartea lui Nikolaus Berwanger (5 iulie 1935 – 1 aprilie 1989)

28.-29.-30. 3. 2019-5.9. 2019

Hier mehr zu:

Nikolaus Berwanger im Visier der Securitate -

Nikolaus Berwanger în vizorul Securitatii

operative Beiträge von "Voicu", "Sorin" ("Sergiu"),"Lucian", "Mateihttps://halbjahresschrift.blogspot.com/search/label/Matei", "Luca", "Simion Dan ("Doru") ", "Eva", "Dan", "Zida", "Barbu", "Bogza", "Sanda", "Mayer", "Surulescu", "Hatzfeld Petru", "Steiner Paul", "Lohengrin", "Albert", "Schmidt Carol ("Carol", alias "Sandu")", "Fischer Karl", "Siegfried" ("Siegfried Hugo"), "Ionascu", "Hutu", "Hosu" etc.

Blogeintrag, Bukarest, 28.3. 2019

Plan de măsuri – Maßnahmenplan

(ACNSAS. Extras – Auszug)

Colaboratori care urmau să furnizeze informaţii despre Berwanger după ce acesta a rămas în Occident

Inoffizielle Mitarbeiter der Securitate, die auf Berwanger angesetzt wurden, nachdem er von einer Reise in die Bundesrepublik Deutschland nicht mehr zurück nach Rumänien kam

Neue Banater Zeitung (deutsche Tageszeitung aus Temeswar): “Victoria”, “Liza”
Neuer Weg (überregionale Tageszeitung aus Bukarest, Temeswarer Büro), “Sorin
Cenaclul “Adam Müller-Guttenbrunn” (AMG-Literaturkreis aus Temeswar): “Kurt Wagner”, “Manole
Liceul Nikolaus Lenau (Deutschsprachiges Gymnasium aus Temeswar): “Ernest”, “Creţu”
Szabad Szó, Drapelul roşu, Banatske Novine (ungarisches, rumänisches und serbisches Lokalblatt aus Temeswar):  “Maria”, “Doru”, “Ivan”
Universitate / Temeswarer Universität: "Grette", "Laura"
Teatrul German de stat din Timişoara (Deutsches Staatstheater aus Temeswar - DSTT): "Abraham", "Ali"

#

Traian Novac




# # #

2.6. 2019


Aktualisiert - actualizat

Die Schere – Foarfeca (3), Zensur und Securitate – Cenzura şi Securitatea


[9. Februar 1987. In einem Schreiben an die Dienststelle 1/B der Securitate in Klausenburg fordert die Dienststelle 1/A der Securitate aus Temeswar das Erscheinen eines literarischen Textes im Kriterion Verlag zu verhindern, in dem eine rumänienungarische Autorin die Auswanderung thematisiert. Die Temeswarer Offiziere, Oberst Ion Cristescu und Major Radu Tinu, wissen nicht, dass sich der Kriterion-Verlag nicht in Klausenburg, sondern in Bukarest befindet] 

[9 februarie 1987. Într-o adresă către biroul 1/B al Securităţii din Cluj se cere biroului 1/A al Securităţii din Timişoara să „prevină” publicarea unui text literar la Editura Kriterion în care este tematizată problema plecărilor din România. Ofiţerii timişoreni, col. Ion Cristescu şi mr. Radu Tinu, nu ştiu că editura Kriterion nu se află la Cluj, ci la Bucureşti] 

#

Angaben zu - date despre 

U.M. 0110 + Gen. Victor Neculicioiu (1932-2013) 


***

11.11. 2019

Risikobehaftete Zufriedenheit 
Das bevorstehend zweite Mandat des rumänischen Präsidenten Klaus Iohannis und die Erwartungen der Wählerschaft

William Totok

Mit dem nichtssagenden Slogan Für ein normales Rumänien war Klaus Iohannis in den Wahlkampf gezogen. Und er hat den ersten Wahlgang gewonnen und er wird in der Stichwahl auch die Zweitplazierte, die Chefin der pseudosozialdemokratischen Partei, Viorica Dăncilă besiegen. Wie sich das Versprechen des jetzigen und zukünftigen Präsidenten auf die konkrete politische Alltagspraxis auswirken wird, ist schwer zu sagen. Im vergangenen Monat gelang es ihm bereits die pseudosozialdemokratische Regierung unter Viorica Dăncilă per Misstrauensantrag zu entmachten und eine von ihm bevorzugte Exekutive unter dem Vorsitz des Parteichefs der National-Liberalen, Ludovic Orban, einzusetzen.
Das erklärte Ziel des politischen Tandems Iohannis-Orban ist eine effiziente Bekämpfung der Korruption, die Förderung der Auslandsinvestitionen und die Verschlankung des überdimensionierten Staatsapparates. Das letztgenannte Vorhaben auf dieser Prioritätenliste leitete Orban in althergebrachter rumänischer Manier bereits nach seiner Amtsübernahme als frischgebackener Premier ein. Die Unterschriften, die er auf die Entlassungsurkunden der den Sozialdemokraten nahestehenden Staatsbeamten setzen müsse, werden ihm einen Muskelkater bescheren, erklärte Orban. Seine im Einklang mit den Vorstellungen des Präsidenten gemachte Ankündigung, die von der gestürzten Vorgängerregierung eingeleiteten Sozialmaßmahmen zu beschneiden, relativierte Orban noch am Wahlabend. Es werde weder Einschnitte in die bereits beschlossenen Rentenanhebungen geben noch in die der schon festgelegten Neubemessung des Mindestlohns, beteuerte er wenig überzeugend vor laufenden Kameras.
Vor einer Durchsetzung neoliberaler Wirtschaftsvorstellungen zu ungunsten der Unterprivilegierten warnte bereits nach der Einsetzung der Orban-Regierung die einzige glaubwürdige linksgerichtete Partei Rumäniens, die unter dem Namen Demos (Partei der Demokratie und der Solidarität) im Juni 2018 von kritischen Intellektuellen gegründet wurde. Demos hatte es nicht geschafft, die 200.000 nötigen Unterschriften zu sammeln, um sich mit einem eigenen Kandidaten an den Präsidentschaftswahlen zu beteiligen. In einer im Oktober auf Facebook verbreiteten, eindringlichen Erklärung warnte Demos vor den geplanten sozialen Einschnitten die sich die neoliberale Regierung auf die Fahnen geschrieben hatte. „Wir brauchen eine andere Politik für ein anderes Rumänien, in dem die Bürger gleichberechtigt von den Gesetzen des Staates beschützt werden, ein dezentes, ohne von Alltagssorgen geprägtes Leben führen und sich ebenbürtig der Reichtümer des Landes erfreuen können.”

cf.  Präsidentenwahl in Rumänien
Erste Runde geht an Iohannis
Der amtierende Staatschef kommt auf rund 36 Prozent der Stimmen und muss in die Stichwahl. Dort trifft er auf die Sozialdemokratin Viorica Dăncilă, in: taz, 11.11. 2019

***

ADZ, 14. 11. 2019, S. 3

#

31. 10. 2019

S-au trezit FIII LUI AVRAM IANCU

După interviul difuzat luni, 28 octombrie de RFI  au început să curgă din nou ameninţări cu moartea. De data asta nu de la securişti deghizaţi în legionari, ci din partea unor neo-legionari care nu se mai ascund după degete.


Nach der Ausstrahlung des RFI-Interviews mit Mihai Demetriade, am 28. Oktober 2019, setzte sich eine Welle von Drohungen, Hassposts und Unterstellungen in Bewegung. Wenn ich vor 1990 Morddrohungen seitens der Securitate erhielt, die sich unter der Bezeichnung „Die Söhne Avram Iancus” als eine Legionärsorganisation tarnte, kommen heute diese Drohungen von Neo-Legionären, die ihre Verleumdungen, Verunglimpfungen, Gewalt- und Morddrohungen ungehindert im Netz verbreiten.

William Totok

#

28. 10. 2019

Ororile de la Piteşti. Interviu cu cercetătorul CNSAS, Mihai Demetriade, RFI, 28.10. 2019

În contextul aniversării celor 30 de ani de la căderea blocului estic și al discuțiilor ivite în ultimele două săptămîni legate de controversatul film "Între chin și amin", corespondentul RFI la Berlin, William Totok,a pregătit acest material despre Pitești. Despre legende, folclor penitenciar, memorialistică mistificatoare, istoria comunismului şi instrumentalizarea politico-ideologică a trecutului recent într-o discuţie cu cercetătorul de la CNSAS, Mihai Demetriade...

Alte articole în:

20 de ani de la prăbuşirea blocului comunist - est-european şi 25 de ani de la prăbuşirea blocului comunist - est-european


***

17. 10. 2019

Poezia lui Peter Handke, apărută în revista Orizont, Nr. 27/5.7.1985, p. 8, fără semnătura co-traducătorului, William Totok, fiind cenzurată.

Übersetzung eines Gedichtes von Peter Handke, in der Temeswarer Zeitschrift Orizont, Nr. 27/5.7.1985, S. 8, wobei der Name des Mitübersetzers, William Totok, der Zensur zum Opfer fiel.


O amintire subiectivă, legată de Peter Handke. Document inedit din arhivele fostei Securităţi, RFE, 16.10. 2019



14. 10. 2019

Premiile Nobel pentru Literatură între contestaţie şi admiraţie, RFE, 12.10. 2019

#

10.10. 2019

Literaturnobelpreise für Peter Handke und Olga Tokarczuk

***


11. 10. 2019

Regierungssturz in Rumänien

Triumph des Neoliberalismus 

Per Misstrauensvotum wurde Rumäniens unbeliebte Regierung gestürzt. Sowohl die Besiegten als auch die Sieger schlagen unappetitliche Töne an.

William Totok, in: die tageszeitung (taz), 11.10. 2019


#

10.10. 2019, 13:50

Die rumänische Regierung zum Rücktritt gezwungen.
Für den Misstrauensantrag fand sich eine Mehrheit im Parlament. 238 Abgeordnete stimmten mit Ja.

***


10. 10. 2019

Geschichtsaufarbeitung in Rumänien
Weg frei für Holocaust-Museum
Präsident Johannis unterzeichnet das Gesetz für ein Museum über den Holocaust. Nationalisten und Rechtsradikale lehnen das Projekt vehement ab

die tageszeitung (taz-online), 9.10. 2019

#

8.10. 2019

Ceremonia de promulgare a legii privind înființarea Muzeului de Istorie a Evreilor și Holocaustului


***

9. 10. 2019

Die Journalistin Andreea Creţulescu sowie Ovidiu Zara, Radu Golban, Bogdan Ficeac und Albin Marinescu wurden als Moderatorin bzw. Sprecher in der am 31.10.2018 von România TV ausgestrahlten Sendung „România la raport” vom Antidiskriminierungsrat (Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării - CNCD) zu einer Geldbuße in Höhe von je 2000 Lei verurteilt. Sie haben die diffamierende Behauptung aufgestellt, das DFDR sei eine Nachfolgeorganisation der nazistischen Deutschen Volksgruppe in Rumänien.
ADZ, 9. Oktober 2019, S. 4



***

6.10. 2019


Neue Bücher - Cărţi noi

Mircea Cărtărescu: „Solenoid”. Roman aus dem Rumänischen von Ernest Wichner, Zsolnay Verlag, Wien 2019, 906 Seiten, 36 Euro




Die Wirkung auf den Leser ist horrend – magnetisch, suggestiv, oft bestürzend und verstörend, mitunter auch grausig und eklig, doch in den besten Passagen geradezu psychedelisch. 

Sigrid Löffler, mdr



+ + + Weitere Infos zu Neuerscheinungen - hier und teilweise auch hier + + + 

***


5. 10. 2019

30 Jahre nach der demokratischen Wende – Erinnerungs politiken in Europa
Eine Tagung des Netzwerk Erinnerung Zukunft in der Region Hannover e.V. - 2. 11. 2019



***

4. 10. 2019

+++ „H2” („Matei”) über / despre Bruno Würtz +++ Unterwanderte Institutionen – instituţii subminate +++

4.10. 2019

AKTUALISIERT +++ Der Fall Antonescu. Dokumentation - Cazul Antonescu. Documentar +++ actualizat

***

3. 10.2019

S-a retras din GDS şi Monica Macovei, imitîndu-l pe Liiceanu.

#

2.10. 2019

Rücktritt von Gabriel Licceanu - 
Demisia lui Gabriel Liiceanu







***


25.9. 2019

ADZ, 26.9. 2019

***

14.9. 2019


6. 9. 2019


*

Die Securitate und der Film - Securitatea şi cinematografia


Die Geschichte des Films über Paul Celan von Frieder Schuller und die Rolle von „Matei“, alias „H2“, Ehrenbürger Temeswars - Povestea filmului despre Paul Celan, realizat de Frieder Schuller şi rolul lui „Matei“, alias „H2“, cetăţean de onoare al oraşului Timişoara.



cf. Cum a supravegheat Securitatea filmul despre Paul Celan, RFE, 11. 9. 2019

In: Unterwanderte Institutionen - Instituţii subminate: „Matei“ 1980 über die Inszenierung des Stückes „Tango“ von Sławomir Mrożek am Deutschen Staatstheater in Temeswar in der Regie von Michael Bleiziffer /  Nota lui „Matei“, din 1980, privind montarea piesei „Tango“ de Sławomir Mrożek la Teatrul German de Stat din Timişoara, în regia lui Michael Bleiziffer

cf.  Einträge in: Kunst-Kultur 2 – Artă-cultură partea 2 - cf. postările


***

19.8. 2019






***

22.-23. 7. 2019

Werner Söllner verstorben - A murit Werner Söllner

[15. August 1982. Der bekannte rumäniendeutsche Schriftsteller Werner Söllner, 1951-2019, begründet in mehreren Briefen an die rumänische Botschaft in Köln, an den Vorsitzenden des rumänischen Schriftstellerverbandes Dumitru Radu Popescu, den Direktor des Bukarester „Ion Creangă”-Verlags, Tiberiu Utan und an den Chefredakteur der Temeswarer Neuen Banater Zeitung und Sekretär des rumänischen Schrifstellerverbandes Nikolaus Berwanger, seinen Entschluss, nach einer Reise in die BR Deutschland nicht mehr nach Rumänien zurückzukehren]

[15 august 1982. Scriitorul german din România, Werner Söllner, 1951-2019, anunţă Ambasada României din Köln, R.F.G., pe preşedintele Uniunii Scriitorilor, Dumitru Radu Popescu, pe directorul Editurii „Ion Creangă”, Tiberiu Utan şi pe redactorul şef al cotidianului timişorean, Neue Banater Zeitung, Nikolaus Berwanger, secretar al Uniunii Scriitorilor, că s-a decis să nu se mai întoarcă în România]

ACNSAS, I 211713, vol. 1, f. 174, ff. 178-179

***

22.7. 2019

75 Jahre seit dem gescheiterten Attentat auf Hitler, 20. Juli 1944

Gedenkstein für die Attentäter, St.-Matthäus-Kirchhof, Berlin - Foto (c) William Totok
Rumäniendeutsche Nazipresse zum Attentat (Montage: WT)

Zusätzliche Infos - Detalii despre atentat și atentatorii asupra lui Hitler din 20 iulie 1944

+ + + Conspirator din România contra lui Hitler? Biografia lui Fritz Theil (1895-1961), comentator al postului de radio central al celui de-al Treilea Reich, între legendă şi adevăr / Ein Verschwörer gegen Hitler aus Rumänien? Biografie von Fritz Theil (1895-1961), Kommentator beim Großdeutschen Rundfunk, zwischen Legende und Wahrheit - RFI, 20.7. 2015  + + +
+ + + Lista surselor OSS din România - Liste der OSS-Quellen aus Rumänien, 4.5. 1945
„Antonescu: Ehrenbürgerschaft aberkannt”, in: Halbjahresschrift - hjs-online, 18.5. 2009 + + +
+ + + „Portretul nefardat al unui atentator. La 75 de ani de la tentativa eşuată a contelui Claus Schenk von Stauffenberg de a-l ucide pe Hitler”, RFE, 17.4. 2019 + + + + + Comemorarea atentatorilor asupra lui Hitler. 75 de ani de la atentatul eşuat asupra dictatorului nazist, din 20 iulie 1944, RFE, 24. 7. 2019  + + +

***

10.7. 2019

Der Klausenburger Schriftsteller und Übersetzer Ioan Mușlea ist im Alter von 79 Jahren am 8. Juli verstorben. - Scriitorul clujean Ioan Mușlea a încetat din viață, la vîrsta de 79 de ani, luni, 8 iulie

Mușlea übersetzte die Anthologie „Vînt potrivit până la tare” (Mäßiger bis starker Wind), die 1982 im Bukarester Kriterion Verlag erschienen ist. Eine zweite, erweiterte Auflage brachte 2012 der Bukarester Verlag Tracus Arte heraus.

Mușlea a tradus antologia „Vînt potrivit până la tare”, apărută la Editura Kriterion din Bucureşti, în 1982. O editie nouă, adăugită şi revizuită a publicat Editura Tracus Arte, tot la Bucureşti, în 2012.

9.7. 2019

MASACRUL DE ACASĂ


***

1.7. 2019

Geschändetes Grabdenkmal zweier Antifaschisten aus Arad – Monumentul funerar vandalizat al unor antifascişti din Arad 

„Zu Ehren der heldenhaften, antifaschistischen Kämpfer, die für Freiheit und Frieden der Arbeiterklasse ihr Leben geopfert haben. Jakob Schmelzer, geb. 1. Mai 1880. Sohn Johann Schmelzer, geb. 11. Febr. 1911. Diese beiden Kämpfer, Vater und Sohn, wurden am 11. Sept. 1944 von SS-Faschisten ermordet.” 
Das in Kleinsanktnikolaus (heute ein Arader Stadtteil) zur Erinnerung an die beiden, von SS-Angehörigen am 11. September 1944 ermordeten, deutschen Antifaschisten, Jakob und Johann Schmelzer, errichtete Denkmal wurde von Unbekannten geschändet. Die deutsche Inschrift auf dem vorderen Teil des Denkmals wurde mit einem Hammer herausgeschlagen und ist nur noch schwer zu entziffern. Eine auf dem hinteren Teil des Denkmals angebrachte Tafel wurde völlig zerstört und ist nur noch in ihren Umrissen erkennbar.

Starea actuală a monumentului din cimitirul din Sânnicolaul Mic (azi un cartier al Aradului), ridicat în amintirea celor doi antifascişti germani, Jakob (n. 1 mai 1880) şi fiul său Johann Schmelzer (n. 11 februarie 1911), executaţi pe data de 11 septembrie 1944 de către o echipă de SS-şti. Necunoscuţi au vandalizat monumentul, încercînd să distrugă inscripţia în limba germană care acum aproape că nu mai poate fi descifrată. Inscripţia din spatele monumentului a fost martelată şi practic nu mai există.

***


12.6. 2019


eeb-Sachsen-Anhalt
Seminare & Lesungen

Das Erbe der Dissidenten Osteuropas
Von Mut, Aufbruch und verlorenen Hoffnungen

24-h-Akademie 14./15. Juni 2019 in Magdeburg
Der Fall der Berliner Mauer vor 30 Jahren markierte symbolisch das Ende des Kalten Krieges und stellte eine Zäsur im 20. Jahrhundert dar. Als friedlicher Übergang zur Demokratie und „Rückkehr nach Europa“ verzeichneten die Ereignisse im Jahr 1989 internationale Resonanz, und die ostmitteleuropäischen Emanzipationsbewegungen und ihre Protagonisten wurden allerorts bewundert.

Nicht zuletzt wurde jener Machttransfer auch durch Verhandlungen zwischen den Dissidentenbewegungen Ostmitteleuropas und der DDR sowie den gemäßigten Eliten des alten Regimes bewirkt. Ihr Erfolgsrezept bestand aus einer Kombination von reformerischen, nicht gewalttätigen Mitteln und revolutionären Zielen.

Nach 30 Jahren ist es in den ostmitteleuropäischen Staaten an der Zeit danach zu fragen, worin das geistige und politische Erbe der Dissidenten bestand und ob es für gegenwärtige Probleme eine fruchtbare und wegweisende Wirkung zu entfalten vermochte.

Dissidenten Osteuropas - Programm (pdf, 701 kByte)


***

6. 6. 2019


die tageszeitung (taz), 6.6. 2019, S. 10

#

2.6. 2019

Biserica unită din Ungheni (Mureş) a fost „integrată” în clădirea unei noi biserici ortodoxe (Foto: 2006). Cf. Youtube.


Papst Franziskus hat in Blaj, dem Zentrum der rumänischen unierten Kirche, sieben griechisch-katholische Bischöfe seliggesprochen. Diese waren nach 1948 eingekerkert worden, weil sie sich weigerten, zum rumänisch-orthodoxen Glauben zu konvertieren. Einige von ihnen sind in den kommunistischen Gefängnissen gestorben, andere während langjähriger Zwangsaufenthalte in orthodoxen Klöstern. Dort wurden sie von orthodoxen Geistlichen überwacht, die mit der Securitate zusammenarbeiteten.
Die rumänisch-orthodoxe Kirche weigert sich bis heute, enteignete griechisch-katholische Kirchen an die Unierten zurückzugeben.
Die griechisch-katholische Kirche wurde 1948 verboten und erst nach der Revolution von 1989 relegalisiert.
Am letzten Tag seines dreitägigen Rumänienbesuches hat der Papst die Roma um Vergebung für begangenes Unrecht gebeten. An dem Leid, das Roma zugefügt wurde, sei auch die katholische Kirche beteiligt gewesen, sagte Franziskus.
Während der faschistischen Militärdiktatur von Ion Antonescu (1940-1944) wurden Roma systematisch verfolgt, in Lager eingeliefert und ermordet. Während des rumänischen Holocaust haben etwa 20.000 Roma ihr Leben verloren.
Gestern veröffentlichte die Bukarester Tageszeitung Adevărul einen Artikel, in dem der am 1. Juni 1946 als Kriegsverbrecher hingerichtete Hitlerverbündete Ion Antonescu als Patriot gepriesen wurde. Die unter seinem Regime erlassenen antisemitischen Gesetze, heißt es in dem holocaustleugnenden Artikel, seien aber nicht umgesetzt worden.
Papa Francisc a beatificat la Blaj, centrul spiritual al Bisericii Unite din România, şapte episcopi greco-catolici. În anul 1948, aceştia au fost încarceraţi pentru că au refuzat să se convertească la ortodoxie. Unii dintre ei au murit în închisorile comuniste, alţii au decedat în domiciliu obligatoriu, fiind internaţi în mănăstiri ortodoxe. Acolo au fost supravegheaţi de clerici ortodocşi care au colaborat cu poliţia politică, cu Securitatea.
Biserica Ortodoxă Română (BOR) refuză pînă-n ziua de astăzi să retrodeceze toate bisericile greco-catolice confiscate.
Biserica catolică de rit bizantin a fost interzisă în anul 1948, relegalizarea s-a produs abia după revoluţia din 1989.
În ultima zi a vizitei sale pastorale în România, Suveranul Pontif le-a cerut romilor iertare pentru discriminările la care fusese supusă această minoritate. La durerile pricinuite romilor, a precizat Francisc, a participat şi biserica catolică.
În timpul dictaturii militare şi fasciste a lui Ion Antonescu (1940-1944) romii au fost supuşi unui regim de prigoană sistematică. Au fost internaţi în lagăre şi ucişi. În timpul Holocaustului românesc, circa 20.000 de romi au pierit.
Cu prilejul aniversării execuţiei lui Ion Antonescu pentru crime de război, pe data de 1 iunie 1946, ziarul Adevărul a evidenţiat dimensiunea patriotică a dictatorului. Legile antisemite emise în timpul regimului său, se spune în acest articol negaţionist şi revizionist din Adevărul, nu ar fi fost aplicate.


#

11.5. 2019

Aktualisiert - actualizat

Securitate und katholische Kirche - Securitatea şi Biserica Catolică
Securitate vs. Vatikan
Hinzugefügt - adaugat:
Dosar documentar privind Biserica romano-catolica / Nachrichtendienstliche Akte zur römisch-katholischen Kirche in Rumänien (PDF) externer LINK extern

CNSAS - Erzbischof / arhiepiscop Ioan Robu (PDF), 2016 - externer Link extern. Vor dem Rumänienbesuch von Papst Franziskus Ende Mai - înaintea vizitei Papei Francisc la sfîrşitul lunii mai a.c.: Nunţiatura (Ambasada Vaticanului din Bucureşti) a cerut verificarea următoarelor persoane: - Dâscă Isidor, paroh şi decan de Bacău - Farcaş Benone, rector al institutului „Sfântul Iosif“ din Iaşi - Fechet Alois, actualmente rezident în Italia - Iacob Ieronim, paroh de Constanţa - Păuleţ Iosif, paroh şi decan de Suceava - Solomon Pavel, actualmente rezident în Austria (cf. Adevărul, 14. 2. 2019).




#


Europawahl 2019 / Alegeri europene 2019 

27./28. 5. 2019

die tageszeitung (taz), 28.5. 2019, S. 7


Wahlfrust bei Rumänen im Ausland

Geringe Beteiligung bei EU-Abstimmnung ist nicht zu wenigen Wahllokalen und Urnen geschuldet


Von William Totok

Die Aufregung in den sozialen Medien war nicht zu überhören: Hunderte Auslandsrumänen hätten in deutschen Städten wie München, Berlin, Offenbach oder Stuttgart vor Wahllokalen gestanden und ihre Stimme bei der Europawahl nicht abgeben können. Beanstandet wurde die geringe Anzahl von Wahlurnen und Wahllokalen. All diese Missstände seien vorsätzlich von der regierenden Sozialdemokratischen Partei (PSD) eingefädelt worden.
Dass die schlechte Organisation vielleicht etwas mit Unregelmäßigkeiten zu tun haben könnte, die bislang alle Wahlen begleitet hatten, wurde kaum thematisiert. Auch nicht die Tatsache, dass die Wahlbeteiligung der Auslandsrumänen bescheiden ausfiel und weniger das Ergebnis gezielter Desorganisation war.
Von den etwa fünf Millionen im Ausland lebenden wahlberechtigten Rumänen wohnt mehr als die Hälfte in den EU-Staaten, 1,1, Millionen in Italien, über 600.000 in Spanien und rund 500.000 in Deutschland. Laut der Bukarester Zentralen Wahlbehörde nahmen an der Abstimmung nur 375.219 Personen teil. Diese kleine Zahl kann keinesfalls nur auf die angeblich geringe Zahl von weltweit 441 eingerichteten Wahlzentren zurückgeführt werden.
Die abgegebenen Stimmen der Auslandsrumänen sind ein Spiegelbild des Wahlausgangs im Inland. Die oppositionelle National-Liberale Partei (PNL) mit 26,23 Prozent und die Allianz 2020 (bestehend aus der Union Rettet Rumänien und der Partei der Freiheit, Einheit und Solidarität – PLUS) mit 20,51 Prozent haben die sozial-demokratische Regierungspartei überflügelt, für die 23,68 Prozent stimmten. Die Verluste für die Sozialdemokraten sind vor allem dem korrupten Parteichef Liviu Dragnea zuzuschreiben. Er schaffte es durch zweifelhafte Machenschaften, seiner Partei jede Glaubwürdigkeit zu entziehen. Rücktrittsforderungen in der Partei konnte er abwürgen. Jedoch war es ihm nicht gelungen, durch Justizreformen ein ihm drohendes Urteil wegen Korruption abzuwenden. Am Montag verurteilte der Hohe Kassationsgerichtshof Dragnea wegen Machtmissbrauchs zu dreieinhalb Jahren Haft.
Rareş Bogdan, Spitzenkandidat der oppositionellen National-Liberalen, forderte, die Regierung auszutauschen. Der frühere populistische Fernsehmoderator und eingefleischte Demagoge Bogdan präsentierte die EU-Wahlergebnisse als sei es um eine Abstimmung für das nationale Parlament gegangen. Dieses Wunschdenken widerspricht den dortigen Mehrheitsverhältnissen. Umsturzphantasien einiger  Oppositionspolitiker wecken Zweifel an deren Demokratieverständnis.

Siehe auch: "Europawahl in Rumänien. Auslandsrumänen schieben Frust.
Viele im Ausland lebende Rumänen beanstanden eine zu geringe Zahl an Wahllokalen – und vermuten dahinter gezielte Desorganisation", in: taz-online, 27.5. 2019.
#

26. 5. 2019

Die 1990er Jahre - auferstanden aus Ruinen? - Renăscuti anii 1990?




#


Jede(r) Zehnte will bei der Europawahl rechts wählen / Fiecare al 10-lea alegător va vota un partid radical sau extremist de dreapta

Quelle: Europa hat die Wahl. Populistische Einstellungen und Wahlabsichten bei der Europawahl 2019

#
17.3. 2019

Einzug der rumänischen "Flügelhusaren" ins EU-Parlament vom Spitzenkandidaten der Europäischen Volkspartei Manfred Weber (CSU) unterstützt

Bukarest - Die liberale Partei aus Rumänien (PNL) hat ihre10 Kandidaten für die Europawahlen nominiert. Spitzenkandidat ist der nationalistische Demagoge und Moderator der TV-Sendung Jocuri de putere (Realitatea TV), Rareş Bogdan. Dieser war bereits PNL-Mitglied, zuvor jedoch Anhänger der untergegangenen PAC (Partidul Alianţa Civică). Staatschef Johannis unterstützt diese Kandidatur, auch Manfred Weber, der am Wochenende in Bukarest an einer Tagung der Europäischen Volksparteien teilnahm. Der PNL-Vorsitzende nannte seine Kandidaten "Flügelhusaren" ("husarii înaripaţi"), die in das EU-Parlament einziehen werden.
Die PNL hatte bei den letzten Lokalwahlen den rechtsextremen Kandidaten Marian Munteanu aufgestellt. Nach Protesten und Kritiken hatte die Partei leztendlich auf dessen Kandidatur verzichtet.


"Husarul înaripat", demagogul naţionalist, Rareş Bogdan, candidat de frunte al PNL la alegerile europene, susţinut de Manfred Weber şi Klaus Johannis.


Siehe auch - a se vedea:
Rasismul cotidian din România - Alltagsrassismus in Rumänien
Nationalistische Aufrüstung. Rumänien vor den Kommunalwahlen (2016)
Despre Marian Munteanu
Ambasada Israelului: Am aflat cu îngrijorare despre numirea Oanei Stănciulescu la TVR
Neo-Rasputinismul de la Bucureşti
"Protestschreiben an die PNL. Aufs falsche Pferd gesetzt im Verwaltungsrat des Staatsfernsehens TVR"

in: Völkische Rückfälle – Recidive rasiste, in: Halbjahresschrift - hjs-online, 2016 
(1) 23. 2. 2016: Realitatea TV, Jocuri de Putere: Vintilă
Horia, Oana Stănciulescu, Liviu Rotman;(2) Jocuri de putere, despre Oana Stănciulescu, Radu Gyr, legea 217 etc. - emisiunea lui Rareş Bogdan, Realitatea TV, (postat 17.3. 2016)
(3) cf. Vintila Horia


#


14.5. 2019

Fake news istoric






***
RFE, 8.5. 2019



Despre încercările de „deziudaizare” a creștinismului cu 80 de ani în urmă

Despre institutele pentru „eliminarea” influenței evreiești în viața bisericească înființate în Germania, și la Sibiu, în România.
În urmă cu 80 de ani s-a înfiinţat aşa numitul „Institut pentru Studierea şi eliminarea influenţei evreieşti asupra vieţii bisericeşti germane” (Institut zur Erforschung und Beseitigung des jüdischen Einflusses auf das deutsche kirchliche Leben). Fondatorii Institutului şi-au propus să renunţe la Vechiul Testament şi să răspândească teza că Isus Cristos nu ar fi fost evreu, ci arian.
Sibiu, Institutul de „dezevreizare” din Sibiu (Südostdeutsche Tageszeitung, 17.3. 1942)

La inaugurarea festivă care s-a desfăşurat pe data de 6 mai 1939, la Eisenach, a participat şi cofondatorul Institutului, teologul nazist Walter Grundmann (1906-1976). După terminarea ultimului război mondial, acesta şi-a continuat nestingherit cariera de teolog în RDG, acceptând să colaboreze şi cu Securitatea est-germană, Stasi.
Potrivit site-ului Bisericii Evanghelice din Germania Meridională, la Eisenach s-a ridicat un Memorial pentru a aminti de această deviere teologică prin care s-a încercat sincronizarea credinţei creştine cu ideologia nazistă. Memorialul este dedicat şi victimelor prigoanei anti-iudaice bisericeşti şi politicii anti-semite.
Teoriile privind necesitatea „dezevreizării” Sfintei Scripturi sau aberantele afirmaţii legate de o descendenţă ariană a lui Cristos au avut şi în România adepţi şi propagatori. Pe lîngă binecunoscutul politician antisemit A. C. Cuza (1857-1947), lider al Ligii Apărării Naţional-Creştine (LANC) erau convinşi şi câţiva teologi ai Bisericii Evanghelice (lutherane) C.A. din Ardeal că din religia creştină trebuie eliminate toate trimiterile la rădăcinile iudaice ale creştinismului.


Revista organizaţiei pro-naziste „Creştinii Germani” („Deutsche Christen”)
Revista organizaţiei pro-naziste „Creştinii Germani” („Deutsche Christen”)
Teoriile acestea combinate cu anti-iudaismul tradiţional al bisericilor şi-au lăsat urmele şi în conştiinţa colectivă a enoriaşilor. Stimularea prejudecăţilor latent anti-semite ale unor largi segmente ale populaţiei a contribuit, în ultimă instanţă, şi la acceptarea şi interiorizarea unei ideologii rasiste care şi-a propus distrugerea fizică a oamenilor consideraţi a nu fi arieni.
Un institut similar cu cel din Eisenach s-a înfiinţat, în martie 1942, şi la Sibiu. Institutul pentru Studierea Influenţei Evreieşti asupra Vieţii Bisericeşti Germane (Institut zur Erforschung des jüdischen Einflusses auf das deutsche kirchliche Leben) a fost condus de teologul Andreas Scheiner (1890-1960).
Într-o carte apărută recent la Cluj-Napoca sub egida Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităţilor Naţionale („Un veac frămîntat. Germanii din România după 1918”) există şi cîteva pasaje în care se vorbeşte despre „Institutul de Dezevreizare” din Sibiu. Surprinzător este sofismul relativizant plasat acolo, într-o notă de subsol, în care se spune textual: „În societatea săsească nu a existat un antisemitism făţiş, însă această ideologie importată a rămas prezentă în formă latentă în anumite cercuri sociale”.
Manifestarea anti-iudaismului clerical şi efectele produse la nivel popular este un capitol al istoriei ce a fost ocultat, respectiv amintit doar într-un mod superficial. BOR a eliminat abia în urmă cu câţiva ani pasaje considerate virulent anti-iudaice dintr-un prohod care face parte din ceremoniile pascale.
De exemplu în aceste versuri, pe lângă altele, la care s-a renunţat de tot:
„Urmaşii lui Iuda,
Din izvor adăpaţi
Şi cu mană săturaţi demult, în pustiu,
În mormînt îl pun pe Hrănitorul lor.”
Biserica romano-catolică a eliminat, de asemenea, dintr-o rugăciune rostită în Vinerea Mare pasajul în care credincioşii se rugau pentru „neamul jidovesc îndărătnic” şi „perfid”, învinovăţit de „uciderea lui Cristos” şi pentru „convertirea iudeilor” (pro conversione iudaeorum). Când se rostea acest pasaj, enoriaşii nu cădeau în genunchi, rămânând în picioare. Toate celelalte rugăciuni, participanţii le rosteau în genunchi.
În folclorul pascal bănăţean, de nuanţă catolică, tinerii au rostit în dimineaţa de sâmbătă a învierii versuri care reflectau perfect ostilitatea faţă de evrei. În unele localităţi rurale aceste versuri erau însoţite cu strigătul anti-semit din secolul al XIX-lea, exprimat în interjecţia: „hep, hep, hep” (distorsionat şi transformat în unele localităţi, devenind „het, het, het”).
(De pildă în această variantă, în dialect şvăbesc: „Jud, Jud Ischkajud / Sauerkraut is gut gut gut / Schweinefleisch ist fett fett fett / Bischt e alte Het Het Het”. În traducere liberă: „Iuda, Iuda, Iscariot, / Varza murată e bună, bună, / Carnea de porc e grasă, grasă, / Eşti un Het, Het, Het bătrîn”.)
Desigur, aceste obiceiuri astăzi au dispărut din mediul rural, mărturiile despre ele pot fi citite însă în monografiile anilor 1930 sau în culegerile de folclor.


***


1. Mai 2019


***


Neue Bücher - Cărţi noi

25.4. 2019

„Scrisori către un tînăr poet” (2019) - Coperta volumului„Epistolar întregit. Schimbul integral de scrisori între Rilke şi timişoreanul Kappus, publicate parţial în urmă cu 90 de ani”, RFE, 24.4. 2019





Rainer Maria Rilke: „Briefe an einen jungen Dichter. Mit den Briefen von Franz Xaver Kappus”. (Scrisori către un tînăr poet. Cu scrisorile lui Franz Xaver Kappus). Volum editat, comentat şi postfaţat de Erich Unglaub, Wallstein Verlag, Göttingen, 2019, 147 p.




#



6.3. 2019


Prezentarea ediţiei bilingve, româno-germane, a romanului expresionist al lui Franz Xaver Kappus, Die Peitsche im Antlitz. Geschichte eines Gezeichneten / Biciul disprețului. Povestea unui stigmatizat, Editura Muzeul Literaturii Române, Bucureşti, 2018.











Agenda:

14 martie:
Casa de cultură „Friedrich Schiller”, Bucureşti, Str. Batiștei nr. 15, 18 h

18 martie:
Deutsche Bibliothek / Biblioteca germană, „Alexander Tietz”, Reşiţa,  Bulevardul Revoluţia din Decembrie 1989 nr. 22, 17 h

19 martie:
Biblioteca UPT, Sala Polivalentă, Timişoara, str. Vasile Pârvan Nr. 2 B, 17 h

#

22.2. 2019

Markus Bauer
Literatur und historische Kritik
Zu den neuesten Arbeiten von William Totok

in: Kultro.de - Rumänische Kultur in Europa 


Cristina Manole, Recuperări şi multiculturalism, în: Observator cultural, Nr. 964, 29.3. 2019

Raluca Nelepcu, „Peitschenhieb des Hohnes“, in: ADZ, 26.3. 2019

Viorel Marineasa, „Ucenicul neascultător al lui Rilke“, în: Orizont, nr. 4, 2019, p. 21; id., „(Aproape) Un veac de uitare pentru Kappus“, in: Orizont, nr. 5, 2019, p. 18.

# # #

29.3. 2019

Frankfurter Allgemeine Zeitung, 26.03.2019 zu:

Florian Kührer-Wielach (Hg.), Michaela Nowotnick (Hg.): Aus den Giftschränken des Kommunismus. Methodische Fragen zum Umgang mit Überwachungsakten in Zentral- und Südosteuropa

Rezensionsnotiz aus der Frankfurter Allgemeinen Zeitung, in: Perlentaucher, 26.03.2019





+ + + Weitere Infos zu Neuerscheinungen - hier und teilweise auch hier + + + 

***


16.4. 2019

Aktualisiert - actualizat

Blut und Boden 3 - Sînge şi glie 3



Walter Schlandt, Geschäftsführer der Musikkammer, "Das Judentum und seine Ueberheblichkeit in der Musik", in: SodT, 70. (25.) Jg., 29. April 1943, S. 5

"Die zersetzenden Einflüsse, die aber von diesen Kräften ausgingen, sind auch bis zum heutigen Tag noch nicht unschädlich gemacht worden und erfordern unsere ganze Abwehr. (...) Die Entartungserscheinungen, die uns auf dem Gebiet der bildenden Kunst mit Negerfratzen anblicken und in der Musik die reinen Klänge einer edelnden Kunst in Geräuschmusik verwandelt haben, sind nicht nur als Auswüchse zu betrachten, sondern geben die Grundhaltung an, die
wir der Kunst gegenüber eingenommen haben."

***

5. 4. 2019

die tageszeitung (taz), 5. 4. 2019, S. 10


3. 4. 2019

Schändung des jüdischen Friedhofs in Huşi / PROFANAREA CIMITIRULUI EVREIESC DIN HUŞI

Wie mehrere rumänische Medien übereinstimmend und mit großer Verspätung melden, wurde Mitte März in der Kleinstadt Huşi ein jüdischer Friedhof verwüstet. Unbekannte hatten dabei zahlreiche Grabsteine umgestoßen und Gräber beschädigt.
In den letzten Jahren kam es immer wieder zu ähnlichen antisemitischen Vorfällen, die von den zuständigen Behörden nicht immer aufgeklärt wurden. Erst im vergangenen Jahr ereignete sich in Sighet, der Geburtsstadt von Elie Wiesel, ein schwerwiegender Zwischenfall. Ein Rechtsextremist hatte damals das Geburtshaus des Friedensnobelpreisträgers Wiesel mit antijüdischen Inschriften beschmiert. Der Täter wurde gefasst.
In einer Pressemitteilung bekundete der Vorsitzende der jüdischen Gemeinden aus Rumänien seine Bestürzung angesichts dieses Vorfalls. Er hoffe, heißt es in dem Kommuniqué, dass die zuständigen Behörden die Schuldigen identifizieren und der Justiz übergeben werden.

Weitere Informationen über ähnliche rechtsextremistische Vorfälle in den drei Jahrzehnten seit dem Regimewechsel in: Eine Chronologie 1990-2019.

PS. Ebenfalls heute wurde bekannt, dass die rumänische Keksfabrik rostar.ro auf Facebook Werbung mit Hitlerbildern machte. Nachdem der Vorfall eine Kommentarlawine in den sozialen Medien ausgelöst hatte, wurden die Einträge gelöscht.




***

1.4. 2019

Dieter Schlesak (1934-2019)

Der aus Rumänien stammende Schriftsteller Dieter Schlesak (geb. 1934 in Schässburg) ist am 29. März gestorben. Der Verfasser des Buches, „Capesius, der Auschwitzapotheker” (2006) war ein langjähriger Mitarbeiter der Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte und Politik. Er lebte seit 1969 im Exil in Italien und Deutschland. Sein Werk umfasst zahlreiche Gedichtbände, Romane, Erzählungen und Essays.

Scriitorul german, originar din România, Dieter Schlesak (n. 1934 la Sighişoara) a murit pe data de 29 martie. Autorul volumului „Capesius, farmacistul de la Auschwitz” a trăit, din 1969, în exil în Italia şi Germania. Schlesak a fost un important mediator cultural româno-german şi mulţi ani un colaborator al revistei Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik.


Nachruf / necrolog: Pop Verlag, Ludwigsburg
FB, 1.4. 2019

#

William Totok: „In memoriam Dieter Schlesak. Scriitorul originar din România, exilat în Italia şi Germania, a murit la vîrsta de 84 de ani”, RFE, 3.4. 2019

#

Un articol difuzat parţial de Radio Europa Liberă (27 martie 2006)  şi publicat integral în ziarul Ziua  (30 martie 2006) sub titlul: Arbitraj eseistic

ZIUA - CULTURA - Joi, 30 martie 2006

Arbitraj eseistic

In librăriile germane - două cărţi noi de Dieter Schlesak, scriitor originar din România

Dieter Schlesak nu este doar poet, traducător şi prozator prolific, ci şi eseist. În ultimii ani, el a publicat numeroase studii literare şi articole în presă, în reviste şi ziare diverse. Într-un amplu volum apărut acum la Editura IKGS din München sub titlul „Zeugen an der Grenze unserer Vorstellung” („Martori la marginea imaginaţiei noastre”, 2005), Schlesak prezintă cititorilor o selecţie reprezentativă de „studii, eseuri şi portrete”. Aşa cum arată autorul în prefaţa volumului, în centrul acestor texte se află biografii exemplare pentru secolul trecut, considerat „unul din cele mai sângeroase din istoria omenirii”. Schlesak, născut în anul 1934 la Sighişoara, ştie despre ce vorbeşte când face astfel de afirmaţii. El însuşi a cunoscut dictatura comunistă, părăsind România în anul 1969. De atunci, Schlesak are un dublu domiciliu, unul in Germania, altul în Italia.

Schlesak a dat dovadă de un interes constant în ceea ce priveşte situaţia din ţară. În perioada comunismului, a sprijinit scriitorii persecutaţi, scriind despre politica culturală a regimului, despre înregimentarea ideologică a literaturii, despre naţionalismul ceauşist, cenzură, represiune sau cultul personalităţii. După 1989 a contribuit activ la impunerea unor personalităţi culturale româneşti prea puţin cunoscute în Germania, scriind ample studii sau portrete literare. Dacă în textele mai vechi asprimea verdictelor este dictată de împrejurările istorice imediate, în cele de dată mai recentă se poate observa o uşoară diminuare a spiritului critic în favoarea unui soi de arbitraj între tabere, personalităţi şi perspective de interpretare. În consecinţă, această modificare vizibila a tonului de abordare nu este un rezultat al pierderii poftei de a polemiza, ci mai degrabă reflexul intenţiilor lui Schlesak de a netezi valurile unor controverse iscate în jurul unor personalităţi. Un loc de frunte in acest demers, un adevarat slalom avocăţesc, îl ocupă, pe de o parte, Emil Cioran sau Constantin Noica, pe de altă parte, Alfred Margul-Sperber sau Norman Manea.

Margul-Sperber, care a trăit intre anii 1898 şi 1967, a fost un scriitor bucovinean, prieten cu poetul Paul Celan. În perioada stalinismului, s-a transformat într-o cutie de rezonanţă a proletcultismului şi realismului socialist. În rândurile susţinătorilor lui Margul-Sperber, între care se numără şi Schlesak, aceste deraieri literare ar trebui privite cu îngăduinţă, acordându-se valorii estetice a întregii opere atenţia cuvenita. În ciuda acestei pledoarii nelipsite de o unilateralitate, totuşi, subiectivă, dilemele legate de Margul-Sperber, care şi-a rescris opera poetică în conformitate cu doctrina realismului socialist, nu pot fi chiar atât de uşor risipite. Generaţii întregi de elevi au fost terorizate cu odele lui Margul-Sperber închinate lui Stalin şi Gheorghiu-Dej sau cu plecăciunile sale lirice în faţa Partidului Muncitoresc Român şi a Republicii Populare Române care trebuiau învăţate pe de rost.

În ceea ce priveşte militantismul legionar al lui Cioran, Dieter Schlesak împărtăşeşte opinia că acesta s-ar fi debarasat credibil de greşelile de tinereţe. Autorul îşi sprijină teza, între altele, pe citate din scrisorile trimise către Aurel Cioran, fratele lui Emil, sau pe precizarea din ediţia de după 1990 a volumului „Schimbarea la faţă a României”, apărută la Humanitas, în care Cioran îşi exprima regretul de a fi scris „aceste divagaţii” la 24 de ani, cerând „suprimarea” câtorva „pagini pretenţioase şi stupide”. Asemenea altor simpatizanţi ai lui Cioran, Schlesak evită să facă vreo trimitire la acele pasaje din scrisori în care autorul „Cărţii amăgirilor” îl califică pe Gobineau drept un mare profet. Iată numai un singur citat dintr-o scrisoare datată 5 ianuarie 1976: „De-altfel, în jurul meu nu văd decât parinţi degeneraţi şi copii pe cale de a deveni asemenea. Albii mai ales sunt terminaţi. Aici, Africa e din ce în ce mai prezentă. În cincizeci de ani, Europa Occidentală va fi o anexă a ei. Acum mai mult ca niciodată trebuie să ne aducem aminte de Gobineau, poate cel mai mare profet al ultimului secol, a cărui doctrină au compromis-o imbecilii ăştia de nemţi”. Într-un interviu din 1979, reprodus anul trecut în revista israeliana „Minimum” (nr. 220-221/ 2005), revine cu aceeaşi intensitate nedisimulată obsesia declinului şi a „invaziei barbare” (care este şi motorul teoretic în scrierea despre inegalitatea raselor a părintelui rasismului modern, Gobineau): „În momentul acesta îmi pun din nou problema catastrofei. Nu ştiu sub ce formă se va manifesta, dar eu unul sunt convins că ea, catastrofa finală, este inevitabilă. Şi cred de asemenea că, în această perioadă în care trăim, prabuşirea lumii civilizate va fi foarte rapidă. Pentru că popoarele supercivilizate sunt pierdute, aşa cred eu. Trebuie să spun că am studiat mult sfârşitul imperiului roman. Astăzi, toată lumea vorbeşte de asta. Pentru că este evident există simetrii enorme. De altfel, barbaria astăzi se manifestă în alt chip. Nu mai există invazii barbare. Fiindcă barbarii se infiltrează în rândurile noastre. Deja, Parisul este ocupat, în mare parte, de barbari. Avem de-a face cu o infiltrare care constituie o altă formă de invazie. Dar cu urmări identice. E un proces care va avea consecinţe foarte grave, n-avem ce discuta în această privinţa. Urcaţi-vă în metrou la ora zece seara, în directia Clignancourt, mai ales vineri sau sâmbătă. Veţi descoperi o altă umanitate; care nu are nimic de a face cu Franţa. Această populaţie (arabă) ocupă terenul, se insinuează peste tot şi curând se va manifesta ca atare. Procesul a început deja. Acum asistăm la manifestarea acestor tipi... străini. Există patru milioane, care vin de pe toate continentele”.

Unul dintre cele mai incitante texte din volumul lui Schlesak este convorbirea purtata cu Victor Capesius, fost farmacist la Auschwitz. Capesius, originar din Sighişoara, condamnat apoi în Germania pentru crime de război, reprezintă prototipul omului care nu este capabil să-şi dea seama de greşelile săvârşite. Textul despre Capesius contribuie la demitizarea legendei potrivit căreia întreaga minoritate germană din România ar fi fost doar o victimă pasivă a istoriei.

Din punct de vedere tematic, postfaţa la „Elf Elegien” („11 elegii”) a lui Nichita Stănescu, apărută în traducerea lui Schlesak la Editura Pop din Ludwigsburg (2005), s-ar fi potrivit foarte bine cu textele din volumul „Martori la marginea imaginaţiei noastre”. Schlesak îl considera pe Stănescu drept un reprezentant tipic a ceea ce el numeşte „metapoezia vremurilor roşii” (acesta este titlul postfeţei: „Metapoesie der roten Zeit”). Cu alte cuvinte, un poet care ar fi reuşit să creeze un limbaj poetic original, datorită vitregiilor acelor vremuri întunecate. Nu întâmplător, Schlesak îl compară pe Stănescu cu Paul Celan, depistând în opera celor doi mai mult decât simple afinităţi poetice.
William TOTOK, Berlin


#

Zielperson "Sur" (Schlesak) observiert von der Securitate am 30. Dezember 1973 in Bukarest 

Filat de Securitate, obiectivul "Sur" (Schlesak), 30 decembrie 1973 


ACNSAS,  I 257358, vol. 3, f. 24.
#

William Totok: „Dieter Schlesak despre farmacistul de la Auschwitz“ 

(versiunea audio scurtă, difuzată de Radio Europa liberă, RFE, 11.12. 2006) 



Dieter Schlesak despre farmacistul de la Auschwitz

William Totok

Despre Auschwitz s-au scris nenumărate cărţi. Memorii, însemnări, jurnale, romane, povestiri şi analize. Astfel, Auschwitz-ul a devenit un sinonim pentru acea crimă singulară comisă de nazişti împotriva unor oameni consideraţi inferiori din punct de vedere rasial. Distrugerea fizică a evreilor şi romilor, a persoanelor cu handicap şi a homosexualilor a fost consecinţa logică a ideologiei naţional-socialiste. În lagărele de concentrare punerea în practică a ideologiei de stat a însemnat uciderea a mii şi mii de victime prin gazare şi împuşcare.
Pentru scriitorul Dieter Schlesak, care astăzi locuieşte în Italia, după ce în anul 1969 a părăsit România comunistă, singularitatea criminală a Auschwitzului mai are o dimensiune istorică specială. Specială, fiindcă printre cei care la Auschwitz au săvârşit crimele împotriva umanităţii s-au aflat şi făptaşi originari din România. Unul dintre aceştia a fost farmacistul ardelean, Victor Capesius din Sighişoara.
Într-o nouă carte pe care a publicat-o recent la editura Dietz din Bonn sub titlul „Capesius, der Auschwitzapotheker“ („Capesius, farmacistul din Auschwitz“), Schlesak încearcă să găsească un răspuns la întrebarea obsedantă, cum de au putut să participe oameni la uciderea altor oameni fără să aibă vreodată remuşcări. Schlesak l-a întâlnit pe farmacistul Capesius în anii 1970, pentru a-l intervieva. În cursul convorbirilor înregistrate, torţionarul afişează masca omului blând şi cinstit care doar a executat ordinele superiorilor. Schlesak nu poate constata nici măcar un gest de remuşcare. Capesius nu neagă faptul că la Auschwitz ar fi fost ucişi oameni prin gazare şi apoi încineraţi, dar refuză să-şi asume orice culpă. Asta în pofida faptului că în cursul procesului intentat torţionarilor din batalioanele de elită SS, la Frankfurt în anii 1960, martorii au relatat altceva. Ei au afirmat că şi Capesius a participat direct la selectarea deţinuţilor asemenea altor persoane din corpul administrativ al lagărului de concentrare de la Auschwitz. Unii dintre aceşti martori din Transilvania l-au cunoscut pe Capesius de pe vremea când fusese farmacist la Sighişoara. Faptul că aceşti supravieţuitori au primit o viză de ieşire din România, pentru a participa la proces, a fost, în opinia lui Capesius, o dovadă pentru existenţa unei conspiraţii comuniste - adică o încercare de a-l compromite.
Pentru a ilustra ororile Auschwitzului, Schlesak foloseşte tehnica montajului. Din când în când, autorul întrerupe fragmentele citate din memorii, documente de arhivă, interviuri şi depoziţiile martorilor din timpului procesului cu explicaţii şi comentarii. Astfel el oferă cititorilor o imagine detaliată a cotidianului groazei din acest infern inimaginabil, unde ofiţerul-farmacist SS, Capesius, a activat din toamna anului 1943 până la evacuarea lagărului morţii. Tribunalul din Frankfurt l-a găsit vinovat şi l-a condamnat pe Capesius pentru complicitate la crimă la 9 ani închisoare. În 1947 Capesius a mai fost condamnat în contumacie de către un tribunal din Cluj. A scăpat de pedeapsa capitală, pronunţată la Cluj. A scăpat şi de denazificare, reuşind să deschidă o farmacie la Göppingen, în Germania federală. Probabil, aşa sugerează Schlesak, el şi—a însuşit aurul victimelor de la Auschwitz pe care l-a folosit pentru a-şi clădi o existenţă postbelică prosperă. Familia sa, care după război a trăit în România, obţine, în cele din urmă, paşapoartele de emigrare, dar va continua să fie despărţită de Capesius pe timpul detenţiei pe care trebuia s-o execute în urma condamnării de către tribunalul din Frankfurt pe Main. Victor Capesius a murit în libertate, în anul 1985.

Dieter Schlesak: Capesius, der Auschwitzapotheker, (Capesius, farmacistul din Auschwitz), Verlag J. H. W. Dietz Nachf., Bonn, 2006, 352 p. 



***



29.3. 2019
Diffamierungskampagne des Demokratischen Forums der Deutschen in Rumänien, ADZ, 29.3. 2019, S. 3




***


21.3. 2019

Între propagandă şi cultură.Istoria Institutului Român din Berlin, 1940-1945, RFE, 20. 3. 2019


***

16.4. 2019

Aktualisiert - actualizat

Blut und Boden 3 - Sînge şi glie 3



Walter Schlandt, Geschäftsführer der Musikkammer, "Das Judentum und seine Ueberheblichkeit in der Musik", in: SodT, 70. (25.) Jg., 29. April 1943, S. 5

"Die zersetzenden Einflüsse, die aber von diesen Kräften ausgingen, sind auch bis zum heutigen Tag noch nicht unschädlich gemacht worden und erfordern unsere ganze Abwehr. (...) Die Entartungserscheinungen, die uns auf dem Gebiet der bildenden Kunst mit Negerfratzen anblicken und in der Musik die reinen Klänge einer edelnden Kunst in Geräuschmusik verwandelt haben, sind nicht nur als Auswüchse zu betrachten, sondern geben die Grundhaltung an, die
wir der Kunst gegenüber eingenommen haben."

#

Enteignung der Juden im Banat - Jecmănirea evreilor din Banat 

#

7.2. 2019


Arisierungen (Rumänisierungen) im Banat - Românizarea în Banat - 1940-1941 

+ ein Profiteur - + un profitor: Duiliu Sfinţescu


#

1936: Änderung zwangsmagyarisierter Namen / schimbarea numelor maghiarizate
1941: Regermanisierung / regermanizarea iniţiată de către activişti ai Grupului Etnic German din România

Aktualisiert - actualizat

Blut und Boden 4 - Sînge şi glie 4

#

3. 3. 2019


Despre Gazeta antirevizionistă - über die Wochenschrift Gazeta antirevizionistă

⁽¹⁾ Gazeta antirevizionistă care, începînd cu data de 9 septembrie 1934 a apărut la Arad sub direcţia lui Isaia Tolan ........

[1932-1934-1936. Minderheitenfeindliche Hetze ...]

[1932-1934-1936. Propagandă anti-minoritară...]

Beispiele für die großrumänische Obsession, die Bezeichnungen der Ortsnamen in den Sprachen der nationalen Minderheiten zu verbieten (Dokumente aus den Securitatebeständen 1982).
Exemple privind obsesia autorităţilor române de a interzice folosirea toponimelor în limbile minorităţilor naţionale (documente din arhivele Securităţii, din 1982). 
[22. April 1982. Der Chef der Bukarester Securitate, Oberst Gheorghe Dănescu beanstandet die Nichtrespektierung der Anweisungen, wonach die Ortsbezeichnungen in den Publikationen der nationalen Minderheiten nicht in ihrer rumänischen Form geschrieben werden.....]

[22 aprilie 1982. Colonelul Gheorghe Dănescu, şeful Securităţii din Bucureşti, atrage atenţia asupar nerespectării dispoziţiilor care prevăd ca „numele municipiilor, oraşelor, comunelor, satelor, ale celorlalte diviziuni administrative, se scriu în forma lor oficială, în limba română, cu respectarea regulilor gramaticale ale acesteia”....]


#


[1939. Umbenennung der traditionellen Ortsbezeichnung Temeswar in die völkische: Temeschburg]



[1939. Schimbarea denumirii germane tradiţionale a toponimului Temeswar în cel cu rezonanţă poporală – völkisch, Temeschburg]




[8. März 1939. Über die Rumänisierung der Ortsbezeichnungen]
[8 martie 1939. Despre românizarea toponimelor]



#


4.2. 2019


Biografie, Tätigkeit, Entnazifizierungsverfahren / Biografie, activitate, denazificare

Ernst [Emil] Gamillscheg (1887-1971)

Nach den Kurzbiografien von Erwin Neustädter (1897-1992), Bernhard Capesius (1889-1981), Karl von Möller (1886-1943), Johann (Hans) Wolf (1905-1982), Annie Schmidt-Endres (1903-1977), Bruno Kremling (1889-1962), Viktor Orendi-Hommenau (1870-1954), Rudolf Hollinger (1910-1997) -  die Biografie des Naziromanisten, Ernst [Emil] Gamillscheg (1887-1971), 1929 Korrespondierendes Mitglied der Rumänischen Akademie, 1939 ausgezeichnet von Hitler, 1941 Ehrenmitglied der Rumänischen Schriftstellergesellschaft,von 1940 bis 1944 Direktor des Deutschen Wissenschaftlichen Instituts in Bukarest, „Schutzengel” der faschistischen rumänischen Exilregierung aus Wien unter Horia Sima („Profesorul Ernst Gamillscheg a fost îngerul păzitor al guvernului de la Viena” - Horia Sima), nach 1946 Hochschullehrer an der Universität in Tübingen. Verfasser mehrerer völkisch angehauchter Schriften, Verfechter der rumänischen Kontinuitätstheorie, im August 1963 Teilnahme an Vorlesungen im kommunistischen Rumänien als offizieller Gast der Sommerschule in Sinaia.

După biografiile lui Erwin Neustädter (1897-1992), Bernhard Capesius (1889-1981), Karl von Möller (1886-1943), Johann (Hans) Wolf (1905-1982), Annie Schmidt-Endres (1903-1977), Bruno Kremling (1889-1962), Viktor Orendi-Hommenau (1870-1954), Rudolf Hollinger (1910-1997) – biografia romanistului nazist Ernst [Emil] Gamillscheg (1887-1971), 1929 membru corespondent al Academiei Române, decorat în 1939 de către Hitler, membru de onoare al Societăţii Scriitorilor Români în 1941; între anii 1940-1944 director al Institutului German pentru Ştiinţă din Bucureşti, „îngerul păzitor al guvernului de la Viena” condus de liderul legionar Horia Sima, după 1946 profesor universitar la Tübingen. Autorul mai multor scrieri cu tentă „poporală” (echivalentul pentru „völkisch” - în traducerea lui Dumitru Stăniloae), susţinător al teoriei continuităţii, în august 1963 invitat oficial al României comuniste la şcoala de vară de la Sinaia.

1942. Gamillscheg ausgezeichnet mit dem Orden Krone Rumäniens im Range eines Großoffiziers / Gamillscheg distins cu Coroana României

1949: Persilschein für Gamillscheg nach einem oberflächlichen Entnazifierungsverfahren, das von den französischen Militärbehörden nicht beanstandet wurde.

1949: După război, în cursul acţiunii de denazificare, activitatea lui Ernst Gamillscheg a fost cercetată. S-a ajuns la concluzia – ca şi în cazul altor nazişti – că nu este culpabil.

Cf.  Blut und Boden 3 - Sînge şi glie 3


#

5.2. 2019

MIRON CRISTEA (1868-1939) omagiat post-mortem

https://www.facebook.com/prefecturacaras/photos/pcb.2323480271263782/2323477184597424/?type=3&theaterDupă ce, în 2010, Banca Naţională a României a emis o monedă cu efigia controversatului patriarh antisemit, Miron Cristea, iar apoi, în 2016, altă monedă cu foşti guvernatori ai Băncii Naționale a României - Ion I. Câmpineanu, Mihail Manoilescu și Ion I. Lapedatu, iată că Miron Cristea a fost distins luni, 4.2. 2019, la Reşiţa, cu titlul de cetăţean de onoare post-mortem al judeţului Caraş-Severin. (Despre omagierea fostului legionar, Mihai Manoilescu, detalii în Halbjahresschrift - hjs-online, 2016.)





MIRON CRISTEA (1868-1939) postum geehrt 

Der frühere antisemitische Ministerpräsident und Patriarch der rumänisch-orthodoxen Kirche Miron Cristea (1868-1939) wurde postum am 4. Februar in Reschitz mit der Ehrenbürgerwürde des Kreises Caraş-Severin ausgezeichnet. Bereits 2010 hatte die Nationalbank eine Münze zu Ehren Cristeas geprägt und 2018 hatte die Post eine Briefmarke mit dem Konterfei des umstrittenenen Politikers und Klerikers herausgebracht.




Würdigung des 1939 verstorbenen Patriarchen in der rumäniendeutschen Presse 

BDZ, 8. März 1939, S. 1
AZ, 10. März 1939, S. 1

Miron Cristea - Topliţa (Foto: Christof Kaiser)



#

25.1. 2019

Reabilitarea unui criminal de război: Gheorghe Alexianu, fostul guvernator al Transnistriei, provincie administrată de România sub conducerea dictatorului fascist Ion Antonescu.

Rehabilitierung des rumänischen Kriegsvebrechers Gheorghe Alexianu, dem Gouverneur von Transnistrien. Diese Provinz stand während der faschistischen Antonescu-Diktatur unter rumänischer Verwaltung. Hier wurden Juden, Roma und Angehörige religiöser Minderheiten deportiert. Über 300.000 Juden und mindestens 12.000 Roma wurden hier ermordet. Alexianu wurde 1946 als Kriegsverbrecher zum Tode verurteilt und hingerichtet.

Einzelheiten hier / Detalii aici

Ähnliche Nachrichten - Ştiri similare
Hier                                   Aici 



***


27.2. 2019

Nationalistische und fremdenfeindliche Vorstellungen auf dem Vormarsch in Rumänien

Laut der jüngsten IRES-Umfrage vertreten 48 % der Bevölkerung die Meinung, dass der Nationalismus eine notwenige Bewegung für Rumänien sei. 50 % haben kein Vertrauen in Ausländer, die Rumänien kritisieren. 35,5 % sind der Meinung, George Soros habe Rumänien geschadet.

"Un sondaj care arată că românii ar fi gata pentru o mișcare naționalist-extremistă" (Sabina Fati, RFE, 26.2. 2018)

Naționalismul este văzut ca o mișcare necesară pentru România de 48 la sută dintre români, 50 % nu au încredere în străinii care critică România, iar 35,5% îl consideră pe George Soros drept un personaj care a făcut rău României.


Quelle /sursă: Sondaj IRES (26.11.-10.12. 2018)

***


13.2. 2019


FB, 13.2. 2013

William Totok

Am citit cu surprindere articolul semnat de Raluca Nicoleta Spiridon, intitulat: „Jurnalul de sertar al Anei Novac sau imposibila afirmare a memoriei”, apărut în Caietele CNSAS, nr. 2 (20) / 2017, si am constatat că trece sub tăcere o serie de aspecte din viaţa autoarei. Deja în 2012 am scris despre Novac, atrăgînd atenţia asupra unor contradicţii biografice. De aceea, am încheiat articolul meu, difuzat de RFI (14. 8. 2012), cu următoarea propoziţie: „Din documentele administrate de CNSAS rezultă, însă, limpede că autoarea s-a născut pe data de 21 iunie 1924 la Dej şi nu în anul 1929.” Am precizat asta în articol, dar şi într-un studiu, apărut în revista Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte und Politik, anul 25, nr. 1-2, 2013 (care se află în biblioteca CNSAS), fiindcă există o contradicţie între anul naşterii 1924 şi cel care se poate deduce din titlul versiunii franceze a lucrării memorialistice: „J'avais 14 ans à Auschwitz”, 1929. 
Raluca Nicoleta Spiridon nu explică de ce au fost eliminate anumite pasaje din documentele citate. Inclusiv din scrisoarea scrisă în limba germană a lui Paul Schuster, tradusă în limba română. Mai mult decît bizar este faptul că la identitatea lui „Karl Fischer” nu se face nicio trimitere, protejînd astfel pe una dintre fostele personalităţi din conducerea Uniunii Scriitorilor? Nu aflăm nici numele întreg al ofiţerului de legătură al lui „Vasiliu”, maiorul, Sorin I. (I=Iulian). 
Iată documentul în facsimil: aici şi aici.




***


28.1. 2019

Aktualisiert - actualizat

Securitate vs. Securitate

Aus dem Inhalt - din conţinut:

  • Die Kommunistische Partei Jugoslawiens in der Gewalt von Mördern und Spionen / Partidul Comunist din Iugoslavia în mâiinile unor asasini şi spioni
  • Banda de asasini şi spioni Tito-Rajk-Kostov / Bande von Mördern und Spionen Tito-Rajk-Kostov
  • Personalbogen des Securitateleutnants Dobrivoi Stanoiev / Fişa personală a locotenentului de Securitate, Dobrivoi Stanoiev
  • Auszug aus einer Erklärung von Vidosa Nedici, rumänienserbische Mitarbeiterin der Securitate, im Rang eines Leutnants / Fragment din declaraţia lui Vidosa Nedici, fost locotenent de Securitate   
  • Erklärung des als jugoslawischer Tito-Agent verhafteten ehemaligen Securitateoffiziers, Sava Bugarschi / Declaraţia fostului ofiţer de Securitate, Sava Bugarschi, arestat sub acuzaţia de spionaj pentru Iugoslavia lui Tito
  • Scânteia, anul 19, 3 / 4 / 5 august 1950
  • Erklärung des Legionärs Nicolae Ighişan / declaraţia legionarului Nicolae Ighişan
  • Antikommunistische Legenden aus dem Schwarzen Lexikon (2001) / legende anticomuniste din Lexiconul negru (2001)
  • In der „Scânteia” erscheinen die Namen der 12 Angeklagten im Prozess gegen die Vaterlandsverräter und Spione im Dienste „der faschistischen Tito-Clique” / În „Scânteia” apar numele celor 12 acuzaţi de înaltă trădare şi spionaj „în favoarea clicii fasciste a lui Tito”
  • Befragung der Beschuldigten Vidosa Nedici durch den Vorsitzenden Militärtribunals / Interogarea acuzatei Vidosa Nedici de către preşedintele Tribunalului militar
  • Urteil / Sentinţa, în: Scânteia, 19, nr. 1806, 8 august 1950, p. 1
  • Todesstrafe für Vidoşa Nedici in lebenslange Zwangsabeit umgewandelt / Comutarea pedepsei la moarte a Vidoşei Nedici la muncă silnică pe viaţă
  • Auszug aus dem pseudo-memorialistischen Buch von Neagu Cosma, Die Kuppel. Die Securitate von innen gesehen (1994) / Fragment din cartea pseudo-memorialistică a lui Neagu Cosma, Cupola. Securitatea văzută din interior. Pagini de memorii, din 1994


***


16.1. 2019


Despre dreapta radicală germană şi rolul unor activişti, originari din România, RFE, 16.1. 2019

Congresul AfD: „Uniunea Europeană să piară!”, RFI, 14.1. 2019

Între candidaţii pentru viitorul Parlament European se află şi Hans-Thomas Tillschneider, originar din România. Tillschneider reprezintă aripa dură a partidului. În 2014, a înfiinţat aşa-numita „Platformă Patriotică”, desfiinţată anul trecut în septembrie, după ce intrase în vizorul serviciului de informaţii interne.
***

die tageszeitung (taz), 2.1. 2019

Kommentar EU-Ratspräsidentschaft
Dauerstreit in Bukarest
Mit Beginn des neuen Jahres hat Rumänien die EU-Ratspräsidentschaft übernommen – ein Land, das zutiefst zerstritten ist.

William Totok


***


A murit Edgar Hilsenrath
Edgar Hilsenrath ist tot
2.4. 1926, Leipzig - 30.12. 2018, Wittlich

News 2018, in: Halbjahresschrift-hjs-online, 1.1. 2019

***








Erstellt 1.1. 2019 - Aktualisiert 1. 1. 2020, 20:37 h





Samstag, Dezember 01, 2018

100 Jahre Rumänien – România 100






I.

Centenarul unificării provinciilor române, în 1918, se sărbătoreşte într-o atmosferă de festivism patriotard. În această horă se încadrează şi hermeneutica istoriografică, impusă în perioda interbelică şi, mai ales, în perioada ceauşistă. Nu lipsesc din avalanşa explicativă a momentului nici reflexele anti-comunismului post-comunist şi nici falsificările evidente. Iată aici doar două exemple. (1) Primul din ziarul Adevărul în care se poate citi negru pe alb o afirmaţie derutantă, iar celălalt (2) este un videoclip al guvernului în care România este descrisă ca „Grădina Maicii Domnului”. Aici se sugerează că în România ar fi existat primul oraş în care s-a introdus iluminatul electric stradal (este vorba despre Timişoara, unde, într-adevăr, străzile au fost iluminate electric; însă, în noiembrie 1884, oraşul făcea parte din imperiul austro-ungar). Despre Republica Bănăţeană din 1918-1919 şi rolul social-democraţilor din acea perioadă se tace. Proclamaţia de la Alba Iulia care promitea minorităţilor naţionale o largă autonomie cultural-etnică este interpretată din perspectiva unui naţionalism găunos, în special cu accente anti-maghiare cu bătaie anti-minoritară.

(1)„După instaurarea comunismului, nu a mai fost sărbătorită niciodată Marea Unire. Comuniştii, aduşi la putere de sovietici, au interzis până şi să se vorbească despre aceste evenimente, pentru că era vorba şi de Basarabia pe care ne-au smuls-o sovieticii”, afirmă ziarul Adevărul într-un articol în care e citat un fost profesor. (Cf. Ştefan Lică, „Ce au păţit românii care au îndrăznit să celebreze în plin comunism 50 de ani de la Marea Unire. „Cu trei zile înainte, s-a comunicat că se anulează manifestările“, în: Adevărul, 29.11. 2018.)
 (2)„Film de prezentare a României la sărbătorirea Centenarului”, postat de Guvernul României pe Youtube, 29.11. 2018.




Comentînd filmul pe Facebook, 30.11. 2018, Laura Ştefănuţ scrie:
Ce rușine națională, Guvernul a folosit imagini din alte țări în Filmul de prezentare a României la sărbătorirea Centenarului!Potrivit Digi24, câmpiile prezentate ca mândrie națională sunt imagini din Rusia, luate de pe siteul dreamstime. Când se vorbește despre România ca „sălaş pentru ultimii lupi liberi din Europa”, apare imaginea unui lup din Norvegia, a cărui poză poate fi cumpărată de pe Shutterstock.
Să nu mai vorbim că la final au omis o virgulă din urarea “La mulți ani (VIRGULĂ) România”.Dar într-o țară unde se fură ca în codru, ce să ne mai mirăm? Unde marii politicieni au plagiat atâtea doctorate și au reacționat cu nonșalanță când au fost descoperiți. Chiar luna asta s-a propus “amnistia” plagiatelor mai vechi de 10 ani — de către CNATDCU, adică fix acea instituție care ar trebui să vegheze la bunul mers al cercetării.
Ce rușine.



Fără a se referi la faptul că şi în film se vorbeşte despre "descoperitorul" român al insulinei (rasistul Nicolae Paulescu care nu e nominalizat în video-ul de propagandă), deputatul european, Cristian Preda, semnalează pe Facebook (30.11. 2018) că deputaţii PNL din Parlamentul European au organizat o expoziţie. În această expoziţie este elogiat şi cunoscutul teoretician al rasismului biologic şi inspirator ideologic al legionarismului, Nicolae Paulescu, pe care Corneliu Zelea Codreanu îl considera un „profesor al românismului”, descriindu-l ca autor al unor „articole sfinte”:


Membrii PNL din PE au organizat o expoziție despre „românii care au schimbat istoria”. Între ei, un antisemit notoriu - Nicolae Paulescu. Peneliștii Stolojan, Marinescu, Vălean etc. i-au invitat să vorbească, fără să-i prevină în privința conținutului expoziției, pe președintele Tajani și pe ambasadoarea Luminita Odobescu. Folosirea banilor grupului PPE pentru preamărirea unui antisemit e o mizerie.



Despre metodele, din 1968, folosite de autorităţile naţional-comuniste în vederea impunerii unei anumite interpretări a actului unificării, din 1918, se poate citi cîte ceva în serialul:
„Din vremurile războiului rece (V). ‚Operaţiunea Geminei’ şi impunerea unei imagini istorice în conformitate cu cea a regimului ceauşist”, în: Halbjahresschrift-hjs-online, 30.4. 2014.


Nicolae Ceauşescu în prezidiul adunării de la Alba Iulia cu prilejul aniversării a 5 decenii de la unirea Transilvaniei cu România, 1 decembrie 1968 (Fototeca comunismului românesc / Cota 1/1968) 


[27. Juli 1983. Begleitschreiben der Kanzlei des ZK der RKP an das Innenministerium mit den Vorgaben zur festlichen Gestaltung des 65. Jahrestages der Gründung des einheitlichen rumänischen Nationalstaates]  

[27 iulie 1983. Adresa cancelariei CC al PCR către Ministerul de Interne, însoţind materialul cu propunerile privind „aniversarea a 65 de ani de la făurirea statului naţional unitar român”]

ACNSAS, D 120, vol. 4, ff. 163-170



[5. Juli 1983. Anhang mit der Liste von Publikationen, die anlässlich des 65. Jahrestages der Vereinigung veröffentlicht und im Ausland verbreitet werden sollen. Unter den Autoren befinden sich außer Nicolae Ceauşescu auch Ilie Ceauşescu, Corneliu Bodea und Virgil Cândea.]

[5 iulie 1983. Anexă cu „lucrări care vor fi editate cu prilejul aniversării a 65 de ani de la făurirea statului naţional unitar român, pentru a fi difuzate peste hotare”. Pe lîngă Nicolae Ceauşescu mai apar pe această listă ca autori: Ilie Ceauşescu, Corneliu Bodea şi Virgil Cândea.]

 
ACNSAS, D 120, vol. 4, ff. 172-174



În contextul sărbătoririi celei de-a 65-a aniversări a unirii din 1918 Securitatea, din nou, a avut de rezolvat sarcini operativ-organizatorice ca, de pildă, cea legată de Festivalul Naţional „Cartea Unirii” din Alba Iulia. La festivalul, „dedicat celei de a 65-a aniversări a formării statului naţional unitar român”, se spune într-o notă din noiembrie 1983, „urmează să participe un număr de peste 70 de scriitori români şi de alte naţionalităţi, între care Dumitru Radu Popescu, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Augustin Buzura, Petre Sălcudeanu, Dan Zamfirescu, Letay Lajos, Galfalvy Zolt, Eva Lendway, Haydu Gyozo şi Nicolaus Berwanger” (am preluat ortografierea falsă a unor nume din documentul Securităţii). „Împreună cu Securitatea judeţului Alba şi alte unităţi interesate vom acţiona pentru prevenirea unor eventuale acţiuni ostile.” (ACNSAS, D 120, vol. 6, f. 83).


Din aprecierile unor scriitori privind alipirea Transilvaniei de România rezultă că nu toţi împărtăşeau părerile legate de acest eveniment care circulau atît în mediile oficiale, cît şi în rîndurile populaţiei. Iată, de pildă, opinia lui Dan Deşliu, exprimată în 1973. În anii 1980, scriitorul devenise unul dintre cei mai înverşunaţi critici ai regimului naţionalist al lui Nicolae Ceauşescu.
 
ACNSAS, D 118, vol. 25, ff. 5-7 (aici f. 6)







II.


Primul Război Mondial în presa satirică austro-germană şi în publicaţii româneşti










III. 

„Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918.

I. Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.

II. Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.

III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Națională proclamă următoarele:

1. Deplină libertate națională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra și judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său și fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare și la guvernarea țării în proporție cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.

2. Egală îndreptățire și deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.

3. Înfăptuirea desăvârșită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieții publice. Votul obștesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporțional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, județe ori parlament.

4. Desăvârșită libertate de presă, asociere și întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omenești.

5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăților, în special a proprietăților mari. În baza acestei conscrieri, desființând fidei-comisele și în temeiul dreptului de a micșora după trebuință latifundiile, i se va face posibil țăranului să-și creeze o proprietate (arător, pășune, pădure) cel puțin atât cât să poată munci el și familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potențarea producțiunii.

6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleași drepturi și avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.

IV. Adunarea Națională dă expresie dorinței sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea națiunilor libere în așa chip, ca dreptatea și libertatea să fie asigurate pentru toate națiunile mari și mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaționale.

V. Românii adunați în această Adunare Națională salută pe frații lor din Bucovina, scăpați din jugul Monarhiei austro-ungare și uniți cu țara mamă România.

VI. Adunarea Națională salută cu iubire și entuziasm liberarea națiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume națiunile: cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă și ruteană și hotărăște ca acest salut al său să se aducă la cunoștința tuturor acelor națiuni.

VII. Adunarea Națională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război și-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea și unitatea națiunii române.

VIII. Adunarea Națională dă expresiune mulțumirei și admirațiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui dușman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizațiunea de ghiarele barbariei.


IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor națiunei române din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, Adunarea Națională hotărăște instituirea unui Mare Sfat Național Român, care va avea toată îndreptățirea să reprezinte națiunea română oricând și pretutindeni față de toate națiunile lumii și să ia toate dispozițiunile pe care le va afla necesare în interesul națiunii.”

IV. 



[2. Juni 1970. Securitatebericht über die Beerdigung des unierten Kardinals Iuliu Hossu, geb. am 30. Januar 1885 in Milașul Mare, gest. am 28. Mai 1970 in Bukarest, der seine letzten Lebensjahre als Verbannter in dem orthodoxen Kloster Căldăruşani verbringen musste, dabei von zahlreichen katholischen und orthodoxen Priestern systematisch bespitzelt wurde, u.a. von dem römisch-katholischen Pfarrer der Bukarester Bărăţiei-Kirche, Francisc Zudor – „Demeny” – und dem Abt des rumänisch-orthodoxen Klosters Căldăruşani, Archimandrit Gherasim Cristea, „Ionescu Valentin“, 1914-2014, der für seine „Verdienste“ 1984 zum Bischof der Eparchie von Rîmnic und Argeșul ernannt wurde. 
Im Zuge des Verbots der unierten, griechisch-katholischen Kirche, wurde Hossu 1948 festgenommen und verbrachte seine ersten Haftjahre, von 1950 bis 1955, im Gefängnis von Sighet. Danach erhielt er Zwangsaufenthalt, zuletzt lebte er im bereits erwähnten Kloster Căldăruşani, in der Nähe von Bukarest. 
Zudor hatte von der Securitate den Auftrag erhalten, die Beerdigung von Hossu im römisch-katholischen Ritus durchzuführen und diese so kurz wie möglich zu gestalten. Der Kardinal wurde im Bukarester katholischen Bellu-Friedhof bestattet. Sein schlichtes Grab befindet sich in der Nähe der Bestattungskapelle der unierten Nonnen der umstrittenene Kongregation des unbefleckten Herzens. In dem Grabmal wurden auch der nie offiziell als unierter Bischof anerkannte Justin Paven, 1925-1999, und die „stigmatisierte“ Ordensschwester Ionela Maria Cotoi, 1926-2018, beerdigt. 
Am 1. Dezember 1918 verlas Iuliu Hossu in Alba Iulia die Vereinigungserklärung Siebenbürgens mit dem Altreich - siehe den Originaltext im vollen Wortlaut - oben, Kapitel III.]


[2 iunie 1970. Notă a Securităţii privind înmormîntarea cardinalului greco-catolic, Iuliu Hossu, 1885-1970, cel care a citit pe data de 1 decembrie 1918 „Declarația de Unire de la Alba Iulia” – a se vedea textul integral mai sus, aici capitolul III. În ultimii săi ani de viaţă, Hossu avea domiciliu forţat şi a trăit în mănăstirea ortodoxă Căldăruşani. Acolo fusese supravegheat de numeroşi colaboratori neoficiali ai Securităţii, între aceştia s-au distins clerici romano-catolici şi ortodocşi, ca preotul de la biserica catolică Bărăţiei din Bucureşti, Francisc Zudor, „Demeny, şi arhimandritul mănăstirii ortodoxe Căldăruşani, Gherasim Cristea, „Ionescu Valentin“, 1914-2014, care, în 1984, a fost „recompensat” cu şefia Eparhiei Rîmnicului și Argeșului, fiind numit episcop. Securitatea l-a însărcinat pe Zudor să-l înmormînteze pe Hossu, oficiind o ceremonie extrem de scurtă în rit romano-catolic. 
Hossu a fost înmormîntat în cimitirul Bellu catolic din Bucureşti, în apropierea mormîntului său simplu se află capela mortuară a controversatei Congregaţii unite a Inimii Neprihănite. În capelă sînt înmormîntaţi episcopul greco-catolic nerecunoscut oficial de către Vatican, Iustin Paven, 1925-1999, şi călugăriţa „stigmatizată“, Ionela Maria Cotoi, 1926-2018.] 


Notă

În ziua de 29 mai a.c. orele 14.00 a avut loc în cimitirul romano‑catolic „Bellu”, înhumarea fostului episcop greco‑catolic dr. Iuliu Hossu, decedat în vârstă de 85 de ani.
Asupra desfăşurării serviciului religios de înmormântare arătăm următoarele:
În jurul orei 13.00 au început să vină la cimitir şi prieteni ai defunctului printre care şi preoţi greco‑catolic nereveniţi. Majoritatea participanţilor erau persoane în vârstă.
Apreciam că numărul participanţilor a ajuns în timpul oficierii la circa 300 persoane.
La ora 14 maşina mortuară cu membrii familiei a sosit la intrarea în cimitir de unde sicriul deschis cu corpul defunctului îmbrăcat în ornate de episcop, a fost dus cu căruciorul cimitirului până la groapă. În faţa căruciorului mergea un ministrand cu crucea şi preotul Zudor Francisc, de la biserica romano‑catolică Bărăţia.
Asistenţa împărţită de o parte şi de alta pe aleea principală, după trecerea sicriului l‑a urmat până la cavou. La cavou, preotul Zudor Francisc a slujit în limbile română şi latină liturghia prevăzută la înmormântarea pentru credincioşi romano‑catolici români. Rugăciunile în limba română (Tatăl nostru, Născătoare) au fost rostite după preot de întreaga asistenţă. Tot în limba română s‑a rostit şi rugăciunea „dezlegării de păcate”.
După terminarea slujbei oficiale, s‑au apropiat de sicriu episcopii clandestini Todea Alexandru din Reghin, judeţul Mureş şi Dragomir I. Ioan din judeţul Satu Mare care unul lângă altul mişcând numai buzele, fără glas tare, au rostit nişte rugăciuni.
În timpul oficierii slujbei de înhumare, care a durat 25–30 minute, unii dintre participanți, mai ales dintre bărbaţii vârstnici se salutau, vorbeau, schimbau adrese şi numerele de telefon.
Mai mulţi dintre participanţi se interesau cine va vorbi ca să evoce figura defunctului, la care cei întrebaţi răspundeau negativ sau cu afirmaţia, că va vorbi cineva din familie.
Au fost observate 2–3 persoane care se pregăteau să ia cuvântul, având pentru aceasta notiţe de înainte pregătite, totuşi în final n‑a vorbit nimeni.
După terminarea slujbei de înmormântare, o parte din asistenţă a plecat, iar alţii în grupuri mai mici sau mai mari s‑au retras la diferite morminte continuând să discute între ei.
Episcopului clandestin Todea Alexandru, i‑au fost prezentate o serie de persoane cu care a întreţinut scurte convorbiri, şi‑au strâns mâinile, s‑au sărutat, despărţindu‑se cu salutul „Să dea Domnul”.
După aceasta Todea Alexandru şi‑a manifestat dorinţa şi a vizitat mormintele unor conducători greco‑catolici şi anume: Pâclişan, episcopul Bălan, Chira [Cornel, iezuit român - W.T.] şi Aftenie V. (episcop de Bucureşti).
Cel mai activ dintre rudele defunctului s‑a dovedit inginerul Hossu Vasile care a intervenit până şi la aranjarea florilor aduse din abundenţă şi a coroanelor.
Au fost depuse pe mormânt două jerbe legate cu panglică tricoloră, din care pe una era scris cu mâna următorul text: „Gărzile Naţionale 1918 – un ultim omagiu”. Pe panglicile de hârtie a unei coroane era tipărit textul: „Eminentul Iuliu, familia şi credincioşii”.
În rândul participanţilor care au asistat la înmormântare au fost şi preoţi greco‑catolici nereveniţi dintre care amintim: pr. Silaşi (coleg cu Dragomir la Gherla), pr. Costan (domiciliat în Bucureşti, telefon 63.15.84) acesta a promis familiei că îi va da textul unei poezii dedicată defunctului de către preotul Iustin Ileşiu, prezent şi el la înmormântare, pr. Păstrav, pr. Emanoil – fost protopop greco‑catolic de Bucureşti (domiciliat în Bucureşti) pr. Augustin Ciungan (fost spiritual al Academiei teologice din Blaj, domiciliat în Bucureşti), pr. Avram (domiciliat în Bucureşti), absolventul de teologie greco‑catolică Fodor şi cântăreţul de la fosta biserică greco‑catolică Sfântul Vasile din București, numit Puchiu.
Menţionăm că majoritatea preoţilor greco‑catolici participanţi purtau vestă preoţească, fără ca să caute să mascheze calitatea lor. Este posibil să fi fost şi alţii, pe care nu i‑am putut identifica. Identificarea celor menţionaţi mai sus nominal, s‑a făcut ulterior prin Dl Olteanu, nepotul episcopului şi Leluţiu Liviu de la Institutul teologic ortodox Bucureşti.
De asemenea, erau prezente o serie de foste călugăriţe greco‑catolice.
Din comentariile făcute de unii participanţi rezultă că au fost mulţumiţi de modul în care pr. Zudor Francisc a oficiat slujba şi în general de organizare şi desfăşurarea înmormântării.
Din relatările Dlui Olteanu rezultă că de la bun început au fost unii care au dorit ca slujba înmormântării să fie făcută după ritul latin, spre a nu se supăra Papa.
Faţă de această pretenţie manifestată de Dna Roşianu, Dragomir a afirmat că numai preoţii greco‑catolici ştiu cât au suferit în Ardeal de la romano‑catolici, iar ducă se supără Papa, „atunci rupem şi cu el”. Tot dl. Olteanu relatează că datorită divergenţelor de păreri în privinţa locului de înhumare fie lângă ceilalţi preoţi greco‑catolici fie în cavoul nepotului – Hossu Liviu – în rândurile familiei Hossu au rămas unele neînţelegeri.
Din relaţiile culese de la dl. Olteanu, se desprind încă următoarele: ing. Hossu Vasile deplasându‑se la Căldăruşani pentru a lua veşmintele preoţeşti ale defunctului, a găsit camera acestuia sigilată. Luând pe stareţul mănăstirii au intrat în cameră unde n‑au găsit decât un epitrahir.
În această situaţie, la stăruinţele episcopului Dragomir Ioan, ca defunctul să fie înhumat în haine arhiereşti, în care scop şi‑a oferit veşmintele sale de episcop. Defunctul a fost îmbrăcat cu haine arhiereşti şi i s‑a pus crucea şi inelul episcopal primite de Hossu la Roma.
După ce mortul a fost îmbrăcat la morga spitalului, Dragomir şi cu Todea în prezenţa văduvei scriitorului Chinezu, au oficiat slujba înmormântării. 
Făcându‑se unele comentarii şi aprecieri în legătură cu succesiunea la jurisdicţia episcopală, Dragomir, ar fi afirmat că se consideră o creaţie a lui Hossu Iuliu, şi că de drept el ar urma, fiind mai vârstnic şi mai vechi hirotonit episcop. Tot el a afirmat că în situaţia dată, jurisdicţia lor nu se limitează la graniţele fostelor eparhii greco‑catolice, ci este generală pe toată ţara.
În cercurile de rezistenţă greco‑catolice, Dragomir este socotit un om mai ponderat, iar despre Todea se spune că ar fi nervos şi inhibat.
Se spune că episcopul Hossu Iuliu era mulţumit că vizitatorii apostolici care au venit în ţară nu s‑au dus şi la el. Aprecia că această nevizitare este pusă ca o condiţie de guvernul român şi era mirat că Vaticanul acceptă astfel de condiţii.
Subliniem că, Todea, în discordanţă cu ceilalţi participanţi, se arăta bine dispus, comunicativ cu cei din jur, iar în ceea ce priveşte ţinuta vestimentară purta o cămaşă verde cu cravată neagră.
Din discuţiile purtate de noi cu dl. Leluţiu Liviu între altele, despre Todea şi Dragomir, acesta a afirmat că numiţii au ajuns să fie hirotoniţi episcopi de nunţiul papal O’Hara543 la insistenţele episcopului Ioan Suciu – ei fiind „oamenii de casă” ai episcopilor din care făceau parte. La Roma însă această sfinţire este considerată numai liturgică şi nu canonică, fapt pentru care numele lor nu figurează în Annuario Pontificio, editat la Vatican.
Arătăm de asemenea că Ing. Hossu Vasile a apreciat moartea unchiului său ca fiind grăbită de o alimentaţie unilaterală sau chiar subalimentaţie.
Spunându‑i‑se de către Zudor Francisc că Hossu Iuliu i‑a afirmat că „niciodată n‑am mâncat atâtea prăjituri şi dulciuri ca la Căldăruşani”, acesta a replicat „că şi dulciurile pot cauza moartea unui bătrân”.
Se spune că familia nu a chemat fotografi, afirmându‑se că unul din nepoţi nu şi‑a luat aparatul de fotografiat pentru a nu fi învinuit de o eventuală difuzare a fotografiilor.
Semnalăm că au fost trei tineri care au folosit aparate de fotografiat simple, un tânăr cu un ajutor al său a folosit un aparat cu blitz cu film color, iar un altul a avut un aparat de filmat.
În tot timpul desfăşurării înmormântării, de la intrarea sicriului în cimitir şi până la sfârşitul slujbei, aceştia au fost foarte activi în folosirea aparatelor. Aceşti fotografi în special cel cu blitz‑ul au insistat foarte mult pe fotografierea mortului din sicriu şi depunea în cavou.
Inginerul Hossu Vasile ne‑a informat că cu câteva zile înainte de moartea episcopului Iuliu, fostul ofiţer Dumitraş, a vorbit la telefon cu monseniorul Tăutu care se află la Vatican şi a cerut prin acesta ca papa să dea „binecuvântarea apostolică bolnavului”.
Menţionăm că episcopul clandestin Dragomir Ioan a trimis la Vatican o telegramă prin care anunţa moartea episcopului Hossu. În această telegramă printre altele, este menţionat şi „drumul crucii parcurs de defunct”.

Materialul a fost obţinut de la legătura oficială.
Copie de pe notă se va trimite la Direcţia I‑a.


Document din ACNSAS, I 736, vol. 7, ff. 2 ş.u., reprodus în: Sergiu Soica, Cardinalul Iuliu Hossu în dosarele Securităţii. Note informative (Kardinal Iuliu Hossu in den Akten der Securitate. Berichte), Editura MEGA, Cluj‑Napoca, 2016, pp. 725-728.









Grupaj realizat de William Totok




Erstellt 30.11. 2018 - Aktualisiert 2.12. 2018, 21:33 h